Preventia Tulburarii de Stres Post Traumatic pentru

ofiterii de politie

Stresul post-traumatic reprezintă prelungirea unui stres acut, ale cărui manifestări au depășit o
lună de zile și se subîmparte în două entități nosologice distincte: stres posttraumatic acut,
când simptomatologia se remite în mai puțin de 3 luni și stres posttraumatic cronic, atunci
când ea depășește acest interval.

Aceasta tulburare rezulta din expunerea la un eveniment stresant coplesitor sau la o serie de
evenimente amenintatoare. Prin urmare se refera la rani emotionale profunde.

Retrairea persistenta a evenimentelor traumatice se realizeaza prin intermediul amintirilor

intruzive, a flashback-urilor disociative, a viselor chinuitoare recurente sau a reactivitatii
psihologice sau fiziologice in expunerea la unele activitati sau situatii care amintesc trauma.

Conform lui Kardiner (1947), simptomele tulburarii de stres post-traumatic pot fi descrise
astfel:

 Excitabilitate si iritabilitate
 Reactie nestapanita la excitanti brusti
 Fixare pe circumstantele evenimentului traumatic
 Fuga de realitate
 Predispozitie pentru reactii agresive necontrolate.

Profesia de politist este considerata de multe ori una din cele mai stresante ocupatii existente.
Nivelul stresului reprezinta suma dintre stimulii care actioneaza in acelasi timp asupra unui
individ, avand ca cele mai importante elemente:
  Frecventa
 Durata
 Varietatea
 Intensitatea
 Noutatea stimulilor individuali

Profesia de politist include expunerea la o gama larga de stresori. Acesti stresori pot fi
divizati in doua categorii:

1. Incidente foarte violente, care implica participarea activa a politistilor la aceste

evenimente.
2. Incidente foarte depresive, care implica confruntarea politistilor cu diferite consecinte
ale evenimentelor.

Cateva evenimente cu impact masiv in starea de sanatate psihica a ofiterilor de politie pot fi:
incidente de tragere cu arme de foc, luare de ostatici, escaladarea situatiilor de revolta,
confruntarea cu evenimente in care victimele s-au soldat in cadavre cu rani serioase (ex:
cadavrele arse de la incidentul Colectiv), munca de salvare in caz de dezastre naturale, etc.

Spre deosebire de pompieri, paramedici si tehnicieni medicali de urgenta care se confrunta

exclusiv cu incidente depresive, ofiterii de politie se confrunta cu ambele tipuri de trauma de-
a lungul carierei.

Daca stresul cauzat de evenimentele traumatizante si de riscurile la care sunt supusi ofiterii de
politie nu sunt gestionate corespunzator, acestia pot dezvolta in timp simptome ale tulburarii
de stres post-traumatic.

O serie de factori pot fi implicati in instalarea simptomelor tulburarii de stres post- traumatic
printre care: amenintarea cu moartea, durata expunerii la evenimentul traumatizant sau
violent, frecventa confruntarilor cu persoane ranite sau cadavre, epuizare emotionala, numarul
si severitatea incidentelor critice, propriile rani cauzate in urma evenimentelor, accindente
industriale, lansare de bombe, severitatea traumelor fiind un predicor al simptomelor de stres
post-traumatic.

Din cauza ca ofiterii de politie sunt expusi frecvent la traume datorate locului de munca,
acestia prezinta un risc ridicat de stres postraumatic, dar si alte consecinte adverse de sanatate
mentala cum ar fi tulburari de adaptare, tulburare de stres acut si performanta scazuta la locul
de munca.
Conform unui studiu efectuat de NIOSH 2006, prevalenta tulburarilor de stres post-traumatic
in randul ofiterilor departamentului de politie din New Orldeans a fost de 7% pentru ofiterii
care au fost expusi la o singura trauma, iar studiul efectuat de Robinson et al. 1997 a
identificat o rata de 13%. Chiar daca uneori tulburarea de stress post-traumatic nu este inca
instalata, au fost identificati 34% de ofiteri de politie care prezinta simptome ale tulburarii sau
tulburare de stres post-traumatic partiala.

