UNIVERSITATEA CREȘTINĂ

“DIMITRIE CANTEMIR” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE DREPT

FORMELE ABUZULUI DE POZIȚIE DOMINANTĂ

Analiză jurisprudență
- Comisia Comunităților Europene vs. Microsoft -

Cluj-Napoca
2021

CUPRINS
1. Părțile și calitatea acestora............................................................................................................3

2. Obiectul cauzei..............................................................................................................................3

3. Starea de fapt.................................................................................................................................4

4. Temeiul de drept și analiza comportamentelor specifice abuzului de poziție dominantă............4

5. Soluția instanței și motivarea acesteia..........................................................................................6

6. În loc de concluzie........................................................................................................................7

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................................8

În dreptul european al concurenței nu este ilegală deținerea de către o societate comercială a

unei poziții dominante pe piața relevantă, acesta fiind rezultatul eficienței activității desfășurate.
2
Abuzul de poziție dominantă se regăsește în comportamentul unei întreprinderi atunci când aceasta,
aflându-se pe o astfel de poziție, adoptă o serie de acțiuni anticoncurențiale1.
În cauza Hoffman - La Roche vs. Comisia, prin hotărârea pronunțată în 13 februarie 1979,
Curtea de Justiție a arătat că abuzul de pozție dominantă este un concept obiectiv, constând în
„recurgerea la metode diferite de acelea care creează condițiile unei concurențe normale între
produse și servicii pe baza tranzacțiilor operatorilor comerciali”2.
Poziția dominantă poate fi definită ca fiind o situație de forță economică pe care o deține o
întreprindere și care îi conferă posibilitatea de a avea comportamente independente față de
concurenți, clienți și consumatori și, implicit, posibilitatea de a denatura concurența. Cu alte
cuvinte, este o putere economică prin exercitarea căreia se produc efecte pe piață.
Referitor la reglementarea abuzului de poziție dominantă, precum și la clasificarea formelor
acestuia, art. 102 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) exemplifică o serie
de comportamente din categoria abuzului de poziție dominată, fiind o enumerare enunțiativă, nu
una exhaustivă.
În cele ce urmează vom analiza o jurisprudență care ilustrează o formă de abuz de poziție
dominantă.

În speță este vorba despre Decizia 2007/53/CE privind o procedură de aplicare a articolului
82 [CE] și a articolului 54 din Acordul privind SEE inițiată împotriva Microsoft Corp. (cazul
COMP/C-3/37.792 – Microsoft)3.

1. Părțile și calitatea acestora

În cauză sunt implicate două părți: Microsoft Corporation, în calitate de pârât și Comisia
Comunităților Europene, în calitate de reclamant.

2. Obiectul cauzei

Cererea reclamantei are ca obiect sancționarea pârâtei ca urmare a adoptării unor

comportamente anticoncurențiale, specifice abuzului de poziție dominantă.

1
I. Lazăr, L. Lazăr, Abuzul de poziție dominantă în dreptul european al concurenței (II), revista Universul Juridic, nr.
12, decembrie 2015, p. 89- 152, disponibil
pe:https://www.ucv.ro/pdf/invatamant/educatie/scoala_doctorala/2017/lazar/4_1.pdf ,ultima accesare la 30.05.2021.
2
I. Didea, Dreptul European al Concurenței, editura Universul Juridic, București, 2014, p. 119.
3
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX
%3A62004TJ0201&from=ES&fbclid=IwAR0FTpapgf6plj6NF9F47cklOLve7MYhOWKoysgh0-
_owFS8qhqKPwRxLss
3
 3. Starea de fapt

Microsoft Corp. proiectează, dezvoltă și comercializează o gamă largă de produse software

destinate unor tipuri diferite de echipamente informatice. Aceste produse software cuprind în
special sisteme de operare pentru computere personale client, sisteme de operare pentru servere
pentru grupuri de lucru și playere multimedia care permit o recepție continuă. Microsoft furnizează
de asemenea servicii de asistență tehnică pentru diferitele sale produse.
La data de 15 septembrie 1998, societatea Sun Microsystems Inc. solicită reprezentanților
Microsoft Corp. să le pună la dispoziție informațiile și tehnologia necesare pentru a permite
interoperabilitatea sistemelor lor de operare pentru servere pentru grupuri de lucru cu sistemul de
operare Windows pentru PC-uri client, solicitare neonorată de Microsoft Corp.
Datorită acestui refuz de a furniza informațiile cerute, Sun Microsystems Inc. sesizează în
scris Comisia cu privire la încălcarea de către societatea pârâtă a actualului art. 102 din TFUE.

