Romanul Mara, de Ioan Slavici, a fost publicat în 1894, în revista „Vatra”, iar în volum a apărut abia în

1906, fiind considerat „cel mai bun roman al nostru, înainte de Ion” (Şerban Cioculescu) şi „aproape o
capodoperă”, (George Călinescu), deoarece destinul eroilor şi mediul social sunt evocate cu o
remarcabilă artă a detaliului şi cu o mare forţă de construire a ansamblului.

Acţiunea romanului se axează pe succesiunea secvenţelor epice, înlănţuite prin naraţiune, descriere şi
dialog şi pe mai multe planuri narative care urmăresc destinele personajelor.

Romanul prezintă eforturile precupeaței văduve Mara de a asigura o existență

îndestulată copiilor ei, Persida și Trică, și trecerea acestora de la copilărie la
maturitate. Fire activă și întreprinzătoare, Mara se îmbogățește tot mai mult, în timp
ce copiii ei se confruntă cu conflicte puternice: Persida se îndrăgostește de Națl
(Ignatus Hubăr), fiul unui măcelar neamț, și se căsătorește în taină cu el în ciuda
prejudecăților etnice și religioase ale societății timpului, iar Trică se înrolează
voluntar în armata imperială austriacă, refuzând să fie răscumpărat de la oaste de
meșterul cojocar pentru care lucra.

Capitolul VII

Zbuciumare

După acea întâlnire Naţl va cunoaşte stări sufleteşti paradoxale şi adânci, legate de iubirea
pentru Persida – „Atât îi părea dânsa de frumoasă şi de adimenitoare, inimii lui atât de dorită,
încât se-nţepenise-n mintea lui gândul că nu e pentru dânsul cu putinţă repaosul sufletesc
decât în apropierea ei, şi ştiind că nu poate să fie aproape de dânsa, că trebuie să-şi rupă
gândul de la dânsa, s-a siluit pe sine şi s-a dus departe, ca să n-o mai vadă, să se piardă prin
lumea cea mare şi s-o uite.”, regretând totodată faptul că părinţii îi întrerupseseră şcoala, spre
a-l face măcelar, căci altfel s-ar fi simţit mai demn de aleasa inimii lui. Cam aceleaşi lucruri, un
sentiment al destinului neîndurător („Doamne – strigă ea încleştându-şi mânile, ajută-mă, că eu
singură nu mai pot!”) o încearcă însă şi pe fată după întâlnirea cu Naţl, care dădea târcoale
casei cojocarului din Arad, când îi mărturisise că totul, pentru ea, „A venit aşa fără de veste,
cum vin toate nenorocirile.”.
Capitolul 7. - Zbuciumare 

Natl s-a dus la birt,dar cand a ajuns nu stia ce sa faca, sa intre sau nu.Cand se gandea la Persida
isi dadea seama ca isi va gasi linistea sufleteasca doar alaturi de ea si ca nu poate trai fara ea.Stia
ca nu poate fi cu ea si de aceea s-a hotarat sa plece in lume ca s-o uite.
Trica si-a dat seama ca Persida l-a vazut pe Natl si ca a vorbit cu el, atunci i-a spus
sa-l lase in pace deoarece mama lor nu-l vrea in preajma ei.In fiecare zi Natl trecea prin fata
casei in care se afla ea.In acea zi de vineri,cand toti plecasera de acasa,Persida a asteptat sa vina
ora in care Natl trece pe acolo si i-a iesit in cale.S-au dus amandoi, tinandu-se de mana in crangul
desfrunzit. Dupa ce au stat de vorba ceva timp,Persida a recunoscut ca are o slabiciune pentru el
si dupa aceea s-a intors acasa.

Capitolul 7.—Zbuciumare

Natl se tot gandea la Persida si a tot inceput sa treaca prin fata casei ei.Trica si-a dat seama ca
Persida l-a vazut pe Natl si ca a vorbit cu el, atunci i-a spus sa-i lase in pace pentru ca Mara nu-l
vrea in preajma surorii lui.

In fiecare zi Natl trecea prin fata casei in care se afla Persida, dar cum vinerea venea Mara la
targ,Persida l-ar fi rugat pe fratele ei sa-i spuna acestuia sa nu mai treaca si „maine”,dar Trica
avea treaba si nu-l putea gasi singur.

