NUMELE ȘI PRENUMELE...............

Goia Liviu Eugen

VÂRSTA.......33....................DATA APLICĂRII.....................................................................
LOCALITATEA............................Bucuresti.............................................................................

Chestionar de cunoștințe pentru T8. INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA

CLINICĂ

1. Care este definiția psihologiei clinice in sens larg si in sens restrans?

R..... Psihologia clinică este ştiinţa care studiază mecanismele psihologice implicate în starea de
sănătate şi boală.

2 . Care sunt cele doua componente fundamentale ale psihologiei clinice?

R ....Psihologia clinica are două componente fundamentale. Prima componentă se referă la investigarea
mecanismelor psihologice implicate în (a) promovarea şi optimizarea sănătăţii şi (b) prevenirea
patologiei. A doua componentă se referă la investigarea mecanismelor psihologice implicate în
patologie.

3 .Ce se intelege prin DSM si care este etimologia acestei sigle?

R.... DSM este Manualul de Clasificare a Tulburărilor Mentale şi de Comportament folosit in
psihologia clinică si se referă la investigarea mecanismelor psihologice implicate în sănătate şi boală,
iar în sens restrâns, la mecanismele psihologice implicate în sănătatea şi patologia mentală (psihică)

4 .La ce se referă termenul de „clinic” din denumirea de „psihologie clinica”?

R... Termenul „clinic" se referă la o abordare individualizată a subiectului uman, cu referire la starea
lui de sănătate şi boală. Psihologia clinică nu este clinică pentru că se practică în clinică; ea poate fi
practicată oriunde, subiectul uman fiind abordat individualizat, cu referire la starea lui de sănătate şi
boală. Termenul „clinic" nu se referă la clinică, spital, medical..

5 .Care este raportul dintre psihologia clinica, medicina si psihologie?

R.... În raport cu medicina, care vizează aspectul curativ şi profilactic al bolilor, psihologia clinică are
ca obiect de studiu reliefarea factorilor psihologici implicaţi în aceste aspecte. Aşadar, medicina are o
extensie mai largă decât psihologia clinică, aceasta din urmă referindu-se mai ales la factorii
psihologici implicaţi în aspectul curativ şi profilactic al bolilor, fără a se condiţiona obligatoriu de
analiza mecanismelor biomedicale (deşi psihologia clinică este orientată spre abordări interdisciplinare
bio-psiho-sociale).
În raport cu psihologia, psihologia clinică este o ramură a acesteia, fiind fundamentată de dezvoltările
teoretico-experimentale care aparţin psihologiei. Trebuie însă menţionat faptul că psihologia clinică nu
este un receptor pasiv care aplică descoperirile din cercetarea fundamentală din psihologie.

6 .Enumerați functiile indeplinite de psihologul clinician.

R Psihologul clinician îndeplineşte mai multe funcţii:
(1) (psiho)diagnostic psihologic şi evaluare clinică - vizează identificarea factorilor psihologici
implicaţi în sănătate şi boală;
(2) intervenţie/asistenţă psihologică generală şi de specialitate - cea de specialitate, dobândită după
programe avansate de formare profesională, fiind exprimată în consiliere psihologică şi psihoterapie;
vizează controlul, la diverse nivele de expertiză (generală versus specifică), al factorilor psihologici
implicaţi în sănătate şi boală;
(3) cercetare -vizează investigarea rolului factorilor psihologici în sănătate şi boală;
(4) educaţie şi formare - vizează implicarea celor deja formaţi în acest domeniu, atât în pregătirea
noilor generaţii de profesionişti pentru a deveni psihologi clinicieni (de exemplu, psihologi specialişti
în psihologia clinică), consilieri psihologici (de exemplu, psihologi specialişti în consiliere
1
psihologică) şi psihoterapeuţi (de exemplu, psihologi specialişti în psihologie clinică) - formare
iniţială(complementară) -, cât şi în dezvoltarea lor profesională - formare continuă.

