Sfânta Nina, Cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei

De aici începe articolul vechi

În fiecare an, pe 27 ianuarie, este prăznuită în calendarul ortodox Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei.

Primii creștin au apărut în Iviria (veche denumire a Georgiei) încă în anii 40 după Hristos. Totuși,
Evanghelia a devenit cunoscută tuturor mult mai târziu, începând cu secolul al IV-lea, prin
propovăduirea Sfintei Nina, „cea întocmai cu Apostolii”. Ea a fost verișoara Sfântului Mare Mucenic
Gheorghe, și a fost numită luminătoarea Georgiei datorită faptului că Sfânta și-a dedicat întreaga viață
pentru încreștinarea georgienilor.

Sfânta Nina, Cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei (sinaxar)

Sfânta Nina - Copilărie

Încreștinarea ținutului Georgiei de astăzi a început destul de devreme datorită propovăduirii Sfântului
Apostol Andrei. Încă din anul 40 au apărut în Iviria (veche denumire a Georgiei) primii creștini. Acesta a
fost momentul în care candela credinței a fost aprinsă. Totuși, lumina ei a devenit cunoscută tuturor
mult mai târziu, începând cu secolul al IV-lea, prin propovăduirea Sfintei Nina, „cea întocmai cu
Apostolii“. Sfânta Nina a fost numită astfel datorită faptului că Sfânta și-a dedicat toată viață pentru
creștinarea Georgiei. Precum Sfinții Apostoli s-au nevoit pentru a face cunoscută tuturor popoarelor
Evanghelia, la fel și Sfânta Nina și-a închinat existența lucrării misionare de convertire a populației
gruzine.

Precum Sfântul Vasile cel Mare sau Sfântul Grigorie Teologul, și Sfânta Nina a crescut într-o familie
fericită de creștini. Tatăl ei, Zabulon, era conducător al gărzii imperiale. Mama sa, Suzana, era sora
episcopului Ierusalimului, Iuvenalie. Sfânta Nina s-a născut în Capadoccia. Tot ceea ce știm este că tatăl
său era sub comanda împăratului Maximian (284-305). Când Sfânta Nina a împlinit 12 ani, Zabulon a
hotărât să se facă pustnic. După ce a discutat cu soția sa și a cerut binecuvântarea episcopului Iuvenalie,
a plecat în pustie. Suzana a hotărât să își ajute fratele în grija pentru săraci și bolnavi. Nina a fost lăsată
sub ascultarea stareței Niofora, care conducea o mănăstire aflată în apropierea Sfântului Mormânt.
Sfânta Nina primește Binecuvântarea Maicii Domnului

Niofora îi vorbea tot timpul Ninei despre viața duhovnicească și o ajuta să sporească pe calea virtuții, iar
Nina se întreba adesea ce s-a întâmplat cu cămașa Mântuitorului Hristos. Ori de câte ori citea pasajul
legat de Răstignirea Domnului, îi punea stareței această întrebare. Stareța i-a spus la un moment dat că
aceasta se găsește în cetatea Mtskheta din ținutul Iviriei (Georgiei). Astfel, Nina a început să se roage să
fie învrednicită să se închine acestui veșmânt sfânt. Într-o noapte a visat că Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu o binecuvintează și îi dă o cruce făcută din viță-de-vie împletită. Când s-a trezit, a văzut
crucea în propriile mâini. Bucuria a copleșit-o, iar lacrimile au început să îi curgă pe obraji. Imediat a
mers la episcopul Iuvenalie, cerându-i binecuvântare să plece în Iviria. Acesta, după ce a ascultat
descrierea visului și a văzut crucea, i-a dat binecuvântarea și s-a rugat îndelung ca Nina să reușească în
drumul pe care Dumnezeu i-l pregătise.

Sfânta Nina a plecat din cetatea Ierusalimului spre Armenia împreună cu alte 30 de fecioare. Printre
acestea se număra și Ripsimia, care era căutată de către împăratul Dioclețian pentru a se însura cu ea. La
scurt timp, toate au fost capturate. Nina a fost singura care a reușit să se ascundă. Din cauza refuzului de
a renunța la credința creștină, Ripsimia și celelalte fecioare care o însoțeau au fost chinuite și apoi
decapitate. Pomenirea lor se săvârșește în fiecare an la 30 septembrie. Nina și-a continuat drumul către
cetatea Mtskheta. Abia în anul 315 a reușit să ajungă acolo, după un drum extenuant și multe primejdii.
Era o perioadă în care acele zone erau permanent invadate de către perși. La un moment dat, îndoielile
au cuprins-o. Se temea că nu va ajunge acolo unde Dumnezeu a trimis-o. A visat, la un moment dat, un
tânăr care îi dădea un sul. Când s-a trezit, a descoperit sulul lângă ea. Acesta conținea versete
scripturistice legate de suferință și nădejde. Dumnezeu o îndemna să nu renunțe. În cele din urmă a
ajuns în cetatea Urpnisi. Aici a început să învețe limba gruzină. După o lună a observat că toată lumea
mergea spre capitala Mtskheta. Era o mare sărbătoare a idolilor. Sfânta Nina s-a furișat în apropierea
statuii zeului Armazi și s-a rugat lui Dumnezeu să fie distrus acest chip al minciunii. Imediat s-a pornit o
furtună mare, iar templul și statuia au fost dărâmate de grindină.

Prima familie convertită a fost cea la care Sfânta Nina locuia. Sfânta a vindecat-o pe Anastasia, care era
stearpă. A continuat să facă minuni și a început să propovăduiască Evanghelia în popor. A vindecat-o și
pe soția împăratului, care era demonizată. Împăratul Mirian însă desconsidera creștinismul și credea că îi
va aduce pieirea. Într-o zi, a plecat la vânătoare și la un moment dat a început din nou o furtună
puternică. Un fulger i-a luat vederea și tunetele i-au alungat pe toți cei care îl însoțeau. Rămas singur, a
încercat să se roage zeilor săi, dar lucrul acesta s-a dovedit lipsit de folos. Și-a adus aminte de Nina și a
început să se roage lui Hristos. Vederea i-a revenit, iar furtuna s-a potolit. Smerit, i-a cerut iertare sfintei
și s-a botezat. Apoi, a trimis emisari împăratului Constantin cel Mare, pentru a i se aduce un episcop și
câțiva preoți, pentru creștinarea poporului său. Sfântul Împărat Constantin a primit cu bucurie cererea și
l-a trimis pe arhiepiscopul Antiohiei, Eustatie. Astfel a început creștinarea Iviriei.
Sfânta Nina – Zidirea bisericii Gorgiei

Prima Biserica Georgia Sfanta Nina Cea intocmai cu Apostolii si luminatoarea Georgiei 03

