Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui.

Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.

(Romani 12:7)
Dumnezeu să binecuvânteze
România!

STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA
DIVERSELOR ASPECTE ŞI PROBLEME LA:
Vasile Voiculescu – ÎN GRĂDINA GHETSEMANI
(comentariu literar și un dialog al Vassulei cu Iisus)
Lecţii educative pentru elevii din clasele IX-XIII
1 Prof. IOAN HAPCA
 Un preambul necesar, cu date importante

După primul război mondial se produce o efervescenţă

în toate domeniile vieţii: politic, economic, social,
cultural etc.
Apar reviste literare, peste 300, cum sunt: Sburătorul,
Viaţa Românească, Gândirea, Contimporanul,
Bilete de papagal etc., de diverse orientări culturale:
moderniste, tradiţionale, avangardiste.
La Sburătorul se preconiza modernizarea literaturii în
gruparea condusă de Eugen Lovinescu şi unde sunt
lansaţi tineri scriitori: Ion Barbu, Camil Petrescu, G.
Călinescu etc.
La Gândirea, condusă, la început, de Cezar Petrescu
şi apoi de Nichifor Crainic, se cultivă tradiţionalismul
prin promovarea lui: Lucian Blaga, Adrian Maniu,
Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Tudor Vianu etc.
CLICK/ENTER, după citirea ultimului
2
cuvânt! Prof. IOAN HAPCA
În acest context se impun personalităţi ca Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Eugen
Lovinescu, Tudor Vianu, George Bacovia, Vasile Voiculescu.

3 Prof. IOAN HAPCA

 ■ TRADIŢIONALISM
■ Tradiţionalismul este un curent cultural care, aşa cum sugerează şi numele,
preţuieşte, apără şi promovează tradiţia, percepută ca o însumare a valorilor
arhaice, tradiţionale ale spiritualităţii şi expuse pericolului degradării şi
eroziunii.
■ O notabilă încercare de conservare a valorilor tradiţiei româneşti se regăseşte
în activitatea poporanismului şi sămănătorismului, a căror reacţie a avut şi un
aspect negativ, deoarece adepţii acestor curente au respins cu fermitate orice
tendinţă a civilizaţiei moderne.
■ În perioada interbelică, direcţia tradiţionalistă s-a regăsit, la nivel ideatic, în
programul promovat, în principal, de două reviste cu orientări politice
distincte:
■ Adepţii acestei orientări şi-au exprimat ataşamentul faţă de obiceiurile.
datinile, credinţa strămoşească şi universul rural, în interiorul a trei curente
literare: semănătorismul şi poporanismul (la începutul secolului al XX-lea) şi
gândirismul (în perioada interbelică).
■ Ultimul s-a constituit ca o reacţie împotriva modernismului lovinescian, în
jurul revistei „Gândirea” (1921-1944).
■ În esenţă, estetica tradiţionalismului cuprinde următoarele norme:
■ Conservarea valorilor perene ale folclorului;
■ Orientarea spre miturile autohtone, spre ritualurile şi credinţele străvechi;

