Cursul nr.

12

ELEMENTE DE TEHNIC SPECIFICE ECOGRAFIEI MEDICALE

1. Producerea ultrasunetelor. Emitatoare US

Ultrasunetele pot fi produse in mai multe nmoduri utilizand diverse metode i.e. mecanice,
electromagnetice, piezoelectrice etc
Emitatoarele mecanice de ultrasunete (sirena, generatoare cu jet de gaz) folosesc
energia mecanica pentru producerea unor vibratii puternice in aer, cu amplitudini foarte mici,
care se atenueaza rapid. Emitatoarele mecanice produc ultrasunete cu frecventa cuprinsa intre
0.20 KHz si 200KHz.
Emitatoarele magnetostrictive se bazeaza pe fenomenul de magnetostrictiune
(proprietatea materialelor magnetice de a-si modifica dimensiunile cand sunt plasate in camp
magnetic alternativ).
Din punct de vedere magnetic, o substanta policristalina este constituita dintr-un
numar mare de domenii magnetice foarte mici, cu momente magnetice distribuite intamplator.
Prin aplicarea unui camp magnetic exterior, domeniile se orienteaza producandu-se modificari
ale lungimii materialului dupa directia campului apliicat. Ultrasunetele generate au frecventa
intre 15-200KHz. Ca materiale magnetostrictive se utilizeaza nichelul, aliaje nichel-cobalt,
nichel-fier si ferite.
Metodele piezoelectrice se bazeaza pe efectul piezoelectric invers, care consta in
deformarea unor materiale cristaline sau policristaline, cand sunt supuse unui camp electric.
Deformarile isi schimba sensul cand este inversat campul electric. Prin aplicarea unei tensiuni
alternative, materialul vibreaza emitand unde acustice. Dintre materialele cristaline, cel mai
frecvent ultilizat este cuartul; ca materiale poliristaline se utilizeaza titanul de bariu, titanatul
de plumb (TP), titanat-zirconatul de plumb (PZT), titanat-zirconatul de plumb si lantan
(PLZT), niobatii de plumb. In ultimii ani, gama materialelor piezoelectrice s-a largit,
cuprinzand si unele materiale plastice, dintre care cel mai important este fluorura de
poliviniliden.[16]
1

2. Traductoare/transductoare
Undele ultrasonore produse de un traductor (cristal piezoelectric) sunt unde
longitudinale. Aceste unde se misca paralel pana la o anumita distanta, dupa care devin
divergente. Zona in care razele sunt paralele este cunoscuta sub numele de camp apropiat sau
Near Field [N.F.]. Zona in care razele ultrasonore devin divergente este cunoscuta sub
denumirea de camp indepartat sau Far Field

Obiectele sau organele vazute in campuri apropiate sau foarte indepartate pot fi adesea
distorsionate. Imaginea distorsionata in aceste campuri se datoreaza in primul rand slabei
rezolutii axiale dar si reflexiei neinsemnate a ecourilor. Inainte ca fasciculul de ultrasunete sa
devina divergent, acesta poate fi micsorat prin focalizarea traductorului. Acest lucru se poate
realiza fie plasand o lentila acustica pe suprafata traductorului, fie realizand o anumita curbura
in traductor. (Fig. 2)

Fig. 1. Reprezentarea traductorului nefocalizat si focalizat

La locul unde cele doua campuri NF si FF se despart se numeste punct focal. Distanta
NF poate fi modificata fie schimband frecventa de lucru a traductorului, fie modificand
diametrul acestuia (fig. 2).

Fig. 2 Modificarea distantei de focalizare a traductorului

Se observa ca prin cresterea frecventei de lucru a traductorului de la 1 MHz la 2 MHz

pastrand aceleasi dimensiuni, distant focala se mareste de la F3=7 cm la F4=12 cm. Prin
marirea frecventei, teoretic exista posibilitatea de a observa mult mai bine obiecte sau organe
situate in profunzime. In realitate acest lucru nu este posibil deoarece prin marirea frecventei
de lucru a traductorului creste si atenuarea, respectiv ultrasunetele sunt puternic absorbite.
3. Intensitatea si puterea ultrasunetelor
De multe ori in ecografie este necesar sa fie comparate intre ele doua intensitati, cum
ar fi intensitatea reflectata fata de cea incidenta. Avand in vedere ca acest raport nu este liniar,
ci logaritmic, se foloseste ca unitate de masura decibelul [dB].
Raportul a doua intensitati I1 si I2 exprimat in decibeli devine

),

unde I2 este intensitatea undei la iesire, iar I1 este intensitatea undei ultrasonore la intrare.
Cand amplitudinile sau puterile a doua ecouri se compara intre ele, acest raport devine:
(1)

Formula matematica aplicata este:

, unde

Atunci cand ecourile sunt amplificate - componenta P2>P1 raportul acestora in dB va

fi pozitiv. Cand componenta P2<P1 raportul in dB devine negativ realizand o atenuare. In
practica, sonografistul opereaza cu aceste marimi folosind raporturi in dB pozitive pentru

amplificarea ecourilor in profunzime si cu raporturi in dB negative pentru atenuarea ecourilor

de suprafata.
4 Rezolutia
Capacitatea traductorului de a identifica doua obiecte care sunt foarte apropiate este
cunoscuta sub denumirea de rezolutie. Traductoarele focalizate dau o buna rezolutie in
comparatie cu cele nefocalizate (fig. 3).

