Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LA MANAGEMENTUL CALITĂŢII
1.Generalităţi.
Fiecare firmă cerea furnizorilor să respecte anumite norme proprii de calitate, ceea ce complică foarte mult
lucrurile.
Pentru a simplifica sarcina furnizorilor de a satisface cerinţele clienţilor, a devenit necesară elaborarea unor
standarde comune, recunoscute de toate părţile interesate.
După mulţi ani de lucru Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO)a publicat la mijlocul anilor 80 prima
variantă a seriei de standarde 9000 referitoare la sistemele calităţii.
Concomitent, a fost pus la punct şi un sistem de certificare (şi de auditare a organismelor de certificare)a
organizaţiilor de către o terţă parte, eliminându-se necesitatea ca fiecare organizaţie să-şi
verifice furnizorii.
-1950-1960 -diferite ţări precum Anglia, USA etc. au introdus standarde de calitate în domeniul apărării
pentru proiectarea, fabricarea şi comercializarea echipamentelor militare;
-1979-standardizarea s-a extins şi la alte industrii (aviaţie, construcţii navale etc.);
-1987-a apărut prima ediţie a familiei de standarde ISO9000 pentru sistemele calităţii;
-1994- a aparut a doua ediţie a familiei de standarde ISO9000;
-2000-a apărut a treia ediţie a familiei de standarde ISO9000, puse de acord cu standardele din familia
ISO14000, referitoare la managementul mediului.
In ultimul deceniu al secolului xx, standardele de calitate s-au extins şi în domeniul
serviciilor:comerţ, sănătate, învăţământ, administraţie, bănci etc.
Standardele ISO-9000 au fost însuşite fară modificări de către Uniunea Europeana(EN)şi de asociaţia de
standardizare din România (ASRO), dobândind statut de standard românesc(SR).Simbolurile
SR EN ISO sugerează că este vorba de standarde ISO adoptate de Uniunea Europeană şi România.
Ultima ediţie a standardelor din familia ISO9000, alcătuită din trei standarde (9000, 9001, 9004)
înlocuieste standardele ISO 9000 din ediţia 1994, conform celor prezentate în tab.3.1.