CĂSĂTORIA ȘI FORMELE MARITALE

ALTERNATIVE

Profesor coordonator:
Student::

2020
1. Căsătoria
2. Concubinajul
3. Regimul juridic al bunurilor dobândite de concubini
4. Căsătoria vs uniunea consensuală/concubinajul
5. Ghid de interviu
1. Căsătoria

Societatea modernă este una a schimbărilor continue, a modificării raporturilor dintre bărbat si
femeie și chiar de modificarea modelelor culturale, morale și religioase pe care aceasta le are. Aceste
modificări au venit ca urmare a schimbărilor ce au avut loc în întreaga societate. Astăzi importante nu sunt
valorile culturale sau morale, ci cele materiale. Astfel, dezvoltarea economică a dus și la o revoluție a
individului, care este tot mai interesat de bunurile materiale, de un nivel cât mai ridicat de trai și de o
poziție socială cât mai bună.
Căsătoria are un caracter solemn – actul juridic al căsătoriei se încheie într-un anumit loc, în faţa
unei autorităţi de stat, într-o zi dinainte fixată, în prezenţa efectivă şi concomitentă a viitorilor soţi, a celor
doi martori şi cu posibilitatea publicului de a asista la ceremonie. Căsătoria are un caracter civil –
încheierea căsătoriei se face numai în faţa unei autorităţi de stat (art 3 C.fam.), iar înregistrarea căsătoriei
este tot în competenţa acesteia (art 17 C.fam.), iar pe de altă parte, desfacerea căsătoriei se face numai pe
cale judecătorească (art 37 alin 2 şi art 38 C.fam.). Căsătoria se încheie în scopul întemeierii unei familii.1
Căsătoria este o uniune legalizată prin care două persoane sau mai mult de doi parteneri (în țările
care recunosc poligamia) s-au decis să întemeieze o familie, să trăiască și să-și împartă veniturile și
bunurile materiale în comun. Prin actul căsătoriei se creează o relație de rudenie între familiile persoanelor
implicate. Căsătoria este o instituție în care relațiile interpersonale, de obicei, intime și sexuale, sunt
recunoscute într-o varietate de moduri, în funcție de cultura sau subcultura în care se petrece. O astfel de
uniune, de multe ori formalizată printr-o ceremonie de nuntă, poate fi, de asemenea, numită căsătorie. În
anumite țări și persoanele de același sex se pot căsători din punct de vedere legal.

Din punct de vedere juridic, căsătoria formează o categorie familială în sine. Soții nu sunt
nici rude și nici afini și formează împreună o familie nouă.2

Tipuri de căsătorie recunoscute

Căsătoria este, de obicei recunoscută de către stat, către o autoritate religioasă, sau de
către ambele autorități. Este adesea privită ca un contract.

1
Zamfir, C. / Vlasceanu, L. – “Dictionar de sociologie”, Editura Babel, Bucuresti, 1998

2
Cercetarea monografica a familiei – Xenia Costaforu, Tritonic, Bucuresti 2004
 Istoric căsătoria a luat forma unei căsătorii religioase. Acest procedeu este însoțit de
diferite ritualuri și elemente festive ca nuntă, diferă după cultura sau poziția în ierarhia socială a
celor doi parteneri. În România căsătoria religioasă se mai numește și cununie și, în general, se
încheie în fața unui preot.

Căsătoria civilă reprezintă conceptul legal de căsătorie ca instituție a codului civil,

indiferent de apartenența religioasă, în conformitate cu legislația țării în care are loc. Căsătoria
civilă se încheie în general la un ofițer al stării civile. Există și excepții care permit încheierea
căsătoriei de către alte persoane 

2. Concubinajul

Concubinajul sau uniunea consensuală reprezintă un model de asociere, un mod de a trăi

