Burnout-ul

Simptome și intervenții

Termenul de „burnout” a apărut în anii 1970 și a fost introdus de către psihologul Herbert
Freudenberger, care în 1980 a publicat lucrarea “Burnout: The high cost of high achievement.
What it is and how to survive it” lucrare în care descrie această tulburare. Această tulburare
apare în psihologie a Sindromul Burnout, mai exact sindromul epuizării profesionale. Acest
sindrom reprezintă de fapt o stare de epuizare atât fizică cât și psihică care apare în mod special
la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu
oamenii și situații de urgență.

Maslach definește burnout-ul ca un sindrom tridimensional care combină nivele înalte de

epuizare emoțională, depersonalizare și nivel scăzut de realizare personală. Pe aceleași trei
dimensiuni a fost studiat și de Aneela Maqsood și colaboratorii, într-un studiu realizat în context
academic în Pakistan în 2016.

Burnout-ul apare tot mai frecvent în epoca modernă și duce la săderea randamentului
profesional, afectează capacitatea de interacțiune cu cei din jur, apare senzația că viața
profesională îți umple timpul, gândurile, astfel încât simți că nu mai există viață privată.
Principalele semne ale acestui sindrom de epuizare sunt:

- Epuizarea fizică, care se caracterizează prin oboseală, migrene, tulburări de somn,

tensiuni musculare, etc.
- Epuizarea psihică, care apare datorită dezamăgirilor, a faptului că individul nu este
recompensat corespunzător muncii depuse, apare sentimentul de frustrare, etc.
 - Depersonalizarea reprezintă o stare negativă, momentul în care apare lipsa de speranță,
descurajare, entuziasmul dispare și apare starea pasivă a individului, o stare distantă față
de ceea ce îl nemulțumește sau îl dezamăgește pe plan profesional.
- Sentimentul de nerealizare apare în momentul în care individul adoptă o atitudine
negativă față de propria persoană, față de locul de muncă și duce la insatisfacție și
incompetență profesională, eșec.

Consecințele sindromului de burnout se referă la neimplicarea în muncă, reacții nepotrivite

față de colegi, prieteni, familie și în același timp apare lipsa forței de muncă, creșterea numărului
de concedii medicale și datorită acestui comportament, apare lipsa de apreciere din partea celor
din jurul individului.

Burnout-ul este un concept mult studiat, datorită consecințelor pe care le are atât la nivel
organizațional, afectând performanța angajatului, cât și la nivel personal afectând starea de
sănătate a individului. Un studiu realizat asupra consecințelor la nivel organizațional a fost
realizat în martie 2010 în provincia Hubei, în China centrală. Studiul a urmărit relația dintre
satisfacția cu munca, burnout și scăderea motivației și a fost realizat în 3 zone cu diferite nivele
de dezvoltare fiind folosite ca instrumente CPJSQ – Chinese Physician’s Job Satisfaction
Questionnaire și CMBI- Chinese Maslach Burnout Inventory iar ca metode statistice ANOVA,
corelație Pearson și GLM.

Cum se poate preveni burnoutul?

-Este important să se ia măsuri din timp
-Trebuie să existe un echilibru între somn, muncă și relaxare
-Având în vedere că stresul este mecanismul care stă la baza sindromului trebuie să găsim
modalități de a-l ține sub control
-Există o multitudine de modalități pentru a gestiona și a reduce stresul la locul de muncă și în
alte aspecte ale vieții.
Ce este important și de făcut în acest sens?
-Să iți stabilești așteptări realiste
-Să accepți faptul că ai nevoie de mici pauze de relaxare și detensionare, atât fizic cât și psihic
-Alimentație sănătoasă
-Este de preferat să consumi o cantitate mică de zaharuri pentru a-ți furniza energia
-Să raționalizezi efortul în funcție de rezultatele pe care le dorești
-Să stabilești obiective clare și precise
-Să încerci să privești și cealaltă jumătate a paharului sau partea frumoasă a vieții
-Să ai încredere în tine și în faptul că totul este relativ
Stările și simptomele apărute pot fi ameliorate prin: gândire pozitivă, practicarea unui
sport, plimbări în aer liber, petrecerea unei părți a timpului liber în natură, renunțarea la iluzii,
construirea mentală a unui viitor mai bun, renunțarea la tendința de a învinovății pe alții pentru
nereușitele tale, reluarea legăturilor cu prietenii și familia, refacerea resurselor prin concedii,
odihnă, sport, relaxare, deconectare.

Nu există niciun tratament specific pentru sindromul burnout. În general medicii au scopul
de a ameliora semnele și simptomele afecțiunii folosind combinații de tratamente, care pot
include:

-Moderația activităților zilnice. Se recomandă evitarea pe cât posibil a stresului fizic și psihic,
dar totuși prea multă odihnă poată să agraveze simptomatologia pe termen lung și pacientul
ajunge să fie moleșit, lipsit de energie. De aceea obiectivul tratamentului este acela de a menține
un echilibru, un nivel moderat de activitate și de a crește ușor rezistența organismului în timp.