Printre persoanele care s-au convertit s-a numărat și întâistătătorul sinagogii din cetate, Abiatar. Acesta
cunoștea tradiția legată de soarta cămășii Mântuitorului Hristos. El i-a spus Sfintei Nina că această
cămașa a fost îngropată odată cu sora celui care a obținut-o. În momentul în care fratele ei i-a arătat
cămașa Mântuitorului, ea a strâns-o în brațe, a suspinat îndelung și a murit. Nimeni nu a putut să îi
deprindă veșmântul din mâini. Abiatar i-a mai spus Ninei că mormântul fetei s-ar afla în apropiere de un
cedru falnic din centrul grădinii împărătești. Sfânta Nina a plecat să se roage acolo. În timpul nopții, a
avut o vedenie. A văzut un stol de păsări negre venind și spălându-se într-un râu din apropiere. Apoi,
după ce s-au curățat și s-au făcut albe ca neaua, au venit și s-au așezat în ramurile cedrului și au cântat
melodii ale imnelor liturgice. Sfânta a înțeles că aici vrea Dumnezeu să fie zidită prima biserică. Păsările
simbolizau sufletelor celor botezați, care își uneau glasurile în cântări de laudă. Cedrul a fost tăiat, iar
cele șase ramuri pe care le avea au fost transformate în piloni de susținere a noii biserici. Tulpina a fost
așezată în centru de către un înger și nimeni nu a putut să o miște din locul în care era inițial. Din tulpina
cedrului izvorăște și acum un mir deosebit, care vindecă multe boli. Biserica a fost închinată Sfinților
Apostoli, fiind numită Svetițhoveli (Stâlpul făcător de viață). În prezent, a fost restaurată și clădită
aproape în întregime din piatră.

Sfânta Nina trece la cele veșnice

Știind de mai înainte că i se apropie sfârșitul, sfânta i-a scris împăratului Mirian o scurtă scrisoare:
„Împărăția ta să aibă pururea binecuvântarea lui Dumnezeu, ajutorul Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu și ocrotirea Sfintei Cruci. Eu, ca o străină și trecătoare, plec de acum din această lume. Voi
urma calea părinților mei. Trimite-mi, te rog, pe episcopul Ioan, ca să mă pregătească pentru călătoria
spre veșnicie, pentru că ziua morții mele este aproape“. Dorința i-a fost îndeplinită. Episcopul Ioan,
urmașul lui Eustatie, a împărtășit-o cu Sfintele Taine, pregătind-o pentru bucuria veșnică alături de
Hristos. Pe 14 ianuarie 338, Sfânta Nina a trecut la Domnul. Rugămintea finală a fost ca trupul să nu îi fie
mutat din ultima provincie în care propovăduise. Comunitatea săracă din Kaheti a dobândit astfel un dar
neprețuit. Inițial, această dorință nu i-a fost respectată. Oamenii au încercat să îi ia moaștele cu forța și
să le mute în Mtskheta, dar nu i-au putut urni trupul. Sfânta îi avertiza că nu este de acord cu ceea ce au
de gând să facă. Resemnând-se, împăratul și nobilii au zidit o biserică în localitate și au continuat
lucrarea de încreștinare a populației. Munca sfintei nu fusese în zadar. Un popor întreg i-a fost
recunoscător pentru jertfa făcută. Simbolul ostenelilor sale, crucea din mlădițe de viță-de-vie se
păstrează până astăzi în catedrala Sionului din orașul Tiflida. Curgerea mirului care se petrece neîncetat
în prima biserică zidită pe pământul Georgiei este, și ea, un simbol al nevoințelor neobosite ale Sfintei
Nina. Este o realitate care nu poate fi tăgăduită. Așa cum spunea și Arhiepiscopul Nicolae I, întâistătător
al Bisericii Georgiei între anii 1150-1160, „fiecare vede umezeala din partea de răsărit a stâlpului. Unii,
din lipsă de evlavie, puneau var în acel loc, dar nu puteau să oprească curgerea mirului. Pentru mulțimea
tămăduirilor care s-au făcut cu acesta suntem toți martori“. Martori ai unei vieți sfinte.

Etimologia / semnificația numelui Nina

În primul rând „La mulți ani!“ tuturor celor care poartă numele Sfintei Nina!

Nina – nu se cunosc originile exacte, însă acest nume poate semnifica „fetiță”, „strănepoată”, “grație”,
“ochi frumoși”

Unii lingviști consider că numele Nina are origini spaniole sau evreiești, semnificând în ambele cazuri
“fetiță”, “strănepoată”.

Pe de altă parte, există teorii conform cărora Nina este doar un diminutiv al numelui Ana și, în acest caz,
se traduce grație.

Ar putea proveni și de la forma hindusă Neena cu semnificația “ochi frumoși”.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Nina? Conform cu calendarul ortodox,
aceștia își pot serba ziua de nume în date de 14 ianuarie.

Aici se termină articolul vechi

Articole noi
Primii creștin au apărut în Iviria (veche denumire a Georgiei) încă în anii 40 după Hristos. Totuşi,
Evanghelia a devenit cunoscută tuturor mult mai târziu, începând cu secolul al IV-lea, prin
propovăduirea Sfintei Nina, „cea întocmai cu Apostolii". Ea a fost numită astfel datorită sacrificiului
întregii vieţi pentru creştinarea Georgiei (Sakartvelo).

Viața Sfintei Nina

Sfânta Nina (în limba georgiană Nino) s-a născut la sfârşitul secolului III în Capadocia, unde locuiau mulţi
georgieni. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, potrivit unui vechi manuscris, fiind
chiar verişoara acestuia. Părinţii ei erau membri ai aristocraţiei capadociene şi, după tunderea lor în
monahism, educaţia şi grija Ninei a fost încredinţată Patriarhului Iuvenalie. Auzind de poporul georgian
care încă zăcea în păgânism, fecioara Nina a călătorit în Georgia unde într-o perioadă scurtă de timp a
câştigat iubirea poporului georgian.

Nina a propovăduit în întreaga Georgie în timpul când se dezlănţuiseră deja persecuţiile lui Diocleţian
împotriva creştinilor.

Visul Sfintei Nina și binecuvântarea Maicii Domnului

Ori de câte ori citea pasajul legat de Răstignirea Domnului, Nina se întreba ce s-a întâmplat cu cămaşa
Mântuitorului Hristos. Când a aflat că aceasta se găseşte în cetatea Mțsheta din ţinutul Iviriei (Georgiei)
a început să se roage să fie învrednicită să se închine acestui veşmânt sfânt. Într-o noapte a visat că
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu o binecuvintează şi îi dă o cruce făcută din viţă-de-vie împletită.
Când s-a trezit, a văzut crucea în propriile mâini. Copleşită de această minune, ea a mers la episcopul
Iuvenalie, cerându-i binecuvântare să plece în Iviria. Acesta, după ce a ascultat descrierea visului şi a
văzut crucea, i-a dat binecuvântarea şi s-a rugat îndelung ca Nina să reuşească în drumul pe care
Dumnezeu i-l pregătise.