împreună al cuplurilor modeme, în afara contractului căsătoriei. O diferenţă semnificativă între
aceste cupluri şi familia nucleară nu există deoarece partenerii care trăiesc în cadrul uniunilor
libere realizează majoritatea funcţiilor familiei normale şi se confruntă cu aceleaşi probleme.
Cauzele care conduc la formarea uniunilor libere sunt multiple şi complexe. Conştientizarea
faptului că uniunea liberă este un mod mai economic, mai plăcut şi mai confortabil de a trăi
împreună, ca şi dorinţa de a avea relaţii intime emoţionale nesubordonate vreunui contract legal
fac ca popularitatea acestui mod de viaţă să crească simţitor, mai ales în ultimii ani. Afirmarea
deplină a sentimentului libertăţii şi plenarităţii de manifestare a partenerilor în toate planurile
face ca opţiunea pentru concubinaj să satisfacă nevoia de autonomie. Refuzul partenerilor pentru
un contract legal poate reprezenta respingerea unor raporturi disfuncţionale între individ şi
societate. Regina fidelităţii liber consimţite, ce decurge din acordul mutual între cei doi parteneri,
poate fi mai puternică decât mariajul. în uniunea liberă, tinerii se angajează în vederea unei
creşteri calitative a relaţiei spre deosebire de cei care optează pentru căsătorie care o fac sub
temerea de degradare datorită faptului că în momentul în care se încheie contractul marital,
vigilenţa tinerilor faţă de posibilele infidelităţi creşte imediat.
 Uniunea liberă poate fi, deci, o simplă etapă premergătoare căsătoriei. Totuşi, realitatea
socială demonstrează că acest stil de viaţă se impune tot mai mult ca un model de convieţuire
susceptibil de a se extinde asupra întregii vieţi şi de a înlocui căsătoria.
Se consideră că opţiunea pentru concubinaj încearcă să satisfacă prin conjugare nevoia de
dependenţă şi de identificare cu cea de autonomie, angajând implicarea afectivă plenară, negând
aspectul contractual al relaţiei şi exaltându-1 pe cel al libertăţii de manifestare, pe măsura
satisfacţiei mutuale şi a nevoilor autentice de a fi împreună. Uniunile libere propagă regula
fidelităţii liber consimţite, cu mai multă tărie decât mariajul, avantajele acestora fiind, în viziunea
specialiştilor (Coleman J., Rotrin M.), următoarele: satisfacţie sexuală crescută, un nivel de trai
ridicat, posibilitatea realizării compatibilităţii. Principalele dezavantaje sunt: dezinteresul faţă de
funcţia reproductiva, limitarea prematură a experienţei întâlnirilor, perpetuarea rolului tradiţional
al familiei (uneori coabitarea juvenilă poate fi mai mult în avantajul bărbatului decât al femeii)12.
Din alt punct de vedere, una dintre motivaţiile des întâlnite în studii despre opţiunea
pentru uniunea consensuală este şi sistemul juridic restrictiv în ceea ce priveşte obligaţiile
familiei, deşi, la o privire atentă asupra drepturilor şi obligaţiilor juridice pe care instituţia
căsătoriei le pretinde, observăm o sumă de elemente comune, nu doar cuplului marital ci chiar şi
celor aflate în concubinaj.

