GRUP ŞCOLAR „CSEREY-GOGA” CRASNA

JUDEŢUL SĂLAJ

PROIECT DE ABSOLVIRE
TEMA: HIDROGENUL, COMBUSTIBILUL
VIITORULUI

ABSOLVENT: SALANKI GEDEON

ÎNDRUMĂTOR: prof. ing. BODA BÉLA-CSABA

CALIFICAREA: MECANIC AUTO

ANUL DE ABSOLVIRE: 2010

 CUPRINS

ARGUMENT ....................................................................................................................... pag. 3

CAP. I Prezentarea generala a combustibililor motoarelor cu ardere interna.................... pag. 5

CAP. II Tipuri de aditivi utilizati pentru imbunatatirea calitatii combustibililor............... pag. 8

CAP. III. Tendite actuale privind combustibilii pentru automobile. ……………............... pag. 11

CAP. IV. Hidrogrenul ca combustibil ………………………………………………… .....pag. 16

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................ pag. 18

ANEXA 1. ........................................................................................................................... pag. 20

ANEXA 2. ........................................................................................................................... pag. 21

2
 ARGUMENT

Hidrogenul este un element chimic sub forma de gaz, la temperatura camerei. Este incolor,
inodor, insipid si foarte inflamabil. Atunci cand arde in aer, formeaza apa. Chimistul francez Antoine
Lavoisier a numit hidrogenul dupa cuvintele grecesti pentru "cel care formeaza apa".
Hidrogenul are cei mai mici atomi fata de alte elemente. Un atom de hidrogen contine un proton,
incarcat electric pozitiv si un electron, cu atat, mai mic. Hidrogenul se gaseste sub forma de gaz, dar
nu si in atmosfera. In gaz, perechile de atomi de hidrogen se unesc pentru a forma molecule.
Hidrogenul a fost unul din primii atomi care s-au format in Univers. S-au format la aproximativ trei
minute dupa Big Bang, explozia care a format Universul asa cum il stim. Protonii au inceput sa se
combine cu electronii pentru a forma atomi de Hidrogen abia dupa 300.000 de ani si s-a terminat
dupa 1.000.000 de ani. Inauntrul stelelor, nucleii se combina in reactii nucleare pentru a forma atomi
de Heliu. Aceste reactii chimice creeaza lumina si caldura Soarelui si a altor stele. Hidrogenul este
primul element din Tabelul Periodic si este reprezentat de litera "H". De obicei este plasat in
perioada 1, Grupa intai. El se poate combina cu aproape orice element si sa formeze compusi chimici
mai multi decat orice alt element.
Hidrogenul este al zecelea cel mai intalnit element pe pamant. Deoarece este foarte usor, acesta
ocupa mai putin de 1% din masa totala a pamantului, Hidrogenul pur nu se gaseste in natura,
deoarece el nu poate intretine viata, dar unii vulcani si puturi de ulei degaza o cantitate infima de
hidrogen gaz. Hidrogenul se gaseste in orice corp omenesc. Keratina, care se gaseste in unghii si fire
de par si in enzimele din intestine. Se gaseste si in ADN, in moleculele din mancarea care ne
furnizeaza energie zilnic: proteine, grasimi si carbohidrati. Alti compusi care contin oxigen sunt
metanul (CH4), etanul (C2H6), propanul (C3H8) si butanul (C4H10), in metanol si etanol (CH3OH si
C2H5OH). El formeaza si compusi anorganici, cum ar fi apa, amoniacul (NH3), acidul clorhidric
(HCl) si hidroxidul de sodiu ( NaOH).
Este cel mai cunoscut element din unvers. Spectroscoapele, instrumente care masoara lumina si
capacitatea luminii de a detecta elementul care o produce, au descoperit ca in Soare exista Hidrogen
si in majoritatea stelelor, daca nu in toate. Multi cercetatori cred ca din hidrogen au derivat alte
elemente chimice 90% din atomii din Univers sunt de Hidrogen, 9% Heliu si restul de 1% alte
elemente. Elemente mai grele se produc prin fuziune, proces prin care un atom se transforma
complet intr-un alt atom, al altui element. Fuziunea are loc la o temperatura foarte mare, de
aproximativ 200 de milioane de grade Celsius. La aceasta temperatura, atomii se unesc. Atomii de
hidrogen din stele fuzioneaza pentru a forma Heliu, iar reacita de fuziune degaja energie. Odata ce
procesul incepe, steaua se incalzeste, astfel incat la un miliard de grade Celsius, aproape orice
element se poate forma. Hidrogenul se gaseste in spatiul interstelar, ca atom al gazului si ca
molecule, raspandit ca o molecula pe centimetru cub.
Hidrogenul pur se gaseste sub forma de gaz in conditii normale, la temperatura camerei si
presiune atmosferica normala. Are molecula diatomica, reprezentata ca H2, este mult mai usor decat
aerul. La o temperatura de 0 grade celsius, are o densitate de 0.090 grame pe litru, unde aerul are 1.0
grame pe litru. Are o temperatura de fierbere la -258,8 grade celsius si ingheata la -259,14 grade
Celsius. Hidrogenul lichid este incolor in cantitati mici, dar capata o culoare albastruie in cantitati
mai mari. Hidrogenul solid este tot incolor. Izotopii de hidrogen sunt atomi ai aceluiasi element care
contin cantitati diferite de neutroni in nucleu. Majoritatea atomilor de Hidrogen nu au neutroni in
nucleu. Cercetatorii reprezinta acesti atomi cu simbolul 1H. Atomii 1H au un singur proton in
nucleu, izotopul, numit protiu, in 99.98 la suta din cazuri. In 0.02% din cazuri, atomii au un neutron
si un proton. Izotopul se numeste Deuteriu. Deuteriu a fost primul izotop descoperit. El este folosit in
foarte multe experimente. Este reprezentat de simbolul 2H. Al treilea izotop se numeste tritiu (3H).