7 .Cand a aparut formal psihologia clinica, cui ii este atribuita denumirea si de ce necesitate este
legata?
R.... Apariţia formală a psihologiei clinice a avut loc spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul
secolului XX (Lightner Witmer a propus termenul de clinical psychology în 1908) şi a fost legată de
evaluarea intelectuală şi de asistenţa psihologică a subiecţilor suferinzi de handicap mental. Ulterior,
ca urmare a rafinărilor conceptuale şi a dezvoltărilor teoretico-metodologice, psihologia clinică şi-a
extins domeniul de aplicare, intervenind astăzi, după cum aminteam mai sus, în aspectul curativ al
tuturor bolilor în care sunt implicaţi factori psihologici şi în optimizarea subiecţilor umani sănătoşi.

8 .Care sunt principalele orientari in epoca moderna care explica boala psihică ca fenomen natural si
care au facut ca psihologia clinica sa devina stiinta de sine statatoare cu mare impact social in secolul
21?
R... Orientari : factori sociali şi de mediu (Pinel), factori organici (Griesinger, Kraepelin) sau
psihologici (Charcot, Freud, Janet, Mesmer).

9 .Enumerati principalele 3 particularitati ale psihologiei clinice, comparativ cu alte ramuri ale
psihologiei aplicate.
R.... a- diferenţele culturale care sunt serios luate în consideraţie în psihologia clinică, în măsura în
care sănătatea şi boala sunt influenţate de factorii culturali.
b- se pune un accent mare şi asupra particularităţilor de vârstă. Alte ramuri ale psihologiei nu au
această diversitate atât de clar stabilită. De exemplu: psihologia muncii se referă mai ales la vârsta
adultă, psihologia şcolară se referă mai ales la vârstele mai mici.
c- Aspectele de etică şi deontologie

10. Care sunt argumentele care-l fac pe prof. David Daniel sa aprecieze ca psihologia clinica este
avansată comparativ cu celelalte ramuri ale psihologiei aplicate?
R.. Daniel David apreciaza ca psihologia clinică este avansată comparativ cu celelalte ramuri ale
psihologiei aplicate sub aspectul validării ştiinţifice în paradigma practicii validate ştiinţific (evidence-
based practice - EBP).

11. In ce consta eroarea frecventă produsa la asocierea psihologiei clinice şi a psihoterapiei cu

patologia?
R... Eroarea frecventă produsa la asocierea psihologiei clinice şi a psihoterapiei cu patologia consta
in ignorarea aspectului de prevenţie a tulburărilor psihice şi de promovare a sănătăţii

12.Ce este preventia(profilaxia) si de cate feluri este aceasta?

R.. Conform Kaplan şi Sadock, 1998 factorii psihologici: curativ şi de optimizare/profilaxie, definesc
direcţiile majore de dezvoltare ale psihologiei clinice. Profilaxia (prevenţia) poate fi primară,
secundară sau terţiară. Prevenţia primară se referă la intervenţia care previne instalarea bolii. Ea se
adresează populaţiei sănătoase, dar cu vulnerabilitate la boală, şi se realizează adesea prin intervenţii la
nivel de grup (selecţionat, comunitar etc.). Prevenţia secundară se referă la intervenţia care are loc
imediat după apariţia bolii şi care are ca scop prevenirea complicaţiilor şi evoluţiei acesteia (de
exemplu, reducerea riscului de suicid în tulburarea depresivă majoră). Prevenţia terţiară se face în
cazul bolilor cronice şi urmăreşte reducerea problemelor induse de complicaţiile bolii (cum ar fi
creşterea calităţii vieţii persoanelor depresive cu tentative de suicid).

13.Cum sunt definite starea de sanatate si starea de boala de catre Organizatia Mondiala a
Sanatatii(OMS)?
R... Starea de sănătate este definită în Constituţia OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) ca o stare
de bine fizic, psihic şi social. Boala, este definită ca o serie de modificări biologice şi/sau psiho-
2
 comportamentale care generează o stare de distres şi/sau dizabiliate sau un risc crescut spre distres
şi/sau dizabilitate.

14.Care sunt cele 2 constructe asociate celei de boala care permit o analiza cantitativa, statistico-
matematica a acestui fenomen?
R.. Cele două constructe strâns asociate celui de boală şi care permit analize matematice sunt cele de
incidentă şi prevalentă. Incidenţa se referă la numărul de cazuri noi dintr-o boală anume, care apar într-
o unitate de timp specificată; unitatea de timp tipică este un an de zile. Prevalenta se referă la numărul
de cazuri dintr-o boală anume existente la un moment dat; prin „moment dat" înţelegem fie o evaluare
punctuală, fie un interval.

