Toate organizațiile constituite pe criterii de profitabilitate, stabilesc preturi pentru produsele sau

serviciile pe care le oferă. Chiar dacă se ascund sub un nume diferit, în esență, prin funcțiile
îndeplinte, multe alte concept sunt tot prețuri: chiria este prețul muncii, impozitul pe venituri este
prețul dreptului de a câștiga bani, tariful este prețul unui serviciul, salariul este prețul muncii etc.
În mod tradițional prețurile erau stabilite de cumpărători și vânzători, prin negociere. Astfel, la
deschiderea tratativelor, vânzătorii solicitau un preț, cumpărătorii solicitau alt preț, după care se
ajungea la un preț acceptabil pentru ambele părți.
Prețul a fost timp îndelungat criteriul principal de alegere între oferte diferite, astfel devenind
singura variabilă care poate fi adaptată rapid pentru a răspunde atacurilor concurenților sau
modificării cererii.
În practica economică putem regăsi două mari categorii de prețuri: prețuri de aprovizionare ( preț
de achiziție , preț negociat , preț de import, preț de livrare etc) și prețuri de vânzare ( prețul de
vânzare al producătorilor, al importatorilor, al firmelor de comerț cu ridicata și amănuntul).
Nivelul prețului depinde de raportul dintre cerere și ofertă, de gradul de utilitate, de calitatea și
accesibilitate sau raritatea produselor. Prețul este un factor crucian în decizia de cumpărare, el
trebuie afișat clar și, mai ales, trebuie să permită comparația cu alte prețuri. De asemenea nivelul
prețului și poziționarea merg mână în mână. Poziționarea privește modul în care produsul este
perceput de către consumatori, în comparație cu celălalte concurente.
Cea mai bună strategie de preț care poate fi adoptată este cea a prețului par-impar, fiind foarte
utilizată în rândul hypermarket-urilor având o eficiență înaltă în cee ace privește vânzarea
produselor. Aceasta strategie influențează percepția consumatorului dând prețului o anumită
formă. Astfel, folosirea prețului impar se pornește de la premise că oamenii cumpără mult mai
ușor un produs care costă 10,99 sau 12,99 lei decât unul la 11, respective 12 lei, deoarece îl
percep ca fiind mult mai ieftin decât în realitate. Pe de altă parte, marketerii utilizează prețuri
pare pentru produsele purtătoare de prestigiu, crezând că prețul potențează calitatea percepută.