Institul de tiine Penale i Criminologie Aplicat

Facultatea Psihologie i tiine Socio-Umaniste

Referat
Tema:Statutul Psihologului Clinician

A elaborat: Schimbator tefan,student anul III,grupa 14P33

A verificat: Doctor,prof. univer. Iuliana Fornea-Stecailov

Chiinu 2016

Rolul psihologului clinician

Putine domenii ale stiintei au generat atata valoare si impostura ca domeniul clinic. Este
interesant cum astazi, in secolul internetului si al teoriei relativitatii, sanatatea si boala sunt inca
abordate de un grup pestrit de profesionisti (de exemplu, medici, psihologi), paraprofesionisti
(vraci, vindecatori) si impostori (cum ar fi astrologii, vrajitorii). Chiar si in cadrul abordarilor
profesioniste exista o mixtura dalileana de abordari stiintifice si pseudostiintifice (abordari
nevalidate, invalidate sau depasite de vremuri). Lucrarile introductive in domeniu ilustreaza
foarte clar aceasta stare de fapt.
Psihologia clinica este stiinta care studiaza mecanismele psihologice implicate in starea de sanatate
si boala. Asadar, ea, are doua componente fundamentale. Prima componenta se refera la investigarea
mecanismelor psihologice implicate in (a) promovarea si optimizarea sanatatii si (b) prevenirea patologiei. A
doua componenta se refera la investigarea mecanismelor psihologice implicate in patologie. Atunci cand
in abordarea clinica domina prima componenta, psihologia clinica se mai numeste si psihologia sanatatii.
De asemenea, atunci cand in cadrul celei de-a doua componente vorbim despre patologie somatica,
psihologia clinica se mai numeste si psihologia sanatatii clinice (clinical health psychology) sau, intr-o
formulare mai veche si mai putin utilizata astazi in domeniul clinic, psihosomatica (in SUA, acest
domeniu este denumit si medicina comportamentala). Cand vorbim despre patologie psihica, psihologia
clinica se mai numeste si psihopatologie sau, mai putin utilizat astazi, psihologie medicala (desi, uneori,
termenul de psihologie medicala include si aspectele de psihologia sanatatii clinice). Aceste dezvoltari
ale psihologiei clinice in functie de obiectul studiat sunt astazi demersuri specifice si independente.
Asadar, in sens larg, psihologia clinica se refera la investigarea mecanismelor psihologice implicate in
sanatate si boala, iar in sens restrans, la mecanismele psihologice implicate in sanatatea si patologia
mentala (psihica).

Ca orice abordare specifica, psihologia clinica are cateva caracteristici care o diferentiaza de alte
abordari in psihologie sau, prin combinatia lor, o individualizeaza in raport cu acestea.
(1)Astfel, diferentele culturale sunt serios luate in consideratie in psihologia clinica, in masura in
care sanatatea si boala sunt influentate de factorii culturali. Impactul acestor factori culturali este explicit
mentionat si in Manualul de Clasificare a Tulburarilor Mentale si de Comportament (DSM). Aceasta
caracteristica a psihologiei clinice este accentuata in raport cu alte ramuri ale psihologiei (de exemplu,
neurostiintele cognitive), care investigheaza mecanisme bazale ale psihicului uman mai putin influentate

cultural.
(2)De asemenea, tinand cont de faptul ca psihologia clinica acopera toate etapele de varsta, pe
langa principiile generale implicate in sanatate si boala, indiferent de varsta, se pune un accent mare si
asupra particularitatilor de varsta. Alte ramuri ale psihologiei nu au aceasta diversitate atat de clar
stabilita. De pilda, psihologia muncii se refera mai ales la varsta adulta, psihologia scolara se refera mai
ales la varstele mai mici etc.
(3)Aspectele de etica si deontologie sunt factori majori care definesc domeniul psihologiei clinice,
poate mai strict ca in cazul altor ramuri ale psihologiei, tinand cont de faptul ca actorii principali sunt
bolnavii, iar conceptele de baza sunt cele de sanatate si boala, concepte cu implicatii fundamentale
pentru specia umana.
(4)O eroare frecventa este asocierea psihologiei clinice si a psihoterapiei cu patologia, ignorandu-se
aspectul de preventie a tulburarilor psihice si de promovare a sanatatii. Preventia primara se refera la
interventia care previne instalarea bolii. Trebuie insa mentionat faptul ca psihologia clinica nu este un
receptor pasiv care aplica descoperirile din cercetarea fundamentala din psihologie. Psihologia clinica are
propria cercetare fundamentala si aplicata, impulsionand prin ea dezvoltarea unor metode cu caracter
general, care au fost asimilate in psihologie dincolo de domeniul clinic. Spre exemplu, constructul de
cognitii irationale' a patruns nu doar in tratatele de psihologie generala, dar si in lucrarile de psihologie
educationala (de exemplu, educatia rational-emotiva si comportamentala), psihologia muncii (de
exemplu, eficienta rationala), psihologie pastorala (consiliere pastorala) etc.
Psihologul clinician indeplineste mai multe functii :
(1) (psiho)diagnostic psihologic si evaluare clinica - vizeaza identificarea factorilor psihologici
implicati in sanatate si boala;
(2) interventie/asistenta psihologica generala si de specialitate - cea de specialitate, dobandita dupa
programe avansate de formare profesionala, fiind exprimata in consiliere psihologica si psihoterapie;
vizeaza controlul, la diverse nivele de expertiza (generala versus specifica), al factorilor psihologici
implicati in sanatate si boala;
(3) cercetare -vizeaza investigarea rolului factorilor psihologici in sanatate si boala;
(4) educatie si formare - vizeaza implicarea celor deja formati in acest domeniu, atat in
pregatirea noilor generatii de profesionisti pentru a deveni psihologi clinicieni (de exemplu, psihologi
specialisti in psihologia clinica), consilieri psihologici (de exemplu, psihologi specialisti in

consiliere psihologica) si psihoterapeuti (de exemplu, psihologi specialisti in psihologie clinica) formare initiala -, cat si in dezvoltarea lor profesionala - formare continua.
Ca o particularitate importanta, psihologul clinician este adesea implicat in activitati judiciare, care
presupun aspecte legate de starea de sanatate si boala. Ele se refera la domeniul psihologiei si
psihiatriei judiciare, si anume: protectia bolnavului mintal care a comis un act civil, masurile de aparare
sociala impotriva bolnavului mintal care a comis sau prezinta riscul comiterii unui act antisocial, refuzul
tratamentului de catre bolnavul mintal etc. Spre exemplu, una dintre cele mai importante activitati
psihologice care trebuie realizate in domeniul judiciar consta in stabilirea discernamantului. Discernamantul este un concept psihologic si psihiatric cu rol in stabilirea responsabilitatii (concept de drept civil
si penal) unei anumite fapte contraventionale sau penale. O alta activitate judiciara a psihologului
clinician este aceea de expert angajat de instantele de judecata atunci cand cazul aflat pe rol necesita
clarificari psihologice (cum ar fi aspectele legate de memoria martorilor). in principiu, indiferent de
domeniul abordat (economic, educational, judiciar, sanatate, sport etc), daca se vizeaza starea de
sanatate si boala sub aspect psihologic, atunci domeniul este de competenta psihologului clinician.
Se recunosc trei trepte (nivele) de specializare in psihologia clinica:

Psiholog practicant in psihologie clinica;

Psiholog specialist in psihologie clinica;

Psiholog principal in psihologie clinica.

Fiecare treapta de specializare este definita printr-o serie de competente care se cer

intrunite astfel incat un profesionist sa fie atestat la acel nivel. intrunind aceste competente,
psihologul atestat in psihologia clinica poate sa-si desfasoare la parametrii performanti activitatile
in clinici si spitale, cabinete individuale, asociate si societati civile profesionale pe baza de libera
practica, alte institutii si organizatii guvernamentale si non-guvernamentale care necesita, pentru
buna lor functionare, competentele psihologului clinician.

Competenele specifice psihologului clinician

Psihologul clinician este acea persoan, absolvent de studii superioare n domeniul psihologiei
(sau conexe), care parcurge anumite etape de formare necesare practicii psihologiei clinice, etape
care vor fi detaliate n ultima seciune privind atestarea i formarea profesional.
Conform legii 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liber practic,
Art. 13 (1) Pentru exercitarea profesiei, psihologii cu drept de liber practic pot nfiina, la
alegere, potrivit legii, cabinete individuale, cabinete asociate, societi civile profesionale sau i
pot desfura activitatea n temeiul unor contracte de munc, potrivit legii.. Psihologul clinician
i poate desfura activitatea profesional att n sectorul public sau privat, n regim salarial, ct
i independent, cu drept de liber practic.
Lum n considerare o expunere la nivel general a competenelor psihologului clinician, avnd
n vedere, ns, faptul c aceste competene difer ca i complexitate, n funcie de treapta de
specializare i formare.

Competene de diagnostic i evaluare clinic (Rizeanu, 2013)

Psihodiagnosticul tulburrilor psihice care implic n etiopatogeneza mecanismele psihologice;
Evaluarea comportamental;
Evaluarea strii de sntate mental ca precondiie pentru desfurarea unor activiti;
Evaluarea cognitiv i neuropsihologica;
Evaluarea subiectiv-emoional;
Evaluarea biofiziologic;
Evaluarea personalitii;

Evaluarea unor aspecte psihologice implicate n dinamica de cuplu sau familial;

Evaluarea contextual n care se manifest anumite probleme psihologice;
Evaluarea gradului de discernmnt;
Evaluarea dezvoltrii psihologice;

Procesul de evaluare implic utilizarea unor instrumente specifice (interviuri, grile de

observaie, probe, teste i chestionare) care trebuie s ndeplineasc criteriile psihometrice
standard reglementate de ctre Colegiul Psihologilor din Romnia.

Intervenie psihologic
Consiliere i terapie suportiv;
Consiliere n situaii de criz;
Asistena bolnavilor terminali;
Terapii de scurt durat focalizate pe problem;
Tehnici de relaxare i sugestie;
Consiliere medical (creterea aderenei la tratament);
Educaie pentru sntate;
Intervenii specifice persoanelor cu nevoi speciale.

Cercetare stiintifica in limita competentelor;

Educatie si trainig (organizare de workshopuri, manifestari profesionale, cursuri, conferine), n
limita competenelor.

