2.4.

SERII TAYLOR


2.26. Definiţie. O serie de funcţii de forma  an ( x  x 0)n , unde (an)n  0 este un şir
n 0

de numere reale, iar x0 IR este un punct fixat se numeşte serie Taylor.
Prin schimbarea de variabilă X=x-x0 studiul seriei Taylor se reduce la studiul

seriei de puteri  an Xn .
n 0

2.27. Definiţie. Fie I un interval deschis din IR şi f:I  IR o funcţie care admite
derivate de orice ordin într-un punct x0I. Seria
 ( n )( x 0)
 f n! ( xx 0)
n
(2.1.)
n 0

se numeşte seria Taylor a funcţiei f în punctul x0. Suma parţială de ordinul n a

acestei serii este
(n)
f ' ( x 0) f ( x 0) ( x  x 0)
Tn(x)=f(x0)+ ( x  x 0) +...+
1! n!
şi se numeşte polinomul Taylor de gradul n asociat funcţiei f în punctul x0.
Dacă x0=0 atunci seria (2.1.) devine
 ( n )(0)
 f n! ( x )
n

n 0

şi se numeşte seria Mac-Laurin a funcţiei f.

2.28. Teoremă.(Formula lui Taylor) Fie f:I  IR o funcţie care admite derivate

până la ordinul n+1, n IN, inclusiv, continue pe I. Atunci pentru orice x0I are loc
egalitatea
f(x)=Tn(x)+Rn(x) ,  xI
unde Rn(x) reprezintă restul Lagrange asociat funcţiei f în punctul x0 şi are
expresia

1
 ( n 1)
f (c) n 1
Rn(x)= ( x  x 0) ,  xI.
(n  1)!
unde c(x0,x) dacă x0<x, respectiv c(x, x0) dacă x<x0.
În teorema care urmează se obţine o condiţie suficientă ca seria Taylor a unei
funcţii f să fie convergentă şi suma ei să coincidă pe domeniul de convergenţă cu
funcţia f.

2.29. Teoremă. Fie f:I  IR o funcţie care admite derivate de orice ordin pe I şi x0
I. Dacă există r>0 şi M>0 astfel încât

f ( x )  M ,  x[x0-r, x0+r] şi  n IN

(n)

atunci seria Taylor a funcţiei f în punctul x0 converge uniform pe [x0-r,x0+r] şi are

suma egală cu f.
Demonstraţie: Din formula lui Taylor cu restul Lagrange asociat funcţiei f in
punctul x0, rezultă:
( n 1)
f (c) n 1 M
Tn ( x )  f ( x) = Rn ( x ) = x x0  r ,  x[x0-r,x0+r],  n IN.
n1
(n  1)! (n  1)!

 n 1
Conform criteriului raportului cu limită, seria numerică r
 este
n 0 ( n  1)!

n 1
convergentă. Prin urmare lim r =0.
n  ( n  1)!

Rezultă că şirul (Tn)n  1 converge uniform către funcţia f. Deci seria Taylor a
funcţiei f în punctul x0 converge uniform pe [x0-r,x0+r] şi are suma f.
În continuare vom determina seriile Mac-Laurin pentru câteva din principalele
funcţii elementare.

1) Funcţia f(x)=ex, xIR admite derivate de orice ordin pe IR şi

f ( x ) =e  e ,  nIN*,  x[-r,r], r>0.

(n) x r

2
Din teorema 2.29. se obţine:
 n
ex=  x .
n 0 n!
Deoarece pentru această serie de puteri raza de convergenţă este:
an (n  1)!
R= lim = lim 
n  an  1 n  n!
rezultă că domeniul de convergenţă este întreaga axă reală.

2) Fie funcţia f(x)=sinx, x IR. Avem

n
(n)
f ( x ) =sin(x+ ) ,  xIR,  nIN
2

şi deci
n
(n)
f ( x ) = sin(x + )  1 ,  x IR,  n IN.
2

Aplicând teorema 2.29. rezultă

 2 n 1
sinx=  (1)n x , x IR.
n 0 (2n  1)!

Raza de convergenţă a acestei serii este:

(1) (2n  3)!
n
an
R= lim = lim  .
n  an  1 n  ( 1)n 1 ( 2n  1)!

3) Funcţia f(x)=cosx, xIR admite derivate de orice ordin pe IR şi deoarece

n
(n)
f ( x ) = cos(x + )  1 ,  x IR,  n IN
2

avem
 2n
cosx=  (1)n x .
n 0 (2n )!

Domeniul de convergenţă al seriei este toată axa reală.

3
4) Fie funcţia f(x)=(1+x)α , x(-1,  ), αIR.
Deoarece

f(n)(x)= α(α-1)( α-2)...( α-n+1)(1+x)α-n ,  x IR,  nIN

seria Mac-Laurin a funcţiei f este
 (  1)...(   n  1) n
1+  x
n 1 n!
şi se numeşte seria binomială. Raza de convergenţă a seriei este:
an (  1)...(   n  1) (n  1)!
R= lim = lim  =
n  an  1 n  n! (  1)...(   n )

n 1
= lim =1.
n  n
În consecinţă
 (  1)...(   n  1) n
(1+x)α=1+  x , x (-1,1).
n 1 n!
1
5) Fie funcţia f(x)= , x IR\{-1}. Dacă în seria binomială considerăm α=-1
1 x

obţinem:
1 
=  (1)n x n , x (-1,1).
1  x n 0
1
6) Seria Mac-Laurin a funcţiei f(x)= , x IR\{1} se obţine din seria binomială
1 x

cu α=-1 şi înlocuind x cu -x. Rezultă

1 
=  x n , x (-1,1).
1  x n 0
7) Fie funcţia f(x)=arcsinx, x[-1,1]. Avem
1
1 
f '(x)=(arcsinx)'= = (1 x 2) 2 , x(-1,1).
1 x 2

4
 1
Dacă în seria binomială considerăm α=- şi înlocuim x cu -x2 obţinem
2
1 3 2n  1

( )(  )...(  )
f '(x)=1+  2 2 2 n
(  x 2) =
n 1 n!
 (2n  1)!! 2 n
=1+  x , x (-1,1).
n 1 ( 2n )!!