In acea zi de vineri,cand toti plecasera de acasa,Persida a asteptat sa vina ora in care Natl trece
pe acolo si i-a iesit in cale.S-au dus amandoi, tinandu-se de mana in crangul desfrunzit. Dupa ce
au stat de vorba ceva timp,Persida a recunoscut ca are o slabiciune pentru el si dupa aceea s-a

intors acasa.

Capitolul 7.—Zbuciumare

Natl s-a dus la birt,dar cand a ajuns nu stia ce sa faca, sa intre sau nu.Cand se gandea la Persida
isi dadea seama ca isi va gasi linistea sufleteasca doar alaturi de ea si ca nu poate trai fara ea.Stia
ca nu poate fi cu ea si de aceea s-a hotarat sa plece in lume ca s-o uite.Trica si-a dat seama ca
Persida l-a vazut pe Natl si ca a vorbit cu el, atunci i-a spussa-l lase in pace deoarece mama lor
nu-l vrea in preajma ei.In fiecare zi Natl treceaprin fata casei in care se afla ea.In acea zi de
vineri,cand toti plecasera deacasa,Persida a asteptat sa vina ora in care Natl trece pe acolo si i-a
iesit in cale.S-au dus amandoi, tinandu-se de mana in crangul desfrunzit. Dupa ce au stat de
vorbaceva timp,Persida a recunoscut ca are o slabiciune pentru el si dupa aceea s-a intors acasa
Locurile în care se petrece acţiunea:
- Buteni: satul de reşedinţă al comunei cu acelaşi nume, din judeţul Arad (în depresiunea
Zarandului, pe malul Crişului Alb)
- Chisindia – comună în judeţul Arad
- Văsoaia – sat din comuna Chisindia
- Conop – comună în judeţul Arad
- Şoimuş – localitate componentă a oraşului Lipova din judeţul Arad
- Radna – localitate componentă a oraşului Lipova
Personaje:
- Pavel Codreanu – absolvent de teologie, nepotul protopopului din Buteni
- Gheorghe al lui Baltă – jurat în Buteni, „om cu multă greutate”
- Ioviţă a lui Borleu – ctitor bisericesc
- Protopopul – bunicul lui Pavel Codreanu
- Preoteasa din Buteni
- Maria, fiica acesteia
- Persida, fiica Marei
- Părintele Isai
- Maica Aegidia
Sentinţe morale, enunţuri de înţelepciune:
- „e mare stăpân ruşinarea, şi om să fii ca să nu i te pleci dacă o cunoşti ” - naratoru
- „....crescuse ca viţelul ce suge la două vaci” - naratorul
- „să înveţe a-şi călca pe inimă”, „există ac şi pentru cojocul lui Pavel” - naratorul
- „e tunsă, ori e rasă!” – Gheorghe
- „te mai uiţi în ochii omului, îţi dai seama cum te pofteşte să şezi şi cum te întreabă de cei de-
acasă; n-ai nevoie de vorbe ca să te înţelegi; când te poţi înţelege; iar dacă nu te poţi, ai înţeles
destul şi şti cum stai” – Gheorghe
- „Aşa numai, cu una, cu două, nu se câştigă inimile oamenilor” – naratorul
- „Supărarea vine şi trece, iar noi tot oameni rămânem” – Gheorghe
- „Pe oamenii buni şi aici şi aiurea tot cu plăcinte-i aşteaptă.”- Gheorghe
- „E însă lucru ştiut că femeile se schimbă foarte uşor, nu numai aşa din Crăciun până în toamnă,
ci până chiar şi din o clipă în alta.” – naratorul
- „Nu e lucru mai urât decât femeia plângăreaţă: dac-o iei cu binele, se înduioşează de o trec
lacrămile, iar dacă-i vorbeşti verde fățiș, vai de lume” – narator
- „D-voastră, bărbaţii, vă avântaţi cu inimă îndrăzneață în toiul lumii şi totuşi nu o dată sunteţi
cuprinşi de dorul singurătăţii; dar noi, femeile, care numai răzămate de alţii putem trece prin
lume?” – Persida
- „Când e vorba de viaţă şi de moarte, nu ne mai uităm la asemenea lucruri mici. Oameni suntem,
la urma urmelor, cu toţii, şi Dumnezeu e unul şi acelaşi pentru toţi.” - Persid
.