3.4.2.

Rata de capitalizare prin coeficienţi multiplicatori

Actualizarea este procedeul prin care fluxuri de rezultate

variabile viitoare (pe un orizont de timp determinat) sunt aduse la
valoare prezentă pe baza ratei de actualizare cu menirea de a
penaliza sumele estimate a se obţine, care astăzi valorează mai
puţin datorită unor riscuri potenţiale şi ca urmare a neinvestirii în
alternative care ar fi putut fi mai profitabile.
Spre deosebire de actualizare, capitalizarea este procedeul de
aducere la valoare prezentă a unui flux constant de rezultate
viitoare pe un orizont de timp nedeterminat prin intermediul ratelor
de capitalizare exprimate prin coeficienţi multiplicatori, cu care
sunt în relaţie inversă.
3.4.2. Rata de capitalizare prin coeficienţi multiplicatori
 Dacă rata de actualizare este utilizată pentru a converti fluxuri viitoare diferite
ca mărime şi evoluţie în valoare prezentă a activului care generează aceste
fluxuri, rata de capitalizare converteşte un flux constant şi reproductibil în
valoare prezentă.
 Rata de capitalizare preia toate modificările viitoare ale fluxului de rezultate
(venitul) considerat pentru estimarea valorii, din rata de actualizare trebuind
să se deducă rata de creştere anuală a venitului prin intermediul relaţiei
Gordon –Shapiro:
Rata de capitalizare(c) = Rata de actualizare (a) – Rata de creştere (g)
De exemplu:
Valoarea = Venitul/Rata de capitalizare (c)
Valoarea = Venitul x 1/c,
1/ c = Multiplicator (coeficient de capitalizare)
3.4.2. Rata de capitalizare prin coeficienţi multiplicatori

În privinţa ratei de capitalizare, standardele de evaluare

precizează că aceasta este prezentată ca un divizor exprimat
procentual, care transformă rezultatul estimat în valoare.
Pentru determinarea multiplicatorilor se pot folosi:
• profitul net sau brut (dacă impozitul pe profit este exagerat);
• capacitatea de autofinanţare (când cheltuielile cu amortizarea
sunt semnificative);
• cifra de afaceri (dacă există mari diferenţe între cheltuieli la
întreprinderile ce se compară).
 3.4.2. Rata de capitalizare prin coeficienţi multiplicatori

În vederea determinării coeficienţilor multiplicatori se apelează la informaţiile

de piaţă şi în acest scop cel mai frecvent se utilizează mai multe rate bursiere:
- Coeficientul de capitalizare bursieră (PER = Curs bursier/Profit net pe
acţiune) exprimă timpul în care se recuperează investiţia într-o acţiune din
beneficiul aferent;
- Coeficientul de capitalizare a capacităţii de autofinanţare (CCAF = Curs
bursier/CAF pe acţiune) exprimă timpul în care se recuperează investiţia într-o
acţiune din rezultatul potenţial ce ar putea fi încasat pentru o acţiune;
- Coeficientul de capitalizare a cifrei de afaceri (CCA = Curs bursier/Cifra
de afaceri pe acţiune) arată cu cât se cumpără cifra de afaceri pe piaţa de capital;
- Coeficientul de capitalizare a activului net contabil (Curs bursier/Activ net
contabil pe acţiune) arată timpul în care se recuperează investiţia într-o acţiune
din activul net contabil aferent unei acţiuni.
3.4.2. Rata de capitalizare prin coeficienţi multiplicatori
 Raportul curs-beneficiu (PER) variază în timp şi în spaţiu şi
depinde de mai mulţi factori: beneficiile anticipate ale operatorilor,
evoluţia ratelor dobânzii şi ritmul inflaţiei. Fluctuaţiile PER-ului
pe piaţa de capital oscilează între 15-25 în funcţie de condiţiile
economice ale diverselor ramuri industriale.
Acţiunile cu un PER ridicat se comportă cel mai bine la bursă,
favorizând speculaţii avantajoase vânzării lor (PER > 25), după cum
un PER relativ scăzut indică o evaluare destul de ieftină, atractivă
pentru cumpărare de acţiuni (PER < 15).
Capitalizarea beneficiilor constituie un criteriu utilizat în metoda
de evaluare a întreprinderii după formula Gordon-Shapiro, care
măsoară randamentul unui plasament în acţiune prin indicatorul de
rentabilitate (randament) pe acţiune.
 3.4.2. Rata de capitalizare prin coeficienţi multiplicatori

