Un material compozit reprezinta imbinare între două sau mai multe materiale diferite din

punct de vedere chimic. Materialele componente își mențin identitatea separată in compozit
(cel puțin la nivel macroscopic) insa imbinarea lor generează compozitului proprietăți și
caracteristici diferite.
Un compozit este format din :
-matrice ,materialul definit ca formând faza continuă.
-armatura (ranforsare) care se adaugă matricei pentru a-i îmbunătăți sau modifica
proprietățile. Armatura reprezintă faza discontinuă, distribuită uniform în întregul volum al
matricei.”

Materialele compozite sunt clasificate în funcție compozitia matricei, aceasta poate fi cu

polimerică, ceramică și matrice metalică.

1. Compozite cu matrice polimerică – de obicei sunt rășini termorigide (epoxidice, poliimide

sau poliesterice) sau termoplastice, armate cu fibre de sticlă, de carbon, de bor sau
aramidice (Kevlar), cu monocristale ceramice sau, mai recent, cu fibre metalice. Sunt folosite
mai ales în aplicații care implică temperaturi relativ joase de lucru (ajungând, în mod
excepțional, pentru termoplastice fabricate prin injecție, la nivelul maxim de 400 C).

2. Compozite cu matrice ceramică– au fost dezvoltate în mod special pentru aplicațiile cu

temperaturi foarte ridicate de lucru (peste 1000°C); cele mai utilizate materiale de bază sunt
carbura de siliciu (SiC), alumina (Al2O3) și sticla, iar fibrele de armare uzuale sunt tot de
natură ceramică (de obicei sub formă de fibre discontinue, foarte scurte).

3. Compozite cu matrice metalică – cel mai frecvent se bazează pe aliaje de aluminiu,

magneziu, titan sau cupru, în care se introduc fibre de bor, de carbon (grafit) sau ceramice
(de obicei de alumină sau carbură de siliciu). Temperatura de lucru (uzual de cel mult
800°C) a unui astfel de compozit este limitată de nivelul punctului de înmuiere sau de topire
care caracterizează materialul matricei. Dacă aplicația avută în vedere implică temperaturi
mari, atunci se recomandă folosirea ca matrice a unor aliaje pe bază de nichel sau a unor
superaliaje. Dezavantajul acestora este că au greutăți specifice mari, ducând la creșterea
masivității structurii finale.

In funcţie de natura materialului de armare compozitele pot fi:

- armate cu particule (sfere din sticlă sau alte materiale, pline sau goale îninterior cu
diametrul în gama 5÷500 μm).

- armate cu fibre scurte (whiskers). Armătura se prezintă sub forma monocristalelor

filiforme cu lungime foarte mică, uzual sub 0,5 mm, foarte rar până la 2,5 mm din metale (Al,
Ti, Cu, Ni) sau ceramice (oxid de aluminiu, nitrur ă de aluminiu, carbur ă de bor,
carbon,nitrur ă de siliciu, etc. )

- armate cu fibre lungi sau tocate.Orientarea agentului de armare conduce la o puternică

anizotropie, dar acest tip de compozite posedă cele mai bune caracteristici.

În Aeronautica greutatea minimă și rezistența maximă sunt elemente esențiale, a

reprezentat de la începuturile sale un domeniu de avangardă în tehnica mondială, în care au
fost utilizate cele mai noi rezultate ale progresului tehnologic și cele mai noi materiale.
De la primele aeronave, la care se utilizau materiale nemetalice ușoare ca lemnul și
țesăturile de pânză, s-a ajuns în ultimii 50 de ani la utilizarea în procente din ce în ce mai
mari a materialelor compozite pentru realizarea structurilor de aeronave, în locul materialelor
metalice. Utilizarea materialelor compozite în industria aeronautică a cunoscut o dezvoltare
susţinută și continuă, trecând de la realizarea de piese ce nu preluau sarcini mari, pentru
aeronave cu viteze de zbor relativ mici (elicoptere, avioane usoare), la realizarea de piese
vitale pentru aeronave cu viteze și sarcini mari. În consecință, numărul pieselor realizate din
materiale compozite utilizate la aeronave s-a mărit continuu, ponderea acestora crescând
atât ca importanță cât şi ca suprafață, înlocuind elemente executate în mod tradițional
din metale. Proiectarea pieselor din materiale compozite s-a perfecționat prin utilizarea unor
metode tot mai precise de elaborare a materiilor prime, utilizându-se tehnologii tot mai sigure
pentru fabricarea materialelor (rășini, fibre de sticlă, fibre de carbon, Kevlar etc.).