Clarificri terminologice: psihodiagnostic i evaluare clinic

Etimologic, terenul de diagnostic desemneaz o activitate de cunoatere (gr. Diagnostikos capacitate de a distinge). Psihodiagnosticul clinic desemneaz, aadar, cunoaterea factorilor
psihologici cu relevan pentru sntate i boal (David, 2006).
Instrumentele de psihodiagnostic constau n interviuri clinice, observaii, testare psihologic cu
ajutorul unor chestionare, grile, inventare, teste specifice dimensiunii investigate. Manualele de
diagnostic psihologic i psihiatric utilizate n acest moment la nivel naional n practica clinic
sunt: Manualul de Diagnostic al Tulburrilor Mentale i de Comportament - DSM IV ( la
momentul prezent, DSM V este n curs de traducere, urmnd a fi utilizat n scurt timp in practica
clinic); Manualul pentru Clasificare Internaional a Bolilor - ICD, Seria de manuale de
diagnostic SCID i KID SCID.
Evaluarea psihologic vizeaz demersul complex, integrativ, de corelare a rezultatelor obinute
prin diverse metode, n vederea elaborrii tabloului clinic al persoanei. Procesul de evaluare
psihologic implic parcurgerea, de ctre evaluator, a unei serii de etape procesuale, cu un
instrumentar specific dimensiunilor evaluate, a crui abilitate de utilizare se dobndete prin
intermediul formrii profesioale i al practicii clinice.

Formarea i atestarea profesionale n psihologie clinic

Standardele de formare profesional i atestare n psihologie clinic sunt reglementate de ctre
Colegiul Psihologilor din Romnia, prin intermediul Comisiei de psihologie clinic i
psihoterapie i a Standardelor de calitate n serviciile psihologice publicate n Monitorul Oficial
al Romniei, Partea I, nr. 679 din 17 septembrie 2014.
In practica psihologiei clinice, exist patru trepte de specializare profesional:
Psiholog clinician practicant sub supervizare (Nivel I);

Psiholog clinician practicant autonom (Nivel II);

Psiholog clinician specialist autonom (Nivel III);
Psiholog clinician principal autonom (Nivel IV);
1. Psihologul practicant n psihologie clinic (numit i psiholog clinician practicant)
Psihologul practicant n psihologia clinic poate s fie sub supervizare sau autonom. Psihologul
practicant sub supervizare n psihologie clinic, numit i psiholog clinician practicant sub
supervizare, este prim treapt profesional de specializare n psihologia clinic care se obine
prin programe universitare de licen n psihologie acreditate de MEdC/ARACIS; toate
activitile psihologului clinician practicant sub supervizare sunt supervizate - pe baza unei
proceduri elaborat de Comisia Clinic a CPR - de psihologi clinicieni principali
supervizori/formatori, pe parcursul a minimum un an.
Competenele generale ale i specifice ale psihologului clinician practicant sub supervizare sunt:
1. Cunoaterea bazei teoretice i a eticii profesionale n psihologia clinic care se face prin (a)
cunoaterea modelelor de sntate i boal, (b) cunoaterea teoriilor nvrii i dezvoltrii
psihologice; (c) cunoaterea noiunilor fundamentale de psihologie general i psihodiagnostic;
(d) cunoaterea eticii i deontologiei profesionale; 2. Psihodiagnostic i evaluare clinic prin
(a)evaluare subiectiv-emoional; (b)evaluare cognitiv; (c) evaluare comportamental; (d)
evaluare bio-fiziologic (ex. prin proceduri de bio-feedback);(e) evaluarea simpl a personalitii
i a mecanismelor de coping/adaptare/defensive; (f) evaluarea psihologic asociat activitilor
cu cupluri sau familii (sau altor grupuri); (g) evaluarea contextului familial, profesional, social,
economic, cultural n care se manifest problemele psihologice;(h) evaluarea dezvoltrii
psihologice. 3. Intervenie/asisten/consultan psihologic prin (a) educaie pentru sntate,
promovarea sntii i a unui stil de via sntos (ex. prin prevenie primar i secundar),
prevenirea mbolnvirilor (ex. prin modificarea stilului de via); (b) elaborarea, implementarea,
monitorizarea i evaluare programelor de promovare a sntii i de prevenire a mbolnvirilor
la nivel individual, de grup, comunitar i/sau guvernamental;(c) intervenii specifice pentru
persoanele cu nevoi speciale care in de aria psihopedagogiei speciale n condiii de
psihopatologie de ex. logopedie clinic, (d) consiliere i terapie suportiv; (e) optimizare i
dezvoltare personal, autocunoatere (ex. coaching). 4. n domeniul cercetrii are ca i
competene specifice: (a) cunoate noiunile fundamentale de metodologia cercetrii i poate
participa la sau iniia activiti de cercetare n cadrul definit de competenele sale. 5. n cadrul

activitii de educaie i training (formare profesional) poate organiza workshop-uri n cadrul

definit de competenele sale.
Modalitatea de dobndire a competenelor i de obinere a atestatului. Atestatul de
psiholog practicant sub supervizare n psihologia clinic se obine de la Colegiul Psihologilor din
Romnia, dup obinerea licenei n psihologie, prin depunerea dosarului a crui coninut este
descris la Art. 2., pe baza unui interviu n faa Comisiei Clinice a CPR, interviu focalizat pe
verificarea noiunilor de etic i deontologie profesional. Dup obinerea atestatului, psihologul
clinician practicant sub supervizare poate desfura activitile circumscrise de competenele
generale i specifice, numai sub supervizare, ntr-un cadru legal al practicrii profesiei de
psiholog.
a. Treapta de psiholog clinician practicant sub supervizare , poate fi obinut de ctre
absolvenii facultilor de psihologie, dar i de ctre absolvenii unor domenii conexe, cu
condiia parcurgerii unui pachet de discipline universitare de specialitate. Psihologul practicant
sub supervizare poate s i exercite profesia cu condiia ncheierii i executrii contractului de
supervizare profesional cu un supervizor certificat n specialitatea psihologie clinic, precum i
cu condiia avizrii anuale a atestatului de liber practic, valabil pentru o perioad de maximum
3 ani, n condiiile legii. ( consultarea competenelor profesionale specifice acestei trepte se poate
face urmnd link-urile de mai sus).
2. Psihologul practicant autonom n psihologie clinic (numit i psiholog clinician
practicant autonom). Psihologul practicant autonom n psihologia clinic este prima treapta de
specializare profesional n psihologia clinic, n care activitile pot fi desfurate fr
supervizare. Psihologul practicant autonom n psihologia clinic are toate competenele
psihologului practicant sub supervizare n psihologia clinic, la care se mai adaug: 1.
Psihodiagnostic i evaluare clinic cu (a)

investigarea i psihodiagnosticul tulburrilor psihice

i al altor condiii de patologie care implic n etiopatogenez mecanisme psihologice; (b)

evaluare neuropsihologic; (c)

evaluarea complex a personalitii (de ex. trsturi caracteriale,

de temperament, aptitudinale etc.) i a mecanismelor de coping/adaptare/defensive; (d)

evaluarea strii de sntate mental, n limita competenei psihologului, ca precondiie pentru
angajare i/sau desfurarea unor activiti care impun prin lege examinare psihologic asociat
strii de sntate (ex. testarea profesorilor, a funcionarilor publici etc.). 2..
Intervenie/asisten/consultan psihologic cu posibilitatea unor (a)

terapii standard de

relaxare i sugestive; a (b) consilierii (de ex. prin tehnici comportamentale) specifica
obiectivelor medicale (ex. creterea aderentei la tratament, modificarea stilului de via, pregtire
preoperatorie, prevenie teriar n cadrul bolilor cronice etc.); (c)

asistena bolnavilor

terminali; (d) terapii de scurt durat focalizate pe problem, prevenie teriar, recuperare i
reeducare (individuale, de grup, cuplu i familie). n 3. cercetare poate participa la sau iniia
activiti de cercetare n cadrul definit de competenele sale. n 4. educaie i training /formare
profesional poate organiza workshop-uri n cadrul definit de competenele sale.
Modalitatea de dobndire a competenelor i de obinere a atestatului. Atestatul de
psiholog practicant autonom n psihologia clinic se obine de la Colegiul Psihologilor din
Romnia astfel (condiiile sunt cumulative; condiia b) nu se aplic liceniailor n psihologie
non-Bologna): (a) dup ncheierea stagiului obligatoriu de supervizare, de minimum 40 de ore
pe parcursul a minimum un an (sau 60 de ore pe parcursul a maximum doi ani, dac supervizorul
consider necesar acest lucru), candidatul depune un dosar care conine: (1) Raportul pozitiv al
supervizorului focalizat pe modul de evoluie profesional a candidatului i pe modul n care
acesta ntrunete competentele necesare psihologului clinician practicant autonom; (2) Raportul
de activitate a candidatului, pregtit de candidat; (3) Un studiu de caz [n cazul psihologilor care
nu lucreaz n mediu clinic (ex. spital, policlinici etc.) i/sau fac doar evaluri clinice, Raportul
de activitate va conine 5 studii de caz]. Pe baza dosarului are loc un interviu n urma cruia
candidatul este declarat admis sau respins; (b) Prin dovada parcurgerii unui program de master
n domeniul clinic, acreditat academic de MEdC/ARACIS i profesional de Comisia Clinic a
CPR i/sau a unui program de formare (continu) complementar n psihologia clinic (de
minimum doi ani) printr-o Asociaie profesional acreditat n acest sens de Comisia Clinic a
CPR; prin (c)

susinerea unui interviu/examen de specialitate organizat conform procedurilor

stabilite de Comisia Clinic a CPR; interviul/examenul va fi focalizat pe verificare

competenelor generale i specifice care corespund treptei de psiholog clinician practicant
autonom, precum i pe normele profesionale etice i deontologice ale CPR.

