Prevenirea şi controlul

integrat al poluării

Profesor Maria Gavrilescu

13 Departamentul
Ingineria și Managementul Mediului
Analiza de fezabilitate economică în
prevenirea poluării

Este un subiect complex, care are în vedere, în principiu, alocarea

resurselor adesea limitate, pentru diferite modificări necesare în scopul
prevenirii poluării şi compară diferite investiţii pentru a se determina, în
final care investiţie va contribui cel mai mult la succesul companiei.

Beneficiul/profitul este măsura monetară a contribuţiei implementării

măsurii de PP la obiectivele proiectului de prevenire a poluării.

Costurile pot pune probleme/piedici în calea realizării obiectivelor

proiectului. În mod normal, profiturile şi costurile sunt evaluate din
perspectiva contribuţiei lor la maximizarea veniturilor companiei.
Analiza economică cost/profit utilizează un număr de măsuri ale
profitabilităţii cum sunt:
- valoarea netă;
- rata internă de reluare;
- raportul cost/profit.

Analiza de fezabilitate economică a alternativelor de prevenire a

poluării examinează creşterile de costuri şi economiile care vor
rezulta din fiecare opţiune de prevenire a poluării.

În mod curent, măsurile de prevenire a poluării necesită unele investiţii

din parte operatorului, fie în capital, fie în costuri de operare.

Scopul analizei de fezabilitate economică este să compare

aceste costuri adiţionale cu economiile (sau profitul) generate
de măsurile de prevenire a poluării.
Pentru majoritatea investiţiilor de capital, factorii legaţi de costurile
directe sunt singurii consideraţi când se estimează costurile
proiectului.

Pentru proiectele de prevenire a poluării, factorii ce privesc costurile

directe pot fi numai costuri nete, chiar dacă printr-un număr de
componente ale calculaţiei se vor realiza economii.

Prin urmare, realizând analiza costurilor numai prin prisma

costurilor directe se poate genera o concluzie incorectă,
precum că prevenirea poluării nu este o investiţie rentabilă.
Ca şi în cazul oricărui alt proiect, costurile directe pot fi împărţite în:
cheltuieli de capital şi costuri de operare:

- cheltuielile de capital - includ cheltuielile pentru cumpărarea de:

echipament de proces
echipamente auxiliare
materiale
amenajarea amplasamentului
proiectare
instalaţii
conexiuni ale utilităţilor
costuri de instruire
costuri de pornire a instalaţiilor
costuri de obţinere a unor autorizaţii
costuri de încărcare iniţială cu catalizatori şi substanţe chimice
taxe etc.
costuri de exploatare - sunt în mod curent asociate cu costurile
pentru:
materii prime,
apă şi energie,
întreţinere,
alimentare,
forţa de muncă,
tratarea deşeurilor,
transport,
manipulare,
depozitare
alte taxe.

Profitul poate să compenseze costurile de operare

prin costuri de producţie sau din vânzarea sau
reutilizarea subproduselor sau deşeurilor.
Costurile indirecte în general sunt "ascunse" în sensul că ele sunt
alocate mai mult pentru regie, decât pentru sursele constituite de
procesele de producţie sau produse sau, uneori sunt omise din
analiza financiară a proiectului.

Un prim pas necesar în includerea costurilor indirecte în analiza

economică este să se estimeze şi să fie alocate sursele lor de
provenienţă.

Costurile indirecte pot include:

• costurile administrative;
• costurile pentru încadrarea în reglementări-autorizaţii, raportări,
monitorizări etc;
• costuri pentru asigurări;
• costuri pentru compensaţii ale lucrătorilor;
• costuri pentru managementul on-site al deşeurilor şi costurile de
operare a echipamentelor de control.
Prevenirea poluării prin integrarea proceselor

În 1997 El-Halwagi a definit integrarea proceselor ca fiind

o abordare holistică a proiectării, retehnologizării şi operării
sistemelor industriale, având ca obiective principale conservarea
resurselor, prevenirea poluării şi managementul energiei.

Holism: concepție susținând

ireductibilitatea întregului la
suma părților, în sensul că
anumite caracteristici ale
întregului nu pot fi explicate în
termenii proprietăților și relațiilor
componentelor.
Integrarea producției = reunirea în același loc,
în cadrul uneia și aceleiași unități de producție,
a activităților de producție succesive, începând
cu obținerea materiei prime și până la
fabricarea produsului finit.
Conceptele şi acţiunile care stau la baza integrării proceselor sunt
următoarele:

• studierea proceselor industriale ca sisteme integrate de unităţi

interconectate, utilităţi şi fluxuri;

• aplicarea principiilor de bază ale termodinamicii şi bilanţurilor de

energie şi masă, pentru stabilirea a priori a performanţelor
sistemelor, utilizarea eficientă a materiilor prime şi energiei, astfel
încât generarea emisiilor poluante şi a deşeurilor să fie minimă
(consumul redus de utilităţi, nivele minime de emisie a CO2 şi NOx,
minimizarea consumului de apă proaspătă);

