ECHIPAMENTUL ECOGRAFIC

Ecografia este o metodă imagistică diagnostica și terapeutică care utilizează undele

ultrasonore. Aceasta este un rezultat al dezvoltării tehnologiei sonare lor în timpul celui de-al
doilea Război Mondial. Un dispozitiv portabil pus in contact cu pielea pacientului produce
unde ultrasonore de frecventa inalta si receptioneaza ecouri trimise de catre organele interne.

Ultrasunetele sunt vibratii mecanice care se propaga in mediul inconjurator sub forma de
unde. In functie de frecventa, undele sonore se impart in infrasunete (0-16Hz), sunete audibile
(16Hz-18kKz), ultrasunete (18kHz-150MHz) si hipersunete (peste 150MHz).

Acestea prezinta urmatoarele caracteristici:

- Amplitudinea
- Frecventa
- Perioada de oscilatie
- Lungimea de unda
- Viteza de propagare
- Intensitatea acustica
- Energia acustica

Echipamentul ecografic este alcatuit in esenta dintr-o unitate centrala, un monitor si

transductor.
1. Unitatea centala – contine mai multe compartimente importante, printre care:

1
 - Receptorul – sistem multicanal de preluare si amplificare a semnalelor electronice de
mica amplitudine decla nivelul cristalelor piezoelectrice si de filtrare a acestora inainte
de intrarea in procesor.
- Generatorul de unde – controleaza secventa de activare a cristalelor electrice si
moduleaza amplitudinea impulsurilor electrice.
- Sincronizatorul principal este responsabil pentru asigurarea timpilor de emisie si de
receptie a ultrasunetelor.
- Procesorul de semnal digital – controleaza functionarea ecografului avand functia de
conversie a semnalului analog in digital, generarea si stocarea imaginilor, generarea de
semnale de comanda si fluxuri de date catre modulurile Doppler.
- Conectorul sondei – sistem de legatura dintre sonda si ecograf; este responsabil pentru
transmiterea semnalului electronic inspre sonda/receptor si recunoasterea automata a
tipului de sonda.
- Tastatura.

2. Monitorul constituie elementul de reprezentare a informatiei ecografice in format

specific

3. Transductorul este responsabil pentru generarea de ultrasunete si receptia de ecouri. La

nivelul transductorului se realizeaza conversia semnalului electric in vibratie si invers.

2
 Fig 1. Echipament ecografic

Structura transductorului
Transductorul este alcatuit din cristale piezoelectrice. Un cristal piezoelectric este o structura
ce are la baza un cristal de cuart. Cristalele piezoelectrice (avand un numar, de regula,
multiplu de 16) sunt impachetate intr-o carcasa rigida, compusa dintr-o rasina epoxidica
impregnata cu tungsten. Rolul carcasei este acela de a reduce la maximum vibratiile
secundare ale transductorului in momentul in care excitarea electrica se opreste.

Tipuri de transductori
Aranjarea cristalelor in interiorul unui transductor se face in forma de “matrice”. In functie de
pozitia elementelor active, transductorii se clasifica in lineare, convexe si anulare.
- Transductorul linear: cristalele sunt dispuse paralel, iar excitarea electrica se face
succesiv de la un capat la celalalt al sondei; utilizeaza frecvente inalte (7-12Hz); este
folosit pentru investigarea structurilor superficiale cum ar fi glanda tiroida, sanul,
vasele periferice, structurile musculo-scheletare.
- Transductorul convex: Cristalele sunt orientate divergent, iar excitare electrică se
poate face individual sau în grup; frecvența este mai joasă (2-5 MHz); este utilizat
pentru explorarea structurilor situate în profunzime (abdomen, endocavitare).
- Transductorul anular: cristalele sunt activate în succesiune, dar forma fascicolului și
orientarea fiecărei unde de ultrasunete este condiționată de un “reglator” electronic al
campului de ultrasunete; este folosit pentru explorare a cordului.
- Transductorul Doppler: explorează principiul Doppler, care constă din apariția unei
diferențe de frecvență (pozitivă sau negativă) dintre fasciculul emis și cele recepționat,
atunci când emițătorul de ultrasunete este orientat înspre o țintă care se deplasează;
informația obținuta este calitativă (acustică sau grafică) sau cantitativă (în cm/sec sau
kHz). Transductoarele care funcționează în regim Doppler sunt de trei feluri: continuu,
pulsat, duplex.
- Transductorul TM: emite ultrasunetele într-o singură direcție, iar afișarea ecourilor
se face pe un ecran care se deplasează cu viteză constantă; aplicația este cardiacă.
- Transductorul 3D/4D are capacitatea de a genera imagini perpendiculare
concomitente, cu reconstruirea celui de-al treilea plan și a reprezentării spațiale,

