Glucidele

Sangele omului are o structura extrem de complexa, continand numeroase substante

organice (proteine, grasimi, glucoza, enzime, hormoni, vitamine) si substante minerale (calciu,
fosfor, sodiu, potasiu, etc). Analizele biochimice cerceteaza compozitia chimica fie a sangelui
total, fie numai a serului sau plasmei sanguine.

Analiza zaharurilor din sange

Exista mai multe felui de zaharuri in organismul omului: glucoza,fructoza, lactoza etc.

Glucoza este cea mai importanta zaharida care se gaseste in mod normal in organele si
sangele omului si constituie combustibilul cel mai pretios pentru obtinerea energiei necesare
activitatii omului. Din arderea unui gram de glucoza, de catre organism, rezulta 4 calorii.
Glucoza in organism provine din alimentele consumate de catre om. Cele mai bogate alimente in
glucoza sunt dulciurile (zaharul,produsele zaharoase, mierea), precum si alimentele care contin
amidon (faina de cereale si produsele cerealifere, cartofii etc.) care in organism se transforma
prin actiunea enzimelor hidrolitice in glucoza. Dar organismul poate fabrica zahar din orice
nutriment, chiar din proteine si grasimi prin procesul de gluconeogeneza. Pentru aprecierea
cantitatii de zahar din organism, in laborator se analizeaza zaharul din sangele total ori din ser
sau plasma.

Valori normale ale glucozei din sange: 65-110 mg la 100 ml sange.

La persoanele de peste 40-50 ani, valorile medii ale glicemiei sunt mai crescute decat la
tineri, deoarece la ele si consumul de glucoza in organism este mai redus. Scaderea sau cresterea
glicemiei in afara acestor valori produce perturbari grave organismului. Astfel, scaderea
glicemiei prea mult sub valorile normale (hipoglicemie) poate produce ca simptome slabiciune,
tremuraturi, transpiratii si chiar pierderea constientei(coma hipoglicemica). Acest lucru se
intampla cand organismul este subalimentat cu alimente ce contin glucoza (glucide) sau in caz de
infometare (inanitie). Eforturile fizice mari, mai ales pe munte, care consuma rezervele de
glucide din ficat (in special la bolnavii de ficat) pot predispune la hipoglicemie. Hipoglicemia se
intalneste mai rar in bolile unor glande endocrine care secreta hormoni insuficienti (hipofiza,
tiroida, suprarenale), precum si la bolavii de diabet care se trateaza cu doze prea mari de insulina
sau alte medicamente antidiabetice.
Cresterea glicemiei (hiperglicemie) se intalneste si la persoanele sanatoase daca analiza
sangelui se face dupa un consum crescut de dulciuri. De asemenea, persoanele care au avut un
traumatism fizic sau psihic (stres) sau care s-au tratat cu anumite medicamente, pot avea o
glicemie crescuta, fara a fi bolnavi de diabet. In aceste situatii glicemia revine la normal dupa ce
a disparut si cauza care i-a provocat cresterea. O glicemie marita se intalneste in bolile glandelor
endocrine care au rolul de a regla concentratia glucozei in sange. Astfel, secretia in exces a
hormonilor unor glande (hiopofiza, tiroida, suprarenalele) produce hiperglicemie.
Dar cea mai mare crestere a glicemiei se intalneste in diabetul zaharat sau diabetul pancreatic.

Pancreasul este o glanda mixta, cu secretie endocrina de insulin si exocrina de enzime