4 Prof. IOAN HAPCA

■ Ortodoxismul este considerat o dimensiune a spiritului
românesc: în consecinţă, literatura se umple cu imagini ale lui
Iisus sau ale îngerilor ori cu motive biblice. Sursa de inspiraţie
este spaţiul rural etern. Tehnica prozodică este tradiţională.
■ În perioada interbelică, direcţia tradiţionalistă s-a regăsit, la
nivel ideatic, în programul promovat, în principal, de două reviste
cu orientări politice distincte:
• „Gândirea”, revistă apărută la Cluj în 1921, s-a situat de la
început pe o linie tradiţională, propunându-şi să apere
„românismul”, adică ceea ce e specific „sufletului naţional”.
■ Ceea ce aduce nou ideologia gândiriştilor este promovarea în
operele literare a credinţei religioase ortodoxe, care ar fi elementul
esenţial de structură a sufletului ţărănesc.
■ Opera cu adevărat românească trebuia să exprime în modul cel
mai înalt specificul naţional – „ethosul” – prin promovarea şi
ilustrarea ideii de religiozitate, căutând să surprindă
particularităţile sufletului naţional prin valorificarea miturilor
autohtone, a riturilor şi credinţelor străvechi.
■ Între poeţii care au aderat la aceste idei şi care le-au ilustrat în operele lor se
5
înscriu: Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile
Prof. IOAN HAPCAVoiculescu.
■ „Viaţa românească”, revistă apărută în două serii, la Iaşi a
avut în prima perioadă (1906-1916) o orientare poporanistă, adică
o simpatie exagerat pentru ţăranul obidit şi asuprit.
■ În 1920 revista şi-a reluat apariţia tot la Iaşi, sub conducerea
lui Garabet Ibrăileanu, schimbându-şi atitudinea, deoarece1
după primul război mondial ţăranii primiseră pământ şi drept de
vot, de aceea în noua concepţie „va rămânea sentimentul de
simpatie şi solidaritate” faţă de ţărănime, „dar nu mila, nu vina,
nu datoria”.
■ Orientarea generală a revistei va continua să fie în spiritul unei
democraţii rurale.
■ Colectivul redacţional era alcătuit din nume de prestigiu
precum Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ionel
Teodoreanu, Al Philippide, G. Călinescu, care au atras în
paginile revistei opere ale unor scriitori importanţi ai literaturii
române: Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Tudor Arghezi,
Lucian Blaga, Ion Pillat, Ion Barbu, Hortensia Papadat-
Bengescu etc.
6 Prof. IOAN HAPCA
■ • „Sămănătorul”, revistă de cultură şi literatură
apărută la Bucureşti între 2 decembrie 1901 şi 27 iunie
1910, condusă pe rând de Al. Vlauţă şi G. Goşbuc
(1901-1902), Nicolae Iorga (1905-1906) şi A.C.
Popovici (1909).
■ Articolul-program intitulat „Primele vorbe”
reactualizează direcţiile „Daciei literare” (1840) şi
cheamă scriitorii „în jurul aceluiaşi stindard pentru
binele şi înălţarea neamului românesc”.
■ Sămănătoriştii se opuneau influenţelor străine,
considerate primejdioase pentru cultura naţională,
Coşbuc susţinând ideea necesităţii unui ideal, a unei
literaturi care să lumineze poporul.
■ Nicolae Iorga susţine ideea intrării în universalitate
prin naţionalism, integrând esteticul în etnic.
■ Cei mai reprezentativi poeţi au fost G. Coşbuc, Al.
Vlahuţă
7 şi Şt. O. Iosif.
Prof. IOAN HAPCA
■ Trăsăturile tradiţionalismului:
- întoarcerea la originile literaturii;
- ideea că mediul citadin este periculos
pentru puritatea sufletelor;
- problematica ţăranului;
- accent pe etic, etnic, social;
- universul patriarhal al satului;
- proză realistă de reconstituire socială;
- istoria şi folclorul sunt principalele
izvoare de inspiraţie, dar într-un mod
exaltat;
- ilustrarea specificului naţional, în spirit
exagerat.
8 Prof. IOAN HAPCA
9 Prof. IOAN HAPCA
10 Prof. IOAN HAPCA
11 Prof. IOAN HAPCA
 VASILE VOICULESCU (1884-1963)
Date biografice
■ Vasile Voiculescu s-a născut la 27 noiembrie 1884,
în satul Pârscov din judeţul Buzău, unde face şi şcoala
primară.
■ Urmează Liceul „Gh. Lazăr” din Bucureşti, apoi
Facultatea de Medicină, susţinând teza de doctorat în
1910.
■ Profesiunea de medic o practică cu pasiune şi
devotament uman în mai multe localităţi din sudul ţării,
fiind mobilizat ca medic militar pe frontul primului
război mondial.
■ Adept al gândirismului, promovează în lirica sa
credinţele ortodoxismului românesc.
■ Vasile Voiculescu se stinge din viaţă la 27 aprilie
1963, fiind înmormântat la cimitirul „Belu” din
Bucureşti.
12 Prof. IOAN HAPCA CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
 VASILE VOICULESCU (1884-1963)
Opera
■ Debutul literar are loc în revista „Convorbiri literare”