 Cursul acţiunii/CAF pe acţiune este util mai ales în cazul

întreprinderilor care au un cuantum ridicat al cheltuielilor cu
amortizarea, precum şi în cazul întreprinderilor din același sector de
activitate, dar care practică sisteme de amortizare diferite.
 Cursul acţiunii/Cifra de afaceri pe acţiune este utilizat, de obicei, în
cazul entităţilor din sfera serviciilor şi poate fi aplicat numai dacă
firmele selectate pentru comparaţie au o cifră de afaceri omogenă şi
similară cu cea a entităţii evaluate.
 Cursul acţiunii/Activul net contabil pe acţiune este utilizabil numai
în cazul în care activele întreprinderii au o valoare contabilă relativ
apropiată de valoarea de piaţă şi atunci când nu există active
necorporale cu impact major asupra valorii întreprinderii.
 3.4.2. Rata de capitalizare prin coeficienţi multiplicatori
 Pentru aplicarea metodei de evaluare bazate pe comparaţia de piaţă trebuie
identificate 3-5 întreprinderi similare cu întreprinderea ce se evaluează, din
acelaşi domeniu de activitate şi cu caracteristici asemănătoare privind cifra de
afaceri, care să aibă pachete de titluri tranzacţionate integral sau parţial pe piaţa
de capital.
 În vederea evaluării prin comparaţie se presupun cunoscute preţurile de
tranzacţionare care să permită stabilirea unui curs mediu al unui pachet cu grad
de lichiditate a acţiunilor de 100 %, prin corectarea preţului tranzacţiei
corespunzător pachetului de acţiuni efectiv tranzacţionate, în condiţiile în care
numai un grad de lichiditate de peste 50 % asigură pachete majoritare ale căror
preţuri sunt cunoscute din tranzacţii recente şi asigură drept de control asupra
deciziilor întreprinderii cumpărate.
 În cazul tranzacţionării unui pachet minoritar (sub 50 %) nu se poate asigura un
control asupra deciziilor întreprinderii cumpărate, ceea ce impune adăugarea
unei prime de control menite să majoreze preţul la care s-ar fi înregistrat o
tranzacţie cu un pachet de 100 % din acţiunile întreprinderii.
 3.4.2. Rata de capitalizare prin coeficienţi multiplicatori

În acest scop, se determină valorile medii ale acestor coeficienţi calculaţi la nivelul acţiunii
întreprinderilor comparabile şi se obţine un multiplicator mediu ( k ) care trebuie aplicat cifrei
de afaceri, profitului net sau capacităţii de autofinanţare a întreprinderii evaluate pentru a se
estima valoarea de piaţă a acesteia în cele trei variante:
a) V = k 1 × Cifra de afaceri ;
b) V = k 2 × Pr ofitul net ;
c) V = k 3 × Capacitate a de autofinan ţare ;
în care:
k 1 = Valoarea medie a raportului Curs bursier/CA pe acţiune;
k 2 = Valoarea medie a raportului Curs bursier/Profit net pe acţiune (PER);
k3 = Valoarea medie a raportului Curs bursier/Capacitatea de autofinanțare pe acţiune.
3.4.2. Rata de capitalizare prin coeficienţi multiplicatori
În judecata privind existenţa unei baze de comparaţie rezonabile,
evaluarea trebuie să ia în considerare următoarele:
 similaritatea investiţiilor cantitative şi calitative, precum şi
caracteristicile investitorului;
 măsura în care se cunosc date credibile despre tranzacţiile
privind entităţile care au fost cumpărate şi vândute;
 dacă preţul plătit pentru entităţi a fost o tranzacţie la distanţă
sau o vânzare forţată sau în pericol.
Aceste metode de evaluare sunt mai mult empirice şi se pot aplica
numai dacă preţul de vânzare al entităţilor similare este cunoscut (de
cele mai multe ori el fiind confidenţial).
3.4.2. Rata de capitalizare prin coeficienţi multiplicatori

