Tema 4.

Sistemul de autoreglare a fenomenului educaţional

Unităţi de conţinut

1.  Legităţi şi principii ale educaţiei: delimitări conceptuale

2.  Analiza  sistemului de principii educaţionale/ de învăţămînt
Finalități:

Studiind acest modul, studentul va fi capabil:

 să definească  conceptul de principiu al educaţiei/ de învăţămînt;

 să analizeze principiile educaţiei/ de învăţămînt;
 să aprecieze importanţa sistemului de principii în realizarea procesului educaţional şi
funcţionarea sistemului educaţional.

Legităţi şi principii ale educaţiei: delimitări conceptuale

Problema legităţilor şi principiilor procesului educaţional ca proces pedagogic  este una actuală. Există
multiple dezbateri  şi viziuni privind relaţia dintre legităţi şi principii sau funcţionalitatea utilizării acestor
două noţiuni.

Legităţile procesului educaţional reflectă  esenţa acestuia şi exprimă aspectul obiectiv al fenomenului
educaţional.  Identificăm cîteva categorii de legităţi.

1. Legităţi determinate de   contextul social.

 Interdependenţa dintre educaţie şi cerinţele/ necesităţile, condiţiile  sociale.
De această relaţie depind  scopurile şi obiectivele educaţiei, condiţiile în care se va desfăşura procesul
educaţional,  modalităţile de valorificare a rezultatelor.

1. Legităţi determinate de natura umană.

 Rolul determinant al activităţii şi comunicării în formarea şi dezvoltarea personalităţii.
 Dependenţa procesului educaţional de particularităţile de vîrstă, individuale şi de gen.
 Interdependenţa dintre formele educaţiei; educaţie, instruire, învăţămînt şi procesul de
dezvoltare a personalităţii.
 Interdependenţa dintre educaţie, autoeducaţie, educaţie permanentă.
 Interdependenţa dintre individ şi grup în procesul educaţional.
 Interdependenţa dintre finalităţi, conţinut, forme, metode în contextul procesului educaţional ca
proces pedagogic.
 Interdependenţa dintre influenţa educativă a educatorului, influenţa educativă reciprocă dintre
subiecţii procesului educaţional  şi implicarea activă a subiectului în procesul educaţional.
3. Legităţi determinate de esenţa procesului educaţional.
Constituirea sistemului de legităţi a rezultat din generalizarea teoretică şi metodologică a experienţei
educaţionale, conturînd anumite pîrghii  ce exprimă şi promovează dimensiunile fenomenului
educaţional,  ca fenomen social de formare a personalităţii.

În ultimii ani se observă o tendinţa de utilizare preponderentă a termenului  „principiu” pentru  definirea
condiţiilor şi normelor  ce reglementează relaţiile dintre elementele constitutive ale educaţiei ca proces şi
sistem.

Doar în situaţia cînd sînt respectate principiile, putem miza pe obţinerea unui rezultat dorit. Principiile
exprimă bazele normative ale procesului educaţional. Sistemul de principii reflectă  aspectele esenţiale
ale activităţii educatorului, ale educatului şi determină eficacitatea  diverselor forme ale educaţiei prin care
se realizează diferite conţinuturi.

Principiul este pus în aplicare prin intermediul unui sistem de cerinţe  ce reflectă implicaţiile specifice ale
acestuia în întregime sau doar ale unor aspecte. Aceste norme prescriu  modul de acţiune tipic al
educatorului într-o situaţie educaţională concretă. 
Analiza sistemului de principii educaţionale/ de învăţămînt

Principiul umanizării procesului educaţional exprimă necesitatea protejării sociale a celui educat şi are la
bază următoarele cerinţe:

-          respectarea drepturilor celui educat, corelarea cerinţelor rezonabile faţă de educat cu  punerea în
valoare a   personalităţii acestuia;

-          axarea pe aspectele pozitive ale personalităţii celui educat;

-          crearea situaţiilor generatoare de succes;

-          asigurarea confortului emoţional al persoanei educate.

Principiul democratizării exprimă necesitatea  oferirii unor libertăţi ce permit autodezvoltatea,

autoreglarea, autodeterminarea celui educat.

