Sentinţă civilă 2374 din 07.11.

2016

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. …./207/2016, din data de 6 iulie 2016,
creditoarea S .C. G.A.T. S.R.L. cu sediul în Caracal a formulat cerere în anulare împotriva
debitoarei S.C. D.C.R.D. S.R.L. cu sediul în Bucureşti pentru ca, prin hotărârea ce se va
pronunţa, să se dispună anularea încheierii nr. 46/07.06.2016 pronunţată de Judecătoria Caracal
în dosarul nr. …../207/2016 prin care i-a fost respinsă solicitarea de a se emite o ordonanţă de
plată, instanţa reţinând ca fiind incidente prevederile art. 1021 al. 1,2 CPC.

În motivarea cererii în fapt, creditoarea a arătat că relaţia dintre părti s-a derulat pe o perioadă
destul de întinsă, în care , în multiple ocazii, aceeaşi persoană ( F.I. ) a semnat devizele şi
facturile emise de aceasta, în calitatea sa declarată de angajat / reprezentant al pârâtei.

Se impune ca instanţa să clarifice un aspect vizibil reţinut greşit de instanţa de fond şi anume
faptul că facturile neachitate nu sunt semnate de un angajat al său, ci de o persoană despre care a
avut reprezentarea (întărită de ceilalţi angajaţi ai pârâtei) că are calitatea de angajat al debitoarei,
urmând să facă dovada şi cu alte acte, respectiv facturi şi devize, achitate de debitoare, semnate
de acelaşi F.I., ceea ce atestă că SC D.C.R.D. SRL i-a conferit un mandat acestuia de a realiza
diferite operaţiuni în numele său.

Faptul că alte facturi (însoţite de devize), deşi semnate de aceeaşi persoană , au fost achitate,
denotă că în acest moment pârâta, cu rea credinţă încearcă să creeze un dubiu legat de
certitudinea debitului.

Se arătă că în momentul de faţă creditoarea a solicitat Poliţiei Municipiului Caracal să efectueze

cercetări atât faţă de numitul F.I. cât şi faţă de reprezentanţii SC D.C.R.D. SRL , pentru
săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Legat de apărările pârâtei, acestea sunt neîntemeiate , în condiţiile în care se va clarifica situaţia
juridică a numitului F.I. în raport cu aceasta, înscrisurile depuse de creditoare la dosar sunt de
natură să confirme fără dubii debitul pretins, în condiţiile în care se va stabili că relaţiile
comerciale au avut loc între părti.

În aceste condiţii, încheierea de respingere este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea

prevederilor procesuale , debitul fiind cert, lichid şi exigibil.

Raportat la situaţia reală , este evident că nu sunt necesare probe suplimentare pentru a clarifica
existenţa debitului.

Pentru aceste motive, s-a solicitat să fie anulată încheierea şi să fie admisă cererea de ordonanţă.

La data de 12.09.2016, debitoarea S.C. D.C.R.D. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a
mentionat ca deţine Contractul Service nr. 157/15.06.2014 care are ca obiect conform
prevederilor art. 2 din Contract „ efectuarea de către prestator de lucrări de reparaţii si intretinere
pentru mijloacele de transport auto din dotarea Beneficiarului, la solicitarea acestuia", iar în art. 5
ultim paragraf se stipulează faptul ca „ Comandarea pieselor se face numai in baza unei note de
comanda in care sunt notaţi cel puţin 3 furnizori de piese auto…”

Potrivit art.7 din Contract se prevede in mod imperativ următoarele: „ Factura va fi obligatoriu
insotita de devizele de reparaţii pentru perioada la care se refera factura respectiva. Devizele de
reparaţii pentru a putea fi considerate acceptate de către Beneficiar, in vederea asigurării plaţii
serviciilor prestate, trebuie sa poarte semnătura si stampila Beneficiarului"

Debitoarea a solicitat ca instanţa sa aibă in vedere atat prevederile contractuale indicate mai sus,
cât şi înscrisurile depuse de către creditoare care nu sunt conforme prevederilor contractuale
expuse mai sus.

Astfel cum in mod corect a reţinut instanţa de fond, pretenţiile creditoarei sunt nedovedite şi
neîntemeiate, debitoarea nedatorând suma de bani indicată prin cererea de ordonanţă de plată iar
creanţa nu indeplineste cerinţele de certitudine, lichiditate si exigibilitate pe care art. 1013 CPC
le impune si in acest sens.

