Defectoscopie ultrasonica

Student: Bivolaru Daniel-Ion

 Introducere

Defectoscopia cu ultrasunete constă în transmiterea unor vibraţii elastice în domeniu ultrasonic produse de
un “generator de unde” în piesa care se examinează (fig. 29.1).

În piesă, aceste vibraţii se modifică într-o formă

oarecare, iar rezultatul primit de “sistemul de măsură
receptor” este redat printr-o indicaţie ce trebuie
interpretată de operator.
Defectoscopia se bazează pe interpretarea unor
modificări ce apar într-un câmp de oscilaţii care
traversează un material ce conţine defecte.
 Undele ultrasonice sunt oscilaţii cu frecvenţe mai mari de 16 kHz şi mai mici de 107kHz.
Propagarea undelor ultrasonice se face numai în medii elastice şi între medii elastice şi este
însoţită de fenomene de reflecţie, refracţie, dispersie, difuzie, absorbţie, difracţie.

În practica industrială se utilizează în principal următoarele trei metode:

- metoda prin impuls reflectat;

- metoda prin transmisie;

- metoda prin rezonanţă.

 Metoda prin impuls reflectat

Cea mai răspândită metodă din cele enumerate mai sus este metoda prin impuls
reflectat (fig. 29.2), ce constă în utilizarea unui palpator care, de regulă, este şi emiţător
şi receptor.

Impulsurile de ultrasunete sunt

transmise cu intermitenţă în piesa
supusă examinării, iar în timpul de
pauză dintre impulsuri se
recepţionează undele care se
întorc.
 Fiecare impuls parcurge piesa într-un anumit timp care este determinat de
dimensiunile piesei şi de viteza de propagare a sunetului în materialul respectiv.

Fluxul de unde emis parcurge piesa şi se reflectă fie de către eventualele

discontinuităţi ale materialului, fie de peretele opus, revenind către palpator care
le recepţionează şi le transmite pe ecranul osciloscopului, după ce au fost
amplificate.
 Metoda prin transmisie ( transparenta )

Metoda prin transmisie sau transparenţă utilizează două palpatoare, unul emiţător şi altul
receptor. Pentru unde longitudinale palpatoarele sunt plasate unul pe o faţă, iar celălalt pe faţa
opusă (fig. 29.3).

Această metodă este mai puţin întrebuinţată

deoarece cele două palpatoare necesită o
poziţionare riguroasă, iar contactul dintre
palpator şi piesă nu este întotdeauna la fel,
fiind influenţat de starea suprafeţei şi de
presiunea exercitată pe palpator.
 Metoda prin rezonanta

Metoda prin rezonanţă constă în transmiterea undelor ultrasonice în material cu

ajutorul unui singur palpator, modificând frecvenţa fascicolului, astfel ca acesta să intre
în rezonanţă, respectiv să aibă o vibraţie cu maximum de amplitudine (fig. 29.6).
Această metodă se utilizează pentru materiale cu grosimi mari, examinări ale tablelor
placate etc., permiţând totodată detectarea discontinuităţilor (fig. 29.7, a,b)

În figura 29.7, a, la o anumită grosime, se obţine starea de rezonanţă a

sistemului şi prin deplasarea palpatorului (fig. 29.7,b) dispare rezonanţa datorită
unei discontinuităţi care micşorează parcursul undelor ultrasonice.
 Determinari experimentale

În privinţa modului de vizualizare a defectelor din piesele examinate, aceasta se realizează prin trei
prezentări, simbolizate cu literele A, B şi C, având următoarele caracteristici:

 Prezentarea A are în abscisă timpul de parcurs al impulsului şi în ordonată intensitatea ultrasonică sau
amplitudine ultrasonică recepţionată şi investigaţia se face într-un singur punct al suprafeţei piesei;

 Prezentarea B are în abscisă drumul efectuat de palpator, iar în ordonată timpul de parcurs al impulsului
(investigaţia se face de-a lungul unei linii pe suprafaţa piesei), iar pe ecran apare o secţiune a piesei
tăiată în lungul acestei linii;

 Prezentarea C redă proiecţia plană a zonei examinate (investigaţia se face pe toată suprafaţa piesei).
Pentru determinări experimentale se folosesc:

- defectoscop DSK-1 ce emite oscilaţii pe gama de frecvenţă de 0,65; 1,25; 2,5; şi 10 MHz;

- traductoare piezoelectrice care transformă impulsurile electrice generate de defectoscop în

vibraţii ultrasonice longitudinale sau transversale;

- piese de probă paralelipipedică cu defecte, din fontă sau oţel;

- ulei pentru cuplare traductor şi piesa de cercetare;

- şubler;

- alte piese cu defecte ascunse.

 Se reglează amplitudinea semnalului reflectat în raport cu ecranul, apoi se deplasează
palpatorul prin translaţie lentă, cu contact permanent, pe suprafaţa piesei până când
apare un impuls secundar reflectat, care dă un semnal între cel incident şi cel reflectat.

Reglarea defectoscopului şi căutarea defectelor în piesa de examinat se

repetă cu controlul celorlalte două dimensiuni.
VA MULTUMESC!