Si in ind. aeronautica multe dintre noile elicoptere au fuzelajul realizat din material
compozite, acestea contribuind la o reducere a greutăţii cu aproximativ 50%.

Aplicațiile materialelor compozite în construcțiile aeronautice se lărgesc tot mai mult.

Utilizarea lor determină realizarea unor aeronave cu calităţi şi performanţe tot mai bune.
Procentajul materialelor compozite la construcția aeronavelor este în continuă creștere, în
avantajul motivației pentru care este construită aeronava. Astfel, din compozite se
realizează:

- planoarele în procent de 10-100%;

- elicopterele în procent de 30-80%;

– piese simple, carenaje complexe, planee fagure tip NIDA, pale spate, pale principale,
structuri cocă, aripi de avioane cu dispozitive de hipersustentație, eleroane, flapsuri,
ampenaje, fuzelaje sau piese pentru motoare cu reacție și sisteme de rachetă tactice sau
strategice.

fabricarea materialelor (rășini, fibre de sticlă, fibre de carbon, Kevlar etc.)

Pentru ca apar multe probleme in industria aeronautica si ca avem ocazia cu ajutorul celor
de la institutul de fizica atomica sa obtinem materiale.

Sunt realizate din materiale compozite următoarele elemente: chesonul aripii, fuselajul din
faţă, stabilizatorul orizontal, profundorul, carenaje şi suprafeţe de control. Învelişurile aripilor
sunt alcătuite din mai multe plăci stratificate puse cap la cap şi îmbinate. suprafeţele de
comandă de pe aripă şi ampenaje, frâna aero-dinamică, cât şi pentru prelungirea bordului
de atac.

În anul 1985 concernul McDonnell Douglas, pentru avionul F-18 10,3% din greutatea sa şi
mai mult de 50% din suprafaţa sa sunt realizate din compozite. componente includ mat
comp de tip. stratificatele, structuri în fagure, precum şi structuri sandwich (plăci
compozite cu miez de aluminiu).

Firma Northrop Grumman Aerospace a realizat, plecând de la un compozit armat cu fibre de

bor, stabilizatoare orizontale pentru avionul de luptă F-14A.
Firma General Dynamics utilizează un compozit armat cu fibre de carbon
pentrustabilizatoarele orizontal şi vertical. Aripile avionului de atac A-6 sunt realizate în
prezent din materiale compozite foarte uşoare, cu proprietăţi mecanice îmbunătăţite şi cu o
mai bună rezistenţă la coroziune. Uşile gondolelor armamentului sunt realizate din materiale
sandviş la care miezul este alcătuit din structură de tip fagure de aluminiu, iar învelişul, din
foi de carbon - epoxy. Datorită faptului că uşile sunt aşezate într-o poziţie vulnerabilă, putând
fi supuse la deteriorări, acestea sunt prevăzute cu straturi exterioare alcătuite din răşini
fenolice armate cu fibre aramidice, realizându-se astfel o rezistenţă la penetrare foarte
ridicată. Pentru fiecare avion se folosesc 3040 kg de materiale compozite, rezultând o
scădere a greutăţii cu circa 1360 kg.

În construcţia aerospaţială componentele structurale sunt de obicei uşoare şi mici, iar în

timpul funcţionării trebuie să reziste la acceleraţii foarte mari şi la vibraţii, în condiţii de lucru
foarte severe (umiditate ridicată, nisip, sare şi substanţe chimice).
Carcasele motoarelor acestor rachete trebuie să funcţioneze la presiuni ridicate şi să
aibă o rigiditate mare.

Boeing 787 este primul avion de pasageri construit în proporție de 50% din materiale
compozite, sunt primele avioane commerciale la care este depășit procentul de 50% în
utilizarea materialelor compozite (52-53%)

- voi studia rigiditate si comportamentul la socuri si vibratii a mat comp

- institutul de fizica atomica ne va oferi o baza de date cu solicitarea la rupere

- sunt interesata sa vad ce mai este nou pe piata si la mobexpert , fostul loc de munca am
avut ocazia sa vad un material de tip compozit care are caracteristicile mecanice ale
marmurei, care era folosit la produse de mobilier cu pret ridicat. Mat. compozite sunt cele
mai noi si des utilizate in industria fabricarii de mobilier.

-sunt osoare -au aceeasi rezistenta .