De asemenea, potrivit art. 1014 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ordonanţa de plată se
aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care
rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate
contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui
înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

1. Creditoarea nu face dovada ca facturile ar fi fost acceptate la plata iar presupusele facturi
invocate fara indentificarea lor nu intrunesc condiţiile pentru a putea fi considerate drept
recunoscute de subscrisa, creanţa neindeplinid condiţiile de a fi certa, lichida si exigibila.

De altfel, potrivit contractului cat si procedurii de lucru depuse chiar de către creditoare, trebuia
sa existe o comanda ferma transmisa de subscrisa debitoare iar lucrarea trebuia sa primească
anterior producţiei acceptul final pe monstra/simulare dupa caz. Va rugam sa observaţi ca pentru
niciuna din facturile depuse la dosarul cauzei nu exista comanda depusa la dosar, nu exista
confirmare a comenzii, nu exista accept final si nu exista proces-verbal de recepţie dupa
finalizarea presupuselor lucrări.

Acceptarea la plata este unanim admis ca trebuie sa fie neîndoielnica, prin semnătura
reprezentantului impreuna cu stampila. La fel a statuat si Tribunalul Bucureşti « Facturile fiscale
nu au fost acceptate de debitoare prin semnătura reprezentantului sau » si ca atare creanţa nu este
certa, lichida si exigibila.

Ca atare creditul solicitat nu indeplineste condiţiile de a reprezenta o creanţa creta, lichida si

exigibila.

In plus calculul oricăror penalităţi presupune verificarea momentului de la care curg, momentul
la care ar fi trebuit achitate, daca ar fi trebuit achitate facturile si cand si ca atare penalităţile nu
pot constitui o creanţa certa lichida si exigibila cu atat mai mult cu cat se solicita pentru facturi
ce nu au fost comunicate, nu au fost indicate in acţiune si nici nu a existat vreo comanda.

Astfel « invocarea apărărilor de fond ce presupun si administrarea altor probe decât înscrisurile
exced cadrului » acestui tip de proces.

Debitoarea consideră ca Contractul nu a fost neexecutat, excepţie de neexecuatre ce nu este o

recunoaştere a primirii nici a mărfii, nici a facturii, ci reprezintă o indicare a faptului ca nu se
poate in nici un caz solicita plata facturilor cita vreme servicii nu au fost prestate.

Aceasta va arata ca toate argumentele pe care subscrisa le aduc se refera la motive pentru care nu
s-ar executa obligaţia de plata.

Astfel, cum a reţinut si instanţa de fond este necesar administrarea unui probatoriu complex nu
doar in baza înscrisurilor.

In aceste condiţii, exista multiple argumente care arata caracterul contencios al creanţei, in
condiţiile in care creditoarea o contest.

Este evident ca atâta vreme cat debitoarea contestă, cu argumente pertinente, caracterul cert,
lichid si exigibil al creanţei, soluţia judecătorului nu poate fi decât aceea de respingere a cererii
creditorului, pentru ca altfel s-ar transforma ordonanţa de plata intr-o veritabila acţiune de drept
comun, ceea ce ar contraveni specificului acestei instituţii juridice.

Or, astfel cum arata si jurisprudenta, in condiţiile in care intreaga procedura reglementata prin
art. 1013 NCPC este instituita pentru recuperarea creanţelor necontestate, iar in cauza creanţa nu
a fost recunoscuta de debitoare, aceasta intelegand, sa conteste creanţa, nu poate fi emisa
ordonanţa de plata .

Creditoarea a precizat ca are un debit 30.270 lei incluzând si facturile din luna ianuarie 2016
semnate de aceiaşi persoana si fara a face dovada comenzilor/serviciilor sau respectarea
procedurii prevăzute in contract.

De asemenea, sunt facturi emise pentru luna ianuarie 2016 desi nu mai existau relaţii
contractuale au data scadenta la doua zile de la emiterea facturii , existând astfel un dubiu in ceea
ce priveşte aceste facturi astfel cum a si precizat de la bun început.

În continuare, debitoarea arata ca facturile sunt semnate de către reprezentatul reclamantei, Dl.
F.I. nu este nici angajatul său si nici reprezentantul societăţii, reprezentatul SC D.C.R.D. S.R.L.,
este dl. Project Manager B.C.. Concluzia este ca reclamanta a emis facturile si Devizele si tot ea
le-a si semnat. Astfel având in vedere acest aspect se impune audierea acestuia ceea ce excede
acestei proceduri fiind nevoie sa se parcurgă procedura dreptului comun.