digestive ce se elimina in duoden. Insulina este un hormon ce are rolul de a ajuta la consumul si
la arderea glucozei din sange si celule. In unele boli ale pancreasului acesta secreta mai putina
insulina sau nu mai secreta deloc si din aceasta cauza glucoza, in loc sa se consume, sa se arda,
se acumuleaza in sange, crescand glicemia. Astfel, glicemia poate ajunge la 200-300 mg% si
chiar mai mult, ceea ce duce la coma diabetica (coma hiperglicemica) mai ales la acele
persoane care nu stiu ca au diabet.
De aceea, pentru depistarea persoanelor cu diabet se fac urmatoarele analize in sange sau in
urina:
Analiza zaharului din sange (glicemia) nu este obligatorie pentru persoanele tinere
considerate sanatoase. Dar dupa 30-40 ani varsta cand apare de obicei diabetul, este bine ca, cel
putin odata pe an sa se dozeze glicemia in special la unele categorii de persoane, cum sunt:
- persoanele care au parinti sau frati cu diabet
- persoanele care sunt predispuse la obezitate
- persoanele care observa ca de la un timp au o pofta prea mare de mancare si
care mananca mai mult ca de obicei
- persoanele care au o sete nepotolita si beau cantitati mari de apa, peste 3-4
litri chiar si in sezonul rece
- persoanele care urineaza cantitati prea mari de urina, peste 2-3 litri in 24 de
ore.
In prezenta acestor simptome cronice trebuie consultat un medic care va indica si
efectuarea unei glicemii. De mentionat ca persoanele care isi analizeaza glicemia trebuie sa vina
nemancate la laborator, sa anunte daca urmeaza un tratament antidiabetic si sa intrerupa timp de
24 de ore orice tratament cu hormoni, care pot modifica rezultatele de laborator.
Hiperglicemia provocata se face la unele persoane pentru a preciza daca glicemia
crescuta se datoreaza diabetului zaharat sau altor cauze. In acest scop, i se da bolnavului glucoza
fie pe gura, fie injectata intravenos si la intervale de cate 30 de minute se recolteaza mai multe
probe de sange pentru dozarea glicemiei. In mod normal dupa consumul de glucoza, zaharul din
sange creste si la oamenii sanatosi, dar nu mult si revine la normal dupa 2 ore. Dar la persoanele
diabetice glicemia creste foarte mult, caci zaharul din sange nu se consuma si revenirea la
normal, la valorile initiale se face mai tarziu de 2 ore.
Persoanele care isi fac “hiperglicemie provocata” nu vor tine un regim strict, de
infometare, in speranta ca analiza le va iesi normala. Din contra, datorita perturbarii produsa de
foame, analiza poate sa fie chiar mai “anormala” ducand astfel la concluzii gresite privind
gravitatea diabetului. De aceea, se recomanda ca in zilele dinaintea efectuarii analizei aceste
persoane sa manance normal, dar in dimineata in care se executa analiza sa vina la laborator
nemancate. De asemena, tratamentul cu medicamente antidiabetice inainte efectuarii analizei,
poate induce medicul in eroare.

Analiza zaharului in urina (glicozuria) – in mod normal urina nu contine glucoza. Dar
cand glicemia a depasit 150-200 mg% atunci glucoza trece din sange prin rinichi si se varsa in
urina de unde se poate analiza. Pentru dozarea glicozuriei se va strange urina din 24 de ore.
In afara de modificarile valorilor glucozei, in diabet sunt perturbate si alte componente ale
sangelui. Astfel ca si in cazul subnutritiei, pentru a face fata cheltuielilor de energie organismul
recurge la rezervele de grasime, pe care le mobilizeaza din depozite si le trece in sange spre a le
utiliza in locul glucozei. De aceea, sangele diabeticilor este gras, laptos si analiza arata valori
crescute ale grasimilor totale si ale colesterolului sanguin. Dar acest efort al organismului
de a suplini prin grasimi lipsa glucozei este sortit esecului caci grasimile nu se ard pentru a da
energia necesara decat in prezenta zaharului, a glucozei. Se spune ca “grasimile ard in flacara
produsa de glucoza” drept urmare grasimile sunt arse incomplet rezultand substante toxice pentru
organism (corpi cetonici, acetona).
Prezenta acestor substante in sangele si urina unei persoane arata aproape sigur ca este
vorba de un diabet grav, nedescoperit sau netratat corect.Intoxicatia organismului cu acetona si
alte substante cetonice poate duce la coma diabetica. De notat ca acetona din sange creste asa de
mult incat se elimina pe cale respiratorie, astfel ca aerul expirat de un bolnav de diabet in aceasta
faza sau de un bolnav in coma diabetica miroase a acetona sau a mere coapte. In aceasta situatie
analiza corpilor cetonici din sange si urina are o mare importanta pentru diagnosticul de diabet.
In diabetul grav, pentru a face rost de glucoza organismul mobilizeaza nu numai grasimile ci si
proteinele corpului. Din aceasta cauza, cu toate ca manaca mult diabeticul slabeste, caci isi
consuma propriile lui proteine (diabetul cu slabire). Drept urmare, cresc si deseurile proteinice
din sange: acidul uric, ureea, creatinina.Datorita iritatiei cronice a rinichiului de catre glucoza
crescuta ce ajunge la acel nivel,se produce alterarea filtrului renal, care lasa sa treaca albumina
din sange in urina(albuminurie).
Masurarea volumului de urina din 24 de ore care este foarte mare ca si determinarea
densitatii urinei care datorita glucozei, creste foarte mult, sunt analize complementare foarte utile
pentru diagnosticul de diabet si usor de executat chiar si la domiciliu.