Arhitectura: Templul Atenei-Nike

Prima structura realizata in stil ionic de pe dealul Acropole este redata prin Templul Zeitei
Atena Nike (Atena cea Victorioasa), zeita victoriei in razboi si a intelepciunii.

A fost ridicat in perioada anilor 427-424 i.H., in timpul tratatului de pace dintre Grecia si
Sparta, simbolizand astfel ambitia atenienilor de a invinge Sparta si de a domni peste intreaga
lume.
Realizata din marmura alba, sanctuarul a fost ridicat peste ruinele fostului templu al Atenei
construit in secolul al VI-lea i.H si distrus de catre poporul persan in anul 480 i.H. Dispune de
cate un portic atat in fata cat si in spatele edificiului, si prezinta dimensiuni modeste cu o
inaltime de 7 m, o lungime de 8,2 m si o latime de 5,5 m.
O statuie din lemn a zeitei Atena Nike a fost amplasata in cadrul naosului templului, o
incapere de dimensiuni reduse, de doar 5m x 5m. Aceasta tinea o casca in mana stanga si o
rodie, simbol al fertilitatii, in mana dreapta. Fiind lipsita de aripi, spre deosebire de statuia zeitei
inaripata Nike de la Samothrace, zeitei i s-a dat denumirea de Nike Apteros (Victoria fara Aripi),
conducand astfel la ideea ca statuiei i s-au luat aripile pentru ca niciodata sa nu mai poata
parasi orasul.
Templul Zeitei Atenei Nike a ramas intact pana in anul 1686 cand a fost demolat de catre
turci care i-au folosit pietrele pentru a construi o aparare impotriva venetienilor, fiind apoi
complet reasamblat.
Astazi, structura principala, stilobatul si coloanele au ramas in mare parte neatinse, insa ii
lipseste acoperisul si elementul arhitectural situat deasupra intrarii, cunoscut ca si fronton.
 Templul Zeitei Artemis

Templul zeitei Artemis din Efes, cunoscut si ca templul Dianei, a fost un templu antic grecesc
construit pentru zeita Artemis. Vechiul templu al Dianei se gasea in Efes orasul antic situat pe
coasta de vest a Asiei Mici aflat atunci pe teritoriul imperiului babilonian, in zilele noastre acolo
se afla orasul turcesc Selcuk, situat la 50 km sud de Izmir.

In mitologia greaca Artemis era zeita vanatorii, asimilata de timpuriu de catre romani cu
Diana, o veche divinitate de origine italica. Artemis, era sora geamana a lui Apollo, fiica lui Zeus
si a lui Leto. La inceput a avut aceleasi atribute cu fratele ei fiind o divinitate razbunatoare, care
semana molimi si moarte printre muritori. Artemis isi secondeaza fratele in numeroase actiuni:
il insoteste in exil atunci cand Apollo ispaseste omorarea Pythonului, e alaturi de el in razboiul
troian sau participa impreuna la uciderea copiilor Niobei. Mai tarziu, Artemis se identifica cu
Selene "Luna" si primeste atributele unei zeite binefacatoare, devenind protectoarea
campurilor, animalelor si a vindecarilor miraculoase. In calitatea sa de zeita a vanatorii era
infatisata ca o fecioara salbatica, singuratica si care cutreiera padurile insotita de o haita de
caini, daruiti de Pan, ucigand animalele cu arcul si cu sagetile ei faurite de Hephaestus.
Insensibila la dragoste, ii pedepsea pe toti cei care incercau sa se apropie de ea sau daca la
randu-i incerca sa se apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece si stranie.
In anul 600 i.e.n., ionienii doreau sa-i dedice zeitei un nou templu, in apropiere de Efes,
insa au renuntat la constructie datorita lipsei banilor. Mai tarziu in anul 560 i.e.n., Cresus, regele
Lidiei, a atacat Efesul, l-a ocupat si a reusit sa-si duca la bun sfarsit visul de a finanta si construii
templul. Se crede ca investitia a fost foarte mare deoarece fundatiile sirului de coloane erau
neobisnuite, fiind greu de realizat deoarece acea zona era expusa unor frecvente cutremure de