Treapta de psiholog clinician practicant autonom

Trecerea la aceasta treapt implic urmatoarele condiii, n mod cumulativ :
Parcurgerea programului de supervizare profesional, pe baza unui contract de supervizare
profesional ncheiat cu un supervizor certificat n specialitate de ctre Colegiul Psihologilor din
Romnia, nregistrat la Colegiul Psihologilor din Romnia

Exercitarea profesiei pe o perioada de minim 1 an, n baza unui contract de munc sau prin una
dintre dintre formele independente de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liber
practic (cabinet individual, cabinete asociate sau societate civil profesional de psihologie);
Parcurgerea unui program de formare profesional in specialitatea psihologie clinic, n una
dintre urmatoarele forme, fiecare avnd o durat de 2 ani :
n cadrul studiilor universitare de master sau doctorat n specialitate, avizat profesional de ctre
CPR, organizate de ctre o instituie de nvmnt superior acreditat i avizat
organizat de ctre un furnizor de formare profesional avizat profesional de ctre CPR
d) Obinerea unui numr de minim 20 de credite profesionale pe an n fiecare specialitate (pn
n anul 2013, inclusiv) i 10 credite profesionale/an n fiecare specialitate (ncepnd cu anul
2014, inclusiv), c urmare a parcurgerii unor programe de formare continu n specialitate,
organizate de ctre furnizorii de formare profesional avizai de ctre CPR (vezi registrul
furnizorilor).
e) Avizarea anual a atestatului de liber practic valabil pentru o perioad de maxim 5 ani.
Finalizarea formrii profesionale complementare necesare pentru Nivelul II, psiholog clinican
practicant autonom, se certific de ctre furnizorii de formare profesional avizai de ctre
Colegiul Psihologilor, prin eliberarea unui certificat sau a unei diplome de absolvire.
( consultarea competenelor profesionale specifice acestei trepte se poate face urmnd link-urile
din prima parte a seciunii).
3.Psihologul specialist n psihologie clinic (numit i psiholog clinician specialist)
Psihologul specialist n psihologia clinic este a doua treapt de specializare profesional n
psihologia clinic. Psihologul specialist n psihologia clinic are toate competenele psihologului
practicant n psihologie clinic, mbogite i rafinate ca urmarea a practicii i formrii
profesionale continue, la care se mai adaug urmtoarele competene: 1. Psihodiagnostic i
evaluare clinic prin (a)

evaluarea psihologic a gradului de discernmnt al persoanelor; (b)

evaluare neuropsihologic complex. 2. Intervenie /asisten /consultan prin (a)

situaii de criza; (b) managementul conflictului, mediere i negociere; (c)

consiliere n

consultan pentru

activitile profesionale ale psihologilor practicani n psihologie clinic, dac acetia o cer (nu se
suprapune cu supervizarea profesional obligatorie a psihologului clinician practicant sub
supervizare de ctre psihologului clinician principal). n 3. cercetare poate participa la sau iniia

activiti de cercetare n cadrul definit de competenele sale. n activitatea de 4. educaie i

formare profesional poate organiza workshop-uri n cadrul definit de competenele sale.
Modalitatea de dobndire a competenelor i de obinere a atestatului. Trecerea de la
nivelul de psiholog practicant autonom n psihologie clinic la cel de psiholog specialist n
psihologie clinic se face dup minimum cinci ani de la dobndirea calitii de psiholog
practicant sub supervizare n psihologie clinic prin (condiiile sunt cumulative; condiia a) nu se
aplic liceniailor n psihologie non-Bologna): (1) prezentarea Comisie Clinice a CPR a unui
dosar care s conin n plus fa de Art. 2: a.

dovada absolvirii unui program de master n

domeniul clinic, acreditat academic de MEdC/ARACIS i profesional de ctre Comisia Clinic a

CPR; b.

50 de credite din activiti de publicare (articole i lucrri de specialitate),

participarea la cursuri de perfecionare i specializare organizate prin intermediul instituiilor (ex.

programe universitare de master) i a asociaiilor profesionale acreditate de Comisia Clinic a
CPR, participri la conferine de specialitate sau asimilate (simpl participare, susinere de
lucrri, susinere de workshopuri), participare activ n cadrul unor proiecte de cercetare de
specialitate; c.

dou recomandri de la psihologi specialiti sau principali n psihologie

clinic. Recomandrile se vor focaliza pe evaluarea evoluiei profesionale a candidatului i a

competenelor necesare treptei de psihologi clinician specialist; i (2) susinerea unui interviu
de prezentare a activitii i cunotinelor clinice n faa unei comisii de cinci membri alei adhoc ai Comisiei Clinice a CPR.
Psihologul principal n psihologie clinic (numit i psiholog clinician principal)
Psihologul principal n psihologia clinic este a treia treapt de specializare profesional n
psihologia clinic. Psihologul principal n psihologia clinic are toate competenele psihologului
specialist n psihologie clinic, rafinate ca urmare a practicii i formrii profesionale continue, la
care se mai adaug: 1. Psihodiagnostic i evaluare clinic: (a) evaluare psihologic asociat
expertizei avansate (ex. n faa instanelor judectoreti); (b) evaluarea psihologic a psihologilor,
cnd este cazul; (c) alte evaluri n situaii care implic componente psihologice complexe. n
domeniul 2. Interveniei /asistenei /consultanei poate realiza (a)

terapii de scurt durat

(individuale, de grup, cuplu i familie) focalizate pe probleme subclinice i/sau clinice

nespecificate (vezi DSM); (b) consultan pentru activitile profesionale ale psihologilor
practicani i/sau specialiti n psihologie clinic, dac acetia o cer (nu se suprapune cu
supervizarea profesional obligatorie a psihologului clinician practicant sub supervizare de ctre
psihologului clinician principal). n aria 3. cercetare poate participa la sau iniia activiti de
cercetare n cadrul definit de competenele sale. n 4. educaie i training (formare profesional):

(a) poate organiza workshop-uri n cadrul definit de competenele sale.

Modalitatea de dobndire a competenelor i de obinere a atestatului. Trecerea de la
statutul de psiholog specialist n psihologie clinic la cel de psiholog principal n psihologie
clinic se face dup minimum cinci ani prin (condiii cumulative):
(1) prezentarea Comisiei Clinice a CPR a unui dosar care s conin n plus fa de cele
prevzute de Art. 2: (a) dovada a 50 de credite din activiti de publicare (articole i lucrri de
specialitate), participarea la cursuri de perfecionare i specializare organizate prin intermediul
instituiilor (ex. programe universitare de master) i a asociaiilor profesionale acreditate de
Comisia Clinic a CPR, participri la conferine de specialitate sau asimilate (simpl participare,
susinere de lucrri, susinere de workshopuri), participare activ n cadrul unor proiecte de
intervenie i cercetare de specialitate; (b) recomandrile de la doi psihologi principali n
psihologie clinic. Recomandrile se vor focaliza pe evaluarea evoluiei profesionale a
candidatului i a competenelor necesare treptei de psihologi clinician principal; i (2) un interviu
care va consta n prezentarea unui caz clinic n faa unei comisii de cinci membri alei ad-hoc ai
Comisiei Clinice a CPR.
Treapta de psiholog clinician specialist
Trecerea la treapta de specialist se poate face n urmtoarele conditii, n mod cumulativ:
Dup o perioad de minim 5 ani de la obinerea treptei de psiholog clinician practicant autonom,
cu condiia dovedirii practicii n specialitatea psihologie clinic n baza unui contract de munc
sau prin una dintre dintre formele independente de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de
liber practic (cabinet individual, cabinete asociate sau societate civil profesional de
psihologie);
b) Obinerea unui numr de minim 10 credite profesionale pe an, ca urmare a parcurgerii unor
programe de formare continu n specialitate, organizate de ctre furnizorii de formare
profesional avizai de ctre Colegiul Psihologilor sau a participrii la manifestri profesionale.
Avizarea anual a atestatului de liber practic valabil pentru o perioad de maxim 5 ani.
( consultarea competentelor profesionale specifice acestei trepte se poate face urmand link-urile
din prima parte a sectiunii).
4. Psihologii clinicieni principali (pot deveni i supervizori)

Psihologul principal supervizor n psihologia clinic reprezint extensia

formativ/didactic maximal a celei de-a treia trepte profesionale n psihologia clinic. Statul de
psiholog principal supervizor n psihologie clinic ofer dreptul psihologului clinician principal
de a superviza activitatea psihologilor practicani sub supervizare, pe linia competenelor pe care
acetia trebuie s le dezvolte. Nu exist un numr limit de psihologi practicani sub supervizare
pe care un psiholog clinician principal i are n supervizare; numrul este determinat de
capacitatea supervizorului de a se dedica eficient acestor activiti i de necesitile contextului
existent (ex. numrul de supervizori raportat la numrul de psihologi care au nevoie de
supervizare ntr-un context dat).
Modalitate de dobndire a competenelor i de obinere a atestatului. Statul de supervizor
al psihologului principal se obine, printr-o cerere tip adresat Comisiei Clinice a CPR, dup
obinerea doctoratului n psihologie de ctre psihologul principal i/sau dup o activitate
profesional de minimum trei ca psiholog principal, la care se adaug recomandrile din partea a
doi psihologi principali supervizori, recomandri care certifica abilitile de formator de
competene ale psihologului principal.

Treapta de psiholog clinician principal

Trecerea la treapta de principal se poate face face n urmtoarele conditii, n mod cumulativ:
a) Dup o perioad de minim 5 ani de la obinerea treptei de psiholog clinician specialist, cu
condiia dovedirii practicii n specialitatea psihologie clinic n baza unui contract de munc sau
prin una dintre dintre formele independente de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de
liber practic (cabinet individual, cabinete asociate sau societate civil profesional de
psihologie);
b) Obinerea unui numr de minim 10 credite profesionale pe an, ca urmare a parcurgerii unor
programe de formare continu n specialitate, organizate de ctre furnizorii de formare
profesional avizai de ctre Colegiul Psihologilor din Romnia sau a participrii la manifestri
profesionale.
c) Avizarea anual a atestatului de liber practic valabil pentru o perioad de maxim 5 ani.
( consultarea competentelor profesionale specifice acestei trepte se poate face urmand link-urile
din prima parte a sectiunii).

Psihologul atestat in psihologia clinica are urmatoarele competente:

1. Diagnostic si evaluare clinica:
(a)investigarea si psihodiagnosticul tulburarilor psihice si al altor conditii de patologie care
implica in etiopatogeneza mecanisme psihologice;
(b)evaluarea starii de sanatate mentala, in limita competentei psihologului, ca preconditie
pentru desfasurarea unor activitati care impun prin lege examinare psihologica (de exemplu,
testarea profesorilor, a functionarilor publici etc.);
(c)evaluare cognitiva si neuropsihologica;
(d)evaluare comportamentala;
(e)evaluare bio-fiziologica (de exemplu, prin proceduri de biofeedback);
(f) evaluare subiectiv-emotionala;
(g) evaluarea personalitatii si a mecanismelor de cop/flg/adaptare/defensive;
(h) evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului, familiei sau altor
grupuri;
(i) evaluarea contextului familial, profesional, social, economic, cultural in care se manifesta
problemele psihologice;
(j) evaluarea gradului de discernamant al persoanelor;
(k) evaluarea dezvoltarii psihologice;
(1) alte evaluari in situatii care implica componente psihologice.
Utilizarea in contextul domeniului de specializare in psihologia clinica a probelor psihologice si
interviurilor structurate si semi-structurate trebuie sa indeplineasca criteriile psihometrice
standard, asa cum sunt ele stabilite de catre Comisia de Metodologie, cu exceptiile stabilite de
Comisia Clinica a CPR (vezi Codul Deontologic). Utilizarea probelor psihologice (de exemplu,
proiective sau de alt tip) cere dovedirea competentei dobandite prin cursuri formative generale sau

specifice, organizate la nivel universitar (nivel licenta, masterat, doctorat) sau prin asociatii
profesionale acreditate in acest sens de catre Comisia Clinica a CPR.
2. Interventie/asistenta psihologica care va cuprinde cel putin trei dintre urmatoarele
componente:
(a)educatie pentru sanatate, promovarea sanatatii si a unui stil de viata sanatos (de exemplu,
prin preventie primara si secundara);
(b)interventii specifice pentru persoanele cu nevoi speciale saria psihope-dagogiei speciale in
conditii de psihopatologie (de exemplu, logopedie)t;
(c)consiliere si terapie suportiva;
(d)consilierea in situatii de criza si asistenta bolnavilor terminali;
(e)optimizare si dezvoltare personala, autocunoastere;
(f) terapii de scurta durata focalizate pe problema, preventie tertiara, recuperare si reeducare
(individuale, de grup, cuplu si familie);
(g)terapii standard de relaxare si sugestive;
(h) consiliere (de exemplu, prin tehnici comportamentale) specifica obiectivelor medicale (de
exemplu, cresterea aderentei la tratament, modificarea stilului de viata, pregatire preoperatorie,
preventie tertiara in cadrul bolilor cronice etc.);
(i) managementul conflictului, mediere si negociere.
3. Cercetare:
(a) poate participa la, sau initia activitati de cercetare in cadrul definit de competentele sale.
4. Educatie si training (formare profesionala):
(a) poate organiza workshop-uh in cadrul definit de competentele sale.
Competentele stabilite mai sus pentru specializarea in psihologie clinica presupun obligatoriu
parcurgerea unui pachet de cursuri universitare care sa includa cunostinte din domeniile:

Psihodiagnostic si evaluare clinica;

Psihologie clinica si/sau medicala;

Consiliere si psihoterapie;

Psihiatrie si/sau psihopatologie;

Psihologia sanatatii si/sau psihosomatica;

Psihologia dezvoltarii.
Consilierea psihologica
Consilierea psihologica este o specializare accesibila doar psihologilor (si celor asimilati

psihologilor).
Consilierea psihologica este interventie psihologica (a) in scopul optimizarii, autocunoasterii si
dezvoltarii personale si/sau (b) in scopul preventiei si remiterii problemelor emotionale, cognitive
si de comportament. Consilierea psihologica se deosebeste de consilierea educationala/scolara. in
timp ce consilierea educationala/ scolara este focalizata pe probleme de educatie si cariera,
consilierea psihologica implica interventia specialistului psiholog (sau asimilat) in optimizare
personala si in ameliorarea problemelor psiho-emotionale si de comportament. Consilierea
psihologica se deosebeste de psihoterapie. Numai psihoterapeutul poate face interventie
psihologica pentru psihopatologie, in timp ce consilierul psihologic se focalizeaza pe optimizare
si dezvoltare personala, probleme psihologice sau de patologie somatica in care sunt implicati
factori psihologici. Psihoterapeutul-psiholog are toate competentele consilierului psihologic.
Consilierea psihologica se poate realiza in regim:

individual;

in grup;

de grup (de exemplu, cuplu, familie).

Componentele unui proces de consiliere psihologica sunt:

evaluarea cerintelor/problemelor clientului;

conceptualizarea psihologica a problemelor clientului;

relatia de consiliere;

interventii psihologice individuale si de grup;

evaluarea procesului de consiliere psihologica si a rezultatelor acestuia.

Competentele consilierului psihologic deriva din componentele procesului de consiliere si acestea

sunt:

 diagnostic si evaluare psihologica in care se pot utiliza:

-

interviuri structurate, semi-structurate si libere;

scale psihologice;

teste psihologice;

interventie psihologica (circumscrisa de forma specifica de consiliere psi

hologica) :
-

de optimizare, dezvoltare si autocunoastere;

in probleme psihologice si in situatii de risc;

in mentinerea sanatatii (de exemplu, educatia pentru sanatate, preventia primara etc.) si
confruntarea cu conditia de boala si impas existential (de exemplu, tratament, preventie
secundara, tertiara, recuperare etc.);

de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizatii si colectivitati;

cercetare:
- in limita competentelor sale;
educatie si training :
-

poate organiza workshop-uri si cursuri in limita competentelor sale.

Psihoterapie

Psihoterapia este interventia psihologica realizata stiintific si in spirit umanist (a) in scopul
optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale, (b) in scopul modificarii factorilor
psihologici implicati in tulburarile psihice, psihosomatice si in tulburarile somatice si (c) in
situatii de risc.
Psihoterapia se poate realiza in regim:

individual;

in grup;

de grup (de exemplu, cuplu, familie).

Componentele unui proces de psihoterapie sunt:

psihodiagnostic si evaluare clinica;

conceptualizarea clinica;

relatia psihoterapeutica;

interventii psihologice individuale, de grup si in grup;

evaluarea procesului de psihoterapie si a rezultatelor acestuia.

Competentele psihoterapeutului deriva din componentele procesului de psihoterapie si

acestea sunt:

evaluarea psihologica circumscrisa de forma specifica de psihoterapie;

interventie psihologica (circumscrisa de forma specifica de psihoterapie):

-

de optimizare, dezvoltare si autocunoastere;

in probleme psihologice, psihopatologice si in situatii de risc;

in mentinerea sanatatii (de exemplu, educatia pentru sanatate, preventia primara etc.) si
confruntarea cu conditia de boala si impas existential (de exemplu, tratament, preventie
secundara, tertiara, recuperare etc.);

de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizatii si colectivitati.

cercetare:
- in cadrul limitelor competentelor sale.
educatie si training :
-

poate organiza cursuri si workshop-uri in limitele competentelor date

nivelele de specializare.
Codul deontologic al psihologului

Codul deontologic este un sumum de principii si standarde etice de exercitare a profesiei de

psiholog cu drept de libera practica si care instituie regulile de conduita ale psihologului cu drept
de libera practica, denumit in continuare psiholog. Codul ofera o baza consensuala pentru luarea
de atitudine colectiva impotriva unor eventuale comportamente apreciate a incalca principiile
eticii profesionale. Acest cod pe langa valoarea sa normativa are rolul de a orienta si regla numai
acele activitati ale psihologilor in care acestia se angajeaza ca psihologi, nu si pe cele din viata
privata a acestora. Comportamentul personal al psihologului poate fi luat in discutie numai daca
este de o asemenea natura incat aduce prejudicii profesiei de psiholog sau ridica serioase indoieli
privind capacitatea acestuia de a-si asuma si indeplini responsabilitatile sale profesionale ca
psiholog.
I.Respectare drepturilor si demnitatii oricarei persoane
Psihologii vor avea permanent in atentie faptul ca orice persoana are dreptul sa-i fie apreciata
valoarea innascuta de fiinta umana si ca aceasta valoare nu este sporita sau diminuata de cultura,
nationalitate, etnie, culoare sau rasa, religie, sex sau orientare sexuala, statut marital, abilitati
fizice sau intelectuale, varsta, statut socio-economic sau orice alta caracteristica personala,
conditie sau statut.
Aderarea la acest principiu presupune respectarea urmatoarelor reguli:
Art. I.1. Psihologii isi desfasoara activitatea, manifestand respect fata de trairile, experientele,
cunostintele, valorile, ideile, opiniile si optiunile celorlalti.
Art. I.2. Psihologii nu se angajeaza public in prejudicierea imaginii celorlalti si nu vor manifesta
inechitate pe criterii de cultura, nationalitate, etnie, rasa, religie, sex, orientare sexuala si nici nu
se angajeaza in remarci sau comportamente ce aduc prejudicii demnitatii celorlalti.
Art. I.3. Psihologii vor utiliza un limbaj ce exprima respectul fata de demnitatea celorlalti atat in
comunicarea scrisa cat si in cea orala.
Art. I.4. Psihologii evita ori refuza sa participe la activitati si practici ce nu respecta drepturile
legale, civile, ori morale ale celorlalti.
Art. I.5. Psihologii vor refuza sa consilieze, sa educe ori sa furnizeze informatii oricarei persoane
care, dupa opinia lor, va utiliza cunostintele si indemanarea dobandita pentru a viola drepturile
fundamentale ale omului.

Art. I.6. Psihologii respecta drepturile celor care beneficiaza de servicii psihologice,
participantilor la cercetare, angajatilor, studentilor si altora, protejand astfel propria lor
demnitate.
Art. I.7. Psihologii se vor asigura ca, sub nici o forma, consimtamantul informat al
clientului/participantului nu este dat in conditii de coercitie sau sub presiune.
Art. I.8. Psihologii vor avea grija ca, in furnizarea de servicii psihologice ori in activitatea de
cercetare stiintifica, sa nu violeze spatiul privat personal sau cultural al clientului/subiectului,
fara o permisiune clara si o garantie ca pot sa faca acest lucru.
Art. I.9. Activitatea psihologilor nu trebuie sa prejudicieze dreptul sacru la demnitate umana si
nici dreptul persoanei la propria imagine.
II.Responsabilitatea profesionala si sociala

Psihologii manifesta o maxima responsabilitate pentru starea de bine a oricarui individ, familiei,
grupului ori comunitatii fata de care isi exercita rolul de psihologi. Aceasta preocupare include
atat pe cei direct cat si pe cei indirect implicati in activitatile lor, prioritate avand cei direct
implicati.
Aderarea la acest principiu presupune respectarea urmatoarelor reguli:
Art. II.1. Psihologii vor proteja si promova starea de bine si vor evita provocarea de daune
clientilor, studentilor, participantilor la cercetare, colegilor de profesie si a celorlalti, asumandusi cu responsabilitate consecintele propriilor lor actiuni.
Art. II.2. Psihologii vor respecta dreptul persoanei de a sista, fara nici o justificare, participarea
sa la serviciul furnizat, in calitate de client, sau la activitati de cercetare stiintifica, in calitate de
subiect.
Art. II.3. Psihologii vor refuza sa indrume, sa instruiasca ori sa furnizeze informatii celor care,
dupa judecata lor, vor putea utiliza gresit cunostintele si deprinderile, voluntar sau involuntar, in
dauna celorlalti.
Art. II.4. Psihologii nu vor delega activitati psihologice spre persoane care nu au competentele
necesare pentru acele activitati.

