CAP.3.

CUTII DE VITEZE AUTOMATE - CVA

3.1. Noţiuni generale despre cutiile de viteze automate

Cutiile de viteze automate realizează schimbarea treptelor de viteză fără intervenţia

conducătorului automobilului, iar decizia de schimbare a treptelor de viteză este luată de calculatorul
electronic de control al cutiei de viteze, care primeşte informaţiile de la senzori privind poziţia pedalei
de acceleraţie, turaţia motorului, turaţia roţilor motoare (proporţională cu viteza automobilului), poziţia
în care se află levierul CVA etc.

Fig. 3.1.1 Cutia de viteze automată cu 7 trepte, 7G-tronic (Sursa: Mercedes)

O cutie de viteze automată, figura 3.1.1, este compusă din următoarele părţi componente:

1. - arborele de ieşire din transformatorul hidrodinamic, care coincide cu arborele de intrare în

cutia de viteze;
2. - ambreiajul de blocare a transformatorului hidrodinamic, cu alunecare controlată şi arcuri
amortizoare de oscilaţii de torsiune;
3. - pompa de ulei pentru controlul presiunii de lucru, proporţională cu turaţia motorului (poziţia
pedalei de acceleraţie);
4. - mecanismele planetare ,ambreiaje şi frîne multidisc;
5. - arborele de ieşire din cutia de viteze automată (legătura cu transmisia longitudinală)
6. - sistemul de blocare pentru frîna de parcare (poziţia P a levierului de programe)
7. - legătura mecanică cu levierul selector de programe, comandat de conducătorul auto;
8. - modul electro-hidraulic de control (conţine senzori, supape electromagnetice, pistonaşe şi
circuite pentru ulei);
9. - modulul electronic de comandă şi control (calculatorul cutiei de viteze automate);
 10. - supape cu electromagnet (solenoid) pentru acţionarea ambreiajelor şi frânelor multidisc;
11. - hidrotransformator sau transformator hidrodinamic (transformatorul de cuplu).

Cutiile de viteze automate au mecanismul reductor format din mecanisme planetare simple sau
duble folosind ca elemente de cuplare a treptelor de viteze ambreiaje multidisc şi frîne cu bandă. Aceste
elemente permit cuplarea treptelor de viteze sub sarcină, fără întreruperea fluxului de putere dintre
motor şi roţile motoare, fapt ce asigură permanenţa transmiterii forţei de tracţiune şi creşterea
capacităţii de trecere a automobilului.

În interiorul unei cutii de viteze automate se găsesc următoarele părţi componente:

A. - mecanismul reductor este format din unul sau mai multe mecanisme planetare simple,
Ravigneax sau Lepelletier, care contribuie la realizarea fiecărei trepte de viteze;

B. - mecanismele de schimbare a treptelor de viteze sunt formate din ambreiaje multidisc sau frîne
multidisc sau cu bandă. Acestea asigură schimbarea treptelor de viteze fără intreruperea fluxului de
putere transmis de la motor spre roţile motoare;

C. - modulul electro-hidraulic de comandă şi control, care constituie"creierul" funcţionării cutiei de

viteze automate.