pamant.
Templul lui Artemis era faimos pentru marimea lui si pentru operele de arta pe care le
gazduia, acesta era construit din marmura, cu o fatada decorata, a fost realizat de arhitectul
grec Chersiphron si de fiul acestuia, Metagenesie, care l-au construit deasupra unei mlastini,
deoarece aceast fiind moale putea sa absorba vibratiile cutremurelor. Astfel pe fundul unei
gropi adanci s-au fixat, unul langa altul, stejari, arsi la suprafata, pentru a fi protejati de
putrezire, dupa care s-au adus blocuri mari de piatra, care au constituit temeliile templului, lung
de 105 m si lat de 51 metri.
Acoperisul templului era de forma triunghiulara, sustinut de 127 de coloane din marmura
alba care se sprijineau pe un postament de marmura in forma de toba, unele erau decorate cu
reliefuri reprezentand personaje in marime naturala si pictate in culori vii, coloanele aveau o
inaltime de 18 metri si erau dispuse in siruri duble aranjate pe toate cele patru laturi ale
templului, incat se spunea ca seamana cu o padure. In partea de sus a coloanelor erau
capiteluri sculptate in stil ionic si ornamentate cu volute elegante care sprijineau partile
superioare ale templului, inclusiv friza. Plafoanele si structura de sustinere erau realizate din
lemn de cedru mirositor, usile batante ale sanctuarului erau din lemn de chiparos, partial aurite
si acoperite cu picturi. Diana era reprezentata de o statuie sculptata dintr-un butuc de vita de
vie, inalta de 2 metri, impodobita cu aur si argin. In interior se mai gaseau sculpturi valoroase
realizate de marii artisti ai vremii.
Phillon a spus: "Am vazut zidurile din Babilon, am vazut gradinile din Semiramis, am vazut
statuia lui Zeus din Olimp, Colosul din Rhodos, piramidele. Dar cand am vazut templul din Efes,
celelalte minuni au disparut ca in ceata.".
La 22 iulie 356 i.e.n., templul a fost distrus printr-un incendiu, se spune ca focul a fost pus
de Herostrate, care impins de nebunia onorurilor, a hotarat sa devina celebru, cum nu ar fi
reusit prin calitatile sale fizice sau intelectuale, el a dat foc templului si astfel in anul 356 i.e.n. a
fost distrus "sanctuarul cel mai frumos, cel mai mare, cel mai elegant de pe pamant", cum il
aprecia istoricul grec Ampelios, gandindu-se, fara a gresi prea mult, ca acest act va face ca
numele sau sa fie pe buzele tuturor si sa devina nemuritor. Istoria acestui om este una din cele
mai dramatice si pline de invataminte din antichitate. El nu se deosebea prin nimic de semenii
sai insa, in dorinta de a se mentine in constiinta oamenilor si in istorie, comite aceasta crima, de
aici a luat nastere expresia "Slava lui Herostrate". Legenda spune ca in noaptea in care templul
a ars, s-a nascut Alexandru cel Mare, iar Artemis a fost prea ocupata cu nasterea lui si astfel nu
a avut grija de templu.
In timpul incendiului a scapat doar statuia Dianei care a ramas practic intacta. Grecii au
vazut in acest lucru un miracol si au hotarat sa reconstruiasca templul, astfel sub conducerea
arhitectului Cheirocrates, a vazut lumina zilei un nou templu destinat zeitei Artemis, mai mare
decat cel vechi, care masura 125 de metri lungime si 65 de metri latime. In afara de
dimensiunile schimbate sa incercat sa se pastreze arhitectura existenta inainte, totusi, pentru a
preveni pericolul focului, plafonul si structura de sustinere a acoperisului nu au mai fost facute
din lemn, ci din piatra. Acest nou edificiu a fost apreciat de Antipater drept una din minunile
lumii si a supravietuit timp de secole, pana la aparitia crestinismului cand a fost daramat
deoarece era considerat a fi edificiu pagan.
Pana in zilele noastre au mai ramas cateva statui din templu care au reprezentat sursa de
inspiratie pentru multe din picturile aflate in catedrale mari din lume, cum ar fi Catedrala din
Vatican sau multe altele. Efesul a fost unul din cele mai bogate centre bancare ale lumii antice,
cu un templu magnific care a reprezentat cu adevarat una din Cele Sapte Minuni ale Lumii
Antice.