Are doi neutroni si un proton in fiecare nucleu si are masa atomica 3. Tritiul se gaseste in mai putin
de 10.000 de atomi de Hidrogen si este radioactiv.
La temperatura camerei, hidrogenul nu reactioneaza cu alte substante. Legatura dintre cele doua
molecule de hidrogen este foarte puternica si poate fi rupta doar cu o cantitate de energie foarte mare.
Incalzit la flacara sau cu scantei, hidrogenul gaz va reactiona violent in cu oxigenul in aer pentru a
3
produce apa. In urma procesului de electroliza al apei, aceasta se va descompune in Hidrogen si
Oxigen, cele doua elemente care o compun. In alte molecule care contin hidrogen, legatura de
covalenta dintre un atom de hidrogen si alt atom este foarta slaba si se rupe usor. Acesti compusi se
numesc acizi. Acestia actioneaza coroziv asupra suprafetelor. Acizii slabi, cum ar fi acidul acetic,
CH3CO2H, care se gaseste in otet sau acidul citric (HOC[CH2CO2H]2CO2H), care se gaseste in
citrice, dau mancarii un gust acrisor. Cand un acid se amesteca cu apa, atunci se dizolva si legatura
dintre element si hidrogen se rupe, lasand electronul in urma. Atomul de hidrogen se incarca pozitiv,
devenind un ion pozitiv.  Partea incarcata negativ din acid, spre exemplu CH3CO2, ramasa de la
acidul acetic se numeste anion. Hidrogenul realizeaza legaturi ionice cu unele metale, creand un
compus numit hidrid. Doi atomi formeaza o legatura ionica atunci cand un atom doneaza celuilalt un
electron. In legaturile ionice ale hidridelor, atomul metalului da hidrogenului un electron, astfel
rezultand ionul negativ de hidrogen si metalul devine ion pozitiv. Ionii incarcati diferit se atrag dupa
aceea, pentru a forma alt compus. (NaH).
Hidrogenul poate crea o legatura unica, numita legatura de hidrogen, care se formeaza doar cu
atomi de Oxigen, Azot sau cu Fluor. Cercetatorii cred ca aceste legaturi speciale sunt cele mai
importante dintre toate. Hidrogenul tine moleculele de apa "legate", prevenind moleculele sa se
separe sau sa se evaporeze la o temperatura joasa. Fara aceste legaturi, apa ar fierbe pe la -80 de
grade Celsius, in loc de 100 de grade. Legaturile de hidrogen tin impreuna si legaturile ADN.
Hidrogenul este situat in grupa I, perioada intai, deoarece are un singur electron si se comporta
asemeni metalelor alcaline din grupa IA. Dar el nu este un metal propriu-zis, doar sub presiuni
extreme el devine condutor de electricitate si reflecta lumina. Unii astrologi considera ca acel camp
magnetic care se afla in jurul planetei Jupiter este creat de catre hidrogenul metalic ce inconjoara
planeta. Presiunea imensa inauntrul planetei previne unirea a doi atomi de hidrogen. La aproximativ
5000 de grade Celsius si o presiune de 1,8 milioane de ori mai mare decat cea a pamantului,
hidrogenul se transforma in metal. Pe langa electroliza apei, hidrogenul a mai fost obtinut si prin
reactia unui metal cu un acid. O astfel de reactie are loc intre Zinc si Acid Clorhidric. Ecuatia
chimica este urmatoarea: Zn+2HCl=ZnCl2+H2 .
El mai este produs prin dizolvarea clorurii de potasiu in apa (NaCl+H2O=NaOH+H2)
Din hidrogen se obtine amoniacul, dupa metoda chimistului german Fritz Haber, iar din amoniac
se produc ingrasaminte si explozive. Se obtine metanul, folosind o cantitate mare de hidrogen, si
alcoolul metanol (CH3OH), folosit ca degivrant. Industria alimentara adauga hidrogen la uleiuri
lichide, formand margarina. Metalurgistii folosesc hidrogenul pentru a separa metalele pure de oxizii
lor. In reactia oxidului de Cupru cu Hidrogenul, Oxigenul se uneste cu Hidrogenul, lasand in urma
Cuprul. Cercetatorii mai folosesc hidrogenul lichid pentru a studia superconductivitatea electrica si
alte efecte. Hidrogenul gaz pluteste in aer, fiind folosit pentru a ridica Zeppeline in aer si alte nave.
Deoarece este si foarte inflamabil, au avut loc o multime de accidente, cum ar fi explozia Hindenberg
din 1937. Aeronavele folosesc acum heliul, deoarece nu este inflamabil si este mai sigur. Hidrogenul
se foloseste drept combustibil pentru automobile, frigidere, avioane si este mult mai usor de
manevrat si pastrat. In acest moment se creeaza automobile ce folosesc Hidrogenul ca sursa unica de
combustibil, pentru a fi mai ecologice. Industria aerospatiala foloseste Hidrogenul drept combustibil
pentru navete. Inginerii sunt interesati de folosirea hidrogenului drept combustibil pentru avioane,
deoarece are o densitate mai mica. Combustibilii obisnuiti ingreuneaza prea mult avioanele, astfel
putand fi economisita energie valoroasa. Hidrogenul combustibil ar putea eradica poluarea, din
moment ce produce apa atunci cand arde. Inginerii folosesc izotopii oxigenului, deuteriul si oxidul de
deuteriu, numit si apa grea pentru a controla activitatea nucleara din uzine. Deuteriul este de doua ori
mai greu decat protiul, astfel si compusul de apa format este mai greau. Uzinele nucleare folosesc
oxidul de deuteriu pentru a incetini particulele implicate in reactia nucleara, incetinind reactia cu
totul. Incetinirea reactiilor le permite cercetatorilor sa studieze in amanunt conditiile in care are loc si
ce fenomene chimice mai au loc.
Chimistul englez Henry Cavendish a descris proprietatile hidrogenului gaz, pe la mijlocul anilor
1700. Cavendish a numit hidrogenul "Aer inflamabil" si a inceput sa-l studieze. In acelasi timp cu el,
fizicianul James Watt sustinea si el ca a descoperit hidrogenul, dar Cavendish a ramas in istorie ca
fiind primul.