Fig. 3 Punerea in evidenta a rezolutiei: a) rezolutie buna; b) rezolutie slaba.

In cazul unei bune rezolutii obiectele sunt distinse clar, pe ecranul monitorului apar
doua implusuri corespunzator celor doua obiecte analizate. In cazul unei slabe rezolutii a
traductorului, nu se face o distinctie clara intre cele doua obiecte analizate, iar pe ecranul
monitorului apare un singgur impuls. In practica sonografica sunt cunoscute doua tipuri de
rezolutii: rezolutia axiala si rezolutia laterala. Rezolutia axiala reprezinta capacitatea
traductorului de a separa marginile celui mai mic tesut situat perpendicular pe directia de
propagare longitudinala a fasciculului de ultrasunete (fig. 3). Rezolutia axiala este dependenta
de largimea impulsului receptionat, care depinde si de frecventa de lucru folosita. Cu cat
frecventa de lucru este mai mare, cu atat rezolutia axiala este mai buna (fig. 3).
Rezolutia laterala este determinata de lungimea fasciculului de ultrasunete la emisie. O
largime mare a fasciculului de ultrasunete va da o slaba rezolutie laterala.

Fig. 4 Punerea in evidenta a rezolutiei: a) axiala si laterala; b) in functie de frecventa

5. Sonde utilizate in domeniul ecografiei

Sonde liniare cu scanare electronica
Sondele liniare sunt formate din mai multe cristale piezo-electrice dispuse liniar,
ajungand in cazul sondelor performante pana la 128 cristale. Dimensiunile cristalelor depend
de frecventa de lucru. Cu cat aceasta este mai mare dimensiunile cristalelor sunt mai mici. De
exemplu, pentru o frecventa de lucru de 3.5 MHz latimea unui cristal este de aproximativ 1
mm si tinand cont ca o sonda poate avea 128 cristale, rezulta o lungime de peste 128 mm (fig
5).

Fig. 5 Sonda ecografica liniara

Din motive de focalizare, emisia si receptia ultrasunetelor se face in grupui de 8 pana

la 16 cristale, aceasta metoda fiind cunoscuta sub denumirea Single Density (S.D.). fiecare
cristal genereaza o linie acustica reala, care este formata din mai multe puncte luminoase ce
contribuie la formarea imaginii in modul B. Pentru obtinerea unei definitii a imaginii mai
bune se face o interpolare a liniilor acustice reale, adica se face media aritmetica a doua linii
acustice reale invecinate, obtinandu-se o linie acustica falsa Rx, care va fi plasata intre cele
doua linii acustice reale Rx1 si Rx2(fig. 6).

Rx1

Rx1 Rx2

Rx2

Rx1=

Rx2 Rx3

Rx3

Rx3 Rx4

Rx3=

Rx2=

Fig. 6 Interpolarea liniilor acustice reale

Focalizarea sondelor liniare se realizeaza prin micsorarea sau marimea numarului de

cristale active dintr-o grupa (fig. 7).

Fig. 7 Activarea cristalelor functie de zona de focalizare

Campul ultrasonic la emisie se divizeaza functie de adancimea de patrundere in 4 one

de focalizare notate N(Near), M(Medium), F1, F2.

Fig. 8 Focalizarea sondelor liniare functie de adancimea de patrundere la emisie.

In functie de tipul ecografului, focalizarea se poate face in trepte sau continuu.

Parametrii sondei liniare
La sonda liniara importanta este in primul rand frecventa de lucru, domeniul de
focalizare, rezolutia axiala si laterala. Imaginea obtinuta cu ajutorul unei sonde liniare este sub
forma unui dreptunghi care este cu atat mai mare cu cat frecventa de lucru a sondei este mai
mica (fig. 9).

