FIBRE SI TESATURI

ANTIGLONT

Vacarescu Ionut Flavius

Aramida a fost inventată de DuPont în 1960 (înregistrată sub
denumirea comercială de "Kevlar"), ca urmare a cercetărilor
privind fibrele de nailon (poliamidă).
Aceasta a fost introdusă prima dată în piaţa în 1970, în calitate de
armătură pentru anvelope şi ca substitut pentru azbest.
 Structura chimică a aramidei prezintă inele aromatice de benzen de-
a lungul axei polimerice. 
Cuvântul Aramid este o contracţie a descrierii chimice (aromatic
polyamide).
Rezistenţa şi modul de elasticitate sunt foarte bune, densitatea foarte
scăzută şi rezistenţă la UV scazută.
Rezistenţa la compresiune şi la forfecare sunt similare cu cele ale
sticlei E.
Valoarea sa deosebită provine din tenacitatea excelentă, rezistenţa
foarte mare la impact, deteriorare, uzură şi caldură (pană la 500o C).
 Structurile hibride carbon-aramid combină caracteristicile de înaltă
rezistenţă şi rigiditate ale fibrei de carbon şi rezistenţă la impact
dezvoltata de aramidă.
 Utilizarea aramidei este ceva mai greoaie decât a fibrei de
sticlă sau de carbon. Tăierea este mult mai dificilă cu metode
conventionale, ca şi impregnarea fibrei.

 Aramida este folosită în general în structurile importante ori de

cate ori se prelimină riscul supunerii la impact, abraziune şi/sau
exces de căldură. Este, de asemenea, compatibilă cu alte fibre, cum
ar fi fibra de sticlă sau de carbon. 
Caracteristici generale:
 Greutate redusă

 Alungire mică la rupere

 Rezistență la întindere și modul de elasticitate mare

 Rezistență chimică mare

 Conductivitate electrică mică

 Rezistență la foc, auto-stingere
 Tenacitate înaltă
Principalele tipuri de fibre utilizate în protecţia balistică sunt:
 Fibrele de sticlă, care sunt de mai multe tipuri, după cum urmează:
 De tip E (electrică) – prezintă rezistenţă electrică, sunt rezistente la
întindere şi foarte ieftine ca producţie, însă prezintă rezistenţă
scăzută la impact
 - De tip C (sau chimică) – fiind rezistentă la atacuri chimice, este
utilizată în aplicaţii pentru medii corozive; - Şi fibrele de sticlă
de tip S prezintă rezistenţă bună, cu aprox 40-50% mai mare decât
cele de tip E.
 Fibrele de carbon au marele avantaj că, prin conţinutul de carbon,
pot fi prelucrate pentru a se obţine rezistenţa dorită şi sunt utilizate
cu succes în industria de apărare, aviaţie şi pentru automobile.
 Fibrele de bor – sunt de fapt fibre de carbon sau metalice acoperite
cu un strat de bor pentru îmbunătăţirea proprietăţilor, însă preţurile
ridicate de producţie le face puţin accesibile pentru aplicaţii militare.
 Fibrele de polietilenă sunt unele dintre cele mai rezistente fibre – de
10 ori mai rezistente decât oţelul şi cu până la 40% faţă de fibrele
aramidice.