4
CAP. I. Prezentarea generala a combustibililor motoarelor cu ardere interna

Combustibilii sunt substanţe care prin modificarea structurii lor fizice sau chimice eliberează
energie. Energia este stocată în structura substanţei, iar aceasta este eliberată în anumite condiţii..
Prin combustibil se intelege orice substanta, sau amestecuri de substante, care in urma unei
reactii chimice de ardere, produce o mare cantitate de caldura.
Din categoria combustibililor chimici fac parte: carbuni de pamant, titeiul si gazele de sonda, gazele
naturale, lemnul etc. Dupa starea de agregare si dupa provenienta lor, combustibilii chimici se pot
grupa in solizi, lichizi si gazosi.
Caracteristicile combustibililor
Pentru caracterizarea unui combustibil, in afara de starea fizica si de provenienta trebuie sa i se
mai cunoasca compozitia chimica, puterea calorica, cantitatea de aer necesara arderi, temperatura
gazelor de ardere etc.
Compozitia combustibililor:
Combusitbili solizi contin diferite combinati organice ale elementelor C, H, S (elemente
combustibile), O si N, alaturi de umiditate si substante minerale care dau cenusa.
Carbonul este elementul principal al combustibililor solizi. Acesta se gaseste in proportie de
50-95%, in functie de natura si varsta combustibililui . Prin arderea completa a unui kilogram de
carbon se obtine o energie de 33.44o kJ.
Hidrogenul se gaseste in combustibilii solizi intre 2-6 %. Acesta este, de asemenea un element care
ridica valoarea termica a combustibililui, intrucat prin ardere se degaja o mare cantitate de caldura.
Combustibili lichizi, cu cateva exceptii, provin din titei si sunt de trei tipuri: gaze lichefiate,
combusitbili distilati, combustibili reziduali.
Combustibilii lichizi distilati sunt: benzina, petrolul lampant si motorina.
Acestia contin in principal hidrocarburile C5 -C10, C10 - C15 si respectiv C12 - C18
Combustibilii reziduali: sunt formati, in general, din rezidul obtinut la distilarea primara a
titeiului si din reziduurile obtinute la cracarea termica a pacurilor sau a motorinelor. Acestia au o
compozitie foarte complexa.
Combustibilii gazosi : au o compozitie foarte variata, ce depinde de originea acestora. Astfel,
gazele naturale din tara noastra contin peste 99 % CH4, iar gazele combustibile artificiale constau
dintr-un amestec de gaze combustibile si necombustibile.
Compozitia combustibililor gazosi: se exprima obisnuit in procente volumetrice. Principalele
componente combustibile ale acestora sunt: CO, H2, CH4, alte hidrocarburi si H2S,iar componentele
necombustibile insotitoare sunt: CO2, O2 si N2
Puterea calorica
Puterea calorica exprima cantitatea de caldura care rezulta prin arderea completa a unei unitati
de combustibil.
Puterea calorica a combustibililor solizi si lichizi se exprima in kj/kg sau kcal/kg,iar a celor
gazosi in kj/m3N.
Majoritatea combustibililor contin in compozitia lor hidrogen, component care prin ardere se
transforma in apa. In afara de acestea, inainte de ardere, combustibilii contin o cantitate mai mare sau
mai mica de apa, care exprimata procentual reprezinta umiditatea initiala a acestora. Apa rezulta prin
arderea hidrogenului si apa sub forma de umiditate poate sa se gaseasca in produsele de ardere sub
forma de vapori sau sub forma lichida.
Intrucat calitatea de caldura determinata de arderea combustibililor depinde de starea de agregare a
apei din produsele de ardere, in practica se deosebeste puterea calorica superioara si puterea calorica
inferioara.
Puterea calorica inferioara (Qi ): reprezinta cantitatea de caldura obtinuta prin arderea unei
cantitati de combustibil, in cazul cand produsele de ardere au temperatura de 20 C; in acest caz, apa
din produsele de ardere fiind lichida, in puterea calorica determinata se include si caldura lanenta de
condensare a vaporilor de apa .
5
 Puterea calorica superioara (Qs) reprezinta cantitatea de caldura determinata la arderea unei
unitati de combustibil in conditiile in care produsele finale sunt evacuate la o temperatura mai mare
de decat temperatura de condensare a vaporilor de apa.
In practica se ia in considerare numai puterea calorica inferioara, intrucat din instalatiile industriale
se elimina produsele de ardere continand apa sub forma de vapori.
Arderea combustibililor
In vederea arderii unui combustibil, trebuie sa se asigure mai intai, prezenta simultana si a
oxigenului si apoi sa se produca aprinderea.
Arderea oricarui combustibil este precedata de aprindere. Pentru aprinderea unui combustibil
trebuie se existe o anumita proportie locala intre combustibil si oxigen si sa existe o sursa de energie
pentru incalzirea combustibilului pana la temperatura de aprindere. Temperatura de aprindere de
natura combustibilului si reprezinta cea mai joasa temperatura la care incepe arderea interna.
Aprinderea combustibilului este precedata intotdeauna de o perioada de timp, numita perioada de
inductie, pe durata careia, sub influenta temperaturii inalte si a altor factori, combustibilul sufera
procese de descompunere si oxidare, cu formare de combinatii mai simple, produse intermediare
active ca radicali, atomi sau molecule semi-stabile, cu o energie de activare mica, care participa la
propagarea reactiilor de ardere.
Arderea combustibililor solizi: este un proces eterogen si se compune din urmatoarele etape:
incalzirea si uscarea combustibililor; descompunerea pirogenica a combustibilului cu formare de
materii volatile si a cocsului; arderea materiilor volatile; arderea cocsului.

Combustibili pentru motoarele cu ardere interna

Motoarele termice utilizeaza drept sursa de energie un combustibil care arzand in anumite conditii
in prezenta aerului furnizeaza o cantitate de caldura ce se transforma in energie mecanica.
Combustibili cei mai des folositi pentru motoarele cu ardere interna provin din titei, care este supus
unui ansamblu de tratamente chimice si fizice. Acesti combustibili datorita caracteristicilor
functionale ale motoarelor in care se folosesc, sunt diferentiati in benzine - pentru motoarele cu
aprindere prin scanteie, motorine - pentru motoarele cu aprindere prin compresie si petroluri in
amestecuri, pentru turbomotoare.
Benzinele: din punct de vedere chimic sunt un amestec de hidrocarburi C5 -C10 din clasa
alcanilor (parafinice), cicloalcanilor (naftenice) aromatice si nesaturate liniare (olefinice). In benzina
procentul de carbon este de 80 - 82% iar cel ce hidrogen de 14 -15%. Principalul criteriu pentru
determinarea calitatii antidetonante a benzinelor este cifra octanica (CO). Cu cat valoarea cifrei
octanice este mai mare, cu atat benzina are o rezistenta mai mare la detonatie. Cifra octanica se
determina prin compararea benzinei cu un combustibil etalon cu o cifra octanica cunoscuta.
Motorinele (combustibili Diesel): sunt fractiuni petroliere cu densitate cuprinsa intre 850 -
890 kg/cm3 si cu temperatura de fierbere cuprinsa intre 200 - 370 oC. Ele provin, in general, de la
distilarea atmosferica a titeiului si constau din amestecuri de hidrocarburi ce au in moleculele lor de
la 12 pana la 18 atomi de carbon. Combustibilii pentru motoarele Diesel se caracterizeaza prin
proprietati opuse benzinei, respectiv, hidrocarburile componente trebuie sa se oxideze cu usurinta cu
formare de peroxizi si alte produse de oxidare incompleta, pentru ca autoaprinderea sa se produca
usor. Motorinele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: rezistenta mica la autoaprindere,
vaporizare usoara, punct de congelare scazut.
Petrolurile turbo (combustibilii pentru turbomotoare): intrebuintate in industrie, transporturi
terestre, aeriene, navale, cuprind o mare varietate de produse: produse petroliere, suspensii de pulberi
metalice in fractiuni de titei, combustibili gazosi etc. In cazul turbomotoarelor de aviatie se utilizeaza
fractiuni de titei cu intervalul de distilare cuprins intre 163 si 302 oC, kerosen si petrol lampant,
precum si fractiunea larga in intervalul temperaturilor de distilare cuprins intre 52 si 302 oC.
Combustibili alternativi
RME, esteri metilici din seminte de rapiţă, pot fi folosiţi la motorul diesel fără a aduce
modificări motorului. Principalul obstacol pare a fi capacitatea de producţie insuficientă pentru
enorma cerere prevazută pentru industria transportului. Modernele motoare diesel Scania pot să
funcţioneze fie cu 100% RME, sau cu un amestec de 5% RME în motorina standard.