• finalizarea detaliilor de proiectare a proceselor după o analiză

aprofundată a performanţelor ce urmează a se realiza.
Principalele obiective ale integrării proceselor sunt:

• integrarea utilizării eficiente a materiilor prime şi energiei;

• minimizarea generării emisiilor poluante şi a deşeurilor

Metode de analiză a integrării proceselor:

• metodele de analiză pinch, pentru integrarea energiei (de

exemplu analiza consumului de energie pentru operaţii cu
schimb de căldură) şi masei (de exemplu pentru analiza
sistemelor de recuperare a solvenţilor sau pentru operaţii care
utilizează apa de proces); (pinch – a strânge, a integra)

• metode matematice de optimizare (bazate pe modele

matematice; de exemplu pentru minimizarea debitelor de
efluenţi în sistemele de epurare a apelor uzate).
Pe baza principiilor termodinamice, tehnologia pinch oferă o
abordare sistematică a integrării energetice optime într-un proces.
Unul dintre avantajele cheie ale tehnologiei pinch faţă de metodele
de proiectare convențională este abilitatea de a stabili o ţintă de
energie pentru proiectare.
Obiectivul energetic este cererea de energie minimă teoretică pentru
procesul general.
De exemplu, în cazul schimbătoarelor de căldură, se integrează
curenţii cu agent de răcire şi cei cu agent de încălzire, astfel încât să
nu fie necesar un aport extern de căldură.
Prin tehnologia pinch se stabileşte o diferenţă de temperatură,
desemnată ca punct pinch (de integrare) care separă regiunea de
temperatură specifică operării sistemului în două regiuni:
în acest fel aportul extern de căldură va fi necesar numai la
temperaturi peste zona pinch, iar aportul extern de agent de răcire
la temperaturi sub domeniul pinch.
 Schema simplificată a schimbătorului de
căldură
Intrare agent
de încălzire

Intrare agent de răcire

Ieşire agent de încălzire

Ieşire agent de răcire

Obiectivele integrării proceselor sunt următoarele:

- minimizarea consumului de energie (utilizarea eficientă

a energiei, pinch technology)

- îmbunătăţirea gradului de utilizare a materiilor prime

şi reducerea numărului echipamentelor de producţie,
care se concretizează în investiţii la nivelul unităţii industriale;

- creşterea capacităţii de producţie a unităţii industriale;

- reducerea deficienţelor de operare a echipamentelor;

- creşterea gradului de controlabilitate prin selectarea

parametrilor de operare a echipamentelor;
- flexibilizarea unităţii industriale în ceea ce priveşte
noile produse, noile volume de producţie, dar şi modificările
neprevăzute ale condiţiilor de operare a proceselor
(dezactivarea catalizatorilor, defecţiuni ale schimbătoarelor de
căldură);

- minimizarea emisiilor poluante prin reducerea utilizării

combustibililor solizi şi înlocuirea acestora cu surse alternative
de energie, utilizarea proceselor prietenoase pentru mediul
înconjurător;

- orientarea eforturilor mediului industrial şi al

societăţii civile spre dezvoltare durabilă.
Integrarea proceselor implică următoarele activităţi:

- identificarea obiectivelor – primul pas este de a explica

obiectivele care trebuie îndeplinite şi a le descrie pentru a
putea fi îndeplinite;
concentrarea – se referă la identificarea performanţelor şi
proiectarea
detaliată;

- generarea alternativelor – această etapă furnizează un

număr mare de
soluţii posibile pentru realizarea obiectivelor. Este necesară
utilizarea unui ansamblu care să cuprindă toate configuraţiile
necesare şi care poate să răspundă unor întrebări precum:
cum ar trebui reorientate fluxurile, care sunt transformările
care pot avea loc (separare, reacţie, schimb de căldură);
- selectarea alternativelor – aceasată etapă este
importantă pentru selectarea soluţiei optime pentru rezolvarea
obiectivelor. Pentru selectarea alternativelor pot fi utilizate
metodele grafice, algebrice şi optimizările matematice.
Trebuie specificat că generarea şi selecţia alternativelor sunt
activităţi de sinteză a proceselor;

- analiza alternativelor selectate – pentru evaluarea

alternativelor selectate se pot utiliza tehnicile de analiză a
proceselor. Această evaluare poate include predicţia
performanţelor, estimarea tehnico – economică, sănătatea şi
securitatea, impactul asupra mediului înconjurător.
Obiectivele integrării proceselor (cercul exterior reprezintă integrare totală,
centrul cercului – integrare zero)
Tendinţe actuale de integrare a proceselor

Utilizarea eficientă a materiilor prime - practici de susţinere

sisteme inovative de reactoare

analiza sistemelor de reciclare

separarea reactivă

separarea amestecurilor neideale

proiectarea reţelelor de transfer de masă

Eficientizarea consumurilor de energie - practici de susţinere

utilizarea sistemelor de reactoare complexe

sisteme de distilare integrate termic

cogenerarea şi optimizarea sistemelor de utilităţi

proiectarea optimă a sistemelor ce utilizează temperaturi scăzute

optimizarea reţelelor de schimbătoare de căldură