3. Regimul juridic al bunurilor dobândite de concubini

Concubinajul, fiind o uniune liberă între două persoane, care nu este recunoscută de
Codul civil şi deci nu are un statut juridic, dă naştere totuşi la o serie de raporturi juridice
reglementate în cea mai mare parte de dreptul civil – Codul civil român.
Statutul patrimonial al concubinajului nu este unul asemănător dobândirii de bunuri
comune în devălmăşie, ci unul de indiviziune (coachiziţie), pe cote-părţi. Bunurile dobândite în
perioada concubinajului vor aparţine în principiu celui care le-a dobândit , înafara situaţiei des
întâlnite când la dobândirea lor a contribuit şi celălalt concubin. Fiecare are o cotă proporţională
cu cota sa de contribuţie, care va trebui însă dovedită cu mijloace de probă legale, neexistând
niciun fel de prezumţie în acest sens. Mai mult, dovada contribuţiei va trebuie făcută pentru
fiecare bun în parte şi în raport de totalitatea bunurilor.
 O altă situaţie ce poate apărea se referă la faptul că o persoană a pus la dispoziţia
concubinului o sumă de bani, pe care acesta la rândul său a investit-o în cumpărarea unui
apartament, fapt ce conferă acelei persoane numai un drept de creanţă împotriva concubinului pe
numele căruia s-a încheiat actul de dobândire a imobilului. Ea nu poate să pretindă un drept de
proprietate asupra bunului, deoarece nu poate invoca niciun act translativ de proprietate în
beneficiul ei.
În ceea ce priveşte regimul juridic al construcţiilor ridicate de concubini, practica
judiciară a apreciat că dacă unul dintre concubini a ridicat o construcţie pe terenul proprietatea
celuilalt, fără să fi avut consimţământul proprietarului terenului, construcţia devine proprietate a
concubinului proprietar al terenului, celălalt având dreptul numai la o creanţă egală cu valoarea
contribuţiei sale (art 494 C.c.).
În cazul în care concubinii ridică o construcţie pe terenul proprietate a unui terţ, s-a dat
aceeaşi soluţie ca şi în cazul soţilor constructori pe terenul altora şi deci, terţul proprietar al
terenului este îndreptăţit, potrivit art 488 C.civ., să invoce dreptul de proprietate prin accesiune
asupra construcţiei, având obligaţia de a-i despăgubi pe cei ce au ridicat-o.
S-a pus întrebarea potrivit căreia, în condiţiile în care starea de fapt a concubinajului se
transformă în căsătorie, ce situaţie vor avea bunurile dobândite de aceştia în timpul
concubinajului.
Regimul juridic al bunurilor dobândite în timpul concubinajului rămâne acelaşi, fiind
supus dispoziţiilor Codului civil, chiar dacă, ulterior dobândirii, concubinii s-au căsătorit.
Bunurile dobândite de aceştia după încheierea căsătoriei sunt bunuri comune, având un regim
juridic diferit, conform dispoziţiilor Codului familiei. De asemenea, instanţa de judecată a arătat
că este foarte importantă stabilirea momentului dobândirii fiecărui bun în timpul concubinajului
sau în timpul căsătoriei.3
Plecând de la acest fapt, se observă că există trei categorii de bunuri dobândite de către
concubini în timpul legăturii lor premergătoare căsătoriei, cu regim juridic diferit, şi anume:
bunurile dobândite separat de către fiecare concubin sunt bunuri proprii sub forma proprietăţii
individuale exclusive, supuse regimului de drept comun; bunurile dobândite împreună sunt
bunuri proprii sub forma proprietăţii comune pe cote-părţi, supuse dispoziţiilor Codului civil;
3
Protectia europeana a drepturilor omului – Bianca Selejan-Gutan, CH Beck, Bucuresti 2011
 bunurile dobândite împreună şi cu privire la care concubinii convin ca prin căsătorie să intre în
comunitatea matrimonială de bunuri devin bunuri comune în devălmăşie, supuse dispoziţiilor
Codului civil.4

4. Căsătoria vs Uniunea Consensuală/concubinajul

În ceea ce privește diferențele, acestea nu sunt majore, dar țin în primul rând de organizarea
legală. Căsătoria se legalizează și este recunoscută de stat. Pentru coabitare nu există însă un temei legal.
Sunt foarte puține acele țări în care concubinajul este recunoscut legal și unde se poate și oficializa fără a
fi nevoie de prezența la starea civilă. O altă deosebire importantă este aceea ca în cazul căsătoriilor
despărțirea poate dura mai mult și poate avea urmări negative. Din această cauză, cei care trăiesc în uniune
consensuală se simt mult mai liberi din acest punct de vedere. În aceste situații sunt evitate acele neplăceri
sau complicații pe care le poate aduce un divorț. În cazul concubinajului, partenerii se simt mult mai
liberi, considerând ca nu au aceeași responsabilitate ca în cazul unei căsătorii. În cazul unei relații de
căsătorie, despărțirea apare doar atunci când între cei doi se fac simtite motive temeinice de divorț, doar
atunci când apar probleme ce nu mai au posibilitatea de a fi rezolvate. Într-un cuplu necăsătorit, însă,
motivele de despărțire pot apărea mult mai ușor, iar ele sunt mult mai puțin serioase decât în cadrul unei
căsătorii.
În ceea ce privește motivele pentru care aceștia hotărăsc să locuiască împreună, ele pot fi
multiple. Cu toate acestea, am putea desemna ca fiind principalul motiv dorința de a sta mai mult timp
împreună. Odată prinși într-o relație, ei descoperă nevoia de a petrece tot mai mult timp cu partenerul lor.
Un alt motiv este și cel financiar. După cum se știe, problemele vor fi mereu mai ușor de rezolvat atunci
când sunt doi și de aceea mulți consideră că alături de partenerul sau problemele financiare vor fi mai usor
de evitat sau rezolvat. Pentru mulți tineri perioada de concubinaj alături de partener reprezintă o perioadă
de pregătire pentru căsătorie. De fapt, concubinajul are într-o mare măsură avantajele unei căsătorii, însă
sunt evitate costurile unui posibil divorț. De multe ori, concubinajul apare și în rândul acelor tineri care își
doresc o căsătorie, dar nu au resursele financiare pentru a o realiza, în această situație uniunea consensuală
fiind cea mai bună alternativă.