Art. II.5. Psihologii vor promova si facilita dezvoltarea stiintifica si profesionala a angajatilor, a
celor supervizati, studentilor, participantilor la programe de formare profesionala etc.
Art. II.6. Psihologii vor contribui la dezvoltarea psihologiei ca stiinta si a societatii in general,
prin cercetarea libera si prin achizitia, transmiterea si exprimarea libera a cunostintelor si ideilor,
exceptie facand activitatile ce intra in conflict cu obligatiile etice.
Art. II.7. Psihologii vor sustine cu responsabilitate rolul psihologiei ca disciplina, in fata
societatii si vor promova si mentine cele mai inalte standarde ale disciplinei.
Art. II.8. Psihologii vor sesiza Colegiului Psihologilor cazurile de abatere de la normele de etica
si deontologie profesionala, daca rezolvarea informala, amiabila a situatiei nu a fost posibila.
Art. II.9. Psihologii vor respecta legile si reglemantarile societatii, comunitatii in care activeaza.
Daca legile sau reglementarile intra in conflict cu principiile etice, psihologul va face tot
posibilul sa respecte principiile etice.
Art. II.10. Psihologii nu vor contribui si nu se vor angaja in cercetare sau orice alt tip de
activitate care contravine legilor umanitare internationale (de ex. dezvoltarea metodelor de
tortura a persoanelor, dezvoltarea de arme interzise, terorism sau activitati de distrugere a
mediului).
Art. II.11. Psihologii nu vor furniza servicii psihologice si nu vor face cercetari, indiferent cine psiholog sau nepsiholog- incearca sa-i oblige sa procedeze impotriva eticii profesionale.
Art. II.12. In cadrul lor de competenta profesionala, psihologii vor decide alegerea si aplicarea
celor mai potrivite metode si tehnici psihologice. Ei raspund personal de alegerile si consecintele
directe ale actiunilor lor in functie de atestarea profesionala primita.
Art. II.13. Psihologii se vor consulta si cu alti specialisti sau cu diverse institutii pentru a
promova starea de bine a individului si societatii.
III.Integritatea profesionala
Psihologii vor cauta sa manifeste cel mai inalt grad de integritate morala si profesionala in toate
relatiile lor. Este de datoria psihologului sa prezinte onest pregatirea si calificarile sale oriunde se

afla in relatii profesionale si de asemenea sa nu permita sau sa tolereze practicile incorecte si

discriminatorii.
Aderarea la acest principiu presupune respectarea urmatoarelor reguli:
Art. III.1 Psihologii vor prezenta intr-o maniera onesta domeniile de specialitate in care sunt
atestati, competentele, afilierile si experienta profesionala, nefiind acceptate nici un fel
distorsiuni, omisiuni sau false prezentari in acest sens.
Art. III.2. Psihologii nu practica, nu ingaduie, nu instiga, nu colaboreaza si nu consimte sau
faciliteaza nici o forma de discriminare.
Art. III.3. Psihologii vor onora toate promisiunile si angajamentele asumate prin orice tip de
conventie. Daca apar situatii de forta majora, psihologii vor informa si vor oferi explicatii
complete si sincere partilor implicate.
Art. III.4. Psihologii vor promova acuratetea, obiectivitatea, onestitatea si buna-credinta in
activitatile lor profesionale. In aceste activitati psihologii nu vor fura, insela, si nu se vor angaja
in frauda, eludari, subterfugii sau denaturari intentionate ale faptelor.
Art. III.5. Psihologii vor evita orice imixtiuni care afecteaza calitatea actului profesional, fie ca e
vorba de interese personale, politice, de afaceri sau de alt tip.
Art. III.6. Psihologii vor evita sa ofere recompense exagerate pentru a motiva un individ sau un
grup sa participe intr-o activitate care implica riscuri majore si previzibile.
Art. III.7. Psihologii vor evita relatiile multiple (cu clientii, subiectii, angajati, cei supervizati,
studenti sau persoane aflate in formare) si alte situatii care pot prezenta un conflict de interese
sau care pot reduce capacitatea lor de a fi obiectivi si impartiali.
Art. III.8. Psihologii vor evita sa participe la activitati care pot cauza daune imaginii psihologilor
sau psihologiei ca profesie, vor explica rolul psihologului tuturor celor interesati.
Art. III.9. Psihologii vor fi reflexivi, deschisi si constienti de limitele lor personale si
profesionale.
Art. III.10. Psihologii nu vor contribui, fie singuri, fie in colaborare cu altii, la nici un fel de
practici care pot viola libertatea individuala sau integritatea fizica sau psihologica a oricarei
persoane.

Unele delimitari i clarificri terminologice

Psihologia medical e definit de Divizia 55 a APA, ca: este acea ramur a psihologiei care
integreaz modalitile somatice i psihoterapeutice n managementul bolii mentale i a
tulburrilor emoionale, cognitive, comportamentale i asociate consumului de substane. Este o
specialitate a practicii psihologiei clinice n care psihologii, care au urmat formri specifice, pot
prescrie medicaii n grija i managementul pacienilor. n SUA, New Mexico i Louisiana, i
cteva ramuri militare autorizeaz actualmente aceti psihologi s prescrie medicamente. n
Louisiana, termenul de psihologie medical se refer n mod specific la acei psihologi autorizai
i liceniai s prescrie medicaii.
Medicina comportamental, legat de psihologia clinic a sntii i de Medicina
Psihosomatic, este o ramur a practicii clinice n care psihologii subliniaz abordarea bio-psihosocial n medicin, un model care recunoate importana unei abordri ce se adreseaz
interaciunii dintre factorii fizici, psihologici i sociali n prevenia i managementul unei boli.
Practicienii medicinii comportamentale difer de psihologii medicali n faptul c sunt centrai pe
aplicarea tiinific a interveniilor comportamentale ntr-o gam larg de condiii medicale:
astm, boli gastrointestinale, condiii cardiace, injurii ale mduvei spinrii i a creierului, dureri
cornice, dureri de cap, boli de tip adictiv.
n SUA, competenele clinice care sunt eseniale n educarea i formarea psihologilor medicali
cuprind: I. tiine de baz: anatomie i fiziologie, biochimie; II Neurotiine: neuroanatomie,
neurofiziologie, neurochimie; III Evaluare fizic i examene de laborator: evaluare fizic,
evaluare de laborator i radiologic, terminologie medical i documentarea i integrarea acestei
evaluri i documentaii ;IV. Medicin clinic i Patofiziologie: patofiziologie cu accent pe
principalele sisteme fiziologice, medicin clinic, diagnostic diferenial, corelare clinic i studio
de caz, dependen chimic i managementul durerii cornice, integrarea acestor domenii; V.
Farmacologie clinic i cercetare si psihofarmacologie: farmacologie, farmacologie clinic,
farmacogenetic, psihofarmacologie, farmacologia dezvoltrii, integrarea acestor domenii prin
experien clinic sau de laborator supervizat i continu monitorizare i evaluare a
tratamentului; VI. Farmacoterapie clinic, probleme profesionale, etice i legale, terapii
combinate i interaciunile sale, mijloace computerizate ca ajutor n practic,
farmacoepidemiologie, integrarea acestor cunotine prin experien clinic sau de laborator
supervizat; VII. Cercetare: metodologie i design al cercetrii n psihofarmacologie, interpretare

i evaluare, dezvoltarea drogurilor FDA i altor procese de reglare, Experien Clinic

supervizat n perioada aplicrii cunotinelor clinice, utilizare n deprinderi practice i
competene.
Evaluarea clinic asista clinicienii n alegerea celor mai bune metode de tratament pentru
clienii lor prin tehnici precum interviul i testarea
DSM-IV Manualul Statistic i Diagnostic al Bolilor Mentale, ed. A IV-a, conine clasificrile de
diagnostic comune ale tulburrilor psihologice.
Terapia cognitiv-comportamental Terapeuii cognitivi-comportamentali subliniaz faptul c
gndurile noastre afecteaz emoiile, abilitatea de a relaiona cu alii i ncrederea n sine.
Consider c gndirea iraional i auto-defensiv conduce la probleme psihologice.
Terapii feministe s-au nscut din nevoia femeilor de a face fa cerinelor familiei, discriminrii
i muncii n afara cminului. ncurajeaz clienii s-i dezvolte punctele forte i s se centreze pe
persoal empowerment.
Reabilitare psihosocial poate fi folosit la persoane cu tulburri severe de dispoziie i
schizofrenie. Ajut acestora s fac fa tulburrilor n timp ce convieuiesc ntr-o comunitate
social.

CODUL DEONTOLOGIC AL PSIHOLOGULUI CLINICIAN, CONSILIERULUI

PSIHOLOGIC SI PSIHOTERAPEUTULUI DIN ROMNIA
Principii Generale:
Persoana care dorete s funcioneze ca psiholog clinician, consilier psihologic i psihoterapeut
(n organizaii publice ori particulare) este ncurajat s dein i s i structureze un set ct mai
larg de informaii (cunotine) de specialitate (n conformitate cu standardele A.P.A. - American
Psychology Association, KSV - Knowledges-Skills-Values), abiliti de interrelaionare cu
subiectul uman i experien pe care s le foloseasc n beneficiul indivizilor din societate, ca i
n beneficiul comunitii. De asemenea, profesionistii psihologi mai sus mentionati sunt
ncurajai sa respecte alaturi de normele deontologice mentionate in prezentul act, mai ales cand
apar situatii care nu sunt n mod detaliat descrise in prezentul Cod Deontologic, principiile de
deontologie profesionala internationale dupa cum urmeaza: psihologii clinicieni sa respecte
generic principiile codului deontologic al American Psychology Association, consilierii

psihologici sa respecte principiile codului deontologic al European Counselling Association, iar

psihoterapeutii sa respecte generic principiile codului deontologic al European Association for
Psychotherapy.
Psihologul clinician, consilierul psihologic i psihoterapeutul (indiferent de zona strict delimitat
n care lucreaz) trebuie s fac dovada efectiv a respectului fa de teri i s fac tot ce poate
pentru cunoaterea i aprarea de ctre beneficiarii lor drepturilor i demnitii umane.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie s vegheze ca orice subiect
(persoan aflat n intercomunicare n plan profesional) s fie apt (s devin mputernicit) s
contribuie efectiv la luarea propriilor decizii, s nvee pentru a ti ce s pretind (solicite)
serviciilor de asisten psihologic.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul are ndatorirea de a susine cauza
subiecilor lui mai ales cnd acetia nu sunt capabili s o fac singuri i cnd autoprotecia este
necesar i aceasta nu se obiectiveaz n practic.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul sunt specialitii care dispun de
capaciti (abiliti), cunotine i valori (morale) pentru a aeza responsabilitatea profesional
mai presus de interesele personale.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie s dovedeasc
responsabilitate profesional i moral pentru solicitrile (standardele impuse de profesie
ocupaie) i s continue instruirea i formarea lui profesional de tip educaie continu.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul ca profesioniti vor depune
eforturi pentru a colabora, a se interrelaiona flexibil cu alii n interesul pacientului su.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie s respecte i s promoveze
cu deschidere diversitatea etnic i cultural n exercitarea efectiv a meseriei: s nu judece greit
o anumit etnie, persoane cu anumite credine religioase, respectiv s nu discrimineze, s nu
marginalizeze n nici un fel!
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul vor trebui s fie contieni de
importana respectrii confidenialitii informaiilor i s nu divulge secretele profesionale.
Poate face excepii n cazuri limit ori de mare pericol pentru familie i colectivitate.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie s fie api (fizic i
psihomoral) pentru ca n profesia lor s respecte toate aceste condiii obligatorii pentru ca
serviciile oferite s fie viabile i responsabile.
Norme Specifice:
Art. 1. Cerine legate de relaionare