cu poeziile „Urare” şi „Din a vremilor risipă” în 1914.
■ Debutul editorial: „Poezii” în 1916.
■ Volume de poezii: „Din ţara zimbrului” (1918),
„Pârgă” (1921), „Poeme cu îngeri” (1927), „Destin”
(1933), „Urcuş” (1937), „Întrezăriri” (1939).
■ Postum, apare volumul „Ultimele sonete închipuite ale
lui Shakespeare în traducere imaginară de V.
Voiculescu” (1964).
■ Proza apare postum: „Capul de zimbru”şi „Ultimul
Berevoi” - volume de povestiri (1966), „Zahei
orbul”(1970) - roman-parabolă.
■ Dramaturgia: „La pragul minunii” (1934),
„Umbra”(1935), „Fata ursului” (1943), adunate în
volumul „Teatru” din 1972.
13 Prof. IOAN HAPCA CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
 UNIVERSUL POEZIEI lui Vasile Voiculescu
■ Opera lui Vasile Voiculescu se întinde pe o lungă
perioadă de creaţie, este deosebit de complexă prin
varietatea genurilor literare abordate, dar şi prin
registrul liric exprimat, surprinzând de nenumărate ori
printr-o revenire inedită, atunci când unanim se credea
că îşi încheiase opera.
■ Lumea satului îi rămâne întipărită în suflet pentru
toată viaţa, deşi plecase de mic din Pârscov, fapt
mărturisit de însuşi medicul-scriitor: „Dar ceea ce
cred că a ajutat la întărirea unui temperament
cu care m-am născut şi care n-a fost prea
contrariat de împrejurări, a fost traiul de la
ţară din prima copilărie: datinile care se
împleteau pe cununa anului şi pe care le
aşteptam şi le practicam ca pe nişte mari şi de
preţ
14 spectacole”. Prof. IOAN HAPCA
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
■
Orice comentariu al poeziei voiculesciene ar
trebui să aibă ca motto ceea ce Voiculescu
însuși a afirmat în „Confesiunea unui scriitor
și medic”, în 1936: „Pregătirea științifică,
studiile medicale, cunoștințele de filosofie și tot
câștigul meu în celelalte domenii de cultură, artă
literară, în loc să mă depărteze, m-au apropiat
de credință. Unilateral, aș fi fost poate un ateu
naiv, un simplist negativ. Cu cât mai poliedric,
cu atât au avut loc pe unde să străbată
experiențe concrete, puncte de vedere noi,
interferente doctrinare, putință de comparații,
lumină mai multă. Iar din toate, sinteza că
neapărat credința trebuie să stea la temelia
spiritului
15 omului normal. ”CLICK/ENTER, după citirea
Prof. IOAN HAPCA
■
Vasile Voiculescu este tipul poetului mistic, care refuza înecul
existențial.
■
Chiar dacă se întâmpla, sforțarea, încrâncenarea, concentrarea
eforturilor se va face tocmai în scopul depășirii momentului de
declin.
■
Toate experiențele, interferențele de doctrină l-au dus pe 
Vasile Voiculescu către Ortodoxie, făcându-l să afirme că la cele
două laturi „de jos”, „dimensiuni pasionale” - „bucuria și durerea”
- trebuie adăugată și o a treia „înălțimea, dimensiunea
spiritualității” și, prin transfigurare, să se treacă în „a patra
dimensiune metafizică, în extaz și sfințenie”.
■
Marea deosebire este însă între poezia religioasă a lui 
Nichifor Crainic și a lui Tudor Arghezi, pe de o parte și cea a lui
Voiculescu pe de altă parte.
■
Primul este un religios, ce dă senzația unui lirism programatic ce
trebuie să se susțină dogmatic în timp ce Arghezi este un religios
de tip meditativ, în sensul că refuza orice tip de ritual și se
concentrează numai în cugetare.
16 ■
CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA , după citirea ultimului cuvânt.
■
În schimb Vasile Voiculescu este un contemplativ.
„Nici contemplația lui însă nu are un sens comun; el nu
trăiește starea de extaz, înmănunchere a spiritului în
propriul sau interior, o perpetuă angajare în urcușul
lăuntric, până acolo unde se consumă Logodna
contemplației noetice, punctul de întâlnire și unire a
omului cu Dumnezeu. (...)
■
În faza ultimă, poezia lui Voiculescu nici nu poate fi
numită „de inspirație religioasă, arta însăși devine
rugăciune” (Valeriu Anania, „Din spumele mării”).
■
Vom continua să redăm un fragment din propria-i
confesiune, care ni se pare ca sintetizează cel mai
aproape atitudinea lirică a poetului: „Domnilor, dacă n-
aș fi ajuns medic, cred ca aș fi fost preot. Cel mai plăcut
joc al meu a fost de-a biserica. Nu o maimuțăreală și
nicio batjocură, ci o reală și sinceră practică
copilărească a marilor mistere.”CLICK/ENTER, după citirea
17
ultimului Prof. IOAN HAPCA
Vasile Voiculescu – ÎN GRĂDINA GHETSEMANI
Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul...
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea într-una.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.
 