4
Ilut, P. – “Sociopsihologia si antropologia familiei”, Editura Polirom, 2005
5. GHID DE INTERVIU

Introducerea convorbirii:

Bună ziua! Numele meu este Tipu Roxana Andreea, sunt masterandă la Securitate
comunitară și controlul violenței în cadrul Universității ,, Alexandru Ioan Cuza’’, Iași. Aș dori să
aflu câteva informații cu privire la relația de concubinaj.
Vă mulțumesc că participați la această discuție și vă informez că nu există răspunsuri greșite sau
corecte. Vă pot asigura că datele dumneavoastră vor fi confidențiale și vor fi transmise doar
profesorului coordonator. Informațiile sunt în scop didactic ajutându-mă să mă informez
profesional.
Cu acordul dumneavoastră, vă voi adresa o serie de întrebări, la care aveți sau nu libertatea să
răspundeți.

Ghid interviu semistructurat

Întrebări despre relaţie

· Cum v-aţi cunoscut partenerul/partenera?

· De cât timp sunteţi într-o relaţie consensuală?
· Care a fost pasul care a definitivat decizia de a locui împreună?
· Unde locuiţi acum? Doriţi pe viitor să vă cumpăraţi propria casă?
· Care sunt principalele motive pentru care locuiţi împreună? Aţi întâmpinat dificultăţi?
· Cum vă descrieţi relaţia?
· Cum vă gestionaţi timpul liber? Ce activităţi aveţi?

Percepţii uniune consensuală/raportare la căsătorie/etapă premergătoare căsătoriei

· Credeţi că la un moment dat vă veţi căsători?

· Aveţi în rândul familiei, cunoscuţilor, alte cupluri care trăiesc în concubinaj?
· Cum aţi descrie concubinajul printr-un cuvânt?
· Care sunt avantajele acestui model de convieţuire? Dar dezavantajele?
· Vedeţi concubinajul ca pe o căsătorie de probă?
· Economisiţi bani prin faptul că locuiţi împreună?
· Aţi simţit vreodată dezaprobare pentru faptul că trăiţi împreună fără să fiţi căsătoriţi...
dacă da din partea cui?
· Ce opinie a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să locuiţi împreună cu partenerul
dvs.? Dar prietenii, cei apropiaţi dvs?
· Sunt cupluri care au o relaţie stabilă, locuiesc împreună, dar nu se căsătoresc. Care
credeţi că sunt principalele motive care îi determină pe oameni să aibă o relaţie stabilă, să
locuiască împreună, dar să nu se căsătorească?
· Comparativ cu cuplurile căsătorite, cum vă plasaţi?
· Care sunt planurile dvs de viitor? Planuri personale şi de cuplu? Vă doriţi copii?

Percepţii asupra legalizării concubinajului/informare despre proiecte legislative

· Ce opinie aveţi de modurile de legalizare a concubinajului?

· Aţi fost interesat/informat acest de subiect?
· Credeţi că guvernul ar trebui să promulge o lege a concubinajului şi astfel aţi beneficia de
anumite drepturi?
BIBLIOGRAFIE

1. Zamfir, C. / Vlasceanu, L. – “Dictionar de sociologie”, Editura Babel, Bucuresti, 1998

2. Ilut, P. – “Sociopsihologia si antropologia familiei”, Editura Polirom, 2005
3. Cercetarea monografica a familiei – Xenia Costaforu, Tritonic, Bucuresti 2004
4. Protectia europeana a drepturilor omului – Bianca Selejan-Gutan, CH Beck, Bucuresti
2011