Calendar Ortodox: Viața Sfintei Nina, cea care a luptat cu obiceiurile păgâne - Sputnik Moldova

Sfânta Nina, cea întocmai cu Apostolii

"Bucură-te, că te-ai luptat cu rău cinstitorii; Bucură-te, biruință slăvită asupra necredinței; Bucură-te,
netrebnicirea obiceiurilor rele și a superstițiilor; — fragment din Acatistul Sfintei Nina.

Surparea idolilor

Sfânta Nina a plecat din cetatea Ierusalimului spre Armenia împreună cu alte 30 de fecioare. Printre
acestea se număra şi Ripsimia, care era căutată de către împăratul Diocleţian pentru a se însura cu ea. La
scurt timp, toate au fost capturate. Nina a fost singura care a reuşit să se ascundă. Din cauza refuzului de
a renunţa la credinţa creştină, Ripsimia şi celelalte fecioare care o însoţeau au fost chinuite şi apoi
decapitate. Pomenirea lor se săvârşeşte în fiecare an la 17/30 septembrie. Nina şi-a continuat drumul
către cetatea Mțsheta. Abia în anul 315 a reuşit să ajungă acolo, după un drum extenuant şi multe
primejdii. Era o perioadă în care acele zone erau permanent invadate de către perşi. La un moment dat,
îndoielile au cuprins-o. Se temea că nu va ajunge acolo unde Dumnezeu a trimis-o. A visat, la un moment
dat, un tânăr care îi dădea un sul de hârtie. Când s-a trezit, l-a descoperit lângă ea. Acesta conţinea
versete scripturistice legate de suferinţă şi nădejde. Dumnezeu o îndemna să nu renunţe. În cele din
urmă a ajuns în cetatea Urpnisi. Aici a început să înveţe limba gruzină. După o lună a observat că toată
lumea mergea spre capitala Mțsheta. Era o mare sărbătoare a idolilor. Sfânta Nina s-a furişat în
apropierea statuii zeului Armazi şi s-a rugat lui Dumnezeu să fie distrus acest chip al minciunii. Imediat s-
a pornit o furtună mare, iar templul şi statuia au fost dărâmate de grindină.

Prima familie convertită a fost cea la care Sfânta Nina locuia. Sfânta a vindecat-o pe Anastasia, care era
stearpă. A continuat să facă minuni şi a început să propovăduiască Evanghelia în popor. A vindecat-o şi
pe soţia împăratului, care era demonizată. Împăratul Mirian însă desconsidera creştinismul şi credea că îi
va aduce pieirea. Într-o zi, a plecat la vânătoare şi la un moment dat a început din nou o furtună
puternică. Un fulger i-a luat vederea şi tunetele i-au alungat pe toţi cei care îl însoţeau. Rămas singur, a
încercat să se roage zeilor săi, dar lucrul acesta s-a dovedit lipsit de folos. Şi-a adus aminte de Nina şi a
început să se roage lui Hristos. Vederea i-a revenit, iar furtuna s-a potolit. Smerit, i-a cerut iertare sfintei
şi s-a botezat. Apoi, a trimis emisari împăratului Constantin cel Mare, pentru a i se aduce un episcop şi
câţiva preoţi, pentru creştinarea poporului său. Sfântul Împărat Constantin a primit cu bucurie cererea şi
l-a trimis pe arhiepiscopul Antiohiei, Eustatie. Astfel a început creştinarea Iviriei.

Nina a trecut la Domnul în anul 335 după Hristos. Trupul ei este înmormântat în Biserica Catedralei din
Mțsheta.
https://sputnik.md/20210127/Calendar-ortodox-Sfanta-Nina-superstitii-obiceiuri-pagane-
24236204.html

Sfânta Nina este praznuita pe 14 ianuarie. Sfanta Nina s-a născut în jurul anului 290, în Capadocia. Era
rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, potrivit unui vechi manuscris fiind chiar verişoara
acestuia. La împlinirea vârstei de 12 ani, ajunge în grija stareței Niofora, pentru că tatăl ei devine
pustinc, iar mama sa ia decizia să-și petreacă viața îngrijindu-se de săraci și de cei în suferință. Cu
binecuvântarea episcopul Iuvenalie, pleacă din Ierusalim către Armenia. În anul 315 ajunge în Mtskheta,
locul în care, potrivit celor mărturisite de stareța Niofora, s-ar afla „Cămașa lui Hristos“.

Sfânta Nina a învățat bine Sfânta Scriptură și textele liturgice iar la un moment dat, a aflat despre
cămașa fără cusătură a Mântuitorului (vezi Ioan 19, 23-24) și a început să se roage Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu să o învrednicească să se închine sfântului veșmânt. Preasfânta Născătoare i-a
ascultat rugăciunile și, arătându-i-se în vis i-a pus în mână o cruce pentru a o apăra de vrășmașii văzuți și
nevăzuți și i-a poruncit să meargă în Georgia să predice Evanghelia și să găsească sfânta cămașă. Când s-
a trezit, Sfânta Nina a văzut că ținea în mână, cu adevărat, acea cruce. Această cruce se afla până astăzi
Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Sion, în Tiflida Georgiei, fiind îmbrăcată în argint. Cu ajutorul
acestei Sfinte Cruci primite din mâinile Maicii Domnului nostru, Sfânta Nina a predicat Evanghelia și a
aflat, de asemenea, cămașa cea fără cusătură.

Săvârșește diverse minuni: convertește la creștinism pe conducătorul sinagogii din Abiatar, revarsă
darurile Sfântului Duh asupra soției împăratului Miran, care era demonizată, îi va reda vederea
împăratul Mirian. Cea din urmă minune va face ca împaratul Mirian să părăsească închinarea la idoli și
să-l primească, pentru creștinarea Iviriei, pe Eustatie, arhiepiscopul Antiohiei.