15.Cu ce se ocupa semiologia?

R... . Semiologia (din gr. semion - semn, marcă după care ceva poate fi cunoscut - logos -discurs,
ştiinţă) este ştiinţa care se ocupă cu studiul semnelor si simptomelor pacientului (simptomatologiei
pacientului).

16.Ce este un sindrom?

R... Unele semne şi simptome tind să apară împreună, constituind sindroame (din gr. syn - împreună - şi
dromos - cale, cursă).

17.Ce se intelege prin etiologia unei boli si prin tratamentele simptomatice?

R... Un sindrom poate să aibă o etiologie multiplă. Dacă mecanismele etiopatogenetice ale unui sindrom
sunt cunoscute, atunci, în principiu, putem vorbim despre boală. Tratamentele care vizează direct
reducerea acestor manifestări, fără a schimba cauzele şi mecanismele care le-au generat, se numesc
tratamente simptomatice.

18. Cum se clasifica agentii/factorii etiologici(cauzali) dupa natura lor?

R.... După natura lor, agentii/factorii etiologici(cauzali) se clasifică în agenţi exogeni şi agenţi endogeni.
La rândul lor, agenţii exogeni pot să fie fizici ( termici, electrici etc.), chimici (acizi, baze, săruri),
biologici (microbi, virusuri, paraziţi, ciuperci, diferite macromolecule organice etc.) şi psiho-sociali (de
exemplu, stresul, un stil de viaţă nesănătos). Agenţii endogeni (cum ar fi factorii genetici) pot fi
consideraţi primari, producând diverse tipuri de anomalii ereditare; în ultimă instanţă, ei sunt însă agenţi
exogeni, care au acţionat fie asupra aparatului genetic al strămoşilor noştri, fie asupra aparatului nostru
genetic, în cursul existenţei noastre.

19. Cum se clasifica agentii/factorii etiologici(cauzali) dupa functia lor?

R.... . După funcţia lor, agenţii etiologici se împart în: (a) factori declanşatori; (b) factori determinanţi;
(c) factori favorizanţi; (d) factori predispozanţi/de risc şi (e) factori de menţinere.

20.Enumerati factorii etiologici care pot explica tabloul clinic al unei boli.
R.. factorii etiologici care pot explica tabloul clinic al unei boli sunt : (a) factori declanşatori; (b)
factori determinanţi; (c) factori favorizanţi; (d) factori predispozanţi/de risc şi (e) factori de menţinere
dar aceasta nu înseamnă că de fiecare dată când apare un anumit tablou clinic, trebuie să fie prezenţi
factori din fiecare categorie menţionată (de exemplu, în anumite situaţii, factorii favorizanţi pot să nu
fie prezenţi, iar în psihopatologie este adesea dificil să se identifice factorii determinanţi).

21.Cum se numesc tratamentele care vizeaza modificarea acestor factori?

R.... Tratamentele care vizează modificarea acestor factori şi, prin aceasta, reducerea tabloului clinic
se numesc tratamente etiologice, ele vizând cauza manifestărilor bolilor.

22.La ce se refera patogenia si care este etimologia acestui termen?

R.... Reacţiile de răspuns al organismului la acţiunea agenţilor etiologici pot să fie specifice sau
nespecifice, fiecare din ele, la rândul lor, putând să fie locale sau cu caracter general. De asemenea, ele
se pot manifesta la nivel biologic (de exemplu, modificarea tensiunii arteriale) sau la nivel psihologic
3
(de exemplu, deficienţe la nivelul memoriei implicite). Cu privire la modul în care apar aceste reacţii,
ca răspuns al organismului la acţiunea unor factori etiologici, a apărut o întreagă ştiinţă -patogenia (din
gr. pathos - suferinţă - şi gennan - a genera).

23.Enumerati, folosind sigla lor, care sunt organizatiile care clasifica bolile in predominant
psihologice si predominant somatice, in funcţie de tabloul clinic şi mecanismele etiopatogenetice?

