Cuprins:

1. Introducere;
2. Strucrura şi caracteristicile fizico-mecanice ale firelor;
3. Domenii de utilizare ale firelor;
4. Concluzii; Bibliografie.
 Fire din fibre de sticlă

1.Introducere.

Materiile prime din sticlă se prezintă sub doua forme: filamente discontinu (fibre) destinate
izolaţiilor şi sub formă de filamente continui destinate articolelor textile si ranforsărilor.
Fibrele de sticlă au fost produse de sticlarii veneţieni, care foloseau filamentele de sticlă
colorată la includerea lor într-o masă de sticlă incoloră, pentru a obţine efecte decorative
speciale. În secolul al 18-lea, filamentele de sticlă erau folosite pentru diverse broderii şi
pentru fabricarea perucilor.
Producerea acestor filamente era limitată, datorită mai ales rezistenţei lor slabe la
îndoiri repetate, motiv pentru care se foloseau în scopuri tehnice, ca material de izolare şi
filtre pentru industria chimica. 

Producţia de fibre de sticlă cu utilizări în textile a căpătat importanţă în 1931, când un grup de
ingineri americani a întreprins studii susţinute, iar din 1939 se realizează fibre în aproape
toate ţările lumii, în principiu având aceleaşi elemente tehnologice de bază.
Principii de obţinere a fibrelor de sticlă
Procesul tehnologic de obţinere a fibrelor de sticlă cuprinde dou ă faze principale: obţinerea
sticlei şi filarea fibrei. Materia prima pentru fabricarea fibrelor de sticlă o constituie produsele
anorganice fuzibile, pe bază de silicaţi, extrase din nisipurile silicoase..

2.Structura si caracteristicile fizico-mecanice ale firelor

Dintre principalele categorii de fibre de sticlă care se obţin în funcţie de compoziţia chimică
pot fi menţionate următoarele: fibre din sticlă tip E (cu rezistenţă electrică mare), tip C (cu
rezistenţă chimică), tip S (cu rezistenţă mecanică mare), tip L (absorbantă de radiaţii), tip A
(alcalină).
Caracteristicile principale ale fibrelor de sticlă sunt:
- caracteristici mecanice foarte bune;
- stabilitate termică;
- sunt incombustibile;
-nu putrezesc;
- aderenţă redusă;
- sensibilitate la abraziune;
- au rezistenţă redusă la frecare.
- adeziunea interfilamentară este mica/
Dintre principalele categorii de fibre de sticlă care se obţin în funcţie de compoziţia chimică
pot fi menţionate următoarele: fibre din sticlă tip E (cu rezistenţă electrică mare), tip C (cu
rezistenţă chimică), tip S (cu rezistenţă mecanică mare), tip L (absorbantă de radiaţii), tip A
(alcalină) ş.a.
Procesul tehnologic de obţinere a fibrelor de sticlă comportă două etape şi anume: 
– topirea minereului silicos la 1200÷1600°C în cuptoare speciale. Din topitura de sticlă se
confecţionează baghete sau bile (sfere), care sunt sortate, pentru eliminarea acelora care
conţin părţi netopite sau alte defecte;
– filarea se realizează din topirea bilelor sortate la temperatura de topire specifică tipului de
minereu folosit şi trecerea acestei mase vâscoase prin orificiile filierelor. Filamentele la
ieşirea din filieră, în contact cu un curent de aer, se răcesc şi se solidifică, apoi se înfăşoară
cu o viteză mare pe formate speciale, realizându-se astfel o puternică etirare, cu subţierea
corespunzătoare a filamentelor. 
În cazul filării fibrelor scurte (Verranne), filamentele formate la ieşirea din filieră (nu mai
sunt etirate mecanic) sunt antrenate de către două jeturi paralele de aer comprimat în direcţia
de filare, cu scopul de a provoca rupere la anumite intervale, în funcţie de lungimea fibrei
dorite.
Fibrele rupte sunt pulverizate cu anumite substanţe de încleiere şi sunt depuse pe un tambur
perforat, prin care se aspiră aer, ceea ce face ca pătura să devină compactă, cu o structură
,,neţesută“.
Pentru firele destinate ţesăturilor se folosesc, ca agenţi de uleiere–apretare, substanţe ca:
dextrină, parafină, gelatină, agenţi de emoliere, alcool polivinilic etc. În cazul folosirii
acestora, pentru armare (în compozite) cu polimeri (matrice), nu se utilizează uleierea ci alte
substanţe cu rol de adezivitate.

3.Domenii de utilizare ale firelor

În func ţie de domeniile de utilizare se pot obţine fibre şi filamente cu geometrii variate, ca de
exemplu:
– fibre ondulate, care servesc ca element de armare la fabricarea hârtiei, la împletituri sau în
amestec cu fibre de azbest, care conferă o mai bună fixare a fibrelor într-o matrice care
serveşte pentru armare;
– fire texturate – texturarea realizându-se prin procedeul JET (texturare cu jet de aer).
Acestea sunt destinate ţesăturilor de efect şi articolelor de protecţie antitermică şi antiflacără.
O astfel de ţesătură a fost realizată sub denumirea de Tyglas-1000°C – ea fiind termostabilă
până la 1000°C şi prezintă o rezistenţă mai mare decât azbestul până la 250°C, peste
care rezistenţele sunt asemănătoare, iar de la 550°C încep să piardă din rezistenţă;
– fibre cu lumen şi aspectul suprafeţei rugos (ca efect al trecerii fibrelor printr-un
câmp electrostatic) 
– microfibre (fibre scurte şi filamente), cu diametrul cuprins între 0,5 şi 2µ m. Aceste
microfibre sunt folosite pentru obţinerea materialelor (ţesături) cu suprafaţă microporoasă.
Microfibrilele de sticlă (Bayer) au o importanţă deosebită la realizarea filtrelor, care au
capacitatea de filtrare a particulelor mici în suspensie şi separă sistemele lichide (de exemplu
separarea dizolvanţilor din apele reziduale). În Germania s-au realizat recent fibre de sticlă
înnobilate sub denumirea de isoTHERM 750 şi isoTHERM – 1000, care, la o utilizare
îndelungată, până la 750°C, respectiv 900°C, sunt rezistente la temperatură şi pot înlocui
azbestul. Alungirea la rupere a fibrei isoTHERM 1000 este de circa 20% la temperatura
camerei, iar a filamentelor texturate isoTHERM 75O este de 5,5%, la 20°C.
4- Concuzii
Datorita proprietăţilor firelor de sticlă si anume: rezistenţa mare la tracţiune (500–
15.000N/mm2) – în funcţie de diametrul fibrei;rezistenţa la căldură (la 400°C scade rezistenţa
până la jumătate, iar între 650–850°C încep să se înmoaie); nu ard; rezistenţă bună la
radiaţii;fibrele Silica, spre deosebire de cele tip E, au o mai bună capacitate de izolare
electrică şi termică;sunt rezistente la agenţii chimici (cu excepţia acidului fluorhidric); nu
sunt toxice, iar ciupercile şi bacteriile nu le degradează, aceste fire au domenii vaste de
utilizare si constituie un element foarte important pentru dezvoltarea industriei textile.

Bibliografie

1. https://www.dex-tex.info/clasificarea-fibrelor-chimice-artificiale/fibra-de-sticla
2. Fire tehnice Cap3_2