Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Un anumit gest, spre exemplu sugerea degetului, este făcut de copil pentru calmarea
sa. Alți copii folosesc pentru calmare suzeta sau o păturică moale pe care o țin lângă ei. Sunt
gesturi prin care se pompează endorfine în creierul lor. Pe măsură ce copilul va crește, el se
va adapta și va găsi alte modalități de calmare și de depășire a situațiilor stresante, cum ar fi
spre exemplu folosirea gumei de mestecat, linsul buzelor, mușcatul creioanelor, joaca cu
părul etc. Întotdeauna nevoile copiilor, sentimentele, gândurile și intențiile vor fi exprimate
prin semnale nonverbale. Spre exemplu, un copil căruia nu îi place mâncarea își va țuguia
buzele. Sau pupilele bebelușilor se dilată imediat ce mama lor intră în raza lor vizuală.
Contactul vizual
Adesea le vorbim copiilor noștri fără să dăm prea mare importanță contactului
vizual. Facem observații din mers, discutăm despre ce au făcut la școală în timp ce spălăm
1
vase sau pur și simplu le vorbim fără să îi privim în ochi și fără să așteptăm același lucru de la
ei. Acest obicei ar trebui schimbat pentru a avea o comunicare reală. Contactul vizual oferă
încredere și un grad de înțelegere mai profundă a mesajului transmis. În plus, la rândul său,
copilul comunică nu doar prin cuvinte, ci si prin privire si gesturi.
Faptul că adultul este mult mai înalt decât copilul până la o anumită vârstă e un lucru absolut
firesc. Diferența de înalțime este însă resimțită adesea negativ de copil, mai ales atunci când i
se fac observații. Este important ca atunci cand se comunică cu un copil să fii, fizic vorbind,
la același nivel cu el. Așa că nu ezita să te apleci sau să te așezi pe un scaun când îi vorbești.
Zâmbetele, mișcările ochilor și ale buzelor, o expresie optimistă a feței în general, face ca
receptarea unui mesaj să se producă mai rapid, încurajând răspunsul. Așa încat, atunci când
comunicăm cu copiii, indiferent care este subiectul, să încercăm să nu fim încruntați și să
lăsăm deoparte oboseala de peste zi, generată de alte motive, oricât de greu ne-ar fi.
Atenție totală
Atenția totală acordată copilului în timpul comunicării înseamnă să lași orice altceva faci în
momentul acela pentru a intra în spațiul lui, pentru a-l face ca, la rândul său, să fie atent.
Atunci când copilul se joacă sau are o anumită ocupație când tu vrei să ii comunici ceva,
câștigă-i atenția amestecându-te în joaca lui și empatizând cu starea în care se află el. Mesajul
tău va fi perceput astfel mult mai ușor.
Tonul potrivit
Nu ridica inutil tonul și nu țipa pentru că asta nu va face să fii mai bine înțeles. Pentru copil
este important să îi vorbești pe un ton calm, adecvat. Dacă este cazul să fii ferm atunci fă-o
prin propoziții scurte, clare, directe, dar fără a ridica tonul. De asemenea, atunci când discuți
2
un subiect delicat, păstreaza un ritm lent al vorbirii, astfel încat să îi dai copilului timp să își
gestioneze emoțiile.
Gesturile
Orice gest este important în comunicarea cu un copil. Așa cum, la rândul nostru, le
pretindem să nu-și dea ochii peste cap când le facem observații, așa cum noi îi vrem serioși
atunci când discutăm un subiect serios, tot așa și ei au anumite așteptări atunci când
comunică. Așteptări care, dacă nu sunt împlinite, conduc, inevitabil, la o proastă înțelegere a
mesajului. Incercați să comunicați copiilor prin gesturi faptul ca sunteți deschiși comunicării.
Sunetele ajutătoare
Atunci când ne ascultăm copiii este nevoie să le aratam empatie în fiecare moment. Chiar și
atunci când ei vorbesc mai mult, ne povestesc ceva, este indicat să confirmam faptul ca sunt
ascultați, fără să îi întrerupem, atât prin gesturi simple, cum ar fi datul din cap, zâmbetele, cât
și prin sunete aprobatoare sau care exprimă curiozitatea, nedumerirea sau alte stări pe care ni
le provoacă discursul lor. Copiii se simt astfel încurajați să continue, pentru că știu că sunt
ascultați empatic.
Deși sună cam tehnic, este important ca distanța față de copil, atunci când comunicăm, să fie
cea potrivită. Cu copiii mici comunicarea trebuie să aibă loc la o distanță mică. Îi poți vorbi
copilului ținându-l pe genunchi, de exemplu. Pe măsură ce copiii cresc, distanța este, firesc,
tot mai mare, astfel încât atunci când ai o discuție cu copilul adolescent, cel mai probabil veți
sta față în fatță, pe scaune diferite.