Acest principiu se realizează prin:

-          crearea unui proces educaţional deschis influenţei sociale şi evaluării efectelor obţinute de către
societate;

-          asigurarea bazei normative a activităţii educatorului şi educatului;

-          respectul reciproc,  toleranţă şi tact  în relaţiile educator-educat.

Principiul educaţiei conform naturii exprimă necesitatea alegerii unor căi fireşti ale dezvoltării omului,
coordonarea procesului educaţional nu doar cu potenţialul  celui educat, ci şi cu mediul său de
viaţă, solicitînd respectarea următoarelor cerinţe:

-          menţinerea şi dezvoltarea sănătăţii celui  educat,  formarea unui mod sănătos de viaţă;

-          organizarea educaţiei conform particularităţilor de vîrstă şi individuale;

-          valorificarea zonei proximei dezvoltări.

Principiul educaţie conform culturii exprimă necesitatea valorificării optime a potenţialului cultural al
mediului în care se produce acţiunea educativă.

Acest principiu necesită:

-          aprecierea procesului educaţional drept parte componentă a culturii societăţii, familiei, a tezaurului
cultural şi istoric; valorificarea trecutului în scopul determinării dimensiunilor viitorului;

-          asigurarea influenţei unitare pozitive a  potenţialului culturii naţionale şi potenţialului  intercultural,
pluricultural;

-          dezvoltarea potenţialului creativ, păstrarea  şi promovarea valorile culturii.

Principiul unităţii şi lipsei contradicţiilor dintre factorii educaţionali  se referă la:

-          stabilirea relaţiilor funcţionale între diverse sfere ale activităţii celui educat;

-          asigurarea unei influenţe compensatorii a factorilor educaţionali.

Principiul unităţii dintre cunoştinţe  şi comportament generează:

-          organizarea activităţilor şi crearea  situaţiilor cînd elevii în permanenţă se conving despre
necesitatea valorificării achiziţiilor procesului educaţional;

-          crearea situaţiilor în care  educatul exersează  comportamente  corecte din punct de vedere moral.

Principiul climatului pozitiv în educaţie  predispune spre:

-          crearea situaţiilor favorabile, de acceptare reciprocă pozitivă dintre educator şi educat;

-          generarea situaţiilor provocatoare de interes pentru activitatea în comun a educatorului şi

educatului;

-          promovarea unei atitudini de toleranţă reciprocă dintre educator şi educat;

-          crearea unei ambianţe plăcute în mediul educogen;

-          buna organizare a procesului educaţional (eliminarea situaţiilor de incertitudine, dezorganizare

etc.);

-          crearea condiţiilor de dezvoltare optimă  a personalităţii în proces de formare.

Acest sistem de principii are  un caracter general şi exprimă esenţa procesului educaţional în toate
formele sale.

Există principii car,e cu toate că  funcţionează ca norme şi cerinţe în  diverse contexte educaţionale,  au o
relevanţă deosebită pentru educaţia formală, reglementînd  strict procesul de învăţămînt. Aceste principii 
sînt numite principii didactice.

Principiul caracterului ştiinţific al educaţiei/ învăţămîntului.

Sistemul de cerinţe  prin care se realizează acest principiu se referă la :

-          valorificarea potenţialului ştiinţific al ştiinţelor educaţiei, utilizarea reperelor metodologice în

organizarea procesului educaţional/ de învăţămînt;

-          valorificarea potenţialului ştiinţific al ştiinţelor socioumane cu referire la dezvoltarea personalităţii în

contextul habitusului;

-          asigurarea caracterului ştiinţific al conţinutului predat.

Principiul accesibilităţii şi sporirii treptate a gradului de dificultate a procesului educaţional/ de învăţămînt.

Sistemul de cerinţe  prin care se realizează acest principiu se referă la :

-          corespunderea contextului educaţional cu nivelul de dezvoltare a potenţialului celui educat;

-          derularea procesului educaţional/ de învăţămînt de la cunoscut spre necunoscut, de la uşor spre
dificil.

Principiul intuitivităţii, numit de  J. A. Comenius  regula de aur a învăţării, recomandată educatorului să

valorifice organele de simţ ale educatului în scopul cunoaşterii lumii înconjurătoare.