Când se alege ca bază de comparaţie cursul mediu al acţiunii

întreprinderilor cotate, se impune o analiză detaliată a caracteristicilor
pieţei de capital în momentul tranzacţionării cu referire la:
 fluctuaţia zilnică a cursului acţiunilor;
 gradul de lichiditate a acţiunilor cotate;
 transparenţa pieţei de capital referitor la gradul de informare a
investitorilor care achiziţionează pachete minoritare privind fluxul
de venituri viitoare;
 potenţialul financiar şi investiţional;
 stabilitatea financiară a întreprinderii.
3.4.2. Rata de capitalizare prin coeficienţi multiplicatori

Când se alege drept criteriu de comparaţie preţul de vânzare al

unor întreprinderi similare necotate, se impune analiza condiţiilor
în care tranzacţiile au avut loc, precum şi preţurile acestora, ceea
ce nu este posibil de cele mai multe ori datorită unor factori
subiectivi şi conjuncturali care ar fi putut influenţa aceste preţuri.
În cazul în care comparaţia are la bază preţul anterior de
tranzacţionare a unui pachet de acţiuni ale aceleiaşi întreprinderi,
se impun corecţii datorită modificării condiţiilor economice şi a
erodării banilor în momentul tranzacţionării faţă de perioada
anterioară.
3.4.2. Rata de capitalizare prin coeficienţi multiplicatori
 În concluzie, metodele bazate pe comparaţia de piaţă implică abordarea
valorii întreprinderii prin raportare la piaţa de capital şi pot viza atât
entităţile cotate cât şi cele necotate.
 În cadrul acestor metode un loc bine definit îl ocupă metodele bursiere de
evaluare a întreprinderii care au în vedere indicatori caracteristici
întreprinderii evaluate determinaţi la nivelul pieţei bursiere, fie pe seama
unor indicatori caracteristici pieţei bursiere în ansamblu.
 Date fiind limitele metodelor de evaluare bazate pe active şi a celor bazate
pe cash-flow-urile actualizate lipsite de judecătorul suprem care este
piaţa, metoda bazată pe comparaţie introduce elemente care iau în
considerare variabile caracteristice pieţei de capital în ideea de a
fundamenta o valoare justă de piaţă, ceea ce poate constitui un avantaj al
acestor metode.
3.5. Metode bursiere pe bază de rentabilitate şi randament

Teoria financiară modernă abordează conceptul de pieţe financiare

eficiente, conform căruia în preţul de pe piaţă al acţiunilor trebuie să fie
introduse toate informaţiile disponibile referitoare la întreprinderea de
evaluat, iar în aceste condiţii valoarea actuală a acesteia este dată chiar
de capitalizarea bursieră.
Se consideră că această valoare este una corectă, deoarece se bazează pe
actualizarea fluxurilor viitoare de cash (numerar) generate de deţinerea
acţiunilor şi ea poate fi determinată rapid în vederea estimării unui preţ
probabil de tranzacţie pe baza cursului acţiunilor întreprinderilor cotate.
Acest curs reprezintă preţul oferit de piaţă pentru valoarea unei părţi din
capitalul întreprinderii, care exprimă evaluarea pieţei asupra
potenţialului de producţie, asupra patrimoniului întreprinderii şi a
perspectivelor sale, inclusiv asupra riscurilor aferente.
3.5. Metode bursiere pe bază de rentabilitate şi randament