Realizarea unei trepte de viteză într-o cutie de viteze automată se realizează cu ajutorul unuia
sau mai multor mecanisme planetare prin intrarea în funcţiune a ambreiajelor şi a frînelor multidisc sau
a frînelor cu bandă.
Comparativ cu o cutie de viteze manuală cu angrenaje simple, la care o treaptă de viteze se
realizează cu o singură pereche de roţi dinţate (la cutiile de viteze cu doi arbori) sau cu două perchi de
roţi dinţate (la cutiile de viteze cu trei arbori), la cutia de viteze automată o treaptă de viteze se
realizează utilizând unul sau mai multe mecanisme planetare. Prin blocarea unora din elementele
componente ale mecanismelor planetare (roată centrală, braţ portsateliţi, coroană exterioară) şi/sau
solidarizarea lor la rotaţie se obţin diferite rapoarte de transmitere, în funcţie de modul in care lucrează
ambreiajele şi frînele multidisc.
Avantajele mecanismelor planetare comparativ cu angrenajele cu roţi dinţate simple sunt
următoarele:
a) - poziţionarea coaxială a arborilor de intrare şi de ieşire din cutia de viteze automată;
b) - formă constructivă simetrică, circulară;
c) - distribuirea momentului motor transmis pe mai multe perechi de angrenaje în cadrul unui
mecanism planetar;
d) - permit automatizarea mult mai uşor.
Aceste avantaje implică o mai bună echilibrare dinamică a cutiei de viteze, cu efecte benefice
asupra solicitărilor din lagăre, a zgomotului şi vibraţiilor din timpul funcţionării. În plus, la acelaşi
moment motor transmis, datorită angrenării în trei sau patru puncte ale mecanismului planetar, rezultă
roţi dinţate mai mici, cu viteze şi forţe de angrenare micşorate, construcţii cu gabarit redus, greutate şi
mase inerţiale mai mici, utilizarea mai raţională a spaţiului disponibil de amplasare.
 Masa [kg]
5HP 30
120 118,5Kg
5HP 24 6HP 32
110 99Kg 99Kg
6HP 26 6HP 28 8HP 90
100 89Kg 91 Kg 95 Kg
5HP 19 6HP 21 8HP 70
90 79Kg 78Kg 87Kg
6HP 19 8HP 45
80 77Kg 77Kg
70 200 300 400 500 600 700 800 900
Momentul motor [Nm]

Fig. 3.1.2.Evoluţia greutăţii cutiilor de viteze automate (Sursa:ZF)

Creşterea numărului treptelor de viteze din cutiile de viteze automate, cu implicaţii importante
privind reducerea consumului de combustibil al automobilului şi reducerea poluării mediului, a condus
la intensificarea cercetărilor privind utilizarea unor soluţii constructive, a unor materiale şi tehnologii de
fabricare în continuă perfecţionare. În figura 3.1.2 se poate constata o reducere apreciabilă a greutăţii
cutiilor de viteze cu 5 trepte (5 HP 30-118,5 kg) în comparaţie cu greutatea cutiilor de viteze cu 8 trepte
(8HP 45-77 kg). În prezent cutiile de viteze automate cu 9 trepte sunt o realitate, urmînd să apară
cutiile de viteze automate cu 10 trepte de viteze.
În cele ce urmează sunt prezentate cele mai noi realizări din domeniul transmisiilor automate
“clasice“, fiind exemplificate caracteristicile constructive ale acestora, elementelor lor componente,
modul lor de funcţionare şi domeniile de utilizare. Se vor prezenta influenţele pe care le are
introducerea mecatronicii la bordul automobilelor şi influenţa acesteia, în special asupra automatizării
schimbării treptelor de viteze, asupra multiplicării regimurilor de deplasare a automobilului, asupra
măririi numărului treptelor de viteze.

3.2. Noţiuni generale despre mecanismele planetare folosite în

cutiile de viteze automate

Prin transmisii hidromecanice se definesc acele transmisii formate dintr-un transformator

hidrodinamic sau un ambreiaj hidraulic şi o cutie de viteze automată.
În cutiile de viteze automate mecanismul reductor este format din mecanisme planetare simple
şi/sau duble. Avantajul principal al acestor mecanisme constă în faptul că la dimensiuni de gabarit mici
realizează rapoarte de transmitere mari.
Mecanismele planetare se caracterizează prin faptul că sateliţii - s, figura 3.2.1, execută o mişcare
de rotaţie dublă şi anume:
a) - o mişcare de rotaţie în jurul axei proprii (axa x-x);
b) - o mişcare de rotaţie în jurul axei centrale a mecanismului planetar (axa O-O).
Mecanismele planetare pot avea roţi dinţate cilindrice sau conice. Mecanismele planetare
cilindrice pot avea roţi dinţate cu dinţi drepţi sau roţi dinţate cu dinţi înclinaţi. Mecanismele planetare
din cutiile de viteze automate au roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi.
 f