Psihologii clinicieni, consilieri psihologici i psihoterapeuii discut cu pacienii lor n msura

n care acest lucru este fezabil, probleme legate de relaia terapeutic precum: natura i cursul
anticipat al terapiei, onorariul i confidenialitatea (aspecte care se regsesc n detaliu n
capitolele privind onorariile i aranjamentele financiare i limitele de confidenialitate)
Cnd munca cu pacientul va fi supervizat, acetia sunt anunai de aceast activitate ct i
numele supervizorului cnd acesta mparte responsabilitatea legal pentru caz.
Cnd viitorul profesionist este n formare (student n programul de master, etc.) de asemenea
pacientul este informat despre aceasta.
Psihologii clinicieni, consilierii psihologici i psihoterapeuii vor face eforturi raionale s poat
rspunde la ntrebrile pacienilor i s evite posibilele nenelegeri sau nelegerea eronat
privind terapia. De cte ori este posibil, psihologii vor furniza informaii verbale, utiliznd un
limbaj accesibil pacientilor.
Art. 2. Consimmntul informat privind terapia / Informare despre consimmntul de efectuare
a terapiei
Psihologii clinicieni, consilieri psihologici i psihoterapeuii obin consimmntul bazat pe
informare adecvat, utiliznd un limbaj accesibil participanilor. Coninutul informrii despre
consimmnt poate varia n funcie de circumstane dei, de obicei, este necesar ca persoana: s
aib capacitatea de a consimi, s primeasc informaie semnificativ despre procedura
respectiv, s-i fi exprimat consimmntul liber, neinfluenat i ca acest consimmnt s poat
fi bine documentat.
Cnd persoanele nu sunt n mod legal capabile s dea consimmntul, profesionistul psiholog va
obine informarea despre accept (permis) de la o persoan autorizat, dac aceast substituire
este legal.
n plus, psihologii clinicieni, consilierii psihologici i psihoterapeuii: a) se vor informa de o
asemenea manier nct s le permit acestora s neleag conform capacitii lor, persoanele
care sunt n mod legal incapabile s dea consimmntul legat de interveniile propuse; b) le vor
cere aprobarea pentru interveniile respective i c) vor lua n consideraie preferinele i interesul
optim al persoanelor respective.
Art. 3. Relaii de familie i cuplu
Cnd profesionistul psiholog este de acord s ofere servicii mai multor persoane care sunt ntre
ele n relaie (de exemplu sosoie, printecopil etc.) va ncerca s clarifice de la nceput: a)
care dintre persoane sunt pacienii sau clienii si i b) relaia pe care o va avea cu fiecare dintre
aceste persoane. Aceast clarificare va include rolul psihologului i utilizrile probabile ale

serviciilor furnizate sau informaiilor obinute (v. i regulile privind confidenialitatea).

Cnd devine evident c profesionistul psiholog va avea un rol de mediator de conflict (consilier
marital pentru so-soie), sau cnd este martor al uneia dintre pri ntr-un proces de divor,
psihologul va proceda la clarificri i adaptri, sau se va retrage, n funcie de situaia respectiv
(se adaug i regulile privind clarificarea acestui rol, sau cele implicate n activiti juridice)
Art. 4. Furnizarea unor servicii de sntate mental unor persoane care sunt n eviden n alte
servicii la ali specialiti
Cnd vor decide dac s se angajeze n astfel de servicii, profesionistii psihologi vor lua n
consideraie cu atenie problemele care in de tratament i condiia de bunstare a potenialului
client sau pacient. Vor discuta aceste probe cu persoanele respective, sau cu o alt persoan
autorizat n numele pacientului, pentru a minimiza riscul de confuzie i conflict, se va consulta
cu cellalt furnizor de servicii cnd acest lucru este adecvat i va proceda cu precauie i
deschidere fa de problemele terapeutice.
Art. 5. Intimitate sexual cu pacieni sau clieni cureni
Psihologilor clinicieni, consilierilor psihologici i psihoterapeuilor nu li se permite s se
angajeaz n intimiti sexuale sau relatii exagerate de socializare cu pacieni sau clienii aflai n
tratament (curent).
Art. 6. Terapia cu parteneri sexuali anteriori
Se recomand ca psihologii clinicieni, consilierii psihologici i psihoterapeuii s nu accepte ca
pacieni n terapie sau clieni persoane cu care au avut relaii de intimitate sexual.
Art. 7. Intimitate sexual cu fotii pacieni n terapie
Psihologii clinicieni, consilieri psihologici i psihoterapeuii nu se vor angaja n intimiti
sexuale cu foti pacieni n terapie dac nu au trecut cel puin 2 ani de la ncheierea serviciilor
profesionale.
Datorit faptului c intimitile sexuale cu un fost client sau pacient de terapie sunt de regul i
n mod frecvent duntoare clientului sau pacientului i pentru c astfel de intimiti submineaz
ncrederea publicului n profesia de psiholog descurajnd astfel utilizarea de ctre public a
serviciilor de care are nevoie, psihologii nu se vor angaja n intimiti sexuale cu un fost client i
pacient n terapie chiar dup ce au trecut 2 ani. Profesionistul psiholog care se angajeaz n astfel
de relaii dup 2 ani de la ncheierea terapiei poart povara de a demonstra, n lumina unor
factori i situaii relevante, c nu este vorba de o exploatare. Astfel de factori relevani includ: a)

timpul scurs de la terminarea terapiei; b) natura i durata terapiei; c) circumstanele n care s-a
ncheiat; d) istoria personal a clientului sau pacientului; e) statutul mental curent al clientului
sau pacientului; f) probabilitatea unui impact adversiv asupra clientului sau altora; g) orice
afirmaii sau aciuni fcute de terapeut n cursul terapiei sugernd sau invocnd posibilitatea unei
relaii sexuale cu pacientul dup ncheierea terapiei (v. i standardele generale i regulile incluse
n relaionarea multipl).
Art. 8. ntreruperea serviciilor
Psihologii clinicieni, consilieri psihologici i psihoterapeuii vor ntreprinde eforturi rezonabile
pentru a facilita ngrijirea n eventualitatea c serviciile psihologice sunt ntrerupte de factori
precum boala psihologului, incompatibilitate ca urmare a unor aspecte relationale rezultante ale
activitii profesionale (ex. contra-transfer sau transfer care interfereaz cu procesul
psihoterapeutic), relocalizarea sau incapacitatea sa, sau datorate relocalizrii clientului sau
limitrilor financiare ale acestuia (v. i capitolul Pstrarea nregistrrilor i datelor).
Cnd se intr n relaia contractual, psihologii clinicieni, consilierii psihologici i psihoterapeuii
vor asigura o soluionare adecvat alocrii responsabilitii pentru ngrijirea clientului sau
pacientului n eventualitatea n care relaia contractual se ncheie, cu luarea n consideraie n
cel mai nalt grad a binelui clientului sau pacientului.
Art. 9. ncheierea relaiei profesionale
Psihologii clinicieni, consilieri psihologici i psihoterapeuii nu-i vor abandona clienii sau
pacienii (v. i regulile de la paragraful Onorariu i aranjamente financiare).
Psihologii clinicieni, consilierii psihologici i psihoterapeuii vor ncheia relaia profesional n
momentul cnd devine clar i rezonabil c pacientul sau clientul nu mai are nevoie de aceste
servicii, nu mai beneficiaz de aceasta sau continuarea serviciului i poate face ru.
Indiferent de motiv, nainte de ncheierea serviciilor, cu excepia situaiei n care aceasta depinde
de conduita clientului sau pacientului, profesionistul psiholog discut cu clientul sau pacientul
opiniile i nevoile sale, furnizeaz consilierea anterioar terminrii adecvat i ntreprinde orice
aciune rezonabil pentru a facilita transferul de responsabilitate altui coleg dac pacientul sau
clientul are nevoie de un asemenea sprijin imediat.
Art. 10. Norme de metodologia cercetarii clinice (vezi Anexa)
1. Diagnostic si evaluare clinica
a. Testele si probele psihologice utilizate trebuie sa corespunda criteriilor psihometrice asa cum

sunt ele stabilite de catre Comisia de Metodologie.

b. Se pot face exceptii de la etalonarea nationala in cazul unor scale clinice, cand sunt promovate
etaloane locale, riguros construite.
2. Tehnici de interventie psihologica
a. Eficienta tehnicilor trebuie sa fie documentata prin studii clinice. Trebuie sa existe protocoale
de interventie la un nivel de detaliere care sa permita replicarea procedurilor de interventie
3. Cercetare
a. Vor fi asimilate normele generale de cercetare asa cum sunt ele stabilite de catre Comisia de
Metodologie.
b. Utilizarea procedurii placebo se face respectand dreptul la informare al pacientului. Acestuia i
se spune ca exista 50% sansa sa fie inclus in grupul placebo si 50% sansa sa fie inclus in grupul
terapeutic.
c. Pacientii inclusi in studiu pe baza consimtamantului liber exprimat trebuie sa fie corect
informatii cu privire la natura studiului si la riscurile acestuia. Siguranta pacientilor inclusi in
studiu este mai importanta decat derularea cercetarii.
d. Toate datele brute de cercetare trebuie pastrate cca. 2 ani de zile. Baza de date electronica se
pastreaza trei ani de zile si poate fi accesibila la cererea partii interesate.
e. Sponsorii si partile interesate in cercetare trebuie facute publice odata cu proiectul de cercetare
sau cu publicarea rezultatelor.
f. Distorsionarea sau ascunderea datelor care nu confirma ipotezele avansate se considera frauda.
III. Rspunderea Disciplinar:
Art. 1. Psihologii clinicieni, consilieri psihologici i psihoterapeuii care ncalc prevederile
Legii 213 i ale prezentului Cod Deontologic rspund disciplinar n funcie de gravitatea abaterii
(Anexa 2 prezinta un model de rezolvare a plangerilor conform European Association for Gestalt
Therapy; EAGT) putnd fi sancionai cu:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) suspendarea temporar pe un interval de 6-12 luni a atestatului (acreditarii) de liber practic;
d) retragerea definitiv a atestatului.
Art. 2. Aceste sanctiuni se aplic de ctre Comisia de deontologie i disciplin la propunerea
Comisiei de Psihologie Clinica si Psihoterapie
Art. 3. Practicarea profesiei de psiholog clinician, consilier psihologic sau psihoterapeut
(psiholog sau asimilat acestuia) de ctre o persoan care nu are atestat de liber practic acordat
de Colegiul Psihologilor din Romania la propunerea Comisiei de Psihologie Clinica si

Psihoterapie se pedepsete conform Codului Penal.

