Sunteți pe pagina 1din 2

Politica educațională se referă la toate strategiile care sunt adoptate la nivel național in vederea

determinării direcțiilor principale de proiectate și de realizare a activităților din cadrul unor


instituții specializate din sistem.
Copiii cu CES integraţi necesită:

   un efort mai mare din partea factorilor implicaţi în recuperarea lui pluridisciplinară
   asigurarea unui suport, sprijin în învăţare-recuperare prin convergenţa eforturilor factorilor
implicaţi intr-o echipă interdisciplinară

   programe terapeutice adaptate particularităţilor lor de dezvoltare şi diagnostic

   instrumente de lucru şi materiale specifice 

   uneori şi ambianţa de lucru diferită, adaptată posibilităţilor lor de acces şi învăţare-


recuperare.  

În cazul acestor copii cu CES, terapia logopedică este esenţială. Ea presupune, indiferent
de tipul tulburării de limbaj următoarele etape:
- depistarea copilului cu CES şi tulburări de limbaj
- evaluarea complexă: studierea cazului (istoricul medical, studiul documentelor medicale
relevante pentru logoped, certificate de încadrare într-o categorie de persoană cu deficienţe,
anamneza cu specific logopedic, convorbiri cu membrii familiei, însoţitorul, aparţinătorul legal,
asistent maternal, etc), examinare psihlogică, examinare logopedică
- studiul teoretic al cazului, deficienţei, documentarea
- identificarea persoanelor care se ocupă cu îngrijirea, educarea, instruirea şi recuperarea
copilului
- alcătuirea unei echipe de colaboratori în vederea recuperării limbajului copilului cu
CES 
- proiectarea unui plan de intervenţie logopedică  în funcţie de diagnostic
- intervenţia propriu-zisă - alegerea în parteneriat a unor modele de colaborare în vederea
recuperării limbajului dincolo de cabinetul logopedic
- evaluări periodice şi evaluarea finală - feedback-ul 
 Metodele şi tehnicile genererale în terapia tulburărilor de vorbire la copiii cu CES sunt,
în mare, aceleaşi ca şi pentru copilul normal, diferă doar accentul pus pe una sau alta dintre ele
precum şi durata, ponderea ei ca timp într-o şedinţă sau pe parcursul terapiei; de ex.:   
-la un copil cu tetrapareză spastică sau alte tulburări neuromotorii o pondere mare va avea
educarea mişcărilor articulatorii, exerciţiile pentru mobilizarea aparatului fonoarticulator
necesitând mai multe şedinţe  
-la copilul cu bâlbâială, creşte ponderea exerciţiilor pentru educarea respiraţiei  
-la copilul cu tulburări auditive, exerciţiile pentru dezvoltarea auzului 

S-ar putea să vă placă și