3
 volumetrice a organului examinat; este folosit în aplicații obstreticale, pentru
detectarea precoce a anomaliilor fetale sau a sexului fetal.
- Transductorul pentru uz endocavitar poate îmbrăca aspecte diferite în funcție de
aplicația clinică.

Fig. 2. Tipuri de transductoare

Fig. 3 Transductor intravagilnal

Afișarea informației US

4
Transductorul funcționează alternativ ca emițător și receptor de US, generând impulsuri cu
durată de o microsecundă și recepționand ecouri timp de 99 microsecunde, după care ciclul
emisie-recepție se reia.
Reflexia ultrasunetelor în structurile corpului omenesc, diferențiată de impedanța acustică
acestora, permite realizarea unor imagini anatomice (mod B) sau curbe grafice (mod A, TM).

1. MOD B (brightness = stralucire)

Fiecare ecou al unei linii de informație este transformat electronic într-un punct luminos,
având strălucirea cu atât mai mare cu cat amplitudinea ecoului este mai mare și constă în
afișarea în tonuri de gri, bidimensional, a unor secțiuni anatomice corespunzătoare zonei
anatomice explorate.
Afișarea este în timp real și permite analiza mișcărilor (cord, fetus în uter, etc).
Ecografia bidimensională (2D) este modalitatea de diagnostic US cea mai frecvent utilizată în
practica medicală.

2. MOD A (modularea amplitudinii)

Reprezintă afișarea unor curbe grafice care exprimă pe orizontală profunzimea și pe verticală
amplitudinea undelor reflectate (perimată).

3. MOD TM (time motion)

Fasciculul de US intersectează structuri mobile care generează ecouri puternice în mișcări
ritmice pozitive și negative față de linia de informație. Înregistrarea este similară celei
electrocardiografice cu două dimensiuni: pe verticală este prezentă mișcarea în spatiu, iar pe
orizontală timpul. Ecograma în modul M înregistrează mișcarea tuturor structurilor de pe o
linie de informație în funcție de timp.

4. Mod DOPPLER
Ecografia în mod Doppler reprezintă un tip special de ecografie care prin folosirea unor sonde
special concepute determină vizualizarea fluxului de sange din interiorul arterelor și venelor,
astfel permite calcularea de fluxuri, debite (cord, vase) cu afișare grafică (Doppler spectral)
sau cod de culoare (Doppler color).
Sistemul Doppler color este utilizat pentru aprecierea calitativă cu deosebita acuratețe a
curgerii sângelui în vasele mari.
Sistemul Doppler continuu poate aprecia cu exactitate viteza de circulație a sângelui.

5
Examenul Power Doppler este nouă completare a sonografiei Doppler color, iar avantajul
constă în sensibilitatea pe care o are la fluxurile de sange cu viteze reduse.
Termenul de “ecografie vasculară” este unul generic, care cuprinde toate tipurile de examinări
ecografice adresate atât arterelor cat și venelor din diferite teritorii vasculare.
Ecografia Doppler vasculară se efectuează țintit, asupra arterelor sau venelor și pe segmente,
în scop diagnostic sau pentru verificarea eficienței unor tratamente sau stabilirea duratei
acestora, preoperator, intraoperator, postoperator.
Atunci când este efectuat la nivelul membrelor superioare, inferioare sau la nivel cardiac,
examenul Doppler nu necesită nicio pregătire. În schimb, dacă este vorba despre o ecografie
Doppler pentru zona abdominală, pacientul va ține un regim câteva zile înainte de examinare.
Ecografia Doppler vasculară oferă medicului informații nu doar asupra morfologie structurilor
examinate, dar și date funcționale, precum și impactul acestor modificări.