Integrând seria astfel obţinută, termen cu termen pe intervalul [0,x]  (-1,1)

rezultă
x  (2n  1)!! 2 n  2n  1!! x 2 n 1
arcsinx=  [1   x ]dx = x    ,x  (-1,1) .
0 n 1 ( 2n )!! n 1 2n !! 2n  1

3.1. SPAŢIUL IRn

Reamintim că prin IRn, n  1 se notează produsul cartezian IRx...xIR (de n-ori).

Spaţiul IRn este un spaţiu vectorial pesteIR în raport cu operaţiile:

+ : IRnxIRn  IRn x+y=(x1+y1, ..., xn+yn),

oricare ar fi x=(x1,..., xn) şi y=(y1,..., yn).

 : IRxIRn  IRn αx=(αx1, ..., αxn), oricare ar fi αIR şi x=(x1,..., xn).

În continuare vom studia alte proprietăţi ale spaţiului IRn.

3.1. Definiţie. Fie xIRn, x=(x1,..., xn). Numărul real pozitiv

x = x12  ...  x2n

se numeşte norma euclidiană a elementului x.

3.2. Propoziţie. Norma euclidiană are următoarele proprietăţi:
i) x =0 dacă şi numai dacă x= 0 =(0,0,...0).

5
ii) x =  x , oricare ar fi αIR şi xIRn.

iii) x  y  x + y , oricare ar fi x,yIRn (inegalitatea triunghiului).

3.3. Definiţie. Fie x,yIRn, x=(x1,..., xn), y=(y1,..., yn). Numărul

d(x,y)= x  y

se numeşte distanţa euclidiană dintre elementele x şi y.

În cazurile particulare n=1 şi n=2 regăsim formulele de calcul ale distanţei
dintre două puncte de pe dreaptă şi din plan:
d(x,y)= x  y , x,yIR

d(x,y)= (x1 y1)2  (x2  y2)2 , x=(x1,x2), y=(y1,y2) IR2.

Utilizând proprietăţile normei euclidiene se obţin următoarele proprietăţi ale

distanţei euclidiene:

3.4. Propoziţie. Pentru orice elemente x,y,z IRn. avem:

i) d(x,y)=0 dacă şi numai dacă x=y.
ii) d(x,y)=d(y,x).
iii) d(x,z)  d(x,z)+d(z,y) (inegalitatea triunghiului).

3.5 Definiţie. Fie aIRn şi r>0. Mulţimea

D(a,r)={xIRn / d(x,a)<r}
se numeşte discul deschis de centru a şi rază r.
În cazul perticular n=1 avem D(a,r)=(a-r,a+r). Dacă n=2 atunci mulţimea D(a,r)
coincide cu interiorul cercului cu centrul în punctul a şi de rază r.

3.6. Definiţie. Fia aIRn. O mulţime V  IRn se numeşte vecinătate a punctului a

dacă există un număr real r>0 astfel încât a  D(a, r )  V .
Vom nota cu V(a) familia tuturor vecinătăţilor lui a.

6
 Deoarece a D(a, r )  D(a, r ) rezultă că orice disc deschis cu centrul în a este o
vecinătate a lui a.
3.7. Definiţie. O mulţime D  IRn se numeşte deschisă dacă D=  sau dacă pentru

orice
x D există r>0 astfel incât D(x,r)  D.
Este uşor de observat că discurile deschise sunt mulţimi deschise.

3.8. Definiţie. Fie A  IRn şi aIRn. Punctul a se numeşte:

i) punct interior al mulţimii A dacă AV(a).
ii) punct de acumulare al mulţimii A dacă (V\{a})  A   , oricare ar fi VV(a).

3.2. ŞIRURI ÎN SPAŢIUL IRn

3.9. Definiţie. Fie (xm)m IN, xmIRn un şir din IRn şi aIRn. Se spune că şirul

(xm)mIN converge către a dacă:

  0 m IN astfel încât m  IN, m  m rezultă xm  a   .

Punctul aIRn se numeşte limita şirului (xm)mIN şi se notează cu lim xm.

m

Convergenţa şirurilor din IRn se reduce la convergenţa şirurilor din IR. Această
proprietate rezultă din următoarea propoziţie.

3.10. Propoziţie. Şirul (xm)mIN, unde xm=( xm1, xm2, ..., xmn), m  IN este

convergent către a=( a1, a2, ..., an)IRn dacă şi numai dacă şirul (xmi)mIN este

convergent cătrea ai, i  1, n .

7
 Exerciții
1) Să se dzvolte în serie Mac-Laurin funcţiile:

a) f x   ; b) f x   3 1  x ; c) f (x)  ln(1  x 2 ) ; d) f(x)=arctgx ;

1
x  5x  6
2

e) f(x)=cos2x