4. Temeiul de drept și analiza comportamentelor specifice abuzului de poziție dominantă

În cauză sunt incidente prevederile art. 102 lit. c din TFUE, mai exact „aplicarea în
raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel
acestora un dezavantaj concurenţial.4”
În speță este vorba despre săvârșirea de către Microsoft Inc. a două comportamente distincte
de abuz de poziție dominantă. Primul comportament se referă la refuzul de a furniza informaţii
esenţiale de interoperabilitate necesare pentru compatibilizarea sistemului de operare Solaris
pentru servere de grup, realizat de către societatea americană Sun Microsystems, cu sistemul de
operare pentru calculatoare personale Windows, produs al societăţii Microsoft Inc, iar cel de-al
doilea la practica constând în vânzarea legată a aplicaţiei informatice pentru redarea fişierelor
media, Windows Media Player cu sistemului de operare pentru calculatoare personale MS
Windows.
Analizând primul comportament, observăm că pârâta refuză să dea informații privind
interoperabilitatea și să autorizeze utilizarea acestora pentru dezvoltarea şi distribuirea de produse
concurente produselor sale pe piaţa sistemelor de operare tip server pentru grupuri de lucru,
concurenților săi, refuz manifestat și susținut în perioada 1998 – 2004.
Acest tip de comportament specific abuzului de poziție dominantă face parte, după cum
precizează doctrina5, refuzului de a aproviziona. Conform doctinei, una dintre practicile abuzive ale
refuzului de a aproviziona este refuzul de a furniza anumite produse sau informații unui client.

4
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:12008E102&from=NL
5
I. Lazăr, L. Lazăr, op, cit., p. 113.
4
 Referitor la acest refuz, trebuie precizat faptul că refuzul de a aproviziona nu este
întotdeauna abuziv, firma apărându-și interesele. Totuși, el poate să fie abuziv în situația în care
intervine ca o sancțiune din partea întreprinderii dominante pentru opțiunea partenerului de a trata și
cu un concurent al întreprinderii dominante, precum și atunci când aceasta aplică condiții
discriminatorii la furnizarea unor servicii, ori refuza să ofere separat anumite produse.6
Acest comportament abuziv trebuie analizat din prisma a trei criterii: dacă refuzul vizează
un produs sau un serviciu care este necesar în mod obiectiv pentru a putea intra în concurenţă în
mod eficace pe o piaţă situată în aval; probabilitatea ca refuzul să ducă la eliminarea concurenţei
efective pe piaţa situată în aval și probabilitatea ca refuzul să aducă prejudicii consumatorilor.
Analizând aceste criterii, Comisia consideră că refuzul Microsoft de a răspunde solicitării
Sun se înscrie într-o linie de conduită generală 7. Aceasta afirmă de asemenea că, prin
comportamentul imputat Microsoft, se realizează o modificare în raport cu nivelurile anterioare de
furnizare mai ridicate8, se provoacă un risc de eliminare a concurenței de pe piața sistemelor de
operare pentru servere pentru grupuri de lucru9 și se produce un efect negativ asupra dezvoltării
tehnice, precum și asupra bunăstării consumatorilor10.
Referitor la cel de-al doilea comportament abuziv imputat Microsoft Inc. , acesta se referă la
faptul că Microsoft a condiționat, pentru perioada cuprinsă între luna mai 1999 și data notificării
deciziei atacate, furnizarea sistemului de operare Windows pentru PC-uri client de achiziționarea
simultană a software-ului Windows Media Player. Este lesne de înțeles că strategia de piaţă a
societăţii Microsoft a determinat echiparea tuturor calculatoarelor personale care aveau instalate
sisteme de operare Windows cu programul Windows Media Player, fapt care a afectat concurenţa
prin concentrarea artificială a furnizorilor de conţinut şi a dezvoltatorilor de aplicaţii către platforma
Windows pentru media.
Comisia consideră că acest comportament îndeplinește condițiile cerute pentru a fi
constatată existența unei vânzări legate abuzive în sensul articolului 102 TFUE. Ea reiterează că
Microsoft deține o poziție dominantă pe piața sistemelor de operare pentru PC-uri client. De
asemenea, Comisia constată că playerele multimedia care permit o recepție continuă și sistemele de
operare pentru PC-uri client constituie produse distincte și că Microsoft nu lasă nicio posibilitate