O mână nendurată, ţinând grozava cupă,

Se coboră-mbiindu-l şi i-o ducea la gură...
Şi-o sete uriaşă stă sufletul să-i rupă...
Dar nu voia s-atingă infama băutură.
 

În apa ei verzuie urcau sterlici de miere

Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă...
Dar fălcile-ncleştându-şi cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!
 

Deasupra fără tihnă se frământau măslinii,

Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă...
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii
Şi uliii de seară dau roate după pradă.
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt.
 Poem iconografic, În grădina
Ghetsemani se  inspiră din
motivul biblic al Rugăciunii
lui Iisus pe Muntele
Măslinilor, după Cina cea de
taină.
Scena este relatată în
Evangheliile după Matei,
Marcu, Luca și înfățișată în
icoanele bisericii creștine.
Poetul reține zbuciumul interior:
„Și fiind în zbucium, mai cu
stăruință se ruga. Și sudoarea
Lui s-a făcut ca niște picături de
sânge ce cad pe pământ.”
Luca,22:44, dar deplasează
accentul dinspre componenta
divină spre omenescul
suferinței.
CLICK/ENTER, după
19 Prof. IOAN HAPCA
citirea ultimului cuvânt.
■
Poezia „În grădina Ghetsemani” face parte din volumul
„Pârgă” din 1921, primul volum semnificativ pentru opera lui
Vasile Voiculescu.
■
Geneza poemului:
■
Punctul de plecare al poeziei „În grădina Ghetsemani” de
Vasile Voiculescu îl constituie „Evanghelia Sfântului
Luca”, scena biblică ilustrată fiind „cina cea de taină”, motivul
rugăciunii lui Iisus în grădina de la poalele muntelui măslinilor
înălţată lui Dumnezeu pentru a fi izbăvit:
■
„Şi când a sosit în acest loc, le-a zis „Rugaţi-vă, ca să nu
intraţi în ispită”. Şi el s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de
piatră şi îngenunchind Se ruga, zicând „Părinte, de voieşti
treacă de la Mine acest pahar ... Dar nu voia Mea, ci
voia Ta să se facă!” Iar un înger din cer s-a arătat Lui şi-l
întărea. Iar El, fiind în chin de moarte mai stăruitor se rugă. Şi
sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe
pământ. Şi ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-
a aflat adormiţi de întristare.” (Luca 22,40-46).

