Diac Beatrice

An III, Gr. 14LF281, PIPP

Analiză a planului de cercetare 2017-2020

In perspectiva mea, documentul a prezentat o abordare a politicilor educaționale și a

actelor ce implică educatia la nivel formal. Sunt prezentate acțiuni de tip înlăturare bulling,
programe de inovare a instituțiilor de învățământ și tot ce ține de ele. Obictivele planului de
cercetare sunt în legătură cu fundamentarea politicilor educaționale pe rezultate de cercetare,
creearea unui flux de inovare reciprocă între rezultatele de cercetare și practică școlară,
valorificarea și racordarea/ conectarea rezultatelor cercetării în educație la spațiul de cercetare
european și internațional. “A studia politicile educaţiei presupune a aborda modalitatea în
care distribuţia puterii şi luarea deciziilor afectează rezultatele educaţiei».
Acţiunea politică în educaţie este un proces în care se pun întrebări, se prezintă
probleme, se oferă explicaţii şi se sugerează soluţii. Politica educaţiei poate fi imaginată în
sens de acţiune a grupărilor sau a personalităţilor politice. Un set de principii, proceduri şi
procese acţionale stabilite în statut, cod administrativ şi reglementări instituţionale care
determină starea şi orientarea de educabilitate a populaţiei. Educaţia reprezintă un scop
strategic al tuturor naţiunilor, iar politica educaţiei reflectă orientarea evoluţiei societăţii în
ansamblu. În sens restrâns, cu referire la demersurile central-guvernamentale, politica
educaţională se întreprinde prin decizii obiectivate în documente oficiale.
Un aspect ce poate fi amplu criticat, în special din perspectiva trans-istorică a
politicilor feministe ale postmodernismului. Dacă bărbatului îi este hărăzită o politică
educaţională care să-l împlinească în toate faţetele umanului, educaţia proiectată pentru
Sophie este limitată la cele două funcţii primitive şi tradiţionale ale femeii : soţie şi mamă. De
fapt, aceste două funcţii sunt subsumate, în viziunea politicii educaţionale a lui Rousseau,
aceleiaşi unice finalităţi a educaţiei : împlinirea individului uman (dar numai în postura de
bărbat). Cu alte cuvinte, la Rousseau, natura umană are gen. Emile devine astfel desăvârşit nu
doar prin propria-i educaţie ci şi prin educaţia soţiei, special elaborată pentru susţinerea
permanentă a evoluţiei bărbatului.
În literatura de specialitate dedicată impactului cercetării, se acordă o atenţie specială
contextului producerii cercetării. Cu toate acestea, chiar şi cea mai eficientă promovare a
rezultatelor cercetării se poate dovedi a fi inutilă dacă practicienii nu sunt dispuşi şi nu sunt
capabili să beneficieze de ele. Nivelul de adoptare a acestor rezultate ale cercetărilor în rândul
practicienilor este, prin urmare, o problemă vitală, dar este în mare măsură neinvestigată.
În concluzie, părerea mea, este că obiectivele sunt foarte bine fundamentate, dar lipsa de
mobilizare în masa, poate duce acțiunile la o desfășurare întarziată.