R.. ICD-10 (International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems/
Clasificarea Statistica Internaţională a Maladiilor şi a Problemelor in legătură cu sănătatea, ediţia a X-
a); APsyA (American Psychiatric Association/Asociaţia Psihiatrilor Americani); DSM-IV (Diagnostic
and Statistical Manual of Mental Disorders/Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor
Mentale, ediţia a IV-a); WHO/OMS (World Health Organization!'Organizaţia Mondială a Sănătăţii).

24.Care dintre tulburari formeaza „nucleul tare” al medicinei traditionale?

R.... Tulburările care au un tablou clinic dominat de semne şi simptome somatice şi ale căror
mecanisme etiopatogenetice sunt predominant somatice formează nucleul tare al medicinei
tradiţionale;

25.Care dintre tulburari reprezinta o provocare pentru medici, dar si pentru psihologi?
R... Tulburările al căror tablou clinic implică semne şi simptome somatice, dar mecanismele
etiopatogenetice sunt predominat psihologice, sunt o provocare pentru psihologi şi medici.

26.Prin ce se aseamana, in descrierea bolilor, limbajul psihologic si cel biomedical?

R..... limbajul psihologic şi cel medical sunt adesea descrieri diferite ale aceleaşi realităţi/fenomen

27.De ce psihoterapia este mai eficienta in cazul tulburării depresive majore pe termen
lung, decat tratamentul medicamentos?
R....prevede recaderile

28.Care sunt cele 3 mari paradigme care descriu mecanismele psihologice implicate in sanatate si
boala?
R.. (1) abordarea dinamic - psihanalitică; (2) abordarea umanist-existenţială-experienţială; (3)
abordarea cognitiv-comportamentală.

29.Etimologic de unde vine cuvantul diagnostic?

R.. Din punct de vedere etimologic, termenul de diagnostic (gr. diagnostikos -capacitate de a distinge;
de la dia - între - şi gnosis - cunoaştere) denotă o activitate si o cunoaştere.

30.La ce se refera psihodiagnosticul clinic si prin ce metode se realizeaza acesta?

R. Psihodiagnosticul se referă la cunoaşterea factorilor psihologici ai creierului uman, cu relevanţă
pentru diverse activităţi. Psihodiagnosticul clinic aprofundează cunoaşterea factorilor psihologici cu
relevanţă pentru sănătate şi boală. Cunoaşterea acestor factori psihologici se realizează prin procesul
de evaluare clinică în cazul nostru, în care se utilizează metode diverse precum testarea psihologică,
interviu clinic (liber, semistructurat, structurat) etc.

31. Care lucrari de referinta se refera la modul în care se realizează (psiho)diagnosticul şi evaluarea
clinică?
R... Manualul de diagnostic al tulburărilor mentale şi de comportamentale (Diagnostic and Statistical
Manual of Mental Disorders - DSM); Clasificarea internaţională a bolilor, secţiunea „Boli mentale",
(International Classification of Diseases - ICD); Interviul clinic structurat pentru DSM-IV-TR (SCID)
(Structured Clinical Interview for DSM-IV-TR; First et al., 2002).

32.La ce se refera modelul de psihodiagnostic şi evaluare clinică nosologică - (gr. nosos - rău,
boală?
4
R.. se referă la încadrarea tabloului clinic al pacientului de o anumită categorie de tulburare psihică.

33.Care sunt secventele in cazul unui proces de psihodiagnostic şi de evaluare clinică nosologică?
R... In cazul unui proces de psihodiagnostic şi evaluare clinică nosologică, secvenţele sunt
următoarele:
• încadrarea tabloului clinic al pacientului într-o anumită categorie nosologică in fazele I şi II se
realizează prin interviu clinic şi testare psihologică);
• Particularizarea, detalierea şi sintetizarea datelor culese în fazele I şi II, pentru a înţelege mai bine
dinamica fiecărui individ, dincolo de categoria nosologică in care a fost încadrat tabloul său clinic. De
asemenea, aici se detaliază diagnosticul nozologic în probleme concrete de viaţă pentru fiecare pacient
(faza III se realizează arm interviu clinic şi testare psihologică).

