FINANȚE PUBLICE

- SEMINAR 3 -
Lect. univ. dr. Mihaela IACOB
FABBV, ASE București
mihaela.iacob@fin.ase.ro

Concepte ale Finanțelor Publice

Nevoi individuale și nevoi colective (sociale);
bunuri private și bunuri (servicii) publice (sociale)

1. NEVOI
Nevoile oamenilor se împart în:
• nevoi individuale
• nevoi colective (sociale sau obștești)
• nevoi cvasipublice (semipublice; mixte)

• Nevoile individuale
 nevoia de hrană, îmbrăcăminte și încălțăminte, de adăpost;
 depind de preferințele fiecărui om, diferă în funcție de vârstă, sex, ocupație, mediu social,
zonă geografică și sunt satisfăcute pe seama bunurilor private, precum alimente, haine,
locuință, bunuri ce pot fi procurate de la producători sau de la cei care le comercializează,
având prețul stabilit la piață, în funcție de raportul existent între cererea consumatorilor
și oferta producătorilor.

• Nevoile colective
 nevoile oamenilor nu se limitează numai la nevoile lor individuale, oamenii având, pe
lângă acestea multiple alte nevoi sociale:
- să fie apărați împotriva eventualelor agresiuni militare externe, ca și a atacurilor
săvârșite de persoane sau organizații teroriste;
- să fie protejați împotriva indivizilor care, nesocotind legea și regulile de conviețuire în
societate, le pun în pericol viața, integritatea corporală sau agoniseala;
- să fie ajutați să lupte împotriva acțiunii dezlănțuite de forțele oarbe ale naturii
(inundații, incendii, furtuni, uragane, seisme etc.);

1
 - să fie asistați atunci când se află într-o situație socială critică (orfani, bătrâni, persoane
cu handicap, oameni bolnavi cronici și alte categorii sociale fără posibilități materiale
de trai etc.), căreia nu-i pot face față fără sprijinul comunității.
 sunt satisfăcute pe seama unor activități (servicii) organizate de autoritățile publice vizând
asigurarea apărării naționale, menținerea ordinii interne și a securității civile, păstrarea
echilibrului ecologic, protecția socială etc. (bunuri publice);
 reclamă existența unor instituții publice capabile să satisfacă trebuințele cetățenilor,
oferindu-le bunurile materiale sau serviciile de care au nevoie (în natură sau în bani) și pe
care aceștia nu și le pot procura prin mecanismul pieței;
 autoritățile publice se preocupă de satisfacerea acestora în favoarea tuturor membrilor
societății, fără criterii de eligibilitate și fără vreo contribuție directă din partea acestora
la acoperirea cheltuielilor instituțiilor publice care prestează astfel de servicii.

• Nevoile cvasipublice
 întrunesc trăsături specifice atât nevoilor individuale, cât și nevoilor sociale și pot fi
satisfăcute atât pe seama bunurilor publice, cât și pe seama bunurilor private (de ex:
nevoia de educație și instrucție, nevoia de servicii medicale).

De ce nevoia de educație și servicii medicale sunt nevoi cvasipublice?

Întrebări ajutătoare:
- cine sunt beneficiarii învățământului și ai asistenței medicale?
- care sunt avantajele unor persoane educate și sănătoase?

Răspuns:

Beneficiarii învățământului sunt:

o copiii și tinerii;
o întreprinderile și instituțiile în care absolvenții își vor desfășura activitatea;
o societatea în ansamblul ei (o societate mai educată = o societate mai curată, cu o rată a
criminalității redusă).
Avantajele:
o pot fi directe / pot fi individualizate, deci nevoia de educație ar trebui satisfăcută pe seama
bunurilor private, achiziționate la prețul pieței de cei interesați;
o pot fi indirecte, învățământul oferind unele foloase întregii societăți, de unde rezultă că
efortul financiar privind satisfacerea nevoii de educație ar trebui suportat de societate.

- faptul că, pe lângă avantajele directe, învățământul oferă și anumite foloase indirecte,
care revin întregii societăți și care au caracter indivizibil, denotă că cel puțin o parte din
efortul financiar reclamat de funcționarea învățământului ar trebui suportat de societate;
- modalitatea de satisfacere a nevoii de educație și pregătire profesională diferă în funcție
de preferințele sau de posibilitățile materiale ale celor interesați.