Ştiind de mai înainte că i se apropie sfârşitul, sfânta i-a scris împăratului Mirian o scurtă scrisoare:
„Împărăţia ta să aibă pururea binecuvântarea lui Dumnezeu, ajutorul Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu şi ocrotirea Sfintei Cruci. Eu, ca o străină şi trecătoare, plec de acum din această lume. Voi
urma calea părinţilor mei. Trimite-mi, te rog, pe episcopul Ioan, ca să mă pregătească pentru călătoria
spre veşnicie, pentru că ziua morţii mele este aproape“.
Sfânta Nina a trecut la cele veșnice pe data de 14 ianuarie 338. La moartea ei, Sfânta Nina a fost depusă
în raclă la Mănăstirea Bodbe din Kakheti, mormântul acesteia devenind un vestit loc de pelerinaj. De
asemenea, crucea Sfintei Nina, făcută din crengi de viţă-de-vie şi prinsă cu părul sfintei, a devenit
simbolul creştinătăţii georgiene.

Încreștinarea ținutului Georgiei de astăzi a început destul de devreme datorită propovăduirii Sfântului
Apostol Andrei. Încă din anul 40 au apărut în Iviria (veche denumire a Georgiei) primii creștini. Acesta a
fost momentul în care candela credinței a fost aprinsă. Totuși, lumina ei a devenit cunoscută tuturor
mult mai târziu, începând cu secolul al IV-lea, prin propovăduirea Sfintei Nina, „cea întocmai cu
Apostolii“. Sfânta Nina a fost numită astfel datorită sacrificiului întregii vieți pentru creștinarea Georgiei.
Precum Sfinții Apostoli s-au nevoit pentru a face cunoscută tuturor popoarelor Evanghelia, la fel și
Sfânta Nina și-a închinat existența lucrării misionare de convertire a populației gruzine.

Troparul Sfintei Nina

Glas 4

Slujitoare a cuvântului dumnezeiesc, cea întocmai cu Apostolii, Nina, lui Andrei cel întâi chemat şi altor
apostoli în apostolească propovăduire te-ai asemănat, luminătoarea Iviriei şi alăută a Duhului Sfânt,
roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfanta-nina-147616.html

Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei „cea asemeni cu Apostolii”, se pare că era înrudită cu Sfântul
Gheorghe, purtătorul de biruință. Ea s-a născut la sfârșitul secolului al treilea în Capadocia și provenea
dintr-o familie aristocrată. Tatăl ei, Zabulon, era un renumit comandant la curtea imperială din Roma.
Mama ei, Suzana, era sora patriarhului Iuvenalie din Ierusalim.

Atunci când Nina a împlinit doisprezece ani, părinții ei au decis să-și dedice restul vieții lor lui Dumnezeu,
au vândut toată averea și au împărțit banii săracilor. Zabulon a plecat și a dispărut în deșertul Iordanului.
Suzana a mers la Ierusalim și a fost rânduită diaconiță la Sfânta Biserică a Învierii Domnului, pentru a
avea grijă de femeile sărace și bolnave, iar pe Nina a dat-o în grija evlavioasei starețe Niofora pentru a o
crește.

Sfânta Nina a învățat bine Sfânta Scriptură și textele liturgice iar la un moment dat, a aflat despre
cămașa fără cusătură a Mântuitorului (vezi Ioan 19, 23-24) și a început să se roage Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu să o învrednicească să se închine sfântului veșmânt. Preasfânta Născătoare i-a
ascultat rugăciunile și, arătându-i-se în vis i-a pus în mână o cruce pentru a o apăra de vrășmașii văzuți și
nevăzuți și i-a poruncit să meargă în Georgia să predice Evanghelia și să găsească sfânta cămașă. Când s-
a trezit, Sfânta Nina a văzut că ținea în mână, cu adevărat, acea cruce.

Cu ajutorul acestei Sfinte Cruci primite din mâinile Maicii Domnului nostru, Sfânta Nina a predicat
Evanghelia și a aflat, de asemenea, cămașa cea fără cusătură. Săvârșind multe minuni, până la urmă a
crezut și împăratul închinător la idoli al iviriților (georgienilor), primind botezul și dorind să întemeieze
biserică lui Hristos.

După mulți ani roditori de slujire apostolică, și-a dat sufletul ei în pace, în mâinile lui Hristos, pe data de
14 Ianuarie, probabil în anul 338, la vârsta de 67 de ani, cerând să fie înmormântată în coliba
sărăcăcioasă în care se găsea. Împăratul, episcopul și tot poporul, plângând moartea marii învățătoare a
credinței, au vrut să mute moaștele sale la biserica din Mitsheta. În ciuda eforturilor lor, nu au putut să
mute racla Sfintei din locul pe care l-a ales ea. Astfel, au îngropat-o în coliba smerită din satul Bodbe,
acolo unde mai târziu s-a înființat o mănăstire de maici spre pomenirea ei.

Prea Bunul Dumnezeu a slăvit-o pe Sfânta Nina, păstrându-i trupul ei neputrezit. Prima „sămânță” a
Ortodoxiei în Georgia a sădit-o Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, dar și Simon Cananeul, în
vremea Apostolilor, însă biruința creștinismului s-a petrecut la mijlocul secolului al patrulea prin cea
întocmai cu Apostolii, Sfânta Nina.

Prima biserică a Sfintei Nina s-a construit în Grecia la Edipsa, insula Evia, la Mănăstirea Sfântului
Gheorghe.

Tropar, glasul al IV-lea:

O, slujitoare a Cuvântului lui Dumnezeu, care prin propovăduire te-ai arătat de-o seamă cu Apostolul cel
Dintâi Chmat, Andrei, și te-ai asemănat și celorlalți apostoli, Luminătoarea a Iviriei și trâmbiță a Duhului
Sfânt, Sfântă Nina, cea asemnea Apostolilor, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele
noastre

Cântare de laudă la Sfânta Nina

Fecioară preafrumoasă,

O, nobilă Nina,

Prin Pronia Dumnezeiască, tu

Luminătoare a georgienilor te-ai făcut.

De persecuţiile lui Diocleţian netulburându-te,

Tu cu Sfânta Cruce pe împăratul Mirian ai botezat

Şi pe soţia lui, Nana şi pe fiul lor, Bakar.

Prin ei pe tot poporul şi pe cei mai dintâi dintre conducători

Cu Sfânta Cruce la Hristos i-ai adus.

O Sfânta Nina, Luminătoare a georgienilor,

Tu din tinereţe ai dorit fierbinte

Şi lui Dumnezeu stăruitor te-ai rugat

Ca Domnul – Trandafirul Georgian să primească

Lumina Cunoştinţei.

Pentru aceasta Dumnezeu ruga ta a împlinit,

Şi din mâinile tale Sfânta Cruce

Pe Georgia cea ascultătoare o a luminat.

Sfânta Cruce le luminează georgienilor şi acum,

Iar mâna Sfintei Nina îi binecuvântează pe ei şi acum.

