Inima, în greutate de 350 grame la un adult, are forma unui con cu vârful îndreptat în jos, iar

baza corespunde marilor vase (venele cave, artera pulmonară, aorta). Este un organ muscular ai
cărui pereți au patru straturi: pericardul - sac fibros în care este adăpostită inima , miocardul
(mușchiul inimii), căptușit în interior de endocard, iar la exterior de o membrană seroasă,
epicardul. Pompa cardiacă are patru camere: atriul drept și stâng (sau urechiușa dreaptă respectiv
stângă) cu pereții subțiri - camerele de primire - și ventriculul drept și stâng cu pereții mai groși,
care constituie pompa efectivă.
Între cavități există orificii de comunicare și anume: între atriul și ventriculul stâng - valva
mitrală, între atriul și ventriculul drept valva tricuspidiană; din ventriculul stâng
iese aorta cu valva aortică, iar din ventriculul drept iese artera pulmonară cu valva ei. Buna
funcționare a aparatelor valvulare favorizează umplerea cu sânge a inimii în perioada de repaos
(diastolă) și propulsarea lui după contracție (sistolă) în marea și mica circulație.
Inima este singurul organ muscular care se contractă ritmic, fără întrerupere, din viața
embrionară până la moarte. Automatismul cardiac este asigurat de un centru specializat (nodul
sinusal situat în atriul drept), de la care pornește stimulul cardiac și de unde este transmis mai
departe de nodulul atrioventricular (situat în septul inter-atrial), apoi de fasciculul His (din septul
interventricular) și rețeaua Purkinje (din pereții ventriculari a căror activitate electrică dau undele
pozitive și negative pe electrocardiogramă (abreviată EKG).

Arterele
Arterele reprezintă cele mai mari vase de sânge. Au rolul de a transporta sânge oxigenat de la
inimă înspre țesuturi și organe.
Pe desene sunt reprezentate cu culoarea roșie. Artera este compusă din trei straturi: tunica
externă, tunica musculară (tunica mijlocie) și tunica internă. Tunica externă e alcătuită din țesut
conjunctiv cu fibre de colagen și elastină, de asemenea și fibre nervoase vegetative și vase de
sânge ce asigură oxigen pentru peretele vascular. Tunica mijlocie, sau medie, e constituită din
celule musculare netede și fibre conjunctive elastice. Tunica internă (numită și endoteliul
vascular) e un epiteliu pavimentos simplu, aflat pe o membrană bazală și un strat subendotelial
elastic.
Arterele au cea mai ridicată presiune, datorită fluxului constant de sânge ce este pompat de
inimă.
Venele
Venele sunt responsabile cu transportarea sângelui dezoxigenat din țesuturi organe înapoi
la inimă. Spre deosebire de artere, delimitarea între tunici nu e uniformă. Tunica internă de sub
nivelul inimii prezintă valve în formă de cuib de rândunică, numite semilunare, care ghidează
fluxul sanguin; când sângele pornește în direcția bună, valvele rămân deschise datorită
poziționării în formă de con. Dacă sângele vrea să o ia invers, ele se închid datorită presiunii.
Acestea sunt prezente deoarece nu există nimic ce pompează sângele înapoi, deci el o poate lua
în orice direcție. Tunica medie e mai subțire, pe când cea externă e mai groasă.
Capilarele
Capilarele sunt cele mai mici vase de sânge, ajungând chiar și la un diametru de două sau trei
celule (15-20 μm). Din cauza mărimii lor ele pot ajunge oriunde în corp. Cea mai deasă rețea de
capilare se găsește pe alveolele pulmonare.
Capilarele rezultă din ramificarea metaarterelor, continuându-se cu venele capilare; au 0,5 mm
lungime. Cu cât activitatea metabolică a țesutului e mai intensă, cu atât sunt prezente mai multe
capilare.
Schimburile de gaze și alte substanțe se efectuează prin difuziune și filtrare.