Metodele bursiere sunt aplicabile pentru piaţa plasamentelor de capital

corespunzătoare tranzacţionării unei părţi din întreprindere pe baza unui
pachet de acţiuni care însă nu pot oferi putere de decizie determinantă
pentru cumpărător.
În acest context, evaluarea unei societăţi pe acţiuni cotate sau necotate
are la bază valoarea acţiunilor sale, valoare care se stabileşte prin
referire la mai multe baze:
 piaţa pe care se negociază acţiunile (bursa de valori);
 performanţele trecute ale întreprinderii (capacitatea beneficiară);
 perspectivele creşterii economice pe termen mediu;
 imaginea acesteia în faţa partenerilor;
 calitatea managementului ş.a.
3.5. Metode bursiere pe bază de rentabilitate şi randament

Valoare bursieră au doar întreprinderile cotate care îndeplinesc

criteriile de evaluare specifice pieţei de capital şi această valoare
depinde de cotaţiile acţiunilor în raport cu cererea-oferta de titluri, la
un moment dat. De aceea, valoarea bursieră a întreprinderii se
apreciază pe estimări externe în situaţia în care cotaţiile pe piaţa de
capital pot evolua sub influenţa unor factori exogeni independenţi de
entitate, uneori şi subiectivi.
 Informaţiile bursiere nu pot fi utilizate decât pentru estimarea valorii
acţiunilor întreprinderilor ce pot fi cotate la bursă şi când numărul de
acţiuni vândute nu poate modifica puterea de decizie a întreprinderii,
nefiind cuprinse într-un pachet majoritar care oferă dreptul de
preluare a controlului.
3.5. Metode bursiere pe bază de rentabilitate şi randament

Totuşi, informaţiile bursiere pot fi utilizate şi în cazul entităţilor

necotate pentru:
 efectuarea unor comparaţii de piaţă;
 determinarea ratei de capitalizare (în cazul valorilor de randament
sau de rentabilitate) sau a coeficientului multiplicator (aplicat la
capacitatea de autofinanţare sau la capacitatea beneficiară).
3.5. Metode bursiere pe bază de rentabilitate şi randament

Metodele utilizate în evaluarea bursieră care se bazează pe

rentabilitate şi randament se prezintă în mai multe variante şi vizează
două sensuri privind valoarea entităţii:
 o definire a valorii întreprinderii în sens restrictiv pe baza valorii
bursiere prin produsul dintre numărul de acţiuni emise de
întreprindere şi cursul bursier al unei acţiuni (la momentul
evaluării sau media pe o anumită perioadă);
 o definire a valorii întreprinderii în sens larg prin prisma
indicatorilor oferiţi de piaţa bursieră (PER, rata de distribuire a
dividendelor ş.a.) sau în funcţie de criteriile impuse de piaţa
bursieră (lichiditatea acţiunilor, atomicitatea investitorilor ş.a.),
care devin ipoteze implicite în modelele de evaluare.
 3.5.1. Evaluarea prin intermediul capitalizării bursiere

Metoda este utilizabilă în cazul întreprinderilor ale căror acţiuni

sunt admise la cotare, fiind supuse evaluării de către piaţă. În acest
scop, se utilizează indicatorul Capitalizare bursieră (Cb) care
exprimă valoarea pe care bursa o acordă întreprinderii şi se
determină prin multiplicarea numărului de acţiuni emise (Na) ce
formează capitalul acesteia cu ultimul curs cotat (Ca) al unei acţiuni:
Cb = Na x Ca
 3.5.1. Evaluarea prin intermediul capitalizării bursiere
Referitor la valoarea de piaţă a întreprinderii determinată prin capitalizarea
bursieră astfel calculată se impun următoarele precizări:
 capitalizarea bursieră este influenţată de gradul de volatilitate a acţiunilor
întreprinderii în raport cu piaţa şi de evoluţia sectorului de activitate, care se
reflectă în cursul bursier curent al acţiunii, ceea ce poate altera valoarea reală
a întreprinderii. De aceea, în locul cursului actual se poate utiliza un curs
bursier mediu pe o anumită perioadă.
 capitalizarea bursieră exprimă valoarea de piaţă a unui pachet minoritar de
acţiuni, iar valoarea întreprinderii va trebui să includă şi o eventuală primă de
control dată de deţinerea în totalitate a controlului asupra acesteia în ipoteza
tranzacţionării întregului pachet de acţiuni (100 %).
În acest caz, valoarea de piaţă recomandată pentru întreaga întreprindere (Vp)
va fi majorată cu prima de control (Pc):
Vp = Cb x (1 + Pc) = Na x Ca x (1 + Pc)
 3.5.1. Evaluarea prin intermediul capitalizării bursiere