De peste mormântul Sfintei Nina, o biserică strălucitoare luminează şi acum,

Spre slava Stăpânului Hristos, şi a Sfintei Nina, roaba Sa.

https://ortodox.md/sfanta-nina-cea-intocmai-cu-apostolii-si-luminatoarea-georgiei/

Născută în Capadocia, în vremea sfântului împărat Constantin cel Mare, sfânta Nina a fost singura fiică a
generalului Zabulon, rudenie a sfântului mare mucenic Gheorghe (pomenit la 23 aprilie, 3 noiembrie și
26 decembrie)

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, unchiul sfintei Nina

Sf Mare Mc Gheorghe 1.1

Icoană din veacul al XVI-lea, aflată în Sfântul Munte Athos

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Crescută în dragoste de Dumnezeu și în cunoașterea Sfintelor Scripturi, ea fu răpită de iviri (numiți de

atunci georgieni) și dusă în robie în țara lor.

Acest popor păgân se închina idolilor și focului, însă acestea nu au împiedicat-o pe sfânta Nina să-și
păstreze credința și nevoința și să propovăduiască fără frică Evanghelia.

Ajunsă la Mtskheta, către anul 324, capitala regatului Kartli (aflat în Georgia centrală), ea locui în grădina
regelui, sub un cedru măreț, despre care se spune că fusese plantat deasupra mormântului unei evreice
venite la Hristos, Sidonia, care fusese înmormântată ținând în brațe cămașa Domnului.

Într-o noapte, pe când sfânta Nina se ruga afară, văzu un nor de păsări negre zburând spre grădină.
După ce se scăldară în râul de lângă cedru, deveniră dintr-o dată albe ca neasa și se așezară pe ramurile
copacului, umplând grădina de cântecul lor duios. Era un semn al Domnului ce prevestea creștinarea
păgânilor și ridicarea unei binerici în acel loc binecuvântat.
În acea vreme, pruncul unei femei nobile se îmbolnăvise grav. Neavând cine să o ajute, aceasta ceru
ajutorul sclavei creștine, sfânta Nina. Atunci, sfânta aduse la ea pruncul, îl așeză pe locul unde dormea și
de cum ridică mâinile spre cer pentru a cere mila Domnului, acesta se ridică sănătos, spre uimirea
barbarilor.

Vestea despre puterile minunate ale sfintei Nina ajunse până la regina Nana (pomenită la 1 octombrie),
închinătoare la idoli, care suferea de o boală grea. Negăsind niciun leac, regina o rugă pe sfânta să o
ajute cu rugăciunile ei, deși nu prea o îndrăgea. Sfânta Nina o însemnă cu semnul sfintei cruci, cu o cruce
pe care o primise în chip minunat de la Maica Domnului, și regina se vindecă deîndată, mărturisindu-și
credința în Hristos. Sfânta Nina nu voi să primească daruri pentru tămăduirea reginei, socotind că nu ea
săvârșise aceasta ci Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Făcătorul cerului și al pământului, Care S-a întrupat
pentru a slobozi pe oameni și ghearele morții.

Sfinții împărați Mirian și Nana, întocmai cu apostolii (1 octombrie)

Sf imparati Mirian si Nana, intocmai cu apostolii, Georgia (1 octombrie) 1.1

(Sursă: http://oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=108936)

Aflând despre minune, regele Mirian (pomenit la 1 octombrie), deși se minună de cele întâmplate, voi să
o alunge din regatul său pe sfânta Nina dimpreună cu toți creștinii care se aflau într-însul. Însă, după o
vreme, în timpul unei vânători într-o pădure deasă, fu deodată orbit ca de o ceață și se înfricoșă foarte.
Cum zeii nu ajutară cu nimic, regele ceru ajutorul, în cele din urmă, Dumnezeului sfintei Nina și deîndată
se tămădui, primind nu numai vederea trupească ci și lumina credinței celei adevărate.

Întors în capitală, regele Mirian merse degrabă la sfânta Nina și, îngenunchind, cu lacrimi în ochi, hotărî
să se boteze întreg norodul, trimițând apoi un sol la sfântul împărat Constantin cel Mare (pomenit la 21
mai), rugându-l să trimită un episcop și preoți.
La sosirea acelora, regele, regina și toată casa lor se botezară și, îndemnați de sfânta Nina, ridicară o
biseră lângă cedrul din grădină (331). După o vreme, regele trimise preoți să propovăduiască Evanghelia
în regatul întreg.

Atunci sfânta Nina se retrase în ținutul uscat Aragva, unde se ruga cu lacrimi, cerând lui Dumnezeu
întărirea norodului în dreapta credință. Din lacrimile sale, țâșni un râu minunat care mai apoi le-a ajutat
pe mamele care nu aveau lapte. Apoi, văzând pe cer o cruce luminoasă deasupra bisericii Mtskheta,
sfânta Nina, însoțită de câțiva preoți plini de râvnă, plecă să propovăduiască Evanghelia la popoarele
barbare din Caucaz. Prin puterea dumnezeiască a cuvântului lui Dumnezeu și prin minunile săvârșite, ea
îi aduse pe barbari la dreapta credință, făcându-i să renunțe la idoli și să se boteze. Tot prin
propovăduirea ei, veni la lumina adevăratei credințe și regina Sofia, din regatul vecin, Kakhetie, la est de
Mtskheta.

După aceste osteneli ale răspândirii dreptei credințe, sfânta Nina se retrase într-o colibă unde își dădu
sufletul în mâinile Domnului, în anul 339, înconjurată de rege, de oamenii de la curte, de preoți și de
credincioșii care veniseră să-i fie alături în ultimele clipe.

+*+*+

Sf Nina cea intocmai cu apostolii luminatoarea Georgiei 1.3

Cu Harul dat ție de Dumnezeu ne călăuzești, căci preacinstita ta pomenire, Sfântă Nina cea întocmai cu
Apostolii o prăznuim și cu umilință venim la chipul tău împodobit cu cinstita Cruce, din suflet rugându-te:
păzește-ne pe noi în viața aceasta în credință dreaptă, în evlavie și curăție, ca la adormirea noastră să ne
învrednicim a-I cânta Domnului așa: Aliluia!

Tulburați de viforul patimilor lumești, nu ne pricepem noi cum să lăudăm minunata ta îndrăzneală,
Sfântă Nina de Dumnezeu aleasă, căci la Roma păgână nu te-ai înfricoșat să mergi și dorința ta în numele
lui Hristos să împlinești. Iar Preacurata Maică, din înseși preacuratele sale mâini, Crucea ți-a dat și la
binevestirea cuvântului mântuitor în țara ivireană te-a chemat, pentru toți acei care doreau să-i cânte lui
Dumnezeu așa: Aliluia! (Din Acatistul Sfintei)
https://sfintisiicoane.wordpress.com/2013/01/13/sfanta-nina-cea-intocmai-cu-apostolii-luminatoarea-
georgiei-14-ianuarie/

Născută în Capadocia, în vremea sfântului împărat Constantin cel Mare, sfânta Nina a fost singura fiică a
generalului Zabulon, rudenie a Sfântului M. Mc. Gheorghe.