In al doilea rand, reclamanta a depus la dosarul cauzei 30 de facturi împreuna cu devize aferente
acestora; ori devizele nu sunt insotite de comanda noastră si nici nu s-a făcut dovada ca noi am
făcut vreo comanda ce face obiectul contractului in cauza astfel cum prevede art.5 din Contract.
Atat in devizele prezentat cat si din facturile depuse nu se regăseşte vreo menţiune ca aceste
facturi respectiv devize sunt in baza Contractului sau a unei comenzi efectuate de subscrisa;

Din 30 de facturi , se arată că 19 facturi sunt emise pentru reducţii filet exterior 4 Toli lungime
30mm, găurit placa metalica, ţeava 4 Toli , nervuri stuturi 4 Toli etc. ceea ce nu intelege de unde
vin aceste facturi, atâta timp cat obiectul contractului este altul si nu a avut cunostita ca
reclamanta se ocupa cu asa ceva. Deci nu pot fi luate in considerare sub nici o forma.

Se poate observa in josul paginii pentru fiecare deviz ca acesta este printat in data de 27.01.2016
, ulterior emiterii facturilor.

Atat facturile cat si devizele sunt semnate de aceiaşi persoana deci tinde sa creadă ca e dubios.

Facturile pentru a fi acceptate la plata pe langa faptul ca trebuie sa aibe la baza o nota de
comanda trebuie sa indeplineasca si prevederile art. 7 din Contract respectiv „ in vederea
asigurării plaţii serviciilor prestate, trebuie sa poarte semnătura si stampila Beneficiarului" ceea
ce nu este îndeplinit.

Nu exista auto cu nr de înmatriculare Strungarie in societate la debitoare, presupunând ca este al

reclamantei.

De asemenea, se arată că Soldul Analitic depus de reclamanta nu este nici semnat si nici
conformat fapt pentru care nu poate fi avut in vedere.

Se reiterează faptul ca potrivit contractului cat si procedurii de lucru depuse chiar de către
creditoare, trebuia sa existe o comanda ferma transmisa de subscrisa debitoare iar lucrarea
trebuia sa primească anterior producţiei acceptul final pe monstra/simulare dupa caz.

Se mai arată că pentru niciuna din facturile depuse la dosarul cauzei, nu exista comanda depusa
la dosar, nu exista confirmare a comenzii nu exista accept final si nu exista proces-verbal de
recepţie dupa finalizarea presupuselor lucrări.

Pentru aceste motive, debitoarea a solicitat respingerea cererii in anulare ca neintemeiata si

nefondata , cu cheltuieli de judecata pe cale separata.

Debitoarea a solicitat proba cu inscrisuri.

In drept, se invocă art.205 CPC.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanta retine următoarele :

La data de 05.07.2016, creditoarea S .C. G.A.T. S.R.L. cu sediul în Caracal a formulat cerere în
anulare împotriva încheierii nr. 46/07.06.2016 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.
…./207/2016, solicitând admiterea cererii în anulare şi pe cale de consecinţă admiterea
ordonanţei de plată, cerere formulată în contradictoriu cu debitoarea S.C. D.C.R.D. S.R.L. cu
sediul în Bucureşti.
Instanţa reţine că prin încheierea nr. 46/07.06.2016 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul
nr. …../207/2016, a fost respinsă excepţia tardivităţii invocată de pârâtă, ca neîntemeiată şi fost
respinsă cererea formulată de reclamanta S.C. G.A.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta S.C.
D.C.R.D. SRL, ca neîntemeiată.

În considerentele acestei încheieri de respingere , s-au reţinut următoarele:

Cu privire la excepţia tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată de către reclamantă,

excepţie ridicată de către pârâtă instanţa urmează să o respingă deoarece prin precizarea făcută
de către reclamantă la termenul din data de 24.05.2016, reclamanta nu şi-a modificat acţiunea ci
reprezintă doar o micşorare a cuantumului obiectului cererii conform art. 204 al. 2 pct. 2 din
C.p.civ.

Între reclamanta creditoare şi pârâta debitoare a fost încheiat contractul de service nr.
157/15.06.2014 pe o durată de 12 luni, în baza căruia prestatoarea se obliga să efectueze lucrări
de reparaţii şi întreţinere pentru mijloacele de transport auto aflate în dotarea beneficiarului.

Potrivit art. 9 din contract beneficiarul avea obligaţia să participe prin delegat la constatarea stării
tehnice a utilajelor la intrarea şi ieşirea din service; să achite facturile semnate spre acceptare,
emise conform prevederilor contractuale, la termenele de plată convenite, şi anume 30 de zile de
la data emiterii facturii fiscale; să întocmească împreună cu prestatorul lista de reparaţii necesare
stivuitoarelor sau utilajelor care intră în service; să verifice şi să confirme, prin semnare şi
ştampilare, devizele de reparaţii pentru fiecare lucrare şi să achite contravaloarea lucrărilor
efectuate de prestator la termenele prevăzute în contract.