20 CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA , după citirea ultimului cuvânt.
■
Motivul biblic devine la Voiculescu un suport metafizic al
neliniştii omului în aspiraţia lui spre Dumnezeu!
■
Rugăciunea lui Iisus are loc în Grădina Ghetsemani, înainte
de arestarea lui de către escorta înarmată, condusă de Iuda, care îl
trădează sărutându-l, fiind apoi înspăimântat de apropierea
martiriului şi a patimilor predestinate Fiului de Tatăl Ceresc,
pentru a ispăşi omenirea de păcate.
■
Poezia este structurată în patru catrene, organizate în jurul elementelor
ce ţin de natura duală a lui Iisus, de om şi de fiul lui Dumnezeu.
■
Strofa întâi. Primele două versuri ale poeziei sintetizează
dramatismul interior al lui Iisus, care „lupta cu soarta şi nu
primea paharul”, fiind conştient de menirea ce-i fusese hărăzită,
aceea de a lua asupra sa păcatele omenirii, metaforizate aici prin
„pahar”, pe care trebuia să le izbăvească prin suferinţă.
■
Versul al treilea ilustrează natura duală a lui Iisus, opoziţia
uman-divin, imaginile vizuale „sudori de sânge”, exprimând
omenescul, iar „chipu-i alb ca varul” sugerând puritatea, divinul.
■
Latura umană domină în această primă strofă, suferinţa lui Iisus
fiind exprimată prin „căzut pe brânci în iarbă”, care capătă
dimensiuni cosmice prin tragismul ei, „stârnea în slăvi furtuna”.
21
CLICK/ENTER , după citirea ultimului
Prof. IOANcuvânt.
HAPCA
■
Strofa a doua debutează cu porunca divină, „o mână
nendurată”, dată Fiului pentru a prelua asupra lui păcatele
omenirii, exprimate prin metafora „grozava cupă”.
■
Setea „uriaşă” sugerează dorinţa lui Iisus de a se
sacrifica prin pătimire, de a-şi împlini destinul, deşi „nu
voia s-atingă infama băutură”, din cauza slăbiciunii
umane pentru chinurile pe care urma să le îndure pentru
izbăvirea omenirii.
■
În strofa a treia, metaforele „apa ei verzuie” şi „veninul
groaznic” sugerează chinurile pe care Iisus le va îndura pentru
„mierea” şi „dulceaţa” ce semnifică izbăvirea omenirii prin jertfa
divină, fericirea ce urmează să vină.
■
Veninul este o metaforă pentru conţinutul cupei pline de păcate,
dar şi pentru chinurile pe care urma să le îndure Iisus.
■
Teama de moarte îl face pe Iisus să se împotrivească
„cu ultima putere”, uitând că numai aşa va putea să
salveze omenirea, căpătând în schimb viaţă veşnică,
„uitase de viaţă!”. CLICK/ENTER, după
22 ultimului
citirea Prof. IOAN HAPCA
■
Strofa a patra. Suferinţele lui Iisus sunt apocaliptice,
personificarea măslinilor „se frământau măslinii” oferă o
imagine terifiantă a întregului univers: „Păreau că vor să fugă din
loc, să nu-l mai vadă... / Treceau bătăi de aripi prin vraiştea
grădinii”. ■ Ultimul vers al poeziei anticipează chinurile lui Iisus, în urma
trădării lui Iuda, martiriul şi moartea Fiului, care izbăveşte astfel omenirea de
păcate şi lumea de toate relele care se manifestaseră pe pământ.
Limbajul artistic este de un mare efect plastic, metaforele având
profunde semnificaţii ideatice şi biblice: „paharul”, „grozava
cupă”, „infama băutură”, „apa verzuie”, „veninul groaznic”
sugerează chinurile şi suferinţele lui Iisus pentru izbăvirea
omenirii, iar „sterlici de miere” şi „dulceaţă” sugerează fericirea ce
va pogorî asupra omenirii după mântuirea ei de păcate.
■
Epitetele potenţează chinul lui Iisus, „apa verzuie”, „veninul
groaznic”, „infama băutură”, iar personificarea măslinilor,
care „se frământau” şi voiau „să fugă”, înspăimântaţi de
suferinţele pe care urma să le îndure Iisus, oferă dimensiuni
cosmice zbuciumului divin.
■
Iisus Christos a fost Mântuitorul omenirii, pe care a izbăvit-
o de păcate şi a plătit cu chinuri fizice şi morale binele suprem
23 numai din dragostea Prof.
făcut pentru oameni şi pentru mântuirea lor.
IOAN HAPCA
 TEMA poeziei o reprezintă ruga lui Iisus.
Fiind o poezie de inspirație religioasă
(iconografică), aparține lirismului obiectiv,
prin absența mărcilor lexicale ale prezenței
eului liric, dar gradarea intensității
suferinței este marcată prin punctele de
suspensie și propoziția exclamativă.