Fig. 9 Formatul imaginilor obtinute cu sonde liniare functie de frecventa de lucru

7

Avantajul principal al sondelor liniare este ca acestea redau o imagine plana

nedeformata pana la adancimea maxima de patrundere si pot fi usor orientate de catre
sonografist. Un dezavantaj major al sondelor liniare este dimensiunea relative mare, in special
a sondelor cu frecventa joasa si faptul ca nu pot reda in intregime organele mari, cum ar fi
ficatul. Aceste tipuri de sonde nu folosesc current in cardiologie, deoarece se patrunde destul
de greu prin spatiile intercostale. Din cauza acestor dezavantaje sondele liniare sunt folosite la
investigarea numai a anumitor organe. In tabelul 1 se prezinta parametrii sondelor liniare
precum si principalele aplicatii ale acestora. [12]
Tabelul 1. Parametrii sondelor liniare si principalele aplicatii ale acestora

Sonda liniara

Rezolutia

Domeniul de focalizare

Aplicatii

Ginecologie/Obstretica
Medicina interna
Traumatologie
Urologie
Ginecologie/Obstretica
Medicina interna
Pediatrie
Urologie
Pediatrie
Tiroida
Sin
Testicol
Tesuturi moi

axiala
fl=3.5 MHz

0.8

30-135

ft=5 MHz

0.6

25-105

ft=7.5 MHz

0.45

15-60

Sonde convexe cu scanare electronica

Pentru a elimina unul din principalele dezavantaje ale sondelor liniare (lungimea) s-a
realizat sonda convexa. Aici, dispunerea cristalelor se face dupa un arc de cerc, cu o anumita
raza de curbura obtinandu-se o lungime mai mica a acesteia. Ca principiu de functionare este
asemanator cu sonda liniara, insa emisia si receptia se fac, din motive de focalizare, in grupe
duble de cristale (16-32) numita Double Density sau D.D..

Fig. 10 Sonda convexa cu scanare electronica

In examinarile abdominale sunt recomandate sonde convexe cu raza de curbura R

mai mare de 40 mm. n cardiologie sunt recomandate sonde avand raza de curbura de 15 mm
sau 20 mm pentru a putea patrunde mai usor prin spatiile intercostale.
In practica sonografica se mai intalnesc si sonde cu scanare mecanica care sunt
realizate din 3 cristale dispuse radial la un unghi de 120, actionate de un motor electric,
precum si sonde cu un singur cristal actionat de un motor electric. Formatul imaginii pe
display este sub forma unui sector de cerc (imagine sectoriala). Datorita dimensiunilor lor
mici, principal aplicatie este in ecocardiologie. Datorita numeroaselor elemente in miscare
supuse uzurii mecanice, aceste sonde au o durata de viata limitata comparative cu sondele cu
scanare electronica.

a)

b)
Fig. 11 Sonde cu scanare mecanica: a) cu 3 cristale; b) cu un singur cristal

6 Echipamente de ultrasunete
La fiecare echipament de ultrasunete folosit pentru diagnosticul medical, partea cea
mai importanta o constituie sistemul emisie-receptie.
Sistemul de baza este compus dintr-un generator de unde ultrasonore, un
traductor(sonda ecografica), un receptor si un display.

Fig. 12 Schema bloc a unui echipament pentru producerea si receptia ultrasunetelor (ecograf)

Generatorul
Generatorul produce oscilatii de o anumita forma si durata care excita traductorul (fig.
1.19). Impulsurile electrice Tx produse de generator la emisie sunt convertite pentru o

10

perioada scurta de timp prin intermediul traductorului in oscilatii ultrasonore, avand puterea
necesara pentru a penetra tesuturile.
Acolo unde impedantele acustice Z difera, apar relfexii (ecouri) care sunt
receptionate de acelasi traductor. Daca unda sonora cade perpendicular pe suprafata de
separare a tesuturilor, reflexia va fi maxima, respective ecourile vor avea o amplitudine mare.
Impulsurile Tx au in general forma sinusoidala si amplitudinea maxima de +,- 80V. Durata
unui grup de impulsuri (burst) la emisie trebuie sa fie de aproximativ 1s. Durata scurta a
impulsurilor la emisie va da posibilitatea sistemului sa aiba o buna rezolutie axiala. Un grup
de emisie Tx cuprinde 3 sinusoide, unde de mare importanta este amplitudinea acestora.
Amplitudinea mare a impulsurilor la emisie genereaza ecouri mari lipsite de zgomote,
rezultand o imagine mult mai clara.

Fig. 12 Impulsurile ultrasonore generate la emisie

Amplitudinea impulsurilor la emisie nu poate depasi o anumita valoare din motive de

siguranta, atat a sonografistului, cat si a pacientului, precum si siguranta in exploatare a
traductorului. Cristalul piezoelectric la amplitudini mai mari de 80 V se poate distruge
(sparge), sau poate avea loc o saturare a acestuia care duce la scaderea rezolutiei axiale.
Receptorul
Receptorul reprezinta sistemul care prelucreaza toate semnalele receptionate (ecouri)
si include: amplificatoare de semnal, filter de limitare a zgomotelor si a ecourilor foarte mari,
sisteme de compresie logaritmica si detectie si integrare a sistemelor rreceptionate (ecouri).
Semnalele furnizate de receptor sunt prelucrate pentru a obtine o imagine lipsita de
zgomote si perturbatii, si sunt transmise la display pentru afisare.

11