Prin actul adiţional din data de 21.08.2015 a fost prelungit contractul dintre părţi până la data de
31.12.2015.

În acest sens au fost emise facturile restante pentru perioada decembrie 2014 – decembrie 2016
în cuantum de 29.605 lei.

Instanţa a constatat că toate facturile sunt însoţite de devize de lucrări şi sunt semnate de numitul
F.I., în calitate de delegat.

Conform art. 1013 din Cpciv., procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi
exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil,
inclusiv dintre cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă constatat printr-un
înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin
semnătură ori în alt mod admis de lege.

Din analiza acestei dispoziţii legale se desprind condiţiile de exercitare a acţiunii pe calea
ordonanţei de plată: creanţa să constea în plata unei sume de bani, caracterul cert, lichid şi
exigibil al acesteia, precum şi condiţia existenţei unui înscris constatator al creanţei (contract,
statut, regulament sau orice alt înscris însuşit de părţi prin semnătură sau în orice alt mod admis
de lege).
Dar, art. 1021 din C.p.civ. prevede că dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă
contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor
părţilor, iar în cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea
debitorului prin încheiere. Iar în cazul în care apărările de fond formulate de debitor presupun
administrarea altor probe decît cele prevăzute la al. 1 şi acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în
procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată
prin încheiere.

Întrucât pârâta contestă creanţa pretinsă de reclamantă, susţinând că numitul F.I., care a semnat
facturile şi devizele de lucrări –în calitate de delegat- nu este angajatul său (depunând şi dovezi
în acest sens, dovezi din care reiese faptul că acesta este angajat al SC C. S. –fila 116-), instanţa
având în vedere înscrisurile depuse de aceasta la dosar, dar şi faptul că facturile şi devizele de
lucrări emise de reclamantă nu poartă ştampila societăţii debitoare conform art. 9 din contractul
părţilor, iar persoana care a semnat aceste acte face parte dintre angajaţii pârâtei, apreciază că
apărarea debitoarei este întemeiată, astfel că în cauză sunt necesare apărări pe calea dreptului
comun pentru lămurirea raportului juridic dintre pârâtă şi numitul F.I..

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a respins cererea creditoarei ca neîntemeiată.

Coroborând întregul material probator administrat în cauză, instanţa urmează să respingă cererea
în anulare formulată ca neîntemeiată, apreciind că în mod just prin încheierea nr. 46/07.06.2016,
pronunţată de Judecătoria Caracal în dosar nr. …./207/2016, a fost respinsă ca neîntemeiată
cererea privind emiterea unei ordonanţe de plată, deoarece apărările de fond formulate de catre
debitoare presupun administrarea altor probe decât cele prevazute la alin. 1 din art. 1021 Cpc.,
aceste probe fiind admisibile potrivit legii.

De asemenea, debitoarea a contestat creanţa, sustinând că numitul F.I., care a semnat facturile şi
devizele de lucrări în calitate de delegat, nu este angajatul său , acesta fiind angajat la SC C. S. –
fila 116, situatie corect reţinută de instanţa de fond.

În mod corect a reţinut instanţa de fond, că facturile şi devizele de lucrări emise de catre
reclamanta nu poartă ştampila societătii debitoare, conform clauzelor contractuale, iar persoana
care a semnat acesta act nu face parte din angajaţii debitoarei.

Observă instanţa că nu s-au făcut dovezi cu privire la emiterea unor note de comandă de catre
debitoare care să fie confirmate de creditoare şi ulterior semnate şi ştampilate de beneficiar,
precum şi existenţa procesului verbal de recepţie al lucrărilor efectuate, care asemenea să fie
semnate atât de reprezentanţii debitoarei, cât şi al debitoarei.

Întradevăr, pentru lămurirea tuturor aspectelor mai sus menţionate, se impune efectuarea de
cercetări şi administrarea de probatorii, pe calea dreptului comun pentru clarificarea cu
certitudine a raporturilor juridice dintre părti, a drepturilor şi obligaţiilor acestora, raportat la
clauzele contractuale, fapt pentru care instanţa urmează să respingă cererea în anulare formulată
de creditoarea S.C. G.A.T. S.R.L. împotriva debitoarei S.C. D.C.R.D. S.R.L., ca neîntemeiată.