Crescută în dragoste de Dumnezeu și în cunoașterea Sfintelor Scripturi, ea fu răpită de iviri (numiți de

atunci georgieni) și dusă în robie în țara lor.

Acest popor păgân se închina idolilor și focului, însă acestea nu au împiedicat-o pe sfânta Nina să-și
păstreze credința și nevoința și să propovăduiască fără frică Evanghelia.

Ajunsă la Mtskheta, către anul 324, capitala regatului Kartli (aflat în Georgia centrală), ea locui în grădina
regelui, sub un cedru măreț, despre care se spune că fusese plantat deasupra mormântului unei evreice
venite la Hristos, Sidonia, care fusese înmormântată ținând în brațe cămașa Domnului.

Într-o noapte, pe când sfânta Nina se ruga afară, văzu un nor de păsări negre zburând spre grădină.
După ce se scăldară în râul de lângă cedru, deveniră dintr-o dată albe ca neaua și se așezară pe ramurile
copacului, umplând grădina de cântecul lor duios. Era un semn al Domnului ce prevestea creștinarea
păgânilor și ridicarea unei biserici în acel loc binecuvântat.

În acea vreme, pruncul unei femei nobile se îmbolnăvise grav. Neavând cine să o ajute, aceasta ceru
ajutorul sclavei creștine, sfânta Nina. Atunci, sfânta aduse la ea pruncul, îl așeză pe locul unde dormea și
de cum ridică mâinile spre cer pentru a cere mila Domnului, acesta se ridică sănătos, spre uimirea
barbarilor.

Vestea despre puterile minunate ale sfintei Nina ajunse până la regina Nana, închinătoare la idoli, care
suferea de o boală grea. Negăsind niciun leac, regina o rugă pe sfânta să o ajute cu rugăciunile ei, deși nu
prea o îndrăgea. Sfânta Nina o însemnă cu semnul sfintei cruci, cu o cruce pe care o primise în chip
minunat de la Maica Domnului, și regina se vindecă deîndată, mărturisindu-și credința în Hristos. Sfânta
Nina nu voi să primească daruri pentru tămăduirea reginei, socotind că nu ea săvârșise aceasta ci
Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Făcătorul cerului și al pământului, Care S-a întrupat pentru a slobozi pe
oameni și ghearele morții.

Aflând despre minune, regele Mirian , deși se minună de cele întâmplate, voi să o alunge din regatul său
pe sfânta Nina dimpreună cu toți creștinii care se aflau într-însul. Însă, după o vreme, în timpul unei
vânători într-o pădure deasă, fu deodată orbit ca de o ceață și se înfricoșă foarte. Cum zeii nu ajutară cu
nimic, regele ceru ajutorul, în cele din urmă, Dumnezeului sfintei Nina și deîndată se tămădui, primind
nu numai vederea trupească ci și lumina credinței celei adevărate.

Întors în capitală, regele Mirian merse degrabă la sfânta Nina și, îngenunchind, cu lacrimi în ochi, hotărî
să se boteze întreg norodul, trimițând apoi un sol la sfântul împărat Constantin cel Mare (pomenit la 21
mai), rugându-l să trimită un episcop și preoți.
La sosirea acelora, regele, regina și toată casa lor se botezară și, îndemnați de sfânta Nina, ridicară o
biserică lângă cedrul din grădină (331). După o vreme, regele trimise preoți să propovăduiască
Evanghelia în regatul întreg.

Atunci sfânta Nina se retrase în ținutul uscat Aragva, unde se ruga cu lacrimi, cerând lui Dumnezeu
întărirea norodului în dreapta credință. Din lacrimile sale, țâșni un râu minunat care mai apoi le-a ajutat
pe mamele care nu aveau lapte. Apoi, văzând pe cer o cruce luminoasă deasupra bisericii Mtskheta,
sfânta Nina, însoțită de câțiva preoți plini de râvnă, plecă să propovăduiască Evanghelia la popoarele
barbare din Caucaz. Prin puterea dumnezeiască a cuvântului lui Dumnezeu și prin minunile săvârșite, ea
îi aduse pe barbari la dreapta credință, făcându-i să renunțe la idoli și să se boteze. Tot prin
propovăduirea ei, veni la lumina adevăratei credințe și regina Sofia, din regatul vecin, Kakhetie, la est de
Mtskheta.

După aceste osteneli ale răspândirii dreptei credințe, sfânta Nina se retrase într-o colibă unde își dădu
sufletul în mâinile Domnului, în anul 339, înconjurată de rege, de oamenii de la curte, de preoți și de
credincioșii care veniseră să-i fie alături în ultimele clipe.

„Cu Harul dat ție de Dumnezeu ne călăuzești, căci preacinstita ta pomenire, Sfântă Nina cea întocmai cu
Apostolii o prăznuim și cu umilință venim la chipul tău împodobit cu cinstita Cruce, din suflet rugându-te:
păzește-ne pe noi în viața aceasta în credință dreaptă, în evlavie și curăție, ca la adormirea noastră să ne
învrednicim a-I cânta Domnului așa: Aliluia!

Tulburați de viforul patimilor lumești, nu ne pricepem noi cum să lăudăm minunata ta îndrăzneală,
Sfântă Nina de Dumnezeu aleasă, căci la Roma păgână nu te-ai înfricoșat să mergi și dorința ta în numele
lui Hristos să împlinești. Iar Preacurata Maică, din înseși preacuratele sale mâini, Crucea ți-a dat și la
binevestirea cuvântului mântuitor în țara ivireană te-a chemat, pentru toți acei care doreau să-i cânte lui
Dumnezeu așa: Aliluia!

https://manastireasuruceni.md/articole/sfanta-nina-cea-intocmai-cu-apostolii-luminatoarea-
georgiei.html

O icoană în tehnica frescă reprezentând pe Sfânta Întocmai cu Apostolii, Nina, luminătoarea Georgiei, a
fost descoperită recent în timpul restaurării unei Biserici din Georgia.

Doar câteva astfel de fresce au supraviețuit până în prezent, iar aceasta este una din ele.

Fresca a fost găsită în biserica Schimbării la Față a Domnului din nord-vestul orașului Tsalenjikha.
În reprezentare Sfânta Nina ține în mâini o Evanghelie și o cruce. Se estimează că a fost pictată în secolul
al XIV-lea, informează Orthochristian.