-Efectuarea exercițiilor fizice în mod gradat și constant, intensitatea acestora trebuie să crească
încetul cu încetul pentru ca organismul să își redobândească rezistența la efort.

-Consilierea psihologică este recomandată pentru a identifica convingerile negative și tulburările

de comportament ale pacientului care ar putea amâna recuperarea. Aceasta mai are rolul de a
aduce pacientul într-o stare de încredere în sine, să elimine ideile negativiste, pesimismul și să
crească tonusul psihologic.

-Burnout-ul poate să ducă în multe cazuri la depresie așadar tratamentul acesteia este de
asemenea foarte important. Dacă pacientul este deprimat pot fi folosite medicamente
antidepresive triciclice, precum și inhibitorii selectivi și serotonină. Antidepresivele pot ajuta la
îmbunătățirea somnului și la ușurarea durerilor din cadrul tabloului clinic.
-Tratamentul tulburărilor de somn prin schimbarea obiceiurilor de somn, stabilirea unui program
fix care să fie constituit din 7-8 ore de somn. Dacă acesta nu ajută atunci medicul poate prescrie
o serie de somnifere.

-Tratamentul medicamentos al afecțiunilor sistemului nervos central

-Menținerea unui stil de viață sănătos, din punct de vedere al alimentației, consumului de lichide
și reducerea cofeinei, alcoolului și tutunului. De asemenea pacienții sunt sfătuiți să își găsească
un hobby, activități plăcute care să le ocupe timpul liber.

Unele studii au arătat faptul că administrarea orală de hidrocortizon poate îmbunătății

simptomatologia pentru sindromul de burnout și alte tratamente medicamentoase pentru a întării
sistemul imunitar însă alte studii le-au considerat neeficace.

În tratarea sindromului burnout este necesară reevaluarea periodică, utilă pentru a identifica
un proces subiacent care se poate manifesta mai târziu, chiar dacă multe dintre simptome
răspund bine la tratament. În cazul acestui sindrom chiar și cele mai mici ameliorări pot aduce
îmbunătățiri importante în gradul de încredere în sine a pacientului și în capacitatea acestuia de a
aprecia aspectele vieții.

Burnout-ul este un rezultat comun al stresului ocupațional predominant în multe profesii

orientate spre servicii, cum ar fi aplicarea legii, management, predare și sănătate. Totuși Kerry
Clifford identifică o serie de diferențe între cele două concept, astfel încât : în cazul stresului
dauna primară este fizică iar în cazul burnout-ului este psihică, stresul te poate ucide prematur,
burnout-ul face viața să pară fără valoare, stresul produce hiperactivitate, burnout-ul neputință și
inutlitate, stresul este caracterizat de sfârșirea angajamentului, burnout-ul de eliberare, în stes
emoțiile sunt reactive iar în burnout sunt tocite.

O tulburare relaționată într-o anumită măsură cu sindromul burnout este tulburarea de stres
post-traumatică (PTSD). Aceasta este cauzată de expunerea la un eveniment traumatic sau la un
factor de stres extern la care se răspunde cu teamă, neajutorare sau oroare. Pe de altă parte,
burnout-ul este cauzat, în general, de factori de stres interpersonali și emoționali la locul de
muncă și se caracterizează prin diferite reacții precum epuizarea, sentiment de incapabilitate și
lipsa speranței.
 Acestea fiind spuse putem concluziona că burnout-ul este un sindrom complex încadrat
între o multitudine de antecedente și consecințe, programele de prevenție și intervenție fiind
orientate în ambele direcții, astfel încât rata lui să scadă.

Bibliografie
Aneela Maqsood, Ghazala Rehman, Rubina Hanif ,Workplace Environment as Predictor of
Burnout in Academicians and The Moderating Role of Personality and Organizational Sector,
FWU Journal of Social Sciences, Winter 2016, Vol.10, No.2, 33-43

Brian S. Simons, Pamela A. Foltz, Robyn L. Chalupa, Christina M. Hylden, Thomas C. Dowd,
Anthony E. Johnson, Burnout in U.S. Military Orthopaedic Residents and Staff Physicians,
MILITARY MEDICINE, 181, 8:835, 2016

Lieutenant Colonel Kerry Clifford, Who Cares for the Carers? Literature Review of Compassion
Fatigue and Burnout in Military Health Professionals, Review Articles, Volume 22 Number 3;
September 2014

O. Popa-Velea, L. Diaconescu, I. Necula Cioca, Psihologie medicală (Baze teoretice și aplicații

practice pentru medici și psihologi), Ed. Universitară “Carol Davila”, București, 2006

Yimin Zhang, Xueshan Feng, The relationship between job satisfaction, burnout, and turnover
intention among physicians from urban state-owned medical institutions in Hubei, China: a
cross-sectional study, Zhang and Feng BMC Health Services Research 2011, 11:235