c x x b

s 2

O O
1
a
x x
s

Fig.3.2.1. Mecanism planetar simplu

Elementele unei unităţi planetare cu angrenare mixtă sunt prezentate în fig.3.2.1: a - roată
solară (planetară) ; b - braţ port sateliţi , c – coroana exterioară (coroană epicicloidală), s – sateliţi, f –
frînă cu bandă.
În schema prezentată în figura 3.1.1 elementul conducător poate fi roata solară - a cu dantură
exterioară (roata planetară), solidară la rotaţie cu arborele conducător - 1, elementul condus este braţul
port-sateliţi - b, solidar la rotaţie cu arborele condus - 2, iar elementul fix este coroana exterioară - c cu
dantură interioară (coroana epicicloidală), blocată contra rotirii cu ajutorul frînei cu bandă - f. Sateliţii - s
se rotesc atât în jurul propriei axe x-x cât şi în jurul axei centrale 0-0 a mecanismului planetar.
Mecanismele planetare avînd roţi dinţate conice se folosesc ca mecanisme diferenţiale montate
în punţile motoare ale automobilelor.
În figura 3.2.2 este prezentată construcţia unui braţ port sateliţi cu patru sateliţi, ca parte
componentă a unui mecanism planetar simplu.
După felul angrenării mecanismele planetare pot fi: cu angrenare interioară, cu angrenare
exterioară sau cu angrenare mixtă.

Fig. 3.2.2. Braţ port-sateliţi cu patru sateliţi (sursa: General Motors)

 Dintre acestea cea mai largă utilizare o au mecanismele planetare cu angrenare mixtă, deoarece
realizează rapoarte de transmitere mari la dimensiuni de gabarit mici.

c c c

s s s
b
a b a b
1 2 1 2 1 a 2

c c c

a b a b a b

a. b. c.

Fig.3.2.3. Scheme de funcţionare a mecanismelor planetare simple

În funcţie de elementul ales ca bază (fig.3.2.3.) se disting următoarele situaţii:

a) numai axa centrală este bază (fig.3.2.3.a) ; în acest caz transmisia este un mecanism planetar
simplu cu mobilitatea M = 2;
b) o roată (fig.3.2.3.b – roata centrală - c) este bază; se obţine o transmisie planetară
monomobilă M = 1.
c) elementul suport-axe (fig.3.2.3.c - braţul port-sateliţi - b) este bază; se obţine o transmisie
planetară cu axe fixe, monomobilă M = 1.
Pentru a stabili legăturile cinematice între elementele unei unităţi planetare se pot utiliza două
metode: metoda grafică şi metoda analitică .
Metoda grafică, constînd din construirea planului vitezelor pentru elementele componente este
simplă, sugestivă, însă dă rezultate aproximative când se urmăreşte determinarea raportului total de
transmitere.
Rezultate precise se obţin prin utilizarea metodei analitice .
Metoda analitică, numită şi metoda Willis, este metoda opririi imaginare a braţului port-sateliţi şi
constă în a imprima, ipotetic, braţului port-sateliţi o mişcare de rotaţie egală şi de sens contrar cu viteza
sa reală în jurul axei centrale a mecanismului planetar. În această situaţie mecanismul planetar se
transformă într-un mecanism cu axe fixe.
În cazul opririi imaginare a braţului portsateliţi - b, fig.3.2.4, viteza unghiulară a roţii solare - a este
ωa-b = ωa - ωb, iar viteza unghiulară a coroanei exterioare - c este ωc-b = ωc - ωb, astfel încît raportul de
transmitere de la elementul - a la elementul - c, cînd braţul portsateliţi - b este fix, se calculează cu
relaţia:
ω a − ωb
iba-c = - (3.2.1)
ωc − ωb
 Semnul ( - ) arată că roata - a şi coroana exterioară - c se rotesc în sens invers. O altă formă a
relaţiei 3.2.1 arată astfel:

ω a − ω b ⋅ (1 + iab− c ) + ω c ⋅ iab− c = 0 (3.2.2)

c b

s 2

1
a

Fig.3.2.4. Mecanism planetar simplu

Raportul iab−c se numeşte caracteristica unităţii planetare şi se noteaza cu α :

Rc ⋅ R s Rc
iab−c = α = = (3.2.3)
R s ⋅ Ra Ra
unde : Ra , Rs , Rc sunt, respectiv, razele de divizare ale coroanei exterioare - c, sateliţilor - s şi roţii solare
- a . Valorile curente pentru caracteristica unităţilor planetare - α din cutiile de viteze automate pentru
autoturisme sunt cuprinse în intervalul 1,5 – 4.
Înlocuind în relaţia 3.2.2. valoarea raportului iab−c = α se obţine:

ω a − ω b (1 + α ) + ω c • α = 0 (3.2.4)

În cazul unităţii planetare analizate (fig.3.2.3.b) ωc = 0 , astfel încît rezultă :

ω a − ω b (1 + α ) = 0 (3.2.5)
Raportul de transmitere cinematic de la roata solară - a la braţul portsateliţi - b devine:

ωa R
iac−b = = 1+α = 1+ c . (3.2.6)
ωb Ra

c
Observaţii : 1) Dacă R s 0 atunci R c = Ra şi iab =2 .
c
2) Dacă Ra = 0 atunci iab →∞
 Rezultă că raportul de transmitere pentru un mecanism planetar simplu este cuprins între
limitele : 2 ≤ iab−c ≤ ∞ .
În funcţie de raportul de transmitere care se doreşte a fi realizat într-o treaptă oarecare de
viteze, cunoscînd cinematica mecanismului planetar, se poate stabili care din componentele sale poate fi
element conducător, element condus şi element fix .
Pentru a stabili rolul îndeplinit de fiecare element al mecanismului planetar vom utiliza
convenţia de notare a elementelor mecanismului planetar cu următorii indici: 1 – pentru elementul
conducător, 2 – pentru elementul condus şi 3 – pentru elermentul fix . Grupul planetar descris devine,
prin această convenţie - a1 , b2 , c3 .

c Raportul de transmitere al mecanismului planetar simplu

s organizat în varianta - a1 , b2 , c3 se calculează folosind relaţia
b 3.2.4, în care se ţine seama de faptul că este imobilizată
a coroana exterioară - c, adică ωc = 0, (figura 3.2.5):
1 2
ω a − ω b (1 + α ) = 0 (3.2.7)

Raportul de transmitere de la roata - a la braţul portsateliţi - b

cînd coroana exterioară - c este fixă va fi:
ωa
iac−b = = 1+α (3.2.8)
ωb

Fig.3.2.5. Mecanism planetar simplu – varianta - a1 , b2 , c3.

c Raportul de transmitere al mecanismului planetar simplu

s organizat în varianta – a2 , b1 , c3 - se calculează folosind relaţia
b 3.2.4, în care se ţine seama de faptul că este imobilizată
a coroana exterioară - c, adică ωc = 0 (figura 3.2.6)::
1 2

ω a − ω b (1 + α ) = 0 (3.2.9)

Raportul de transmitere de la braţul portsateliţi - b la roata - a

cînd coroana exterioară - c este fixă va fi:

ωb 1
ibc− a = = (3.2.10)
ωa 1 + α

Fig.3.2.6. Mecanism planetar simplu – varianta - a2 , b1 , c3

c Raportul de transmitere al mecanismului planetar simplu
s organizat în varianta - a1 , b3 , c2 - se calculează folosind relaţia
b 3.2.4, în care se ţine seama de faptul că este imobilizat braţul
portsateliţi - b, adică ωb = 0 (figura 3.2.7): :
1 2
ωa + ωc • α = 0 (3.2.11)

a Raportul de transmitere de la roata - a la coroana exterioară - c

când braţul portsateliţi - b este fix va fi:

ωa
iab−c = = −α (3.2.12)
ωc
Fig.3.2.7. Mecanism planetar simplu – varianta - a1 , b3 , c2.