6
 Motorina sintetică este o alternativă puternică, mai ales când este produsă dintr-o sursă
continuă ca bio-rezidurile. Poate fi amestecată în proporţii crescute în motorina standard. Per
ansamblu, motorina sintetică este un carburant foarte bun.
Autobuzele Scania pe gaz funcţionează cu gaze naturale sub presiune (CNG) cât şi cu biogaz.
Deşi rezervoarele sunt grele, deplasarea este uşoara şi lină, toate acestea adaugându-se beneficiilor
aduse mediului înconjurător. Scania a furnizat în jur de 1,000 de vehicule pe gaz, de la începutul
anilor 1990 până azi. 

7
CAP. II. Tipuri de aditivi utilizati pentru imbunatatirea calitatii combustibililor

Aditivii sunt substante introduse in carburanti in vederea imbunatatiri proprietatilor acestora.

Aditivi pentru benzine: aditivi antidetonanti (impiedica autoaprinderea, maresc cifra octanica) aditivi
anticorozivi (reduc coroziunea pieselor metalice ce intra in contact cu benzinele) aditivi antigivranti
(au rolul de a impiedica formarea ghetii pe carburator, produsa de evaporarea benzinei).
Aditivi pentru motorine: aditivi acceleratori (maresc cifra cetanica, micsoreaza temperatura de
autoaprindere si favorizeaza procesul de ardere). aditivi anticongelanti (impiedica formarea si
dezvoltarea procesului de cristalizare a hidrocarburilor parafinice), aditivi contra fumului (fac ca
emisia de fum sa fie mult mai redusa iar consumul de combustibil mai mic).

II. 1. Aditivi pentru benzine

Aditivii sunt compuşi chimici ce îmbunătăţesc calităţile şi proprietăţile benzinelor. Se

introduce în proporţii reduse sub 3% şi au următoarele funcţii:
- conferă proprietăţi fizico-chimice noi;
- protejează benzinele finite împotriva transformărilor ce pot avea loc sub acţiunea agenţilor
fizici şi chimici;
- protejează motorul de produşi nocivi, ce rezultă din procesele funcţionale.
Condiţiile ce trebuie să le îndeplinească aditivii pentru benzine sunt următoarele:
- să aibă eficienţă mare la cantităţi mici;
- să ardă complet odată cu combustibilul şi fără depuneri;
- să nu influenţeze negativ alte proprietăţi ale benzinei;
- să fie solubile în benzină şi insolubile în apă;
- să prezinte o instabilitate termică la toate temperaturile de exploatare;
- să nu fie deficitar, iar costurile de producţie să fie acceptabile.
Tipuri de aditivi
a) Aditivi antidetonanţi:
Datorită creşterii raportului de comprimare la motoarele actuale pentru evitarea apariţiei
fenomenului de detonaţie este necesară utilizarea unei benzine cu cifră octanică mare. Ca aditivi
antidetonanţi se pot utiliza 4 clase mari de compuşi chimici:
- hidrocarburi izoparafinice şi aromatice;
- compuşi organici cu oxygen(alcool, eteri şi esteri);
- compuşi cu azot;
- compuşi organo-metalici.
Cele mai bune proprietăţi antidetonante le au produşii organo-metalici de tipul tetraetilului de
Pb. Celelalte 3 clase au o influenţă redusă asupra CO dacă sunt în concentraţii mici şi de aceea sunt
consideraţi mai mult componenţi antidetonanţi decât aditivi. Normele de mediu au impus eliminarea
Pb din benzine şi de aceea a apărut necesitatea găsirii altor compuşi cu efect antidetonant.
b) Aditivi antioxidanţi:
Aceşti aditivi sunt utilizaţi la benzinele ce conţin fracţiunile rezultate din cracarea termică şi
catalitică, piroliză şi coxare pentru încetinirea sau prevenirea proceselor de oxidare, de polimerizarea
şi policondensarea care apar în special în cazul depozitării pe termen lung. Compuşii utilizaţi sunt de
tipul achili-fenoli, amine aromatice, amini fenoli, etc.
c) Aditivi detergenţi:
Sunt utilizaţi pentru diminuarea efectelor nocive ale depunerilor. Pot fi utilizaţi ca aditivi
multifuncţionali, deoarece au şi o acţiune antirugină şi antipoluantă. Aceşti aditivi sunt substanţe
tensio-active cu grupări aminice.
d) Aditivi anticorozivi:
Coroziunea pieselor metalice din circuitul de alimentare şi cel de distribuţie se datorează
compuşilor chimici preexistenţi sau formaţi în timpul depozitării agresivi faţă de metale aşa cum
sunt: acizii, peroxizii, alcoolii şi alte produse de oxidare şi compuşi cu sulf.

