Contestarea tabelului definitiv în temeiul

art.113 din Legea nr. 85/2014. Condiţii

Decizie 86 din 13.02.2018 https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-
12z6946q/

Textul art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 conferă oricărei persoane interesate posibilitatea de a
face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv
de creanţe, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor împotriva creanţelor şi
drepturilor de preferinţă înscrise în tabelul preliminar de creanţe şi până la închiderea procedurii,
dacă sunt îndeplinite condiţiile textului.

Redactarea textului impune ca o condiţie pentru a uza de calea contestaţiei prevăzute de art. 113
necunoaşterea existenţei cauzelor arătate care, dacă ar fi fost cunoscute la data judecării
contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe, ar fi determinat o altă înscriere în tabelul definitiv
de creanţe.

Nu se poate susţine că s-a cunoscut datorarea sumelor conform clauzelor unui contract încheiat
anterior întocmirii tabelului preliminar doar după ce o altă persoană căreia legiuitorul i-
a conferit calitatea de a formula contestaţie la tabelul preliminar a promovat o astfel de
contestaţie sau doar după ce s-a pronunţat instanţa asupra contestaţiei administratorului special .

În contextul în care aspectele nou descoperite erau cunoscute şi puteau fi invocate pe calea
contestaţiei la tabelul preliminar în temeiul art.111 din Legea nr. 85/2014 nu se poate susţine
„descoperirea (…)” şi, ca urmare nu se poate uza de calea contestaţiei prevăzute de art. 113 din
Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa nr. 203 din data de 4 septembrie 2017, Tribunalul Mehedinţi – Secţia a II-a Civil, de
Contencios Administrativ şi Fiscal a respins contestaţia formulată de contestatoarea EISAB în
contradictoriu cu intimata SCBESrl prin administrator special GT şi prin administrator judiciar
ALISPRL.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu din 02 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi
în dosarul nr.369/101/2015 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului
SCBESRL.

Contestatoarea din cauză, EISAB, a formulat cerere de creanţă împotriva debitoarei SCBESRL,
prin care a solicitat înscrierea în tabelul de creanţe cu suma de 6.372.561,52 lei reprezentând
echivalentul a 1.441.756 EURO compusă din debit şi penalităţi de întârziere calculate până la
data de 31.01.2015.

Aceasta a fost înscrisă în tabelul preliminar modificat al creanţelor 2, la poziţia 45, cu o creanţă
în cuantum de 1.723.065,15 lei, echivalentul sumei de 390.638 euro reprezentând penalităţi de
întârziere stabilite în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare din 12.09.2007, agreate de
părţi prin procesul verbal de conciliere din 14.04.2011. De asemenea a fost înscrisă și provizoriu,
sub condiţie, cu o creanţă în sumă de 953.356,80 euro reprezentând penalităţi de întârziere
calculate în temeiul procesului verbal de conciliere din 30.07.2014 (până la soluţionarea
definitivă a acţiunii de anulare acte frauduloase ce face obiectul dosarului nr.369/101/2015/a3).
Nu a fost înscrisă cu creanţa în sumă de 97.762,11 euro reprezentând preţul plătit în baza
antecontractului de vânzare-cumpărare din 12.09.2007, creanţă considerată prescrisă.

Tabelul preliminar modificat al creanţelor 2 a fost publicat în Buletinul procedurilor de

insolvenţă nr. 16130/28 septembrie 2015 şi nu a fost contestat de creditoarea EISAB, deşi
creanţa solicitată de aceasta a fost înscrisă parţial.

Cu privire la creanţele cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor

creditoarea EISAB a formulat contestaţie debitorul SCBESRL prin administrator special, GT
contestaţie ce a fost înregistrată sub nr.369/101/2015/a5.

Dosarul nr.369/101/2015/a5 a fost soluţionat prin sentinţa nr.609/14.12.2015, definitivă prin

respingerea apelului, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de debitorul SCBESRL prin
administratorul special, GT.

Ca urmare a faptului că împotriva tabelului preliminar al creanţelor nu a

fost formulată contestaţie de către creditoarea EISAB, iar contestaţia formulată de
administratorul special cu privire la creanţa acestui creditor a fost respinsă, ca , de altfel, şi
acţiunea ce a făcut obiect dosarului nr.369/101/2015/a3 având ca obiect anularea procesului
verbal de conciliere din 30.07.2014 ca act fraudulos care a fost respinsă prin sentinţa
nr.609/14.12.2015, definitivă prin respingerea apelului, creditoarea EISAB a fost înscrisă în
tabelul definitiv al creanţelor, la poziţia 45, cu creanţa în cuantum de 5.928.226,66 lei compusă
din suma de 4.205.161,51 lei, echivalentul sumei de 953.356,80 euro reprezentând penalităţi de
întârziere calculate în temeiul procesului verbal de conciliere din 30.07.2014 şi suma
de 1.723.065,15 lei, echivalentul sumei de 390.638 euro reprezentând penalităţi de întârziere
stabilite în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare din 12.09.2007, agreate de părţi prin
procesul verbal de conciliere din 14.04.2011.