TITLUL nu fixează doar cadrul fizic al

rugăciunii, ci denumește spațiul sacru cu
semnificație în plan spiritual: locul
purificării lui Iisus de patimi, prin virtuți.

COMPOZIȚIONAL, poezia este alcătuită

din patru strofe cu caracter descriptiv.
Primele trei strofe surprind planul
subiectiv, starea sufletească a lui Iisus, iar
ultima amplifică suferința, care se răsfrânge
asupra planului exterior, al naturii.

24 Prof. IOAN HAPCA

■
PRIMA STROFĂ redă împotrivirea Omului în fața destinului,
într-o formulare lapidară în INCIPIT: „Iisus lupta cu soarta
și nu primea paharul...”.
■
Postura christică este tragică prin omenescul ei: „Căzut pe
brânci în iarbă se-mpotrivea întruna”.
■
Verbele: lupta, nu primea, se-mpotrivea exprimă refuzul
asumării unui destin implacabil, în clipa de ezitare a Fiului lui
Dumnezeu.
■
Gestul îngenuncherii nu este al unui învins, ci al rugăciunii
(invocarea divinității și asceza spirituală).
■
Contrastul cromatic roșu-alb realizat prin metafore, pune în
evidență zbuciumul sufletesc și condiția duală: „sudori de sânge”
(trupescul, suferința fizică), „chipu-i alb ca varul” (chipul hieratic,
componenta spirituală). 
Legătura terestru - ceresc este sugerată prin versul:
„Și-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna”.

25 CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA , după citirea ultimului cuvânt.
■
STROFELE A DOUA ȘI A TREIA constituie A DOUA
SECVENȚĂ POETICĂ, realizată în jurul metaforei-simbol
„grozava cupă”.
■
Vagul religios persistă și în strofa a doua, inițial, „soarta”, aici, „o
mână nendurată”.
■
Dramatismul este sugerat de valoarea de superlativ stilistic a
epitetelor: „o mână nendurată”, „grozava cupă”, iar rezistența la
ispitire (cale a purificării spirituale), prin epitetele „sete uriașă”,
„infama băutură”.
■
Rezistența la ispitire implică suferința în plan fiziologic și
sufletesc: „Și-o sete uriașă sta sufletul să-i rupă...”
■
Oximoronul relevă interiorizarea, trecerea la o altă etapă a
purificării de patimi, de la lupta cu lumea la lupta cu sinele: „În
apa ei verzuie jucau sterlici de miere/Şi sub veninul groaznic
simţea că e dulceaţă...” – versurile reiau imaginea infamei băuturi
a ispitirii, sub forma jocului aparență-esență, benefic-malefic.
■
Imaginea artistică „fălcile-ncleștându-și” exprimă gestul de
refuz al jocului duplicitar, halucinant.
■
Versul „Bătându-se cu moartea, uitase de viață” concentrează
26 luptei christice: moartea
sensul trupului
Prof. IOAN HAPCA – viața de apoi.
■
IMAGINAR POETIC – STROFA A PATRA
constituie ULTIMA SECVENȚĂ POETICĂ, proiecția
suferinței interioare asupra cadrului natural.
■
Se utilizează personificarea și hiperbola pentru
descrierea elementelor decorului: „Deasupra, fără tihnă,
se frământau măslinii, / Păreau că vor să fugă din loc,
să nu-l mai vadă ...”. ■ Imaginea apocaliptică este
sugerată prin sintagma „vraiștea grădinii”.
■
Mesagerii divini, îngerii, nu însoțesc în mod explicit
zbaterea omului, dar se remarcă metafora „bătăi de
aripi” care susține AMBIGUITATEA limbajului poetic:
îngerii mântuirii sau îngerul morții.
■
Ultimul vers, „Și  uliii de seară dau roate după pradă”,
întărește SUGESTIA morții / imaginea, thanatosului
prin: simbolul „uliii”, simbolistica temporală: „de seară”
și aceea a gestului: „dau roate după pradă”.
27 CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA , după citirea ultimului cuvânt.
■
NIVELURILE TEXTULUI POETIC ȘI ROLUL LOR EXPRESIV