c Raportul de transmitere al mecanismului planetar simplu

s organizat în varianta – a3 , b2 , c1 - se calculează folosind relaţia
b 3.2.4, în care se ţine seama de faptul că este imobilizată roata -
a, adică ωa = 0 (figura 3.2.8):
1 a 2
− ω b (1 + α ) + ω c • α = 0 (3.2.13)

Raportul de transmitere de la coroana exterioară - c la braţul

portsateliţi - b cînd roata - a este fixă va fi:

ωc 1 + α
ica−b = = (3.2.14)
ωb α
Fig.3.2.8. Mecanism planetar simplu – varianta - a3 , b2 , c1
c Raportul de transmitere al mecanismului planetar simplu
organizat în varianta – a3 , b1 , c2 - se calculează folosind relaţia
b 3.2.4, în care se ţine seama de faptul că este imobilizată roata -
a, adică ωa = 0 (figura 3.2.9):
1 2
− ω b (1 + α ) + ω c • α = 0 (3.2.15)

Raportul de transmitere de la coroana exterioară - c la braţul

portsateliţi - b cînd roata - a este fixă va fi:

ωb α
iba−c = = (3.2.16)
ωc 1 + α

Fig.3.2.9. Mecanism planetar simplu - varianta- a3 , b1 , c2

 c Raportul de transmitere al mecanismului planetar simplu
s organizat în varianta – a2 , b3 , c1 - se calculează folosind relaţia
b 3.2.4, în care se ţine seama de faptul că este imobilizat braţul
a portsateliţi b, adică ωb = 0 (figura 3.2.10):
1 2
ωa + ωc • α = 0 (3.2.17)

Raportul de transmitere de la coroana exterioară - c la roata - a

cînd braţul portsateliţi - b este fix va fi:

ωc 1
icb− a = =− (3.2.18)
ωa α
Fig.3.2.10. Mecanism planetar simplu - varianta- a2 , b3 , c1

În funcţie de combinaţiile de montare ale elementelor unei unităţi planetare se pot obţine şase
scheme cinematice (fig.3.2.5 - fig.3.2.10) şi anume :
1.-două scheme cu posibilitatea de a reduce turaţia arborelui condus (a1b2 c3 şi a3b2c1);
2.-două scheme cu posibilitatea de multiplicare a turaţiei arborelui condus (a2b1c3 şi a3b1c2);
3.-două scheme pentru mersul înapoi, din care una reducătoare (a1b3c2) şi una acceleratoare
(a2b3 c1).
Din cele 6 variante posibile de funcţionare ale mecanismului planetar simplu numai 2 variante
pot fi utilizate în cutia de viteze şi anume: varianta care reduce turaţia arborelui condus (a1b2 c3) şi
varianta reducătoare care asigură mersul înapoi (a1b3c2) al automobilului.
Pentru blocarea mecanismului planetar şi realizarea unei legături directe (fără multiplicarea sau
demultiplicarea turaţiei) se folosesc ambreiaje de blocare (fig.3.2.11.a) acesta solidarizînd la rotaţie
două din cele patru elemente ale mecanismului planetar.

fb
Fc
A c
Rs c

s ωs Fb

1 2 Fa
Ra
𝜔𝜔
a

a 𝜔𝜔s
b Rc
A
fb

a b

Fig.3.2.11. Forţele din angrenajele mecanismului planetar simplu

În schema cinematică a mecanismului planetar din figura 3.2.11, în organizarea a1b2 c3, ambreiajul
multidisc de blocare A este introdus între elementele a şi c. În cazul în care se cuplează ambreiajul - A
vitezele unghiulare ale roţilor - a şi c sunt egale, ansamblul mecanismului planetar rotindu-se ca un tot
unitar, fără a mai exista mişcări relative între componentele sale.
În acest caz momentul motor la intrare în mecanismul planetar ca şi turaţia arborelui de intrare
devin egale cu momentul motor la ieşire, respectiv turaţia arborelui de ieşire din mecanismul planetar,
iar raportul de transmitere i = 1.
Determinarea forţelor şi momentelor care acţionează asupra elementelor grupului planetar a1 b2
c3 se face pornind de la condiţia de echilibru de forţe care acţionează asupra sateliţilor (fig.3.2.11) .
Asupra unui satelit acţionează roata solară - a prin forţa - Fa, coroana exterioară - c prin forţa - Fc şi
braţul port-sateliţi - b prin forţa - Fb. Ecuaţiile de echilibru ale forţelor şi momentele scrise pentru
satelitul - s vor fi, respectiv:

Fa + Fc = Fb

FaRs – FcRs = 0 ( 3.2.19 )

unde Rs reprezintă raza de divizare a satelitului s.