IV. Anexa:
Anexa 1.
DETALIERI PRIVIND METODOLOGIA CERCETRII N DOMENIUL PRACTICII
PSIHOLOGIEI CLINICE, PSIHOTERAPIEI I CONSILIERII N CONTEXTE CLINICE I
NONCLINICE
Conform declaraiei de la Strasbourg asupra psihoterapiei - 1990:
1. Psihoterapia este o disciplin tiinific independent, a crei practic reprezint o profesie
independent i liber.
2. Trainingul n psihoterapie se desfoar la un nalt nivel tiinific i de calificare.
3. Multiplicitatea metodelor psihoterapeutice este asigurat i garantat.
4. Un training psihoterapeutic complet acoper teorie, experien personal i practic sub
supervizare. Se obine astfel cunoaterea adecvat a variatelor procese psihoterapeutice.
5. Accesul la training este asigurat/se face prin variate calificri preliminare, n mod particular n
tiine umane i sociale.
Pentru ca metodologia cercetrii este familiar specialitilor implicai n mod curent sau angajai
prin natura postului de munc n activiti de cercetare, vom face o referire special la
practicienii specialiti sau cei n curs de formare, n psihologia clinica, consiliere i psihoterapie.
Dovada dobndirii de ctre practician a cunotinelor de baz n domeniul metodologiei
cercetrii este absolut necesar, pentru c acestea i ofer accesul la nelegerea datelor de
cercetare, facilitnd implementarea acestora n practic i confirmnd psihoterapiei, consilierii i
practicii psihologiei clinice calitatea de discipline tiinifice.
Principii si sugestii:
Cercetarea este fcut n primul rnd ca s susin i s mbunteasc practica n varietatea i
infinitatea ei.
Maniera defectuoas n care multe design-uri de cercetare simplific nepermis complexitatea
interaciunii terapeutice i-a ndeprtat pe muli practicieni de cercetare.
Implicarea n activiti de cercetare nu poate fi impus practicienilor.
Participarea la cercetare a practicienilor:
- poate fi ncurajat i stimulat;
- s-a dovedit i se poate dovedi util n multiple moduri, care trebuie cunoscute;

- a ajuns i va deveni tot mai necesar i cerut.

Implicarea practicienilor n cercetare poate fi i trebuie ncurajat de asociaiile profesionale ntro varietate de moduri, de exemplu prin:
- oferire de consultan n domeniu;
- informarea cu privire la utilitatea i avantajele realizrii de cercetri, ca i a utilizrii datelor de
cercetare n practic;
- invitarea participrii n proiecte de cercetare exterioare cadrului de munc al practicianului;
- promovarea recunoaterii profesionale a specialitilor care contribuie la cercetare etc.
Participarea la cercetare i utilizarea n practic a datelor de cercetare s-a dovedit util n diverse
moduri, din care vom preciza doar cteva:
- creterea caracterului de tip documentare, demonstrabil (respectiv tiinific) al eficacitii (sau
ineficacitii) interveniilor utilizate i a serviciilor oferite;
- posibilitatea de a primi feedback concret i constant care n timp crete expertiza i de a realiza
decizii informate n elaborarea sau modificarea planului terapeutic;
- posibilitatea de a solicita i primi supervizare ntr-o manier individualizat, specific i corect
orientat de evoluia unui caz anume sau de datele obinute de la mai muli clieni aflai n terapie
(consiliere);
- poate proteja specialistul sau instituia de reaciile de ostilitate ale clientului concretizate sau nu
n aciuni juridice.
Implicarea n cercetare a practicienilor a ajuns deja cunoscut n anumite contexte din Europa i
America i va deveni tot mai necesar i cerut:
- de clieni, care sunt tot mai informai referitor la ce expectaii s aib fa de serviciile
psihologice i medicale, i care solicit mai des utilizarea de proceduri cu rezultate i efecte
demonstrabile i evidente;
- de finanatori, fie ei Case de Asigurri, aparintori legali, asociaii nonprofit i instituii
finanatoare internaionale etc., care solicit tot mai mult documentarea adecvat i cu informaii
relevante i obiectivabile, a rezultatelor serviciilor pltite.
Pentru a realiza acest important obiectiv, implicarea practicienilor n cercetare, este necesar i
cunoaterea i promovarea aspectelor particulare ale cercetrii din domeniul practicii clinice i
non-clinice a psihoterapiei i consilierii, pe lng asimilarea normelor generale de cercetare aa
cum sunt ele stabilite de ctre Comisia de Metodologie.
Cteva din principalele tipurile de cercetri cantitative la care sunt invitai practicienii s
participe sunt:
- cercetrile orientate pe rezultat (schimbri observabile dorite);
- cercetrile de eficacitate, n contexte riguros controlate (simple - comparaia cu placebo sau

non-tratament, difereniale - comparaia ntre mai multe tipuri de intervenie);

- cercetrile de eficien, surprinderea semnificaiei clinice a rezultatelor interveniilor
desfurate n contexte obinuite de activitate profesional;
- cercetrile orientate pe proces, care ncearc s surprind participarea anumitor factori din
contextul interveniei la rezultatul final i modul n care interacioneaz ntre ei;
- cercetri cost-beneficiu.
Efectul optim al interveniei este cuantificat i msurat n termeni de:
- proces - variabile descriind factori care intervin asupra rezultatelor pozitive
- rezultat - variabile descriind schimbarea dorit.
Aspectele critice ale efectului optim al interveniei:
a) schimbarea relevant din punct de vedere clinic;
b) satisfacia fa de serviciul oferit i de rezultatul obinut;
c) costurile (cercetri cost-beneficiu).
Probleme etice n evaluarea rezultatelor:
Consimmntul informat
Pacienii inclui n studiu pe baz de consimmnt liber exprimat - trebuie sa fie corect
informai cu privire la natura studiului i la riscurile acestuia.
Practicile deceptive
Utilizarea procedurii placebo se face respectnd dreptul la informare al pacientului. Acestuia i se
poate spune ca exista 50% anse sa fie inclus n grupul placebo i 50% ans s fie inclus n
grupul terapeutic.
Intimitate, caracter anonim, confidenialitate
Minimalizarea efectelor negative i protecia participanilor
Sigurana pacienilor inclui n studiu este mai important dect derularea cercetrii.
Caracterul etic al activitilor cu datele i rezultatele cercetrii
Toate datele brute de cercetare trebuie pstrate 2 ani de zile. Baza de date electronic se
pstreaz trei ani de zile i poate fi accesibil la cererea prii interesate.
Sponsorii i prile interesate n cercetare trebuie fcute publice odat cu proiectul de cercetare
sau cu publicarea rezultatelor.
Distorsionarea sau ascunderea datelor care nu confirm ipotezele avansate sunt considerate
fraud.
Manualizarea. Trebuie s existe protocoale de intervenie la un nivel de detaliere care s permit
replicarea procedurilor de intervenie.
Documentarea. Tehnicile de intervenie psihologic trebuie sa aib eficacitatea i eficiena
documentat prin studii clinice controlate.

Anexa 2: Procedurile de depunere a plangerilor si de apel

Comitetul de solutionare a plangerilor. Acest comitet administreaza procedura de solutionare a
plangerilor. Se face un raport annual care pastreaza anonimitatea Comitetului de Etica si a
Comitetului Executiv. Raportul include natura, numarul, rezultatele si orice procese generate de
procedura de solutionare a plangerilor. Comitatul cuprinde cel putin trei membri.
Grupul de solutionare a plangerilor. Pentru a rezolva fiecare plangere in parte, presedintele
Comitetului de solutionare a plangerilor va numi un grup de trei persoane. Acest grup va
cuprinde cel putin un membru al comitetului de solutionare a plangerilor si pana la doi membri
numiti adhoc, dupa cum este cazul. Grupul va emite un raport scris catre presedintele comitetului
de solutionare a plangerilor.
In cazul unui apel, vor fi implicate urmatoarele organisme:
Coordonatorul de apeluri. Coordonatorul de apeluri este membru plin al EAGT. Acesta/aceasta
va stabili daca exista un motiv intemeiat de apel si apoi va numi un grup de solutionare a
apelurilor din care va face parte.
Grupul de solutionare a apelurilor. Grupul va include trei persoane, coordonatorul de apeluri, un
membru al Comitetului de etica si o persoana independenta. Grupul va organiza si va aplica
procedura de solutionare a apelurilor si va emite un raport privind constatarile lor.
Comitetul de etica. Comitetul de etica este disponibil pentru a sprijini procesul de rezolvare a
apelurilor. Membri comitetului pot fi de asemenea consultati cu privire la echivalenta
sanctiunilor propuse de grupul de solutionare a apelurilor. Acest comitet intocmeste un raport
annual catre Membri.
Comitetul executiv. Acest organism ratifica orice sanctiune severa si este informat in legatura cu
orice proceduri de solutionare a plangerilor sau apelurilor intr-un raport annual care pastreaza
anonimitatea.
Nota: Clientii Membrilor au dreptul sa fie information in legatura cu procedura de solutionare a
plangerilor si a apelurilor si Codul de Etica relevant.

C.1. Procedura de solutionare a plangerilor

C.1.1. Urmatoarele proceduri au scopul de a forma un forum de comunicatii, pentru prezentarea
punctelor de vedere, inevstigarea, solutionarea, reconcilierea si redresarea, prin care partile
implicate intr-o plangere pot fi sprijiniti si se pot face auziti. In mod potential, sunt trei stadii:
O intalnire informala intre cel care face plangerea si Membrul impotriva caruia este formulate
plangerea, cu o persoana independenta/persoane independente care sa faciliteze procesul;
Un grup official de solutionare a plangerilor format din trei membri;
Un apel official.
C.1.2. Plangerile trebuie facute cat mai repede fata de momentul de origine. Plangerile privind
evenimente care s-au petrecut cu mai mult de sapte ani inainte de prima abordare a conducerii
Comitetului de etica nu mai sunt supuse comisiei in mod normal. Relatiile confuze de
interdependenta, cum ar fi de pilda abuzul sexual, vor fi audiate intr-o perioada de pana la zece
ani de la producere.
C.1.3. Partea impotriva careia se formuleaza plangerea trebuie sa fi fost un Membru al EAGT la
momentul producerii presupusei incalcari a Codului de etica si/sau a Practicii profesionale. Nici
un membru nu poate demisiona din EAGT in timpul unei proceduri de solutionare a unei
plangeri sau a unui apel.
C.1.4. Plangerile privind probleme juridice sau contractuale nu sunt de competenta Comitetului
de etica.
C.1.5. In cazul in care cel care formuleaza plangerea nu stie sigur daca plangerea este
indreptatita, atunci acesta se poate adresa secretarului EAGT, care va aranja o intalnire cu unul
dintre membrii Comitetului de solutionare a plangerilor pentru a discuta problema.
C.1.6. Cand, la prima vedere, este vorba de (presupusa) abatere disciplinara grava si/sau
infractiune grava care se reclama sau este reclamata din alta sursa, atunci Procedura de
solutionare a plangerii va incepe in mod normal de la procesul formal al plangerii.
C.1.7. In cazul in care exista o plangere impotriva unui membru al EAGT, autorul va depune
plangerea catre secretarul Comitetului Executiv. Secretarul va inregistra plangerea si va confirma
primirea plangerii atat reclamantului cat si membrului impotriva caruia se face reclamatia in
termen de sapte zile lucratoare. Secretarul va inainta dupa acees plangerea catre presedintele
Comitetului de solutionare a plangerii.
C.1.8 Comitetul de solutionare a plangerii il va contact ape reclamant in termen de 14 zile
lucrartoare pentru a discuta optiunile si procedurile pe care le are la dispozitie reclamantul. Acest
membru al Comitetului va incerca, ca prim pas, sa incurajeze un dialog informal Membrul
respectiv, pentru a ajunge la un accord satisfacator privind o solutie.