Un program de preventie eficient in reducerea instalrii simptomelor de stres post-traumatic

datorate unor incidente critice este caracterizat prin oferirea de strategii de crestere a
rezistentei la trauma, promovarea adaptarii eficiente, contracararea consecintelor negative si
reducerea costurilor sociale si financiale.

Pentru a asigura utilizarea programului de interventie, acesta trebuie realizat utilizand metode
adecvate culturii din mediul ofiterilor de politie. De ce? Daca ne gandim la tratamentele
pentru persoanele cu tulburare de stres post-traumatic ce includ imagerie dirijata,
desensibilizare progresiva, interventie la nivelul procesarilor cognitive, etc, chiar daca acestea
au fost testate si sustinute empiric, au limite substantiale asupra personalului de securitate
nationala, in cazul nostru, ofiterii de politie. Aceste limite sunt datorate faptului ca ofiterii de
politie apartin unei culturi in care admisiile dificultatilor emotionale sunt profund
stigmatizate. Prin urmare, utilizarea metodelor adecvate culturii din mediul ofiterilor de
politie in programele de preventie sau interventie in cazul simptomelor de stres post-traumatic
reprezinta o necesitate.

Studiul lui Bengt B Arnetz et al. 2008, a demonstrat faptul ca imageria specifica politiei si un
program de formare de competente specific mediul ofiterilor de politie, scade distresul
subiectiv si reactiile psihologice la stres in timp ce imbunatateste simultan performanta la
locul de munca in timpul expunerii la un incident critic realist si stresant cu ajutorul
simulatorului.

In studiul mentional mai sus (Bengt B Arnetz et al. 2008), s-a constatat faptul ca simulatorul
de incidente critice a fost elementul cheie al programului de interventie intrucat evenimentele
stresante au fost percepute ca fiind foarte reale (perceptie demonstrata prin faptul ca 55.6%
din ofiterii de politie care au participat la studiu au tras cu arma cel putin odata si 44% au
experientiat viziune de tunel). Acest simulator a reusit sa induca foarte eficient stresul
ocupational si sa testeze efectele interventiei. Interventia in sine a fost constituita din training-
uri de pregatire mentala si informare asupra riscurilor profesionale, resilienta psihologica si
metode de adaptare, strategii de rezolvare de probleme si de imbunatatire a performantei,
interventii cognitiv comportamentale, strategii de management a stresului, imagerie dirijata,
tehnici de relaxare, tehnici de imunatatire a performantei, toate acestea fiind adaptate
mediului specific de lucru al ofiterilor de politie.

In conluzie, la fel cum exista tehnici de informare si pregatire a pacientilor inaintea

procedurilor medicale stresante sau tehnici de imbunatatire a performantei atletilor, tot asa
exista si programul de imagerie specifica politiei si tehnici de relaxare care pregatesc in mod
eficient ofiterii de politie pentru evenimentele stresante iminente si pentru optimizarea
raspunsurilor acestora. In acest fel, nu se reduce doar probabilitatea dezvoltarii stresului post-
traumatic sau simptomelor acestuia, ci se si asigura sanatatea ocupationala si se imbunatateste
performanta la locul de munca.

Bibliografie:

Ake, B. B. (2009). Trauma Resilience Training for Police: Psychophysiological and Performance Effects.
J Police Crim Psych.

CARLIER, I. V., LAMBERTS, R. D., & GERSONS, B. P. (1997). Factors for Posttraumatic Stress
Symptomatology in Police Officers: A Prospective Analysis. The Journal of Nervous and
Mental Disease.

Christine A. West, R. M., Bruce P. Bernard, M. M., Margaret Kitt, M. M., Charles Mueller, M.,
Sangwoo Tak, S., Richard J. Driscoll, P. M., & Joseph Hurrell, P. M. (2006). Health Hazard
Evaluation Report 2006-0027-3001 New Orleans Police Department New Orleans, Louisiana
May 2006. National Institute for Occupational Safety and Health.

Melissa, H. M. (1998). Duty related stressors and PTSD symptoms in suburban police officers.
Psychological Reports.

Turc Darius, M. N. (2013). Ghidul Antistres pentru politie. Cluj Napoca.