2
Beneficiarii serviciilor medicale sunt:
o persoanele care apelează la serviciile respective;
o întreaga societate (creșterea speranței la naștere, reducerea morbidității, eradicarea unor
maladii, diminuarea mortalității);
Avantajele:
o unele pot fi individualizate, deci unele nevoi individuale pot fi satisfăcute se seama bunurilor
private (asistență medicală cu plată);
o unele nu pot fi individualizate, nevoia fiind satisfăcută pe seama serviciilor publice prestate
în mod gratuit.

 uneori, nevoile individuale nu pot fi satisfăcute în sistem privat din lipsa posibilităților
de plată ale unor categorii sociale (bătrâni, persoane cu handicap, orfani, copii
abandonați, invalizi și văduve de război și revoluție), de aceea apare necesitatea ca și
nevoile individuale să fie, într-o anumită măsură, satisfăcute fără plată sau cu plată
redusă, în sistemul public. Asistența socială se poate acorda:
- în natură: internare și îngrijire în cămine de bătrâni, spitale, case de copii,
organizarea de conține pentru săraci etc.;
- în bani: acordare de pensii, ajutoare.
 în cazul nevoilor semipublice, satisfacerea cererilor de autoritățile publice se face în
mod selectiv, pe baza anumitor criterii de eligibilitate a beneficiarilor (la acordarea de
burse se ține seama de rezultatele la învățătură ale elevilor și studenților și/sau de
situația materială a susținătorilor acestora; la acordarea de reduceri sau de scutiri la
tarifele de călătorie pe căile ferate se ține seama de statutul beneficiarului: veteran de
război, urmaș al unui erou-martir al revoluției, pensionar de asigurări sociale, elev sau
student etc.) 1

Văcărel (2004, pp. 45-53)

1

3
2. BUNURI ȘI SERVICII
Bunurile care satisfac respectivele nevoi se împart în următoarele categorii:
• bunuri private
• bunuri publice
• bunuri cvasipublice (bunuri publice mixte; bunuri publice impure)

• Bunurile private
 definiție 2:
- acele bunuri oferite de producători autonomi, se află în cantități limitate din cauza
mărimii date a factorilor de producție și a cererii din partea consumatorilor potențiali,
care la rândul său este limitată de capacitatea de plată a acestora.
 trăsături:
o rivalitatea (bunurile sunt concurențiale) sau divizibilitatea 3:
- achiziționarea unui bun de un cumpărător într-o anumită cantitate determină
diminuarea ofertei acelui bun, la dispoziția celorlalți cumpărători rămânând o
cantitate mai mică;
- un bun poate fi consumat doar de o singură persoană;
- consumul unei persoane intră în concurență cu consumul celorlalte persoane,
deci un bun consumat de o persoană nu poate fi consumat de o alta.
o posibilitatea excluderii 4:
- deținătorul bunului este în măsură să împiedice accesul altor persoane care
refuză să îl cumpere la prețul cerut.
 exemple 5:
- bunurile cumpărate de la supermarket sunt exemple de bunuri private.
Fiecare cantitate de bun achiziționată sau consumată înseamnă o cantitate
mai mică la dispoziția altor consumatori. Producătorul deține dreptul de a
decide să vândă sau să nu vândă bunul, iar noi, în calitate de consumatori,
avem dreptul de a decide să-l cumpărăm sau să nu-l cumpărăm. În aceste
cazuri, există rivalitate în consum și posibilitate excluderii atât din partea
producătorilor, cât și a consumatorilor.