NIVELUL MORFOSINTACTIC

- verbe la timpul imperfect, modul indicativ sau la modul

gerunziu - valoarea durativă a acțiunilor;
- expresivitatea adjectivului cu rol superlativ absolut
expresiv (ex. „amarnica-i strigare”, „grozava cupă”,
„veninul groaznic”); adjective fără grad de comparație
(„sete uriașă”, „cu ultima putere”).
- rolul expresiv al adverbului: întruna (sens iterativ);
deasupra (proiecție cosmică a suferinței);
- conjuncția adversativă dar, în strofele a II-a și a III-a -
susține ideea împotrivirii, a rezistenței la ispită;
- topica afectivă (inversiuni și dislocări sintactice) -
evidențiază opțiunea poetică.
28 CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA , după citirea ultimului cuvânt.
■
NIVELURILE TEXTULUI POETIC ȘI ROLUL LOR EXPRESIV

NIVELUL LEXICO - SEMANTIC

- prezența unor regionalisme: „sterlici”, expresii

populare: „pe brânci”, „fără tihnă” – intensificarea
dramatismului;
- terminologia abstractă, lexicul împrumutat din sfera
cosmicului și a naturii este organizat „ca  forme sensibile
ale cunoașterii” (Șt. Munteanu);
- câmpul semantic al paharului: „grozava cupă”,
„infama băutură”, „apa ei verzuie”;
- opoziția venin – dulceață – relevă ispitirea;
- sens denotativ / sensuri conotative, limbajul metaforic
- cuvântul poetic nu înseamnă, ci sugerează.
29 CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA , după citirea ultimului cuvânt.
■
NIVELURILE TEXTULUI POETIC ȘI ROLUL LOR EXPRESIV
■
NIVELUL STILISTIC

- puternicul imagism realizat prin cultivarea epitetului, adesea în

inversiune, a metaforei-simbol, a oximoronului.

NIVELUL FONETIC ȘI PROZODIC

- pauzele marcate de punctele de suspensie – intensificarea
suferinței;
- conservarea prozodiei clasice;
- patru catrene; măsura versurilor: 14 silabe; ritm iambic; rimă
încrucișată.
■
ÎN GRĂDINA GHETSEMANI de Vasile Voiculescu este o
poezie de tip tradiționalist prin inspirația religioasă (poezie
iconografică), coordonată a spiritualității românești.
La nivel formal, se observă conservarea prozodiei clasice.   
30 CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA , după citirea ultimului cuvânt.
Dialog al Vassulei cu IISSUS despre
Ghetsimani
Voce Stella, sursa: Bibliotecă http://tligradio.org/ro/library/

- Iisuse, înainte să Te apropii de mine, am auzit

vorbindu-se despre Tine ca despre un mit; nu mi-am
dat seama niciodată că Tu eşti REAL. Pentru mine, erai
atât de departe: o poveste dintr-o carte!