Foto Credit: Orthochristian

Fresca din secolul XIV reprezentându-o pe Sfânta Nina, Foto credit: orthochrisitan

Pe lângă cele două elementele iconografice, un alt lucru care face descoperirea unică este faptul că
inscripția „Sf. Nina” poate fi citită cu ochiul liber. În cazul celorlalte fresce descoperite numele nu este
lizibil astfel încât să poată fi citit.

„Putem confirma că fresca ce reprezintă pe Sfânta Nina a fost pictată de iconograful bizantin Cyrus
Manuel Evgenikos în perioada 1384 – 1396” a spus Merab Buchukuri șeful proiectului de restaurare a
bisericii Schimbării la Față a Domnului.

Pictorul a fost angajat de un georgian înstărit, Vamek Daidiani, pentru a picta lăcașul de cult în stil
bizantin paleologic.

https://basilica.ro/o-fresca-din-secolul-xiv-reprezentand-pe-sfanta-nina-a-fost-descoperita-in-georgia/

Sfanta Nina, cea intocmai cu Apostolii si luminatoarea Georgiei

Sfanta Nina, cea intocmai cu Apostolii

Sfanta Nina s-a nascut in jurul anului 290, in Capadocia. La implinirea varstei de 12 ani, ajunge in grija
staretei Niofora, pentru ca tatal ei devine pustinc, iar mama sa ia decizia sa-si petreaca viata ingrijindu-
se de saraci si de cei in suferinta.
Cu binecuvantarea episcopul Iuvenalie, pleaca din Ierusalim catre Armenia. In anul 315 ajunge in
Mtskheta, locul in care, potrivit celor marturisite de stareta Niofora, s-ar afla Camasa lui Hristos.
Savarseste diverse minuni: converteste la crestinism pe conducatorul sinagogii din Abiatar, revarsa
darurile Sfantului Duh asupra sotiei imparatului Miran, care era demonizata, si ca urmare a rugaciunii
sale, ii va reda vederea imparatul Mirian.

Cea din urma minune va face ca imparatul Mirian sa paraseasca inchinarea la idoli si sa-l primeasca,
pentru crestinarea Iviriei, pe Eustatie, arhiepiscopul Antiohiei.

A trecut la cele vesnice pe data de 14 ianuarie 338. Este numita "cea intocmai cu Apostolii" pentru
nevointa sa in crestinarea Georgiei.

Rugaciune catre Sfanta Nina, cea intocmai cu Apostolii si luminatoarea Georgiei

O, atotlaudata si preaminunata Nina, cea intocmai cu Apostolii, mare podoaba a Bisericii dreptmaritoare
si lauda cinstita a poporului ivirean, cea care intreaga tara georgiana cu invatatura dumnezeiasca a
Evangheliei ai luminat; cu faptele apostolesti ai invins vrajmasul mantuirii noastre, cu munca si
rugaciunile ai sadit aici gradina lui Hristos, care a dat roade multe. Praznuind sfanta amintirea ta, ne
infatisam cinstitului tau chip si cu evlavie sarutam atotlaudatul dar dat tie de Maica Domnului - Crucea
de minuni facatoare, pe care ai infasurat-o cu parul tau pretios, si te rugam cu umilinta ca pe o vesnica
ocrotitoare a noastra: de toate relele si scarbele pazeste-ne, pe dusmanii Bisericii Sfinte a lui Hristos si
pe potrivnicii evlaviei intelepteste-i, turma ta ocroteste-o si roaga-L pe Atotbunul Dumnezeu si
Mantuitorul nostru, in fata Caruia te afli, pace tarii noastre sa daruiasca, oamenilor viata indelungata si
spor in tot lucrul bun si mijloceste pentru noi sa ne primeasca in imparatia Sa cereasca unde toti sfintii
lauda Preasfant numele Lui acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
https://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/sfanta-nina-intocmai-apostolii-luminatoarea-
georgiei-75135.html

Sfânta Nina (sau Nino), cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei, este cea mai cunoscută dintre
sfinții din Biserica Ortodoxă a Georgiei. Prăznuirea ei se face la 14 ianuarie.

Viața

Sfânta Nina s-a născut în Capadocia în jurul anului 290, din părinți nobili și credincioși. Tatăl ei, generalul
roman Zabulon, era rudă cu sfântul mare mucenic Gheorghe (și el căpetenie în armata romană), iar
mama ei, Suzana, era soră cu patriarhul Ierusalimului, Iuvenalie.

Pe când Nina avea 12 ani, părinții ei s-a mutat la Ierusalim, și au deveni monahi: Zabulon pustnic în
deșertul Iordanului, iar Suzana slujind pe cei săraci și în suferință la Ierusalim. La rândul ei, Nina a fost
dată în grija stareței Niofora, și s-a dedicat rugăciunii și studiului Sfintei Scripturi.

După câțiva ani, Nina pleacă din Ierusalim spre Armenia și Georgia, cu binecuvântarea patriarhului
Iuvenalie, unchiul ei, spre a se închina Giulgiului lui Hristos, care se spunea că este în acele locuri. În anul
315 ajunge în Mtskheta, capitala regatului ivirit al Georgiei. Aici intră în anturajul regelui Mirian și a
reginei Nana și săvârșește multe minuni: convertește la creștinism pe conducătorul sinagogii, Abiatar
(dimpreună cu mai mulți evrei din comunitatea locală), o vindecă pe regina Nana, care era demonizată,
cu rugăciunile ei redă vederea regelui Mirian. Acesta părăsește păgânismul închinării la idoli și primește
creștinismul solicitând pe Patriarhul Eustatie ai Antiohiei ca să creștineze țara.

Sfânta Nina a trecut la cele veșnice la 14 ianuarie 338.

https://ro.orthodoxwiki.org/Nina
Nina era înrudită cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghie şi cu Iuvenalie, Patriarhul Ierusalimului. Părinţii ei
erau membri ai aristocraţiei capadociene, şi, după tunderea lor în monahism, educaţia şi grija Ninei a
fost încredinţată Patriarhului Iuvenalie. Auzind de poporul georgian care încă zăcea în păgînism, fecioara
Nina a dorit de la o vîrstă foarte fragedă să meargă în Georgia şi să-i boteze pe georgieni. Cînd
Dumnezeu a binevoit şi a deschis această cale, tînăra Nina a călătorit în Georgia unde într-o perioadă
scurtă de timp a cîştigat iubirea poporului georgian. Nina a izbîndit în botezarea lui Mirian, împăratului
georgienilor, a soţiei lui, împărăteasa Nana, şi a fiului lor, Bakar, care mai tîrziu a fost împreună-lucrător
zelos cu Nina în nevoinţa ei misionară, în tot timpul vieţii ei. Nina a călătorit în întreaga Georgie, cu
scopul de a aduce tot poporul la Hristos, şi aceasta în timpul cînd se dezlănţuiseră deja teribilele
persecuţii ale lui Diocleţian împotriva creştinilor. Nina s-a odihnit de toate nevoinţele ei la anul 335 după
Hristos, cînd a adormit cu pace. Trupul ei este înmormîntat în Biserica Catedralei din Mtzkheta, de unde
a lucrat multe minuni şi după moarte.

https://calendar.ortodox.md/calendar/entry/RO/112

Sfânta Nino (sau Nina, Nona, Cristiana, Crișona; în georgiană წმინდა ნინო; n. ca. 325, probabil în
Grecia sau Italia m. ca. 361 în Bodbe, Kaheția, Georgia) a fost cea care a inițiat convertirea georgienilor la
creștinism. În Biserica Ortodoxă Georgiană, sfânta Nino este venerată în rândul apostolilor.

