PREȚUL

Sub aspect economic prețul reprezintă reflectarea bănească a valorii bunurilor sau
serviciilor, comparate și corelate prin prisma cantității, calității și a altor criterii.

În practica economică se întâlnesc două mari categorii de prețuri: prețuri de aprovizionare

(preț de achiziție, preț negociat, preț cu ridicata, preț de import, preț de livrare al importatorului,
preț de vânzare al firmei de comerț cu ridicata, prețul bursei) și prețuri de vânzare (prețul de
vânzare al producătorilor, al importatorilor, al firmelor de comerț cu ridicata și cu amănuntul).

Nivelul prețului depinde de raportul dintre cerere și ofertă, de gradul de utilitate, de calitatea și
accesibilitatea sau raritatea produselor.

Funcțiile prețurilor

Principalele funcții ale prețurilor sunt: funcția de corelare a ofertei cu cererea, funcția de
calcul sau de măsurare a cheltuielilor și rezultatelor, funcția de recuperare a costurilor și de
restituire a veniturilor, funcția de stimulare a agenților economici.

Influența prețului asupra profitului

Prețul influențează direct proporțional marimea profitului. Modul de calcul al profitului este:

Pr = CA - CT,
unde: Pr = profit, CA = cifra de afaceri, CT = Cost total.
CA = P*Q,
unde: P = preț și Q = volumul producției!

Modalităţi de exprimare a preţurilor

De-a lungul timpului au fost cunoscute mai multe forme de realizare a schimbului: marfă contra
marfă, marfă contra bani şi bani contra bani. De aici au rezultat două moduri de interpretare a
preţurilor: forma naturală şi forma bănească. Schimbul de marfă contra marfă (trocul) a dominat
piaţa în faza iniţială de existenţă a acesteia. În acest caz preţul devine expresia naturală a valorii
de schimb, categoriile economice de valoare de schimb şi preţ suprapunându-se. Astfel preţul
este exprimat în unităţi naturale. Cea mai răspândită modalitate de realizare a schimbului este cea
de marfă-bani, motiv pentru care preţurile se exprimă aproape în exclusivitate în bani. Din aceste
modalităţi de exprimare a preţurilor putem desprind şi funcţiile preţurilor. Astfel preţul apare ca
instrument sintetic de măsură a valorii mărfurilor. Prin intermediul preţului se asigură schimbul
de mărfuri, evidenţa cheltuielilor de producţie, a rezultatelor dând astfel posibilitatea analizei
situaţiei economico-financiare a agenţilor economici. Dată fiind această funcţie banii se pot
transforma oricând în mărfuri uşurând considerabil schimbul. Banii sunt folosiţi în egală măsură
atât de vânzători cât şi de cumpărători înlesnind consumul şi producţia. În principiu vânzătorul
îşi transformă mai întâi marfa în bani pe care-i primeşte de la cumpărătorul acesteia, pe care îi
poate folosi apoi în calitatea sa de cumpărător ai altor mărfuri. Pe de altă parte banii
cumpărătorului provin tot din acte de vânzare-cumpărare, prin aceasta punându-se în evidenţă
funcţia banilor de mijloc de circulaţie. Prin intervenţia banilor schimbul direct de marfă X contra
marfă Y se scindează în două acte de schimb de sine stătătoare: Marfă X – bani şi bani – marfă Y
În general aceste două acte nu coincid în timp şi spaţiu, ceea ce în cazul unor întârzieri foarte
mari poate duce la apariţia unor crize economice. Preţurile în economie au şi o funcţie de pârghie
economică, ele sunt o pârghie economică deoarece cuprind în structura lor şi alte elemente care
sunt considerate pârghii economice (salarii, impozite etc.). Preţurile în special la produsele din
ramurile finale se formează având la bază preţurile din ramurile primare şi intermediare care au
şi ele rol de pârghie economică. Totodată preţul poate fi considerat ca expresie a unui sacrificiu
sau de întruchipare a unui câştig. Nici o marfă nu se cere şi nu se obţine pe piaţă gratuit, pentru
obţinerea ei este necesar să se renunţe la o alta, care astfel trebuie sacrificată. Deci preţul este
expresia renunţărilor sau sacrificiilor pe care o persoană trebuie să le facă pentru a dobândi o
marfă. Aceste renunţări sunt incluse în expresia costului de oportunitate. Dar un act de schimb nu
implică numai ceea ce participanţii la el sacrifică ci şi ceea ce dobândeşte fiecare în urma sa. De
aceea preţul este şi expresia câştigului dobândit de cel care cedează o marfă contra alteia.
Ţinându-se seama de stadiile şi verigile pe care le parcurg mărfurile în mişcarea lor de la
producător la consumator, de particularităţile circulaţiei mărfurilor, de elementele structurale ale
preţurilor, de deosebirile dintre sfera producţiei şi a serviciilor în practică se întâlnesc trei
modalităţi de exprimare a preţului - preţul cu ridicata - preţul cu amănuntul - tariful.