Comparaţia capitalizării bursiere cu valoarea contabilă a

întreprinderii reflectă:
 fie subestimarea afacerii (plusvalori latente), dacă valoarea
contabilă este inferioară capitalizării bursiere;
 fie supraestimarea acesteia (minusvalori latente), dacă valoarea
contabilă este superioară capitalizării bursiere.
 3.5.1. Evaluarea prin intermediul capitalizării bursiere

În scopul determinării preţului real al întreprinderii există mai

multe criterii de apreciere a capitalizării bursiere:
 valoarea substanţială, prin care capitalizarea bursieră corespunde
valorii actuale a activelor nete;
 actualizarea beneficiilor viitoare, prin care în analiză trebuie să se
ţină seama de teoria portofoliului de valori mobiliare, conform
căreia cursul unui titlu se fixează la preţul său just în funcţie de rata
de actualizare a beneficiilor viitoare, plecând de la cursul acţiunilor,
corectat cu o primă de risc proporţională cu fiecare valoare.
 3.5.1. Evaluarea prin intermediul capitalizării bursiere

Metoda de actualizare a beneficiilor viitoare serveşte ca etalon de

măsură a valorii întreprinderii plecând de la ipoteza conform
căreia capitalizarea bursieră a acesteia corespunde valorii actuale
a tuturor beneficiilor sale viitoare. Valoarea actuală a
întreprinderii se obţine prin deducerea din beneficiile aşteptate a
unei taxe de scont care corespunde ratei de capitalizare specifice
societăţii în cauză.
Această metodă presupune însă o mare capacitate de previziune a
analiştilor, deoarece cere estimări ale beneficiilor pe o lungă
perioadă de timp şi evaluarea corectă a riscului specific
întreprinderii evaluate.
 3.5.1. Evaluarea prin intermediul capitalizării bursiere

Metoda de evaluare prin capitalizare bursieră prezintă interes prin faptul că prin intermediul ei
se constată modul în care cotează piaţa cifra de afaceri a entităţii, indicând cu cât se cumpără
pe piaţă cifra ei de afaceri.
În acest sens, indicatorul P/S (Price on sales) calculat prin raportarea capitalizării
bursiere (Cb) la cifra de afaceri sau a cursului acţiunii (Ca) la cifra de afaceri pe acţiune (CAa)
trebuie să aibă o valoare mai mare de 0,5 pentru ca entitatea să nu fie subevaluată, ceea ce ar
putea fi consecinţa unei solvabilităţi reduse sau a unei profitabilităţi în scădere.
Cb Cursul mediu al acţiunii ( Ca )
P/ S  
CA Cifra de afaceri pe acţiune ( CAa )
 3.5.2. Evaluarea prin metoda PER

Indicatorul PER (Price to Earning Ratio) numit coeficient de capitalizare bursieră este un
multiplu bursier care se exprimă prin raportul dintre capitalizarea bursieră (Cb) şi profitul net
total (Pnet) sau prin raportarea cursului bursier al acţiunii(Ca) la beneficiul net pe acţiune (Bpa):
Cb Na  Ca Ca
PER   
Pnet Na  Bpa Bpa
Acest multiplu bursier indică de câte ori este capitalizat beneficiul pe acţiune şi arată
câţi ani de beneficiu actual costă fiecare afacere cotată. Este un indicator al atracţiei pieţei de
capital ce permite aprecierea randamentului unui plasament în acţiuni, fiind preferat unui
simplu câştig asigurat de dividendele distribuite.
 3.5.2. Evaluarea prin metoda PER