Sistemul de cerinţe  prin care se realizează acest principiu implică:

-          cunoaşterea directă,  prin intermediul observaţiei,  a obiectelor şi fenomenelor (contemplarea vie
sau perceperea unor imagini a fenomenelor studiate);

-          dirijarea procesului de cunoaştere  directă sau prin intermediul materialelor intuitive;

-          îmbinarea raţională a cuvîntului şi imaginii în procesul de cunoaştere;

-          utilizarea raţională  a diverselor mijloace intuitive;

-          înlocuirea imaginilor cu reprezentările simbolice, în dependenţă de avansarea în vîrstă a elevilor.

Principiul abordării sistemice, al continuităţii şi consecutivităţii în educaţie.

Sistemul de cerinţe  prin care se realizează acest principiu se referă la :

-          determinarea anticipată a nivelului de cunoştinţe pe care îl deţine elevul şi actualizarea lor;

-          asigurarea accesibilităţii şi atractivităţii informaţiei propuse, care să genereze o motivaţie pozitivă
pentru procesul de învăţare;

-          discriminarea aspectelor esenţiale  şi a celor secundare;

-          structurarea clară a cunoştinţelor şi prezentarea logicii expunerii;

-          plasarea în cadrul conţinutului prezentat a concluziilor, generalizarea ideilor-cheie;

-          asigurarea consecutivităţii continue, astfel ca fiecare etapă a procesului educativ să servească
drept reper pentru  avansarea ulterioară a educatului în procesul învăţării;

-          crearea condiţiilor de realizare independentă şi  sistematică a unor sarcini, prin susţinut;

-          utilizarea relaţiilor intra- şi interdisciplinare;

-          proiectarea activităţilor educative de către profesor prin stabilirea obiectivelor şi conţinuturilor şi
eşalonarea judicioasă a procesului în funcţie de timpul alocat;

-          realizarea sistematică a evaluării rezultatelor  elevilor.

Principiul implicării conştiente şi active a celui educat în procesul educaţional.

Sistemul de cerinţe  prin care se realizează acest principiu implică:

-          realizarea unor noi activităţi;

-          realizarea independentă a sarcinilor;

-          organizarea activităţilor în baza unor sarcini clar definite, care sînt conştientizate de către educabil;

-          luarea în consideraţie a  intereselor elevilor, formarea unor interese orientate valoric;

-          crearea situaţiilor  contradictorii, ce pune elevii în situaţia de a gîndi,  a identifica probleme şi a le
rezolva;

-          corelarea  obiectivelor educaţiei/ învăţămîntului cu tendinţele de  dezvoltare a potenţialului

individual al elevului;

-          renunţarea  la  o tutelare excesivă a educatului / elevului din partea educatorului;

-          stabilirea încrederii reciproce între educator şi educat.

Principiul temeiniciei şi durabilităţii rezultatelor învăţării şi dezvoltării.

Sistemul de cerinţe  prin care se realizează acest principiu implică:

-          formarea atitudinii pozitive faţă de  cele învăţate;

-          pregătirea elevilor către însuşirea  informaţiei propuse;

-          rezolvarea independentă a sarcinilor propuse;

-          formarea unor deprinderi în baza unui material bine/ corect  însuşit;

-          repetarea periodică a situaţiilor de învăţare, cu introducerea elementelor de noutate;

-          sistematizarea materiei de învăţat în corelaţie cu realizarea unor sarcini;

-          formarea priceperii şi  necesităţii  de a verifica în mod practic  legile şi principiile ştiinţifice;

-          consolidarea achiziţiilor academice prin aranjarea lor  în structuri logice;

-          evaluarea sistematică a rezultatelor educaţiei/ învţămîntului;

-          aplicarea  cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor în situaţii noi.

Principiul legăturii teoriei cu practica.