6
I. Lazăr, L. Lazăr, op, cit., p. 113.
7
[considerentele (573)-(577)] din Hotărârea Tribunalului din 17 sept. 2007, disponibil pe: https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX
%3A62004TJ0201&from=ES&fbclid=IwAR0FTpapgf6plj6NF9F47cklOLve7MYhOWKoysgh0-
_owFS8qhqKPwRxLss , ultima accesare la 30.05.2021.
8
Ibidem, [considerentele (578)-(584)]
9
Ibidem, [considerentele (585)-(692)]
10
Ibidem, [considerentele (693)-(708)]
5
consumatorilor de a cumpăra Windows fără Windows Media Player. Astfel, vânzarea legată în
cauză restrânge concurența pe piața playerelor multimedia.
Având în vedere aceste considerente, Comisia respinge argumentele Microsoft potrivit
cărora, pe de o parte, vânzarea legată în cauză produce câștiguri de eficiență de natură să
compenseze efectele anticoncurențiale și, pe de altă parte, că aceasta nu are niciun interes să
practice vânzări legate „anticoncurențiale”.

5. Soluția instanței și motivarea acesteia

Prin remediile impuse prin decizia sa, Comisia Europeană a urmărit înlăturarea efectelor
distorsiunilor concurenţiale produse prin practicile de afaceri ale pârâtei Microsoft. Astfel, a fost
impus cu titlu de remediu societăţii11:
1. să releve informaţiile de interoperabilitate solicitate de către producătorii concurenţi
contra unei redevenţe; Astfel, Microsoft dezvăluie, în termen de 120 de zile de la notificarea,
informațiile privind interoperabilitatea oricărei întreprinderi care dorește să dezvolte și să distribuie
sisteme de operare pentru servere pentru grupuri de lucru și autorizează aceste întreprinderi, în
condiții rezonabile și nediscriminatorii, să utilizeze informațiile privind interoperabilitatea pentru a
dezvolta și a distribui sisteme de operare pentru servere pentru grupuri de lucru;
2. să permită instituirea unei comisii independente de monitorizare a activităţii societăţii
(măsură care însă nu a fost confirmată de către instanţele europene în faţa cărora a fost contestată
decizia Comisiei);
3. să lanseze pe piaţă o variantă a sistemului de operare Windows fără Windows Media
Player; 4. să plătească o amendă în valoare de 497 de milioane de euro.

„Printr-o Decizie din 12 iulie 2006 , Comisia a impus o penalitate cu titlu cominatoriu de
280,5 milioane de euro, considerând că Microsoft nu s-a conformat Deciziei din 2004 pentru
perioada cuprinsă între 16 decembrie 2005 şi 20 iunie 2006. În Hotărârea din 17 septembrie 20073,
Tribunalul a confirmat, în esenţă, Decizia din 2004. Însă Tribunalul a anulat în parte articolul din
decizie referitor la mandatarul independent. Prin Decizia din 27 februarie 2008, a fost impusă
Microsoft o nouă penalitate cu titlu cominatoriu, în cuantum de 899 milioane de euro, pentru
perioada cuprinsă între 21 iunie 2006 şi 21 octombrie 2007, pentru motivul că cotele de remunerare
propuse de Microsoft pentru a acorda accesul la informaţiile privind interoperabilitatea nu erau
rezonabile”12.

11
I. Lazăr, L. Lazăr, op, cit., p. 117.
12
https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2012-06/cp120089ro.pdf
6
 6. În loc de concluzie

Personal consider deciziile de mai sus întemeiate deoarece Microsoft Inc. nu numai că se
face vinovată de adoptarea unor comportamente abuzive specifice abuzului de poziție dominantă,
dar această societate a și stăruit în astfel de comportamente perioadă îndelungată, afectând, astfel,
concurența și ducând la eliminarea ei de pe piața relevantă dar, afectând și interesele și drepturile
conumatorilor.

Astfel de comportamente consider că trebuie identificate „din fașă” și sancționate ori de câte
ori este posibil

7
 BIBLIOGRAFIE

1. I. Didea, Dreptul European al Concurenței, editura Universul Juridic, București, 2014.

2. I. Lazăr, L. Lazăr, Abuzul de poziție dominantă în dreptul european al concurenței (II),

revista Universul Juridic, nr. 12, decembrie 2015, p. 89- 152, disponibil
pe:https://www.ucv.ro/pdf/invatamant/educatie/scoala_doctorala/2017/lazar/4_1.pdf
ultima accesare la 30.05.2021.

3. Hotărârea Tribunalului din 17 sept. 2007, disponibil pe: https://eur-lex.europa.eu/legal-

content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX
%3A62004TJ0201&from=ES&fbclid=IwAR0FTpapgf6plj6NF9F47cklOLve7MYhOW
Koysgh0-_owFS8qhqKPwRxLss , ultima accesare la 30.05.2021.

4. https://eur-lex.europa.eu/legal content/RO/TXT/HTML/?
uri=CELEX:12008E102&from=N

5. https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2012-06/cp120089ro.pdf