Raportul curs/beneficiu variază în timp şi spaţiu şi pe piaţa de

capital poate avea valori cuprinse între 15-25 în funcţie de
condiţiile economice ale ramurilor industriale. El depinde de mai
mulţi factori: beneficiile anticipate ale operatorilor, ratele dobânzii
şi inflaţiei.
Valorile standard pe care le poate avea la nivel de întreprindere
depind de tipul de activitate şi gradul de risc. Întreprinderile
comparabile ca structură de producţie şi nivel de activitate ar trebui
să aibă valori PER apropiate, care permit evaluarea lor prin
aplicarea multiplului PER cu valori medii între 8-15 la profitul
previzionat.
 3.5.2. Evaluarea prin metoda PER

Pe baza unui PER0 de referinţă specific ramurii, valoarea

întreprinderii în anul t poate fi estimată în funcţie de
profitul net aşteptat (previzionat) (Pt) al anului t:
Vt = PER0 x Pt
 3.5.2. Evaluarea prin metoda PER

 Valoarea de rentabilitate obţinută prin multiplicarea beneficiului cu coeficientul

de capitalizare sau PER-ul întreprinderilor comparabile arată cât pot plăti
investitorii pentru a obţine un beneficiu sperat în viitor. Într-o asemenea evaluare,
beneficiul trebuie diminuat cu impozitul pentru a reflecta beneficiul curent
normal după impozitare şi trebuie avut în vedere că beneficiul pe acţiune luat în
calculul PER este estimat la valoarea contabilă, în timp ce cursul acţiunii este
exprimat la valoarea de piaţă.
 La un PER scăzut, investitorii se aşteaptă la o creştere mai mare a beneficiilor
viitoare decât în cazul unui PER crescut. Totuşi, PER-ul în sine nu trebuie luat ca
bază pentru potenţialii investitori în vederea evaluării acţiunilor unei entităţi; este
de preferat să se urmărească trendul acestuia prin comparaţii cu alte firme din
acelaşi sector sau cu PER-ul pieţei, deoarece fiecare sector poate avea perspective
diferite de creştere.
 În plus, se cunoaşte că rata de plasament aferentă unui PER se află în relaţie
inversă cu acesta, exprimă rentabilitatea acţiunii şi aceasta trebuie comparată cu
rata medie a pieţei acţiunilor sectorului în vederea deciziei de investire în
acţiunile întreprinderii, dacă dobânda pieţei este superioară.
 3.5.2. Evaluarea prin metoda PER

Metoda de evaluare prin PER a fost completată de către finanțiștii

din domeniul bancar prin folosirea unui profit actualizat în unităţi
monetare constante cu ajutorul unei rate de actualizare convenite şi
ponderat cu un PER teoretic (preluat din tabele financiare), cu un
coeficient de risc (Cr) şi cu un coeficient de lichiditate a acţiunilor
(Cl).
În acest caz, valoarea întreprinderii devine egală cu:
V1 = PER0 x Pnet1 x Cr x Cl
 3.5.2. Evaluarea prin metoda PER
Alegerea valorilor pentru factorii Cr şi Cl este relativ arbitrară, în funcţie de
estimarea gradului de risc potenţial şi de gradul de lichiditate a acţiunilor
estimat în funcţie de piaţă.
De exemplu, coeficientul de risc poate avea următoarele valori:
 Cr = 0,95 - dacă se estimează ca sigur un profit în următorii 5 ani;
 Cr = 0,80 - dacă există riscul unui an fără profit în următorii 5 ani;
 Cr = 0,70 - dacă există riscul unui an fără profit în următorii 3 ani.
Coeficientul de lichiditate poate avea următoarele valori:
 Cl = 1 - în cazul entităţilor cotate la bursă, cu o piaţă activă;
 Cl = 0,85 - în cazul entităţilor cotate, cu o piaţă puţin activă sau în cazul
celor necotate, care vor fi introduse la bursă în următorii 3 ani;
 Cl = 0,70 - în cazul entităţilor mici şi celor necotate fără posibilitate de
acces la bursă în următorii ani.
 3.5.2. Evaluarea prin metoda PER

