Comunicarea non-verbală cu copiii

De ce este importantă comunicarea nonverbală cu copii? Pentru că este primul

limbaj pe care copiii „îl vorbesc″ când se nasc și totul se percepe prin miros, atingere,
zâmbet. Se spune că un bebeluș la doar câteva ore de la naștere își poate percepe mama
datorită mirosului acesteia. Mirosul este un semnal nonverbal extrem de important. După
primele luni ale bebelușului, mama învață prin propria sa experiență câte tipuri de plânsete
are bebelușul său, când se simte bine sau nu, când îi este cald sau rece etc. doar uitându-se la
anumite gesturi, grimase, expresii faciale ale bebelușului.

Un anumit gest, spre exemplu sugerea degetului, este făcut de copil pentru calmarea
sa. Alți copii folosesc pentru calmare suzeta sau o păturică moale pe care o țin lângă ei. Sunt
gesturi prin care se pompează endorfine în creierul lor. Pe măsură ce copilul va crește, el se
va adapta și va găsi alte modalități de calmare și de depășire a situațiilor stresante, cum ar fi
spre exemplu folosirea gumei de mestecat, linsul buzelor, mușcatul creioanelor, joaca cu
părul etc. Întotdeauna nevoile copiilor, sentimentele, gândurile și intențiile vor fi exprimate
prin semnale nonverbale. Spre exemplu, un copil căruia nu îi place mâncarea își va țuguia
buzele. Sau pupilele bebelușilor se dilată imediat ce mama lor intră în raza lor vizuală.

Însă mai presus de toate, comunicarea cu copilul se realizează atingere. Nevoia de

atingere este una fundamentală pentru orice copil. Prin mici gesturi de atingere, făcute
sistematic în fiecare zi, pui bazele unui viitor adult cu inteligență emoțională crescută.

Comunicarea nonverbala, desi pare sa treaca adesea neobservata, este extrem de

importanta in viața copiilor. Efectele ei se resimt în modul în care copilul ascultă, se poartă,
procesează informațiile, precum și în modul în care le vorbește altora. De asemenea, efectele
comunicării nonverbale asupra copilului se reflectă în atitudinea pe care o are față de părinți
și, indirect, în modul în care evoluează personalitatea sa. Studiile arată că limbajul corpului,
altfel spus comunicarea nonverbală, contează in proportie de peste 90% în receptarea unui
mesaj. Așa că data viitoare când comunici cu copilul tău și îți doresti să fii ascultat și să ai o
comunicare reală, ține seama de următoarele aspecte:

Contactul vizual

Adesea le vorbim copiilor noștri fără să dăm prea mare importanță contactului
vizual. Facem observații din mers, discutăm despre ce au făcut la școală în timp ce spălăm

1
vase sau pur și simplu le vorbim fără să îi privim în ochi și fără să așteptăm același lucru de la
ei. Acest obicei ar trebui schimbat pentru a avea o comunicare reală. Contactul vizual oferă
încredere și un grad de înțelegere mai profundă a mesajului transmis. În plus, la rândul său,
copilul comunică nu doar prin cuvinte, ci si prin privire si gesturi.

Vorbitul la același nivel

Faptul că adultul este mult mai înalt decât copilul până la o anumită vârstă e un lucru absolut
firesc. Diferența de înalțime este însă resimțită adesea negativ de copil, mai ales atunci când i
se fac observații. Este important ca atunci cand se comunică cu un copil să fii, fizic vorbind,
la același nivel cu el. Așa că nu ezita să te apleci sau să te așezi pe un scaun când îi vorbești.

Poziția deschisă spre comunicare

Atunci cand comunicăm, avem tendința de a face anumite gesturi, cum ar fi sa ne

incrucisam mainile sau, dimpotriva, sa gesticulam cu ele. Chiar daca nu pare important, felul
in care ne pozitionam corpul in comunicarea cu un copil, influenteaza si el perceperea
mesajului si feedbackul copilului. A tine bratele incrucisate transmite rigiditate, pe cand a
gesticula in concordanta cu mesajul pe care vrei sa il transmiti, incurajeaza copilul sa asculte
si sa comunice la randul sau.