2
Văcărel (2004, p. 45)
3
Idem
4
Moșteanu (2008, p. 14)
5
Campbell&Brown (2003, pp. 261-263)

4
• Bunurile publice pure
 definiție 6:
- bunuri de care se bucură toată lumea, în comun, astfel încât consumarea unui
asemenea bun de un individ nu afectează consumul aceluiași bun de un alt individ.
 trăsături:
o non-rivalitate în consum:
- o dată ce au fost produse, acestea pot fi consumate de un număr mare de
persoane, fără a se înregistra costuri suplimentare de producție 7;
- ofertă este indivizibilă, adică întreaga cantitate produsă din bunul considerat este
pusă la dispoziția colectivității spre a fi consumată/utilizată în comun de toate
persoanele interesate 8;
o non-excludere (imposibilitatea excluderii) 9:
- un individ nu poate fi exclus de la consumul acestor bunuri;
- imposibilitatea excluderii din partea producătorilor: producătorii nu pot exclude
consumatorii sau alți producători care doresc acces la bunurile respective;
- imposibilitatea excluderii din partea consumatorilor: consumatorii nu pot alege să
nu aibă acces la bun sau să nu îl consume.
 exemple clasice de bunuri publice pure:
- apărarea națională, aerul, protecția împotriva inundațiilor, zgomotul.

• Bunurile publice mixte

a. Bunuri publice mixte caracterizate prin non-rivalitate, dar unde se aplică posibilitatea
excluderii atât pentru producător, cât și pentru consumator
 exemple:
- drum cu taxă neaglomerat: prin taxă se exclud potențialii utilizatori, iar consumatorii
pot alege să treacă sau nu pe drumul respectiv10;
- sistemele de navigare prin satelit – GPS 11: sunt pe de o parte bunuri non-rivale,
deoarece indivizii pot profita de avantajele semnalelor radio fără a diminua
capacitatea altora de a le folosi și, pe de altă parte, bunuri cu posibilitatea excluderii,
deoarece receptoarele undelor radio sunt vândute la prețul pieței 12.

6
Moșteanu (2005, p. 29)
7
Văcărel (2004, p. 46)
8
Idem.
9
Campbell&Brown (2003, pp. 261-263)
10
Idem.
11
Global Positioning System: satelitele GPS trimit semnale radio ce pot fi recepționate de receptori, permițând
utilizatorilor stabilirea locului exact în care se află
12
Rosen (2008, pp. 60-61)

5
b. Bunuri publice mixte caracterizate prin rivalitate și imposibilitatea excluderii (din partea
producătorului):
 exemple 13:
- drum aglomerat fără taxă: este un bun rival deoarece acesta nu mai este „consumat”
de toată lumea, însă nu presupune excluderea prin preț (poate exista însă excludere
din partea consumatorului).
c. Bunuri publice mixte caracterizate de non-rivalitate, imposibilitate excluderii din partea
producătorilor, dar consumatorii au dreptul și posibilitatea de a nu consuma bunul:
 exemple 14:
- programele gratuite TV: recepția unui program de un telespectator nu slăbește
semnalul pentru ceilalți, producătorul nu poate exclude posibilii telespectatori, dar
consumatorii pot decide dacă doresc sau nu să vizioneze programul respectiv.
Modificările tehnologice privind inventarea și comercializarea decodoarelor de
televiziunile cu plată a permis unor producători să înlăture în mod efectiv
caracteristica de non-exclusivitate.

Observații:
A. Chiar dacă toată lumea consumă aceeași cantitate dintr-un bun, valoarea atribuită de fiecare
individ poate să difere. Luând cazul apărării naționale, un individ care este preocupat de
siguranță prețuiește mai mult apărarea națională decât un individ care se simte în siguranță 15;
B. Teoretic, participarea autorităților publice la satisfacerea nevoilor colective este determinată
de imposibilitatea sectorului privat de a oferi bunuri și servicii, deoarece:
- nu este organizat să desfășoare astfel de activități;
- nu poate stabili cu exactitate beneficiarii acestora, pentru a le solicita plata prețului
datorat;
- deși este capabil să producă anumite bunuri și servicii, nu își asumă o asemenea sarcină,
din cauza incapacității beneficiarilor de a suporta costul acestora 16.
C. Practic, faptul că un bun este public sau privat nu este o informație suficientă pentru a
identifica sectorul care le furnizează. Bunurile private pot fi uneori furnizate de sectorul public,
ca de exemplu locuințele sau bunurile publice pot fi furnizate în sistem privat.
 Exemplu 17:
- păstrarea calității străzilor din orașe. Toți locuitorii acestora își doresc spații curate și
sigure în care să se plimbe, iar autoritățile locale utilizează veniturile fiscale pentru a
furniza public departamente de poliție pentru siguranță, departamente sanitare pentru
curățenie și lucrări publice pentru a întreține și renova spațiile publice. Din păcate,
furnizarea publică a acestor servicii nu este întotdeauna eficientă, așa cum a fost cazul
Pieței Times Square din New York, o zonă din Manhattan, care la 1980 era plină cu hoți,
vânzători de heroină, prostituate și magazine care vindeau diferite tipuri de arme.
Autoritățile locale au încercat timp de 10 ani să facă curățenie în Times Square, dar în