Dacă acţionarii sunt interesaţi de ceea ce ar putea primi în cazul lichidării întreprinderii, se
utilizează Rata capitalului acţionarilor – SER - (Shareholder Equity Ratio) calculată prin
raportarea capitalului total al acţionarilor (Total Shareholder Equity) la totalul activelor
întreprinderii (Total Assets):
Capitalul total al acţionarilor
SER =  100
Active totale
Raportul arată totalul activelor asupra cărora acţionarii au un drept rezidual, conform
bilanţului. Cu cât indicatorul este mai mare, cu atât vor primi mai mult acţionarii la o eventuală
lichidare şi invers.
Valoarea indicatorului diferă în funcţie de sector, dar se consideră că, în general, aceasta
trebuie să se situeze în jurul a 100 %. O valoare mai mică de 100 % arată o subevaluare a acţiunii
şi, deci, a întreprinderii, ceea ce poate indica faptul că investitorul (acţionarul) ar avea de plătit
prea mult faţă de ceea ce ar pierde în cazul unui faliment imediat al întreprinderii.
 3.5.2. Evaluarea prin metoda PER

Dacă se are în vedere că acţionarii posedă un capital egal cu activul net contabil (ANC), care
raportat la numărul de acţiuni exprimă Valoarea contabilă pe acţiune (Book value per share)
(ANCa), această valoare trebuie comparată cu valoarea de piaţă a acţiunii (cursul bursier) (Ca).
În acest sens, se utlizează indicatorul PBR (Price/Book Ratio), determinat cu ajutorul raportului:
Cursul mediu al ac ţiunii ( Ca )
PBR = x 100
ANCa
Indicatorul măsoară valoarea pe care piaţa o adaugă performanţelor întreprinderii printr-
un management favorabil creşterii activităţii sale. Valoarea contabilă a acţiunii este redată la
costul istoric al activelor, conform bilanţului şi reprezintă limita sub care cursul acţiunii nu
trebuie să coboare. Această limită poate constitui opţiunea de vânzare sau de lichidare a entităţii.
 3.5.2. Evaluarea prin metoda PER

Se apreciază de către analişti că acţiunile cu o rată PBR scăzută poate constitui o investiţie mai
sigură comparativ cu acţiunile cu PBR ridicat, deşi această rată se corelează direct cu rata
rentabilităţii financiare sperate de acţionari (Rf) şi cu PER-ul acţiunii:

Pr ofit net Valoarea de piaţă Pr ofit net PBR

Rf    
ANC ANC Valoarea de piaţă PER

Se confirmă relaţia inversă dintre rentabilitatea financiară (Rf) şi PER ca şi legătura

directă dintre rentabilitatea financiară şi PBR.
 3.5.2. Evaluarea prin metoda PER

Elementele de calcul pentru valorile PER ale acţiunilor

cotate se pot exprima în valori trecute, actuale sau
previzionate, pe baza unui PER recalculat (PERr) ca raport
între cursul anului curent (Ca0) şi profitul pe acţiune
previzionat al anului de previziune t (Bpat):
PERr = Ca0 /Bpat
 3.5.2. Evaluarea prin metoda PER

Pe lângă utilizarea PER–ului determinat prin profitul net pe acţiune, în evaluarea întreprinderii se
mai pot utiliza şi alte valori de referinţă pentru calculul multiplicatorului.
Când profitul entităţii nu este semnificativ comparativ cu volumul mare de activitate sau
cu investiţii importante, este recomandabil să se utilizeze ca multiplicatori:
- Capacitatea de autofinanţare/acţiune (CAFa);
- Cifra de afaceri/acţiune (CAa).
Valoarea întreprinderii va fi egală cu produsul:
Cursul bursier al acţiunii
Vt   CAF
CAFa
respectiv:
Cursul bursier al acţiunii
Vt   CA
CAa