8
 În urma arderii rezultă acizi ai sulfului extremi de agresivi faţă de suprafeţele metalice.
Prezenţa apei, a unor alcooli sau a unor compuşi cu caracter acid, intensifică acţiunea corozivă a
benzinelor. Compuşii utilizaţi sunt substanţe tensio-active constituite dintr-un radical alchilic lung şi
o funcţie polară. Protecţia anticorozivă este asigurată prin absorbţia acestor substanţe pe suprafeţele
metalice sub forma unui film molecular.
e) Aditivi dezactivatori metalici:
Benzinele pot conţine unele urme de metale fin divizate provenite din materia primă sau
introduce cu aditivii. Aceste metale acţionează ca şi catalizatori pentru procesele de oxidare ceea ce
duce la mărirea depunerilor răşinoase. Aceste urme de metale au şi o acţiune nefavorabilă asupra
aditivilor antioxidanţi ceea ce impune creşterea cantităţii acestor aditivi. Ca şi în cazul uleiului aceşti
aditivi blochează acţiunea metalelor prin formarea de produşi stabili. Ca aditivi dezactivatori metalici
se folosesc compuşii bazelor Sihiff, acizi pili din carbooxilici şi alţii.
f) Aditivi anticongelanţi sau antidepresanţi:
Au rolul de a reduce punctul de congelare al apei sau de a împiedica depunerea cristalelor de
gheaţă în sistemul de alimentare. Compuşii utilizaţi sunt în general alcooli.
g) Aditivi polifuncţionali:
Aceştia sunt substanţe organice având proprietăţi multiple ce pot avea simultan o acţiune
detergentă, anticorozivă, anticongelantă, antipoluantă, etc. Rolul acestor aditivi polifuncţionali este
aceea de a conferi benzinelor proprietăţi specifice condiţiilor impuse pentru motoarele actuale şi de a
reduce nivelul emisiilor poluante.

II. 2. Aditivi pentru motorina

Constituenţii principali ai motorinelor sunt hidrocarburi parafinice, naftenice şi aromatice şi

hidrocarburi mixte care distilează în intervalul 2000÷4000 C . Dacă conţinutul de hidrocarburi
nesaturate este mare, motorina va avea o comportare nesatisfăcătoare în motor. Compuşii cu sulf, cu
oxygen şi cu azot, precum şi compuşii organo-metalici sunt prezenţi în cantităţi reduse în special în
combustibili grei.
Procedeul principal de fabricare a motorinelor este distilarea atmosferică a ţiţeiului. În
compoziţia motoarelor pot intra şi produse rafinate de la extracţia hidrocarburilor aromatice, fracţiuni
rezultate de la cracarea termică şi altele. Pentru distilatele provenite din ţiţeiuri sulfuroase necesitatea
de încadrare la condiţiile de mediu impuse face necesară hidrofinarea. Conform standardelor există 3
clase de motorină: 1-D, 2-D, 3-D. Pentru motoarele auto se folosesc primele 2 clase. Pentru
asigurarea unei autoaprinderi cifra cetanică CC trebuie să fie de minim 40 şi este principala cerinţă în
ceea ce priveşte calitatea combustibilului.
Alte cerinţe sunt:
1) O curbă de distilare cât mai îngustă care să permită o ardere uniformă şi completă. Valori ale
punctului de inflamabilitate de minimum 60 0 C. Punct de congelare de la -15 0 la -250C şi valori ale
punctului de tulburare cu numai 70 mai mult.
2) Limitarea urmelor de sodiu la o anumită valoare dată, efectele nefavorabile ale acesteia asupra
depunerilor.
3) Diminuarea conţinutului de sulf din motive legate de coroziune şi poluare.
Pentru reducerea emisiilor poluante motoarele trebuie să aibă următoarele caracteristici:
- conţinutul de sulf între 0,15÷0,20%
- densităţi mai mici de 0,82÷0,86 kg/dm3
Motorinele comerciale pentru motoarele cu aprindere prin comprimare se obtin prin amestecarea
diferitelor factiuni provenite din procesele de distilare primara a titeiului, hidrofinare si solventarea
fractiilor de motorine, de cracare catalitica, cu sau fara adaos de aditivi.
Caracteristicile de baza care determina formula finala a motorinelor auto sunt: cifra cetanica, indicele
diesel, intervalul de distilare si temperatura de combustie.
Tipuri de aditivi
a) Aditivii acceleratori
Acesti aditivi care mai sunt cunoscuti si sub denumireade aditivi pentru marirea cifrei cetanice, au
rolul de a combate aparitia detonatiei diesel prin marirea cifrei cetanice. Ei se adauga in motorine in
proportie de (0,1...0,5)% sub forma de peroxizi sau azotati si maresc cifra cetanica cu 13....15 unitati.
9
b) Aditivii anticongelanti sau depresanti
Se utilizeaza in scopul micsorarii temperaturi de congelare cu (10.....15) C prin adaugarea lor in
proportie de 0,02....02 % denumirile lor comerciale sunt: Paradyne-20, Paragel, Acryloid-15,
Amoco-540, etc.
c) Aditivii antioxidanti
Au aceasi destinatie ca si in cazul benzinelor; ponderea lor este de 17...170 p.p.m. si sunt substate
de tipul aminelor organice mixte.
d) Aditivii antifum
Se introduc in motorine in scopul micsorarii emisiei de fum; cel mai utilizat aditiv antifum este
sulfonatul de bariu.
e) Aditivii multifunctionali
In cazul motorinelor au ca efecte cumulate: detergenta, antirugina, entifum, odorizante. Denumirile
comerciale ale principalilor aditiv multifunctionali sunt Ethyl-MPA-diesel, Lubrizol-500, Paradyne-
11, M-832 (Monsanto).
Motorinele standard au aracteristicile de exploatare si identificare prezentate in STAS 240-80.
Ele se clasifica in functie de punctul de congelare in urmatoarele categorii:motorine (-35), (-25), (-
15), (-10), (-5) si (+5), avand o cifra cetanica de 40-45 unitati.
Pentru vehicule militare, N.I.I. 7206-77 precizeaza caracteristicile motorinei respective, din
care precizam temperatura de congelare (-45) C, cifra cetanica 45, indicele diesel 50.