13
Rosen (2008, p. 53)
14
Campbell&Brown (2003, pp. 261-263)
15
Rosen (2008, p. 53)
16
Văcărel (2004, p. 46)
17
Gruber (2005, pp. 178-179)

6
 cele din urmă au renunțat. Dar, în 1992, un grup de oameni de afaceri locali au decis să
întreprindă o entitate legală care să furnizeze în mod privat servicii de securitate și
sanitare locale, finanțând aceste servicii prin „taxe” impuse afacerilor locale. Din punct
de vedere teoretic, această inițiativă ar trebui să eșueze din cauza comportamentului
pasagerului clandestin, deoarece fiecare agent economic pur și simplu va spera ca alți
agenți economici din zona în cauză să plătească pentru serviciile de pe urma cărora vor
beneficia toți. Însă, legea din New York este astfel structurată încât dacă la această
inițiativă a agenților economici aderă mai mult de 60% din afacerile comunității locale,
atunci aceasta poate impune „taxe” tuturor agenților economici locali. În cazul de față,
circa 84% din agenții economici locali au fost de acord să plătească „taxe” pentru a
finanța serviciile oferite. Totul a avut un succes răsunător. Serviciile oferite de angajații
acestei mișcări sunt sarcini sanitare precum măturatul străzilor, golirea coșurilor de
gunoi, îndepărtarea desenelor graffiti, dar și servicii de siguranță publică. Pentru aceasta
din urmă, angajații sunt însă neînarmați și colaborează cu poliția. Activitățile criminale
au scăzut semnificativ, zona a devenit mai curată și mai atractivă, iar ca rezultat al
acestor îmbunătățiri, afacerile și turismul sunt din nou înfloritoare.

3. DEZBATERE MATERIAL
Hoppe, Hans Hermann. 2010. Teoria socialismului și capitalismului. Institutul Ludwig von Mises
România – cap. 10. Producția capitalistă și problema bunurilor publice, http://mises.ro/227/

Răspundeți, având ca punct de plecare materialul de mai sus, la următoarele întrebări:

1. Care sunt, conform teoriei bunurilor publice, trăsăturile bunurilor publice?
2. Se poate face, în mod complet și definitiv, distincția bunuri publice - bunuri private?
Argumentați răspunsul!
3. Care este raționamentul moral construit împotriva teoriei bunurilor publice?
4. Care este raționamentul economic construit împotriva teoriei bunurilor publice?
5. Cum vă poziționați vis-a-vis de această critică adusă teoriei bunurilor publice?

7
BIBLIOGRAFIE:
Campbell, Harry F., Brown Richard P.C. 2003. Benefit-Cost Analysis: Financial and Economic
Appraisal using Spreadsheets. Cambridge University Press
Gruber, Jonathan. 2005. Public Finance and Public Policy. Massachusetts Institute of
Technology, Worth Publishers
Hoppe, Hans Hermann. 2010. Teoria socialismului și capitalismului. Institutul Ludwig von Mises
România – cap. 10. Producția capitalistă și problema bunurilor publice, http://mises.ro/227/
Moșteanu, Tatiana (coordonator). 2005. Economia Sectorului Public, ediția a II-a, București:
Editura Universitară
Moșteanu, Tatiana (coordonator). 2008. Buget și Trezorerie Publică, ediția a III-a revizuită.
București: Editura Universitară
Rosen, Harvey. 2008. Public Finance, eighth edition. McGraw-Hill
Văcărel, Iulian (coordonator). 2004. Finanțe Publice, ediția a IV-a, București: Editura Didactică și
Pedagogică