Austro-Ungaria

Austro-Ungaria, numită și Dubla Monarhie împărătească

și crăiască (kaiserlich und königlich
Doppelmonarchie sau k. u. k. Doppelmonarchie)
sau Monarhia Dunăreană, desemnează statul condus
de monarhii Habsburgi în Europa Centrală și în Europa de
Sud-est între 1867 și 1918. Acest stat a existat după
transformarea Imperiului Austriac într-o dublă monarhie pe
baza compromisului austro-ungar din 8 iunie 1867,
recunoscut în Austria prin constituție începând cu 21
decembrie 1867, până în 31 octombrie 1918
(când Ungaria a ieșit din uniune).
Monarhia austro-ungară se compunea din două state:
din „Regatele și Țările reprezentate în Consiliul
Imperial”, neoficial Cisleithania (stat numit
oficial Austria doar din 1915), și din „Țările Sfintei Coroane
Ungare a lui Ștefan“, neoficial Transleithania (stat numit
colocvial Ungaria). Altfel spus, Dubla Monarhie era formată
dintr-un imperiu (al țărilor austriece) și un regat (al țărilor
ungurești). La acestea se adaugă din 1878, sub ocupație
austriacă, teritoriul Bosniei și Herțegovinei, care, din 1908,
după lungi negocieri în cadrul monarhiei, a fost încorporat în
calitate de Condominium. Acordurile realizate în
spiritul dreptului constituțional au asigurat, în sensul
unei uniuni reale, egalitatea în drepturi a ambelor (părți de)
stat(e) în cadrul relațiilor lor inter și intra-statale. Șeful de
stat comun era Împărat al Austriei și Rege Apostolic al
Ungariei din casa de Habsburg-Lorena. Din 1867 până în
1916 a domnit Francisc Iosif I, iar până în 1918, strănepotul
său Carol I / IV.
Cu aproximativ 676.000 km², cât avea după anexarea
Bosniei și Herțegovinei, Austro-Ungaria era în 1908 al
doilea stat ca întindere al Europei (după Imperiul Rus), iar
cu cele 52,8 milioane de locuitori (1914) era al treilea stat
european ca populație (după Imperiul Rus și după Imperiul
German). Teritoriul său cuprindea în cele din urmă teritorii
ale următoarelor state
contemporane: Austria, Ungaria, Cehia (cu excepția regiunii
Hlučín), Slovacia, Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina,
precum și părți care aparțin azi României (Transilvania, cea
mai mare parte a Banatului, partea estică a Crișanei, partea
estică a Sătmarului, partea sudică a Maramureșului,
sudul Bucovinei), Muntenegrului (localitățile
litorale), Poloniei (vestul Galiției), Ucrainei (estul
Galiției, nordul Maramureșului și nordul
Bucovinei), Italiei (Trentino-Tirolul de Sud și o parte a
regiunii Friuli-Veneția Giulia) și Serbiei (Voivodina).
Primul Război Mondial, dezintegrarea Cisleithaniei la
sfârșitul lui octombrie 1918 prin fondarea Cehoslovaciei,
a Statului slovenilor, croaților și sârbilor și a statului Austria
Germană, ieșirea Ungariei din uniunea reală precum
și Tratatul de la St. Germain din 1919 au condus la,
respectiv au pecetluit sfârșitul Austro-Ungariei. Republica
succesoare a păstrat numele „austriac”, a abolit nobilimea și
i-a expulzat pe Habsburgi din țară. Nu în ultimul rând pe
baza experiențelor din deceniile care au urmat,
administrației habsburgice, inclusiv din perioada ei austro-
ungară, i se păstrează în Austria zilelor noastre o amintire în
mare măsură pozitivă.
Denumirea oficială Monarhia Austro-Ungară (în
germană Österreichisch-Ungarische Monarchie; în
maghiară Osztrák-Magyar Monarchia) a fost stabilită de
către împăratul și regele Francisc Iosif I într-un document
scris de mână în 14 noiembrie 1868.[1] În mod alternativ,
Dubla Monarhie se mai numea și Monarhia chezărească și
crăiască Austro-Ungaria (Kaiserliche und königliche
Monarchie Österreich-Ungarn)[2], ceea ce a dus la
denumirea informală Monarhia k. u. k. și la numele
glumeț Kakania.[3] Pe baza faptului că, din punct de vedere
legal, statul era constituit din două părți distincte, se mai
utilizează și denumirea Dubla Monarhie; această denumire
nu are nici o legătură cu vulturul cu două capete
împărătesc, care nu a fost niciodată un simbol
al maghiarilor. În fine, cum Dunărea străbătea Dubla
Monarhie pe o distanță de circa 1300 km constituind
principalul său curs de apă, i se mai spunea și Monarhia
Dunăreană.
Până în 1915, Austria imperială a fost numită în general și
oficial Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial,
iar în mod neoficial, în limbaj politic și juridic, a fost
numită Cisleithania, adică, din perspectiva celor de la Viena,
țara de dincoace de râul-graniță Leitha. Ungaria regală era
cunoscută în limbaj administrativ ca Țările Sfintei Coroane
Ungare a lui Ștefan sau, tot din perspectivă vieneză,
ca Transleithania. Termenul Austria (Österreich) ca termen
global pentru regiunile cisleithanice a fost introdus pentru
prima dată ca denumire oficială în 1915. Apelativul
literar Kakania, imaginat de Robert Musil în romanul „Omul
fără însușiri”, derivă de la prescurtarea k.u.k. a termenului
german kaiserlich und königlich (în română, chezăresc și
crăiesc sau imperial și regal) folosit în perioada austro-
ungară pentru a desemna întreaga dublă monarhie (a nu se
confunda k.u.k. cu k.k. — cezaro-crăiesc, termen folosit
după 1867 doar pentru Cisleithania). Denumirea Imperiul
Austro-Ungar, deși folosită, este eronată dat fiind că Austro-
Ungaria era împărătească și crăiască  , adică era o uniune
formată din Imperiul Austriei și din Regatul Ungariei în care
termenul de „imperiu” era folosit exclusiv pentru a face
referință la partea austriacă a Dublei Monarhii.