10
 CAP. III. Tendinte actuale privind combustibilii pentru automobile

Interesul tot mai mare acordat utilizării surselor regenerabile de energie se datorează celor doua
fenonene negative generate de dezvoltarea tot mai rapidă a civilizaţiei umane, fenomene ce se
accentuează şi constituie ameninţări tot mai grave pentru întreaga omenire.Primul dintre aceste
fenomene negative este epuizarea resurselor fosile de energie (gazul natural, petrolul şi cărbunele)
ale caror reserve geologice cunoscute sunt consummate tot mai intens.Al doilea fenomen negative,
ce ameninţă intreaga omenire, este incalzirea globală a Terrei datorată efectului de seră, determinat
de creşterea continutului de gaze (cu mai mult de trei atomi in moleculă: CO2, CH4, NOX, etc.) în
straturile înalte ale atmosferei.încălzirea globală a Terrei determină dezlănţuirea tot mai puternică a
unor procese meteorologice periculoase: uragane, tornade, ruperi de nori cu inundaţii tot mai ample
şi neaşteptate, fenomenele EL NIÑO şi EL NIÑA a căror amploare creşte an de an, provocănd
pagube uriaşe.
Protocolul de la Kyoto a fost adoptat relative, de puţine tări, deoarece omenirea, în întregul ei,
este tradiţionalistă şi se lasă încă ispitită de faptul că energia fosilă pare mai uşor de exploatat si, mai
ales, mai convenabilă economic, fapt inexact ştiinţific, pentru că în realitate nu se calculează în preţul
acestor combustibili cheltuielile, tot mai mari, datorate poluării mediului (care duc la creşterea
cheltuielilor pentru sănătatea populaţiei) şi nici cheltuielile extreme de mari pe care omenirea la va
avea de plătit pentru atenuarea efectelor încălzirii globale a Terrei. Se desprine concluzia că
implicaţiile politice şi legislative ale surselor regenerabile de energie sunt din ce în ce mai puternice.
Sursele regenerabile de energie pot funcţiona , din punc de vedere ethnic, în reţea sau ex
reţea, înţelegănd prin reţea un sistem integrat de generare, transmisie şi distribuţie, care este la
dispoziţia unui număr mare de utilizatori. Reţeaua poate fi internaţională, naţională, regională sau
locală.
Scopurile în care se montează instalaţiile în reţea sunt prezentate in tabeleul următor:

Scopul hidro vănt fotovoltaic geotermal biomasă Solar

instalaţiei termic
Electricitate * * * * * *
comercială
Sprijinirea * * * * * *
reţelei
Generare * * * * * *
distribuire
Cogenerare * * *

Tabelul.1 Scopul surselor regenerabile de energie

Scopul în care se montează instalaţii ex reţea este prezentat in tabelul următor:

Scopul instalaţiei hidro vănt fotovoltaic geotermal biomasă Solar

termic
Electricitate pentru sate, insule , * * * * * *
industrei, turism, unităţi
militare
Sisteme individuale pentru * * * * *
case, spitale, şcoli, hale
Pompe de apă, traterea apei * * * * *
Consumuri neprevazute * * * * * *
Încălzirea locuinţă şi apa * * * * *
manajera
Căldură pentru industrie , * * *
cogenerare
Tabelul.2. Scopul in care se utilizeaza
11
 Din practica ultimilor ani din ţări dezvoltate, rezultă concluzia că pentru toata cazurile de mai
sus, atăt in reţea căt şi ex reţea, cel puţin o sursă regenerabilă de energie este competitivă în ceea ce
priveşte costurile.

Avantajele surselor regenerabiel de energie

- sursele regenerabile de energie asigură protecţia mediului inconjurător, reducănd
semnificativ cantitatea de substanţe poluante emise în aer, apă şi sol, în literatuta de
specialitate acestea fiind numite “surse curate de energie”.
- sursele regenerabile de energie asigură diversificarea resurselor energetice, adică la
independenţa ţării utilizatoare, scăzănd vulnerabilitatea ei faţă de întreruperea
aprovizionării sau mărirea abuzivă a preţului energiei sau combustibilului.
- sursele regenerabile de energie asigură dezvoltarea durabilă şi independenţa energetică a
ţărilor deoarece sursele regenerabile de energie măresc valoarea adăugată a bazei
naţionale de resurse pentru că utilizează surse interne, care sunt în plus şi regenerabile
care sunt diametral opuse celor fosile aduse din import, îmbunătăţind asfel balanţa
valutară a ţării.
- cosul relativ scăzut pentru producerea energiei din sursele regenerabile de energie.

În tabelul următor sunt prezentate principalele caracteristici ale surselor regenerabile de energie
disponibile în prezent pe piaţa mondială. Aceste caracteristici justifică optimismul în ceea ce priveşte
aplicarea masivă în viitorul apropiat.

Surse Opţiuni Gradul de dezvoltare Rezultate în

regenerabile
de energie
Centrale Turbine în baraje
hidro mici Instalaţii plutitoare
Eoliană Turbine cu osia orizontală sau
verticală, pompe de apă
Solară Fofovoltaică termală, activă (cu
temperatură medie sau înaltă
pentru încălzire sau generare de
electricitate).
Termală pasivă (numai încălzire)
Geotermală
Abur uscat
Abur umed
Abur intermitent
Bioenergie Ardere directă, Fermentare
Compostare, Piroliză,
Gazificare, Lichefiere
fucţionare
Toate proiectele sunt Furnizare continuă de
comerciale energie
Nivel comercial Furnizare de energie la
noi soluţii de cercetare- 20-40% din capacitatea
dezvoltare instalată
Cele mai multa soluţii Intermitentă.în cazul
sunt comerciale. fotovoltaic, sub 25%
Continuă cercetarea şi stocare.
dezvoltarea pentru În cazul termal, între
prfectionarea unor 40 şi 60% stocare.
soluţii.
Toate soluţiile sunt Furnizare continuă de
comerciale. energie electrică şi
Sunt perfecţionabile atăt termică cu grad înalt
metodele de foraj căt şi de siguranţă
metodele de exploatare
Cele mai multe soluţii Lemn-95%siguranţă în
sunt comerciale, Altele exploatare.este posibilă
sunt în curs de cercetare, şi furnizarea
dezvoltare, perfecţionare intermitentă şi de vărf
a energiei.

Tabelul.3 Principalele caracteristici ale surselor regenerabile de energie

Scurta caracterizare tehnico-stiintifica a principalelor surse regenerabile de energie:

12
Energia solară
Tehnologiile solare actuale ţintesc direct spre folosirea energiei infinite a soarelui si utilizează
aceasta energie pentru producerea căldurii, luminii şi energiei, atât de necesare tuturor activitaţilor
umane.

Fig.1. Retea fotovoltaica pentru incalzire

Fig.2. Panouri solare in fata unei case

Iluminarea şi incălzirea solara pasivă, utilizată de secole, prin simpla utilizare a ferestrelor
mari, situate spre sud, ţiglele de culoare închisă şi planşeele groase care absorb şi stochează caldura
soarelui în timpul zilei şi apoi o cedează pe timpul nopţii in interiorul casei sau asigură o izolaţie pe
timpul verii.
Incălzirea solară a apei menajere şi a piscinelor utilizând diverse tipuri de colectoare.
Sistemele solare active utilizează o pompă electrică pentru circulaţia apei sau fluidului termic în
circuit închis.
Electricitatea solară sau conversia fotovoltaică transformă lumina solara direct in electricitate,
sistem utilizat ca sursă de energie pentru vehiculele spaţiale încă de la inceputul programului spaţial.
Sistemele solare termoelectrice transformă caldura în electricitate utilizată la alimentarea cu
energie a oraşelor unde numarul de ore de lumină solară este mare.