34. Ce aspecte trebuie să vizeze interviul, care aproximează axele de diagnostic din DSM:
R.. Este indicat ca interviul să înceapă cu o discuţie despre situaţii care îl pun pe pacient într-o poziţie
confortabilă, de încredere şi siguranţă. Aceasta duce la dezanxientizarea lui şi poate facilita
comunicarea dintre pacient şi clinician. In această fază se înregistrează, de asemenea, numele şi
prenumele pacientului, vârsta, cetăţenia, naţionalitatea şi domiciliul, date furnizate de pacient
sau aparţinători - în cazul unor tulburări grave sau a copiilor. Se notează şi motivul trimiterii.
Spre exemplu, în cazul unui student la Fizică, am început interviul cu discuţii despre premiile
luate, proiectele pe care le are, bursele în străinătate primite. Dacă terapeutul dovedeşte
cunoştinţe în domeniul de interes al pacientului, aceasta poate contribui la dezvoltarea pozitivă
mai rapidă a relaţiei terapeutice.

35. Care sunt componentele psihologice evaluate in cursul interviului clinic a caror investigare
obiectiva trebuie sa fie dublata prin intermediul testelor psihologice, acolo unde este cazul?
R.. se urmăreşte in cursul interviului clinic evaluarea psihologică detaliată a:
- stării prezente a pacientului şi a modului în care acesta se adaptează la situaţiile concrete;
- problematicii comportamentelor simptomatice;
- situaţiei somatice a pacientului;
- dinamicii şi structurii personalităţii;
- comportamentului interpersonal;
- principiilor morale şi atitudinilor sociale;
- mecanismelor defensive şi de coping, precum şi a conflictelor şi dinamicii lor;
- identităţii şi imaginii de sine ;
- determinanţilor sociali şi situaţiilor curente de viaţă;
- problemelor de ecologie socială şi familială;
- controlului şi autocontrolului comportamentului şi emoţiilor etc.

36.Ce componente principale presupun psihodiagnosticul şi evaluarea clinică nosologică?

R..-. Formularea diagnosticului nosologic - DSM - faza I şi II;
- Detalierea diagnosticului nosologic prin surprinderea dinamicii acestuia în cazul unui pacient-ţintă
(faza III);
- Operaţionalizarea diagnosticului nosologic în probleme de viaţă specifice pacientului (stabilirea listei
de probleme).

37. Care sunt regulile facilitatoare ale diagnosticării şi evaluării clinice:

R.. -Alternanţa întrebărilor deschise (mai ales la început) cu întrebări ţintite/închise (mai ales după
stabilirea unei comunicări deschise şi fluente);
- Comunicare non-verbală adecvată;

5
- Reflectări empatice frecvente ;
-Atenţie la ce spune pacientul, dar şi la cum spune.

38.Enumerati cei 3 pasi principali urmariti in tehnicile de spargere a rezistentelor pacientului?

R... reflectarea empatică a rezistenţei pacientului;
-abordarea indirectă a pacientului;
-oferirea de întăriri pentru implicarea pacientului în procesul de diagnostic.
39.Enumerati care sunt cele 3 limite ale psihodiagnosticului şi evaluări clinice nosologice.
R...- Numărul exagerat de mare de categorii diagnostice şi tendinţa de patologizare a vieţii cotidiene
- Utilizarea unui instrumentar psihologic depăşite
-Diagnostic descriptiv versus diagnostic etiopatogenetic

40. Enumerati noi directii si strategii de dezvoltare ale ale psihodiagnosticului şi evaluări clinice.
R....- Dezvoltarea unui diagnostic nosologic categorial focalizat pe mecanisme etiopatogenetice
- Realizarea unui diagnostic nosologic categorial pe bază de prototip, nu pe baza unor criterii
- Realizarea unui diagnostic dimensional.
- Realizarea unui diagnostic psihologic focalizat pe simptom
- Utilizarea unui instrumentar psihologic adecvat teoretico-metodologic şi adaptarea unor teste bazate
pe cercetări fundamentale

41.Aratati in procente care este estimarea, in studiul lui Lambert, privind contributia fiecarui factor al
procesului psihoterapeutic.
R....- relaţia terapeutică contribuie cu aproximativ 30% la eficienţa psihoterapiei;
- tehnicile de intervenţie psihoterapeutică contribuie cu 15% ;
- efectul placebo contribuie cu 15% ;
- factorul personal al pacientului acoperă 40 %.