Expresii faciale pozitive

Zâmbetele, mișcările ochilor și ale buzelor, o expresie optimistă a feței în general, face ca
receptarea unui mesaj să se producă mai rapid, încurajând răspunsul. Așa încat, atunci când
comunicăm cu copiii, indiferent care este subiectul, să încercăm să nu fim încruntați și să
lăsăm deoparte oboseala de peste zi, generată de alte motive, oricât de greu ne-ar fi.

Atenție totală

Atenția totală acordată copilului în timpul comunicării înseamnă să lași orice altceva faci în
momentul acela pentru a intra în spațiul lui, pentru a-l face ca, la rândul său, să fie atent.
Atunci când copilul se joacă sau are o anumită ocupație când tu vrei să ii comunici ceva,
câștigă-i atenția amestecându-te în joaca lui și empatizând cu starea în care se află el. Mesajul
tău va fi perceput astfel mult mai ușor.

Tonul potrivit

Nu ridica inutil tonul și nu țipa pentru că asta nu va face să fii mai bine înțeles. Pentru copil
este important să îi vorbești pe un ton calm, adecvat. Dacă este cazul să fii ferm atunci fă-o
prin propoziții scurte, clare, directe, dar fără a ridica tonul. De asemenea, atunci când discuți

2
un subiect delicat, păstreaza un ritm lent al vorbirii, astfel încat să îi dai copilului timp să își
gestioneze emoțiile.

Gesturile

Orice gest este important în comunicarea cu un copil. Așa cum, la rândul nostru, le
pretindem să nu-și dea ochii peste cap când le facem observații, așa cum noi îi vrem serioși
atunci când discutăm un subiect serios, tot așa și ei au anumite așteptări atunci când
comunică. Așteptări care, dacă nu sunt împlinite, conduc, inevitabil, la o proastă înțelegere a
mesajului. Incercați să comunicați copiilor prin gesturi faptul ca sunteți deschiși comunicării.

Sunetele ajutătoare

Atunci când ne ascultăm copiii este nevoie să le aratam empatie în fiecare moment. Chiar și
atunci când ei vorbesc mai mult, ne povestesc ceva, este indicat să confirmam faptul ca sunt
ascultați, fără să îi întrerupem, atât prin gesturi simple, cum ar fi datul din cap, zâmbetele, cât
și prin sunete aprobatoare sau care exprimă curiozitatea, nedumerirea sau alte stări pe care ni
le provoacă discursul lor. Copiii se simt astfel încurajați să continue, pentru că știu că sunt
ascultați empatic.

Distanța dintre emițător și receptor

Deși sună cam tehnic, este important ca distanța față de copil, atunci când comunicăm, să fie
cea potrivită. Cu copiii mici comunicarea trebuie să aibă loc la o distanță mică. Îi poți vorbi
copilului ținându-l pe genunchi, de exemplu. Pe măsură ce copiii cresc, distanța este, firesc,
tot mai mare, astfel încât atunci când ai o discuție cu copilul adolescent, cel mai probabil veți
sta față în fatță, pe scaune diferite.

În principiu, mișcările din timpul unei conversații ar trebui să se reducă la gesturi și

mimică, pentru că astfel copilul va ști că esti atent la conversație. Evită să te plimbi prin casă
în timp ce îi faci copilului observații pentru că îi vei distrage atenția de la mesajul esențial.

Pentru a îmbunătăți comunicarea nonverbala cu copilul începeți prin a vă studia gesturile

și comportamentul din timpul unei conversatii banale cu el. Apoi încercați să aplicați sfaturile
de mai sus. La început va părea un pic artificial, dar veți constata în scurt timp cât de eficiente
sunt și cât de importantă este comunicarea nonverbala în relația cu copiii.