Energia eoliană

Morile de vânt şi corabile cu pânze sunt folosite din cele mai vechi timpuri, iar astăzi, in
foarte multe ţări, întâlnim nacele ale turbinelor eoliene care asigură electrificarea caselor, pomparea
apei in ferme agicole, alimentarea echipamentelor de telecomunicatii.

13
 Fig.3. Turbine in SUA

Hidroenergia

Reprezintă sursa de energie cea mai matură, din punct de vedere tehnic şi cea mai extinsă, in
toata lumea, procurând 10% din electricitatea lumii.

Fig. 4. Componentele unui sistem hidroenergetic

Bioenergia / Bioputere

Utilizată mai ales in industriile implicate in prelucrarea produselor agricole, în costrucţii. Prin
înlocuirea cărbunelui cu biomasă în centrale obţinem reducerea emisiilor toxice ( dioxid de sulf )
deci eliminarea ploilor acide. Utilizarea deşeurilor şi rezidurilor agricole şi forestiere, în sistem de
combustie directa, pentru cogenerare de electricitate şi caldură este o practică curentă.

Biocarburanţi

Biomasa poate fi convertită direct în combustibili lichizi, numiţi biocombustibili.Deoarece ei

sunt uşor de transportat şi posedă o densitate mare de energie, biocombustibili sunt favorabili
alimentării vehiculelor şi uneori generării de energie staţionară.
Biocombustibili sunt alcooli, eteri şi alţi compuşi, obţinuţi din biomasă celulozică, ca plante
ierboase sau lemne, deşeuri agricole şi forestiere, cât şi o serie de deşeuri organice municipale şi
industriale.
Bioetanolul se obţine printr-un proces asemănător obţinerii vinului, prin fermentarea sfeclei, sorgului
din trestia de zahăr, amidonului, după care se distilează pentru obţinerea concentraţiei dorite.
Biodieselul se poate fabrica din uleiuri vegetale şi găsimi animale şi este folosit ca atare sau pentru
reducerea emisiilor.
Uleiul vegetal crud presat la rece se obţine din rapiţă şi este mai ieftin ca biodieselul. Se amestecă cu
motorina sau cu biodieselul şi se utilizează la fermele agricole, asigurând autonomie energetică.

14
Biomaterii prime obţinute din porumb, grâu, soia, lemn şi deşuri pot fi folosite de asemenea pentru
producerea chimicalelor şi materialelor, care în mod obişnuit sunt obţinute din petrol.

Energia geotermală

Energia potenţială geotermală a pământului depăşeşte energia produsă de toate resursele de

ţiţei şi gaze naturale din lume.Pompele geotermale pot fi utilizate aproape oriunde în lume, deoarece
necesită mici diferenţe de temperatură între două puncte, suficient de apropiate.Instalaţiile
geotermale folosesc aburul sau apa fierbinte geotermală extrase prin foraje de mare
adâncime.Energia geotermală poate fi utilizată pentru încălzirea directă a locuinţelor, apa menajeră,
piscine.

Hidrogenul

Este cel mai simplu şi cel mai abundent element din natură, putând fi folosit la stocarea,
transportul şi eliberarea de energie.

Energia oceanului planetar

Oceanul poate produce energie termică, de la caldura solară şi energie mecanică de la energia
valurilor şi poate asigura sursa principala de apa pentru producerea hidrogenului folosit ca
combustibil..

15
 CAP. IV. Hidrogenul ca combustibil

Principala problema ridicata de sursele de energie reutilizabile, este stocarea. Energia

electrica este de obicei utilizata ca atare, iar pentru stocarea ei exista deja solutii. In ce priveste
energia solara si eoliana, insa, stocarea acestor forme de energie pentru a fi utilizate la automobile
este destul de dificila.
Hidrogenul poate stoca energie tot asa cum produsele petroliere stocheaza energie.
“Purtator de energie” sursa primara de energie poate fi orice sursa reutilizabila, de exemplu a
energia vantului, biomasei sau altele, dar avantajul utilizarii hidrogenului ca mediu de stocare este ca
vom putea utiliza energia stocata de acesta pentru aplicatii mobile (auto, aviatie. etc).
Proprietati
Hidrogenul este incolor, indoor neotravitor. Greutatea specifica este de 0.09g/l, de 14.4 ori mai
usor decat aerul. Hidrogenul se condenseaza la -252.77 °C iar greutatea specifica a hidrogenului
lichefiat este de 71 g/L, ceea ce ii confera cea mai mare densitate de energie pe unitatea de masa intre
toti combustibilii si purtatorii de energie: 1 kg de hidrogen contine la fel de multa energie ca si 2.1 kg
de gaze naturale sau 2.8 kg petrol. Densitatea de energie pe unitatea de volum a hidrogenului
lichefiat este un sfert din cea a petrolului si o treime din cea a gazelor naturale.
Avantaje ecologice
Arderea hidrogenului in motoare cu combustie interna sau turbine de gaze produce emisii neglijabile
de noxe. Daca este folosit in baterii celulare de joasa temperatura ex. PEMFC emisiile pot fi reduse
la zero. In procesul de generare a energiei din hidrogen si aer sau oxigen, singurul produs de reactie
este apa distilata. In baterii celulare de temperatura inalta, emisiile sunt de o suta de ori mai mici
decat in termocentrale conventionale.
Obtinerea hidrogenului
Hidrogenul nu poate fi gasit in natura in stare pura, adica in starea in care poate fi folosit ca
purtator de energie), deci nu poate fi exploatat la fel ca petorolul sau carbunele. Deoarece trebuie
extras din compusi chimici, oamenii de stiinta il denumesc “purtator de energie secundar”. Cel mai
cunoscut compus este apa, ce contine doi atomi de hidrogen si unul de oxigen, dar exista si alte
substante ce contin hidrogen, de exemplu metanul, care contine un atom de carbon si 4 atomi de
hidrogen. Biomasa este un alt exemplu de continut bogat in carbon si hidrogen.
Indiferent de sursa din care extragem hidrogenul, este nevoie de un process de obtinere si
acesta presupune un consum de energie. Marele avantaj, insa este ca pentru generarea hidrgoenului
nu este strict necesar sa utilizam energie provenita din combustibili fosili. Energie eoliana, solara sau
a apelor pot asigura suficienta energie electrica.
Productia de hidrogen nu este ceva de data recenta. In fiecare an, cca. 500 miliarde de metri cubi de
hidrogen sunt produsi, stocati, transportati si utilizati, cu precadere in industria chimica si
petrochimica. Cea mai mare parte insa este obtinuta ca un produs secundar din prelucrarea
combustibililor fosili (petrol si gaze naturale).
Electroliza, adica obtinerea hidrogenuli din apa este in prezent, precum si in viitorul apropiat,
singurul process cu aplicabilitate practica. Deocamdata, din punct de vedere economic, electroliza
este o alternativa buna numai in acele tari in care exista mari hidrocentreale, deoarece foloseste
energie electrica, adica tot un purtator secundar de energie, care trebuie sa fie obtinuta ieftin.
Hidrogenul permite utilizarea energiei provenite din surse regenerabile, jucand rolul unui
combustibil pentru autovehicule sau combustibil in care produc energie electrica sau termica. In
viitor oricine va putea conduce sau gati, folosind hidrogen generat din energie solara sau eoliana. In
particular, hidrogenul este singurul purtator de energie (agent energetic) care face posibila
propulsarea aeronavelor folosind energia solara.
In privinta mijloacelor de transport, hidrogenul poate servi drept combustibil pentru aproape
orice autovehicul. Exista doua moduri in care hidrogenul poate arde in motoarele conventionale in
locul benzinei, sau hidrogenul poate fi utilizat in baterii FC (celula de combustibil) care genereaza
energie electrica pentru masinile cu motor electric.
Avantaje majore al optinuii FC:

- Pe teava de esapament nu iese decat apa!

16
 - Nu exista zgomot si vibratii ca la motorul cu ardere interna
- Motoarele electrice au randament mai bun, deci se reduce si consumul de energie.
- O masina cu FC oprita la semafor nu produce zgomot, pur si simplu deoarece motorul ei nu
functioneaza
- Zgomotul este mult redus la demaraje, deci poluarea fonica a oraselor va fi mult redusa.
Marii producatori de automobile au pus deja la punct modele de masini care merg pe solutia FC,
desi unii inca cerceteaza motoarele cu combustie. Probabil ca in anii urmatori vom vedea primele
autoturisme de serie functionand cu FC, dar decizia nu este definitv luata, daca in FC va fi methanol
sau hidrogen. Deocamdata nu exista o infrastructura a statiilor de alimentare cu FC. Si pentru
autobuze exuista cele doua concepte diferite, de motor cu combustie si FC. Ambele sunt mult mai
putin poluante decat autobuzele diesel.
Una din problemele importante ale utilizarii hidrogenului pentru alimentarea motoarelor este
stocarea lui in cantitati mici necesare motoarelor. Actualmente, cele mai eficiente variante sunt:
- Imbutelierea hidrogenului gazos sub presiune,care se face in butelii la 10...30 Mpa.
Stocarea hidrogenului in butelii atrage dupa sine masuri necesare asigurarii securitatii, cat
si implicatii privind greutatea automobilului. Astfel buteliile de hidrogen,echivalent unui
rezervor de benzina de 67 l cantaresc 250 kg.
- Stocarea hidrogenului lichid in instalatii crinogenice la temperaturi de -252.75 grade C in
vase tip Dewar. Densitatea hidrogenului lichid este de trei ori mai mare decat a
hidrogenului gazos comprimat la 30 Mpa. Un litru de hidrogen lichid dezvolta o energie
echivalenta cu cea a 0.27 l benzina, deci rezervoarele de hidrogen trebuie sa aiba un
volum de poatru ori mai mare decat cel de benzina. Utilizarea hidrogenului pentru
motoare nu este inca de actualitate datorita energiei mari consumate pentru lichefierea
gazului.
- Stocarea in hidruri metalice de tipul LaNi5 si FeTi, care incorporeaza in burete metalic
1.4 .... 3.5 % hidrogen. Absorbtia higrogenului se face prin comprimare la 1 Mpa si 70
grade CpentruFeTi si la 0.3 Mpa si 20 grade C pentru LaNi5. Eliberarea hidrogenului se
realizeaza prin incalzire moderata sau realizarea unei depresiuni. Hidrogenul echivalent la
1 decametru cub benzina necesita 15 kg de hidrura.
Hidrogenul a fost descoperit de faimosul fizician englez Henry Cavendish, care era “cel mai
bogat dintre invatati si cel mai invatat dintre bogati”,dupa cum spunea unul dintre contemporanii sai.
Putem adauga ca era si cel mai meticulos dintre oamenii de stiinta. Se spune ca atunci cand
Cavendish la o carte din propia-i biblioteca intotdea-una isi punea in locul ei cartea de vizita. Cel
mai linistit dintre savanti, devotat in intregime cercetarii stiintifice, intotdeauna absorbit de stiinta,
avea reputatia unui pusti excentric. Ori acestea erau tocmai calitatile care faceau posibila
deacoperirea noului gaz, hidrogenul. El a facut descoperirea in 1766, iar in 1783 profesorul francez
Charles a facut sa zboare primul balon cu hidrogen.
Hidrogenul a fost si pentru chimisti o descoperire pretioasa. El i-a ajutat sa descifreze
structura acizilor si bazelor, aceste foarte importante clase de compusi chimici.
El a devenit un reactor de laborator indispensabil pentru precipitarea metalelor din solutiile
de saruri si pentru reducerea oxizilor metalici. Si daca am presupune ca hidrogenul nu a fost
descoperit in 1766, ci, sa spunem o jumatate de secol mai tarziu (astfel de lucruri s-ar fi putut
intampla), progresul chimiei in teorie si practica ar fi intarziat prea mult timp.
Cand chimistii au inceput sa-l cunoasca indeajuns de bine si practicienii sa-l foloseasca
pentru producerea de substante importante, acest gaz a atras atentia fizicienilor. Studiul lui le-a
furnizat multe informatii care au imbogatit considerabil cunostintele stiintifice din acea vreme.

17
 BIBLIOGRAFIE

 Prof. dr. ing. Gheorghe: Alexandru Radu: Combustibili, lubrifianti si

materiale speciale pentru automobile. Editura Universitatii Transilvania
din Brasov.
 internet

18
ANEXE

19
STRUCTURA MOLECULELOR DE HIDROGEN

CELULA DE COMBUSTIBIL

ANEXA 1

20
STATIE EXPERIMENTALA PENTRU PRODUCEREA HIDROGENULUI

ANEXA 2

21