Sistemul de cerinţe  prin care se realizează acest principiu se referă la :

-          organizarea diverselor activităţi practice, orientate spre formarea şi consolidarea unor priceperi ,
deprinderi, obişnuinţe,  competenţe;

-           identificarea independentă a exemplelor care să ilustreze aplicarea în practică a cunoştinţelor

teoretice;

-          alternarea teoriei cu practica în procesul învăţării;

-          identificarea noilor modalităţi de rezolvare a situaţiilor de problemă;

-          implicarea elevilor în activităţi social-utile;

Principiile educaţionale au un caracter obiectiv, deoarece exprimă esenţa procesului educaţional,

stabilind conexiunea dintre elementele componente. De pe poziţiile acestei caracteristici, principiile sînt
relativ autonome faţă de concepţiile subiecţilor implicaţi în procesul educaţional.

Această caracteristică imprimă fermitate principiilor şi le transformă în sistem de auto/ reglare a

procesului educaţional.

Principiile educaţionale au un caracter subiectiv, deoarece cerinţele prin care se realizează pot îmbrăca
particularităţile specifice ale situaţiei educative concrete.

Cu toate că principiile, dar mai cu seamă legităţile  sînt componenta cea mai stabilă a fenomenului
educaţional, oricum formează un sistem deschis înnoirilor, care poate accepta, în baza generalizării
experienţei şi deducţiilor ştiinţifice, noi norme şi cerinţe, orientate spre eficientizarea procesului educativ.

Aplicarea răzleţită a unor principii,  fără luarea în consideraţie a întreg sistemului, nu este relevantă şi nu
generează  efecte aşteptate. Fiecare principiu reglementează un aspect al procesului educaţional, or
succesul depinde de buna reglementare a fenomenului în întregime. Din aceste considerente,
recunoaştem necesitatea abordării sistemice a principiilor  şi aplicarea şi respectarea sistemului în
integritatea sa.

Ansamblul de principii este considerat, pe bună dreptate, un sistem de reglare şi autoreglare a

fenomenului educaţional. Orice încălcare a normei prestabilite duce la disfuncţii serioase, manifestate la
nivelul dificultăţii de realizare a activităţii educatorului, precum şi în reflectarea unor carenţe în rezultatele
elevului.

Notă: Corelarea funcţională între principii şi cerinţe a fost preluată de la   G.M. Codjaspirova, 2004; I.P.
Podlasîi, 2007; T.A. Stepanovscaia, 1998 ş.a.
Activităţi de învăţare/evaluare

Stimați studenți!

Realizați  activitățile propuse.

În cadrul seminarului voi verifica realizarea acestora și vom pune în discuție cele realizate.

Succes!

IMPLICĂ-TE!

 Ce înseamnă pentru tine respectarea unor principii?

 Numeşte principiile pe care le consideri necesare în viaţă?
 Defineşte, în baza experienţei de viaţă şi a cunoştinţelor acumulate, noţiunile de „legitate” şi
„principiu”.
 

  Informează-te ŞI Procesează informaţia!

 Identifică,  în baza  materialului-suport, esenţa legităţilor şi principiilor educaţiei.

 Determină raţionamentele teoretice şi practice care au generat conturarea unui sau altui
principiu.
Comunică, decide! 

 Discută cu colegii şi decide ce principiu ar putea să mai fie inclus în sistem, care principii ar
putea fi reformulate şi de ce?

 
Exprimă-ţi  atitudinea!
 

 Formulează argumente în vederea necesităţii  respectării întregului sistem de principii

educaţionale.
Acţionează!
Formulează noi cerinţe faţă de realizarea principiilor  prezentate în sistem. Prezintă aceste cerinţe:
colegilor tăi, profesorului la disciplină,  unui profesor şcolar  şi stabileşte părerea lor asupra celor
formulate.

Pentru documentare suplimentară, puteţi utiliza următoarele surse:

1. Jinga I., Istrate E., Manual de pedagogie, Bucureşti, Ed. ALL, 2001.
2. Macavei E., Pedagogie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1998
3. Nicola I., Tratat de pedagogie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996.
4. Коджаспирова Т.М., Педагогика, Москва, 2004.
5. Подласый И.П., Педагогика, Книга 1, Общие основы, Москва, Владок, 2007.
6. Смирнов В.И., Общая педагогика. Учебное пособие, Москва, Логос, 2003.
7. Степановсеая Т.А., Педагогика: Наука и исскуство. Учебное пособие. Курс лекций,
Москва, Совершенство, 1998.