Nino a fost o creștină originară din Grecia sau Italia, care ajunsese drept captivă de război în Cappadocia
și apoi în Iberia, statul georgian de est în antichitate. În Mtsjeta, capitala Iberiei, ea a devenit celebră ca
vindecătoare de boli și cunoscătoare de ierburi. Renumele ei a ajuns la urechile reginei iberice Nana,
care a chemat-o în palatul său, în speranța de a se vedea vindecată de o boală grea. Nino a reușit într-
adevăr să o vindece pe regină, dar a refuzat răsplata generoasă a regelui Mirian al III-lea, spunând că
puterea ei taumaturgică este un dar al lui Dumnezeu.

O altă legendă este legată de regele Mirian. Se spune că acesta s-ar fi rătăcit în timpul unei vânători și a
fost împiedicat de o ceață stranie să-și regăsească drumul spre casă. El i-a chemat atunci în ajutor pe toți
zeii cunoscuți în Iberia, dar de-abia atunci când i s-a adresat zeului venerat de Nino a reușit să fie salvat.
Ca urmare a acestei experiențe, Mirian a adoptat creștinismul. Conform altor legende, regele s-a
convertit după ce fusese el însuși vindecat de către Nino. Mirian a instituit creștinismul ca religie de stat
în Iberia în anul 337 (sau, după opinia reprezentată de Biserica Ortodoxă Georgiană, deja în 326). Sfătuit
de sfânta Nino, regele a trimis soli la curtea lui Constantin cel Mare și a solicitat prin ei trimiterea de
preoți creștini în Iberia.

Sfânta Nino și-a petrecut sfârșitul vieții ca pustnică în apropierea unei mănăstiri cappadociene. În anul
361 ea s-a îmbolnăvit la întoarcerea dintr-o călătorie în Tușeția, o regiune din estul Georgiei, și a murit în
preajma localității Bodbe în regiunea Kaheția. Regele Mirian a întemeiat deasupra mormântului ei în
Bodbe o biserică, care a fost ulterior inclusă în mănăstirea Ninotsminda.

Crucea sfintei Nino, încropită de ea însăși din păr și tulpini de viță de vie, este păstrată în catedrala Sioni
din Tbilisi.

Hagiografie

Sfînta Nino este menționată pentru prima oară în Historia Ecclesiastica (X, 11) a lui Tyrannius Rufinus,
care aflase de legendă în anul 395 la Ierusalim, de la prințul georgian Bakur. La Rufinus este vorba de o
anonimă care înfăptuise minuni și creștinizase Georgia. Numele Nino este transmis de un manuscris
georgian scris între anii 960 și 970 în mănăstirea Șatberdi din nord-estul Turciei de azi[1]. Hagiografiile
mai târzii au făcut din Nino misionara Armeniei, o rudă a sfântului Gheorghe sau o prințesă romană.

Fiind patroana statului georgian, sfintei Nino i s-a ridicat în 1994 la Tbilisi un monument creat de
sculptorul Zurab Zereteli.

Sfânta Nino a fost adoptată ca patroană și de congregația catolică a "Surorilor Sfintei Cristina", înființată
în 1801 de Victoire de Méjanés în Argancy, din 1808 cu sediul în Metz, care se ocupă de educația fetelor
și de îngrijirea bolnavilor.

Sărbătoarea

Sfânta Nino este sărbătorită de bisericile ortodoxe în zilele de 27 octombrie și 14 ianuarie, de biserica
romano-catolică în 15 decembrie, de Biserica Armeană-Gregoriană în 29 octombrie.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nino

Sfintele Salomea din Ujarma şi Perozhavra din Sivnia au fost ucenicele cele mai apropiate ale Sfintei
Nina, Luminătoarea Georgiei. Sfânta Nina a fost cea care le-a convertit la credinţa creştină.

Sfânta Salomea a fost soţia lui Revi, fiul regelui Mirian, iar Perozhavra a fost căsătorită cu domnitorul
regiunii Kartli. Ambele sfinte au fost regine, dar au reuşit să îşi împlinească atribuţiile imperiale, cât şi
îndatoririle de ucenice ale Sfintei Nina. Sfânta Nina le-a învăţat să se roage, iar acestea posteau regulat şi
făceau fapte bune. Datorită statutului lor social influent cele două regine au putut să o ajute deosebit de
mult pe Sfânta Nina în activitatea ei de răspândire a credinţei ortodoxe.

După încreştinarea celor din regiunea Kartli, la sugestia Sfintei Nina şi prin ordinul Regelui Mirian, Sfânta
Salomea a ridicat o cruce in Ujarma, regiunea Kakheti

Când Sfânta Nina s-a îmbolnăvit, în satul Bobde, Reginele Salomea şi Perozhavra au vegheat la căpătâiul
ei plângând cu amar despărţirea de iubitul lor dascăl şi vindecător. Acestea au rugat-o pe Sfânta Nina,
care îşi trăia ultimele clipe pe acest pământ, spunându-i: „Spune-ne, regina noastră, cum ai venit în ţara
noastră ca să ne izbăveşti sufletele şi unde ai crescut? Spune-ne cum să continuăm faptele tale bune. Tu
cea care ne-ai eliberat din robia vrăjmaşului, spune-ne ce să facem?”.

Din informaţiile transmise de Sfânta Nina, Sfintele Salomea şi Perozhavra au scris viaţa Sfintei Nina,
Luminătoarea Georgiei. Biserica Ortodoxă a Georgiei le sărbătoreşte pe aceste două sfinte în data de 15
ianuarie, următoarea zi după praznicul Sfintei Nina.

https://basilica.ro/sfintele-salomea-si-perozhavra-biografele-sfintei-nina-a-georgiei/