GASTROENTERITA

ACUTĂ GRAVĂ
 DIAREEA CU SINDROM DE
DESHIDRATARE PESTE 10%
Criteriul de gravitate al diareii acute este
reprezentat de asocierea sindromului acut de
deshidratare cu pierdere în greutate > 10%,
determinând consecinţe hemodinamice -
colaps anhidremic

gravitatea diareei:

 vârsta sugarului

 starea de nutriţie

 condiţii epidemiologice
gravitatea diareei se apreciază clinic

se vor avea în vedere:

afectarea stării generale

impactul deshidratării asupra greutăţii

numărul şi frecvenţa scaunelor

apariţia sindromului cardiovascular sau

neurologic
 FIZIOPATOLOGIE
Apa este repartizată în organism în două sectoare mari:

Lichidul extracelular

Lichidul intracelular

A. Lichidul extracelular sau apa extracelulară

alcătuieşte 20-27% din greutate la adult
35-40% la nou născut şi sugar
prematurul are 40-50% în sectorul extracelular
lichidul extracelular

compartimentul volemia - 6-8%=80

intravascular ml/kg la sugar

spaţiul interstiţial
B. Lichidul intracelular

reprezintă 33% din greutate la adult şi 33-

35% la sugar
 LICHID LICHID
EXTRACELULAR INTRACELULAR

Na=143mEq/l Na=141mEq/l

K=5mEq/l K=10mEq/l

Ca=5mEq/l Ca=2mEq/l

Mg=3mEq/l Mg=26mEq/l
fiziopatologic în funcţie de raportul pierderilor de sodiu şi apă,
deshidratările se împart în trei categorii:

deshidratări hipertone: Na+ seric ≥150 mEq/l

deshidratări izotone: Na+ seric = 130-150 mEq/l
deshidratări hipotone: Na+ seric ≤130 mEq/l
se realizează două tipuri de deshidratare:
Deshidratarea prin pierdere predominentă de apă - hipertonă
Deshidratarea prin pierdere predominentă de sare - hipotonă

Pierderi electrolitice în mEq la 100 ml lichid pierduţi

Na K Cl

Vărsături 10 2 10

Diaree 6 6 6

Hipertermie 2 2 2
 SDA HIPERTONĂ
pierdere predominentă de apă

 aport insuficient
condiţii:

 pierderi excesive
de apă prin:

 perspiraţie cutanată şi pulmonară în bolile febrile,

 diarei severe,
 vărsături incoercibile,
 fistule digestive,
 aspiraţii gastrice,
 poliurie insipidă,
 administrarea de soluţii hipertone
 Principalele cauze de deshidratare acută la nou-născut şi
sugar
Pierderi excesive de apă şi electroliţi Insuficienţa de aport
Pierderi Pierderi renale Pierderi cutanate şi
digestive pulmonare
Gastroenterit Insuficienţa renală Hipertermie Sugar neglijat
ele acute cronică
Uropatii obstructive Şoc caloric Comă neglijată
Vărsături Diabet insipid Hiperventilaţie Erori dietetice
frecvente
Insuficienţă Adipsie
corticosuprarenaliană
Aspiraţii Diabet zaharat Arsuri Postoperator
gastrice Tubulopatii Căldură excesivă
prelungite
Fistule Administrare
digestive prelungită de diuretice
 SDA HIPOTONĂ
este cel mai frecvent tip de SDA din ţara noastră
apare frecvent în:
 diareile acute severe,
 mucoviscidoză,
 vărsături sau aspiraţie gastrică prelungită,
 nefrite cronice cu pierdere de sare,
 insuficienţă corticosuprarenaliană,
 diabet,
CLINIC Scade brusc în greutate
>10% (max 15-18%)
Sistemul nervos
Examen de laborator
Hemograma
 în practică următorii parametri biologici pozitivi pledează pentru
infecţie bacteriană enterală cu diseminare hematogenă:

 numărul total de leucocite/mm3 > 8000/mm3

 numărul absolut de neutrofile > 5000/mm3
 creşterea raportului neutrofile tinere/ număr total de neutrofile
 VSH > 20 mm/oră
 proteina C reactivă pozitivă
 test NBT (Nitroblue Tetrazolium) pozitiv
Severitatea pierderilor electrolitice poate fi obiectivată prin:
 ionograma serică
 determinarea rezervei alcaline sau Astrup
 insuficienţa renală funcţională: uree, creatinină, acid uric
 TRATAMENT

Etape
TRATAMENTUL SINDROMULUI ACUT DE
DESHIDRATARE > 10%
I Rehidratarea cu soluţii de rehidratare standardizate nu va fi
eficientă în următoarele situaţii clinice:
 vârsta foarte mică
 vărsături frecvente, incoercibile
 anorexie severă
 deshidratare > 10% cu afectarea aparatului cardiovascular
 tulburările stării de conştienţă şi tulburările de deglutiţie
 numărul foarte mare de scaune care fac ca volumul pierderilor
hidro-electrolitice să depăşească 10 ml/kg/oră
în aceste condiţii se impune iniţierea rehidratării parenterale
obiectivele rehidratării parenterale:
1. înlocuieşte pierderile de apă şi electroliţi calculate la internare
2. acoperă nevoile fiziologice
3. acoperă pierderile de apă şi electroliţi apărute după începerea
tratamentului (dacă pierderile digestive continuă)
 Pentru reechilibrare electrolitică şi acido-bazică folosim
următoatele soluţii

 glucoza 5% şi 10%
 NaCl 58,5‰ (1 ml=1mEq)

 KCl 74‰ (1 ml=1mEq)

 NaHCO3 84‰ (1 ml=1mEq)

Nevoile de lichide în 24 de ore sunt:
 apă 80-100 ml/kg/zi,
 Na+=1-2 mEq/kg/zi
 K+=1 mEq/kg/zi
 Ca++=1 mEq/kg/zi (calciu gluconic 10%: 2 ml=1 mEq)
C Tratamentul acidozei metabolice
D Reechlibrarea hidro-electrolitică

se vor urmări:
II Tratamentul antibiotic parenteral
III Corectarea altor dezechilibre biologice

IV Gamaglobulina administrată iv în doză de 100-200

mg/kg are avantaje terapeutice remarcabile, mai ales
în enterocolita la nou născut şi sugarul mic
V Realimentarea pe cale orală
 CONSECINŢELE
GASTROENTEROCOLITEI GRAVE
AGRAVAREA
MALNUTRIŢIEI

PRELUNGIREA INTOLERANŢEI SECUNDARE LA LACTOZĂ

INTOLERANŢA LA PROTEINELE DIN LAPTELE DE VACĂ