Din relaţiile 3.2.19 rezultă : Fa = Fc şi Fb = 2Fa .
Forţa tangenţială - Fa, se determină în funcţie de momentul - M1 cu relaţia:

M1 M a
Fa = = (3.2.20)
Ra Ra
unde: - Ra reprezintă raza de divizare a roţii solare a.
Momentul Mb care acţionează asupra braţului port-sateliţi va fi:
Rc + R a
M b = Fb Rb = 2 Fa = Fa (Rc + Ra ) (3.2.21)
2
sau:
 R 
M b = Fa Ra 1 + c  = Fa Ra (1 + α ) = M a (1 + α ) (3.2.22)
 Ra 
unde: - Rc reprezintă raza de divizare a coroanei exterioare c;
- α reprezintă constanta unităţii planetare.
Momentul - Mc care acţionează asupra coroanei exterioare - c va fi :
Ma
M c = Fc • Rc = Fa • Rc = • Rc = α • M a (3.2.23)
Ra
Din relaţiile (3.2.22) şi (3.2.23) se poate determina o relaţie de legătură între momentele - Mb şi
Mc cu relaţia :
1+α
Mb = Mc (3.2.24)
α

În mod asemănător se pot analiza şi alte scheme de unităţi planetare, fig.3.2.12, folosite la cutiile
de viteză planetare: fig.3.2.12.a. – unitate planetară simplă cu angrenaje conice, fig.3.2.12.b – unitate
planetară cu sateliţi dubli, fig.3.2.12.c – unitate planetară dublă (cu două grupe de sateliţi).
 a) b) c)

Fig.3.2.12. Mecanisme planetare cu sateliţi dubli

Fig. 3.2.13. Schema de principiu a unui mecanism planetar simplu cu două grupe de sateliţi

O variantă a mecanismului planetar simplu se obtine înlocuind satelitul simplu printr-un angrenaj
de sateliţi, din care unul angrenează cu roata planetară (P-S1), iar celălalt angrenează cu coroana exterioară (C-
S2), conform figurii 3.2.13. Un astfel de mecanism planetar nu permite inversarea sensului de rotaţie între
elementul conducător şi elementul condus, fiind capabil să realizeze trei trepte de mers înainte (din care una este
priză directă).

3.2.1.Mecanisme planetare duble

Mecanismul planetar dublu (tip Ravigneaux), figura 3.2.14 este o combinaţie între un mecanism
planetar simplu şi un mecanism cu sateliţi dubli. Mecanismul planetar dublu Ravigneaux este format din dou
roţj solare independente - 1,2 de mărimi diferite, solidare la rotaţie fiecare cu propriul arbore de antrenare
(arborele de antrenare al roţii solare - 2 este tubular, prin interiorul său trecând arborele de antrenare al roţii
solare - 1), dintr-o coroană exterioară antrenată la rotaţie de sateliţii lungi, dintr-un braţ portsateliţi comun
atît pentru sateliţii scurţi (în angrenare cu dantura roţii solare - 1 şi cu dantura sateliţilor lungi) cît şi pentru
sateliţii cu dantura lungă (în angrenare şi cu dantura interioară a coroanei exterioare).
 Fig.3.2.14. Mecanism planetar dublu Ravigneaux

Pe coroana exterioară a mecanismului planetar dublu poate funcţiona frîna de parcare a

automobilului, iar cu ajutorul unui ambreiaj multidisc poate fi blocată rotirea braţului portsateliţi.