- Ştiu, Vassula, ştiu. Pentru mulţi, Eu încă sunt doar un

mit.
Află-Mă în Ghetsimani data viitoare când ne vom
întâlni. Eu îţi voi dezvălui agoniile Mele, suferinţele şi
spaimele Mele din acea noapte. Vino, îngăduie-Mi să Mă
odihnesc în tine, fiică.
31 Prof. IOAN HAPCA ■ CLICK/ENTER,
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
 (Vassula scrie, a doua zi. Vorbește DOMNUL:)
- Vino, află-Mă acolo unde ţi-am spus.
O, Ghetsimani! Ce ai TU de dezvăluit dacă nu temeri,
neliniști, trădări şi părăsiri! Ghetsimani, tu le-ai luat
oamenilor curajul, ai suspendat în aerul tău nemișcat
agoniile Mele pentru toată veşnicia. Ghetsimani, ce ai
putea spune ce să nu fi fost spus? Ai fost martor, în
liniștea Sfinţeniei, la trădarea Dumnezeului tău. Ai fost
martorul meu. A sosit ora. Scriptura trebuia împlinită.
Fiică, ştiu că multe suflete cred în Mine ca într-un mit.
Cred că Eu am existat doar în trecut. Pentru mulţi Eu
sunt doar o umbră trecătoare, eclipsată acum de timp şi
evoluţie. Foarte puţini realizează că Eu am existat în trup
pe pământ şi exist acum printre voi. Eu sunt tot ceea ce a
fost şi urmează să fie. Eu cunosc temerile lor, Eu cunosc
neliniștile lor, Eu cunosc răutatea lor, n-am fost Eu oare
martorul
32 tuturor acestor slăbiciuni în Ghetsimani?
Prof. IOAN HAPCA
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
- Fiică, când Iubirea S-a rugat în Ghetsimani, o mie
de diavoli s-au cutremurat; demonii înspăimântaţi au
fugit. Venise ceasul: Iubirea slăvea Iubirea.
O, Ghetsimani, martorul al Celui Trădat, martorul al
Celui Părăsit, ridică-te şi dă mărturie. Fiică, Iuda M-a
trădat, dar câţi precum Iuda, continuă să Mă trădeze?
Am înțeles de îndată că sărutul lui se va răspândi printre
mulţi, şi în generaţiile viitoare, acelaşi sărut Îmi va fi dat
neîncetat, reînnoindu-Mi durerea, frângându-Mi Inima.
Vassula, vino, și consolează-Mă, lasă-Mă să Mă
odihnesc în inima ta.
(Vassula scrie în paranteză, în ziua următoare, Domnul întreabă:)
- Vassula, vrei să scrii?
- Da, Iisuse, dacă asta este ceea ce doreşti Tu.
- Iubeşte-Mă, fiică, în chinurile Mele din Ghetsimani. Am fost
trădat de unul dintre ai Mei, unul dintre preaiubiţii Mei, iar astăzi
încă primesc ocări, amintindu-Mi de agoniile Mele din trecut.
Inima
33 Mea zvâcnea plină de amărăciune. CLICK/ENTER,
CLICK/ENTER, după citirea ultimului
cuvânt! Prof. IOAN HAPCA
http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/v/vasile-voicules
cu-8zudttd
34 Prof. IOAN HAPCA
 Vasile-Voiculescu și soția sa Maria
35 Prof. IOAN HAPCA
36 Prof. IOAN HAPCA
37
VALORI pe tema conştiinţei naţionale:
 Patriotism  – Punem ţara înainte de orice,
datoria înainte de propria persoană, suntem
mândri ştiind că tot ceea ce facem este pentru
elevii din România şi Diaspora.
Integritate – Promovăm cele mai înalte
standarde de etică, onestitate şi corectitudine.
Respectându-ne beneficiarii ne respectăm pe
noi. VASSULA – mesager al unirii Bisericilor
Excelenţă profesională – Avem standarde
înalte de calitate. Acţionăm cu profesionalism şi
pragmatism. Dăm tot ce e mai bun pentru că
doar aşa ne putem atinge ţelurile.
 Documentează-te, descoperă şi spune-le tuturor că viaţa cu Hristos e
viitorul! Difuzează mesajele divine primite de Vassula Rydén începând cu anul
1985.
38 Prof. IOAN HAPCA  CLICK/ENTER,
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
 Vasile Voiculescu – ÎN GRĂDINA GHETSEMANI
(comentariu literar și un dialog al Vassulei cu Iisus)
Lecţii educative pentru elevii din clasele IX-XIII 

Concept original şi realizare:

Numai pentru UZ INTERN la
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII
Vişeu de Jos ~ Jud. MARAMUREŞ
str. Principală, nr. 1111
Tel. 0262-368013
E-mail: ihapca2002@yahoo.com

DĂ UN CLICK ŞI VIZITEAZĂ ACUM!!!

http://sites.google.com/site/ihapca2002/
39 Prof. IOAN HAPCA