C.1.9. In cazul in care acest dialog informal nu se poate aranja sau in cazul in care nu are ca
rezultat ajungerea la un accord, atunci acelasi membru al comitetului va recomanda ca doi
mediatori, care nu sunt in mod necesar membri EAGT si care sunt acceptabili pentru ambele
parti, sa fie desemnati pentru a media dialogul dintre cei doi.
C.1.10. In cazul in care medierea este respinsa sau nu reuseste sa ajunga la un accord,
reclamantul poate face o plangere oficiala in scris catre presedintele Comitetului de solutionare a
plangerii al EAGT. Membrul Comitetului de solutionare a plangerii care a fost implicat in
incercarea de rezolvare se va retrage din procesul urmator. Comitetul de solutionare a plangerii
poate returna plangerea catre reclamant pentru clarificari privind formatul si/sau continutul
plangerii. In acest moment, membrul impotriva caruia s-a formulat plangerea va primi o
notificare scrisa privind existenta plangerii.
C.1.11. Comitetul de solutionare a plangerilor va stabili cat mai repede cu putinta daca exista
suficiente elemente pentru o plangere formala. In cazul in care exista, presedintele va inregistra
cererea si va trimite o confirmare de primire reclamantului. In cazul in care Comitetul de
solutionare a plangerilor nu contine suficiente elemente care sa justifice o plangere formala,
presedintele Comitetului ii va notifica reclamantului consideratiile sale.
C.1.12. Daca plangerea este acceptata, o copie a plangerii scrise va fi trimisa Membrului
impotriva caruia a fost formulata in acelasi timp cu notificarea celui care a facut plangerea.
Membrul reclamat trebuie sa trimita un raspuns in scris in termen de 21 de zile lucratoare de la
primirea plangerii catre presedintele Comitetului de solutionare a plangerii, care ii va trimite o
copie reclamantului.
C.1.13. Presedintele desemneaza un grup de trei Membri pentru a solutiona plangerea respective.
Grupul va include cel putin un membru al Comitetului de solutionare a plangerii si doi membri
desemnati ad hoc. Cel putin o persoana trebuie sa fie din afara EAGT. Presedintele va face
eforturile necesare pentru a desemna un Grup cat mai impartial cu putinta. Termenul de
desemnare a Grupului este de 21 de zile lucratoare. Daca unii membri nu sunt disponibili sau
daca exista alte motive intemeiate care intarzie desemnarea Grupului, intarzierea trebuie
comunicata, iar Comitetul va lua decizia de a prelungi acest termen.
C.1.14. Grupul de solutionare notifica ambelor parti detaliile intalnirii de arbitraj. Acest lucru
presupune in mod normal o intalnire fata in fata a Grupului cu amandoua partile. In cazul in care
acest lucru nu este posibil, Grupul de solutionare a plangerii va incerca gaseasca o alta forma
alternativa de cominicare intr-o limita de timp rezonabila.
C.1.15. Atat reclamantul cat si Membrul impotriva caruia a fost facuta plangerea au dreptul de a
fi asistati de un consilier/supporter care trebuie sa fie disponibil pentru a lua parte la arbitraj.
Consilierul/suporterul nu se poate adresa in mod direct Grupului.

C.1.16. Grupul de solutionare a plangrii isi va asuma responsabilitatea pentru inregistrarea audio
a procesului de arbitrare. Inregistrarea, impreuna cu toate materialele scrise vor fi transmise catre
Comitetul de Etica unde vor fi pastrate pana la solutionarea cauzei, dupa care vor fi sterse si
distruse.
C.1.17. Grupul va solicita toata documentatia relevanta nu mai tarziu de 20 de zile inainte de
sedinta de arbitarj, in asa fel incat aceasta sa poata fi transmisa atat celeilalte partic cat si
Grupului.
C.1.18. Grupul de solutionare a plangerilor va trimite un raport scris, precum si recomandarile
sale catre presedintele Comitetului de solutionare a plangerilor in termen de zece zile lucratoare.
Copii ale acestui raport vor fi trimise de catre presedintele Comitetului de solutionare a
plangerilor catre presedintele Comitetului de Etica, reclamantului si membrului impotriva caruia
s-a formulat plangerea, in termen de o saptamana de la primirea acestuia. Comitetul de Etica
poate fi consultat cu privire la echivalenta sanctiunilor propuse de catre Grupul de solutionare a
plangerilor.
C.1.19. Raportul va clarifica natura plangerii, procedurile ce trebuie urmate si rezultatul
procesului pentru ambele parti. Optiunile finale ale Grupului sunt: problema a fost rezolvata in
mod satisfactory pentru toate partile; nu s-a luat nici o masura; plangerea nu este retinuta in nici
un mod; plangerea a fost retinuta din toate punctele de vedere sau numai din anumite pancte de
vedere. In cazul in care plangerea a fost retinuta, atunci raportul va contine declaratii specifice cu
privire la faptul daca fiecare dintre presupusele incalcari ale clauzelor Codului de etica si practica
sunt retinute. Numai in cazul in care plangerea este retiunuta din orice motiv, grupul de
solutionare a plangerilor poate propune oricare dintre urmatoarele sanctiuni: interirea
supevizarii; revizuirea practicii Membrului; instruire suplimentara; un avertisment formal care sa
contina cerinta ca Membrul sa se angajeze ca va inceta sa lucreze intr-un anumit mod. Suspensia
sau retragerea calitatii de membru poate fi recomandata in cazurile de abatere disciplinara grava,
cum ar fi relatiile sexuale cu un client. Grupul de solutionare a plangerilor trebuie sa mentioneze
si o limita de timp in care sanctiunile sunt valabile. Comitetul de Etica raspunde de
monitorizarea acestui process se de raportarea catre Comitetul Director al EAGP dup ace
santiunile au fost aplicate.
C.1.20. Rezultatele plangerilor care sunt retinute trebuie notificate catre Comitetul Director.
Recomandarile privind suspendarea sau retragerea calitatii de membru vor fi raportate
Comitetului Director pentru a fi ratificate de acesta din urma. Reclamantul si membrul impotriva
caruia s-a formulta cererea vor fi notificati cu privire la faptul daca plangerea a fost sau nu
retinuta, in termen de 21 de zile lucratoare de la sedinta Grupului. Membrul impotriva caruia s-a
formulat plangerea va fi notificat in legatura cu orice sanctiune la care trebuie sa se supuna,

precum si limita de timp in care sanctiunea trebuie aplicata. Cand este necesara ratificarea de
catre Comitetul Executiv, partile vor fi notificate in termen de zece zile de la urmatoare sedinta a
Comitetului Director.
C.1.21. Procedura de plangere are un onorariu. Acest onorariu impreuna cu cheluielile aferente
vor fi suportate de catre reclamant sau, daca plangerea se dovedeste indreptatita, de catre
Membrul impotriva caruia s-a formulat plangerea. Negocierea nivelului acestui onorariu ramane
la discretia Grupului de solutionare a plangerilor.
C.2. Procedura de apel
C.2.1. Membrul impotriva caruia s-a formulat plangerea si reclamantul pot face apel impotriva
deciziei Grupului de solutionare a plangerilor. Decizia de a face apel trebuie trimisa catre
presedintele Comitetului de Etica in termen de 15 zile lucratoare de la primirea raportului
Grupului de solutionare a plangerilor.
C.2.2. Apelantul trebuie sa vina cu argumente clare si convingatoare in sprijinul opiniei sale, in
asa fel incat una sau amandoua din urmatoarele conditii sa fie indeplinite:
Rezultatul plangerii nu este conform cu situatia.
Procedurile de solutionare a plangerilor nu au fost respectate, intr-o asemenea masura incat a
fost prejudiciat rezultatul plangerii intr-un anumit fel.
C.2.3. Apelurile sunt analizate de catre Coordonatorul de apeluri, a carui sarcina este de a stabili
daca exista o cauza legitima pentru un apel. Coordonatorul de apel este un membru independent
al EAGT care a candidat pentru aceasta pozitie si a fost ales prin vot de catre Adunarea
Membrilor.

C.2.4. Procedura de apel are aceeasi structura a onorariului ca si procedura plangerilor.

Negocierea nivelului acestor onorarii ramane la discretia Grupului de Apel.
C.2.5. Daca apelul este acceptat de catre Coordonatorul de Apel, acesta va informa ambele parti
despre apel. Prezenta ambelor parti la apel este la discretia Grupului de apel.
C.2.6. Grupul de Apel este convocat de catre Coordonatorul de Apel. Grupul va contine trei
membri care vor fi Coordonatorul de Apel, un membru al Comitetului de Etica si un presedinte,
care va fi o persoana independenta de preferat cu experienta juridical. Trebuie acordata mare
atentie pentru a preveni orice fel de conflicte de interese.
C.2.7. Toate documentele si inregistrarea audio care au fost disponibile in timpul procedurii de
plangere vor fi disponibile si Grupului de Apel. (nici un material additional fie verbal sau scris
- nu poate fi remis de nici una dintre partile plangerii).
C.2.8. In timpul organizari si desfasurarii apelului. Membrii Grupului pot decide sa tina sedinta

prin teleconferinta, pentru a evita contrangerile deplasarilor. Se intentioneaza ca procesul de apel,

odata ce a fost acceptat, sa fie finalizat in termen de 30 de zile lucratoare.
C.2.9. decizia Grupului de Apel va fi comunicata in scris catre presedintele Comitetului de Etica,
al Comitetului Executiv si catre Coordonatorul de Apel. Coordonatorul de Apel il/ii va informa
pe appellant/i despre rezultatul apelului in termen de sapte zile lucratoare. Aceasta decizie va fi
finala si obligatory pentru toate partile implicate.
C.2.10. Toate probele si alte documente scrise, precum si marturiile apelului vor fi pastrate in
conformitate cu prevederile legale.

Bibliografie:
http://opinforeview.blogspot.md/2007/03/codul-deontologic-al-psihologului.html
http://www.docfoc.com/rolul-si-atributiile-psihologului-clinician
http://documents.tips/documents/rolul-si-atributiile-psihologului-clinician.html
https://www.academia.edu/23574249/Rolul_pshihologuluii_clinician
http://psihologdanielmois.ro/diferenta-dintre-psihologul-clinician-si-psihoterapeutul-umanist/
http://www.psihoterapie-copil.ro/despre-noi/echipa-multidisciplinara/