Împotriva tabelului definitiv, care, potrivit art.5 pct. 67 din Legea nr.85/2014, cuprinde toate
creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar
şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării
contestaţiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul-sindic, creditoarea a formulat
contestaţie, întemeiată în drept pe dispoziţiile art.111-113 din Legea nr. 85/2006, în privinţa
cuantumului creanţei şi categoriei creanţei cu care a fost înscrisă în tabel.
Chiar dacă a indicat ca şi temei de drept şi dispoziţiile art.111 din Legea nr.85/2014, în cauză
contestatoarea a formulat o contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor, care poate fi formulată
numai în temeiul art.113 din Legea nr.85/2014.

Potrivit art.113 alin. 1 din Legea nr. 85/2014: După expirarea termenului de depunere a
contestaţiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată
poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul
definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau
unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi
în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

După cum se poate observa, în temeiul art.113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 se poate face
contestaţie împotriva tabelului definitiv numai în anumite condiţii, adică împotriva înscrierii unei
creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii
existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a
dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci
necunoscute.

Din perspectiva acestei situaţii de fapt prezentate în cererea de chemare în judecată şi a temeiului
de drept invocat de contestatoare instanţa a apreciat contestaţia ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește descoperirea unor titluri hotărâtoare necunoscute până la data înscrierii
creanțelor și/sau a drepturilor de preferință, se poate observa că legiuitorul nu definește noțiunea
de titluri hotărâtoare, astfel că prin această noțiune se înțelege orice înscrisuri care existau la
momentul definitivării tabelului de creanţe, dar de care partea interesată a aflat abia după
definitivarea tabelului de creanță și care au puterea juridică de a răsturna, infirma temeiurile
avute în vedere atunci când s-au înscris creanțele și /sau drepturile de preferință contestate.

Sentinţa nr.609/14.12.2015 pronunţată de TM în dosarul nr.369 /101/2015/a5 nu reprezintă un

titlu hotărâtor până atunci necunoscut care să justifice modificarea tabelului definitiv al
creanţelor, deoarece prin sentinţa anterior menţionată a fost respinsă contestaţia formulată de
administratorul special cu privire la creanţa EISAB şi nu s-a constatat dreptul de creanţă
al creditoarei EISAB pentru suma de 444.334,84 lei echivalentul sumei de 97.762,11 euro
reprezentând preţul plătit în baza antecontractului de vânzare-cumpărare din 12.09.2007 sau că
aceasta are o creanţă garantată.

Nici sentinţa nr.608/14.12.2015 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.369

/101/2015/a3 nu reprezintă un titlu hotărâtor în sensul art.113 alin.1 din Legea nr.85/2014,
deoarece prin sentinţa anterior menţionată a fost respinsă acţiunea în anulare ca act fraudulos
procesului verbal de conciliere din 30.07.2014 încheiat între EISAB şi SCBESRL formulată de
administratorul judiciar şi nu s-a constatat dreptul de creanţă al creditoarei EISAB pentru suma
de 444.334,84 lei echivalentul sumei de 97.762,11 euro reprezentând preţul plătit în baza
antecontractului de vânzare-cumpărare din 12.09.2007 ori că este o creanţă garantată creanţa
solicitată de creditoarea EISAB.
De asemenea, s-a constatat că, deşi tabelul preliminar în care a fost înscrisă parţial
creanţa solicitată de contestatoare, a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi
împotriva acestuia se putea formula contestaţie în condiţii mai puţin restrictive, decât cele
prevăzute de art.113 alin.1 din Legea nr.85/2006, creditoarea EISAB nu a formulat contestaţie la
acest tabel. Astfel aceasta nu a contestat nici cuantumul şi nici categoria creanţei cu care a fost
înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor, cu toate că a fost constatată prescrisă creanţa în
cuantum de 97.762,11 euro reprezentând preţul plătit în baza antecontractului de vânzare-
cumpărare din 12.09.2007, iar creanţa acceptată a fost înscrisă ca şi creanţă chirografară.Ori
aceasta avea obligaţia contestării tabelului preliminar al creanţelor în condiţiile art. 111 alin.2
din Legea nr.85/2006, deoarece „eroarea esenţială” constând în neînscrierea creanţei în cuantum
de 97.762,11 euro, considerată prescrisă şi înscrierea creanţei admise ca şi creanţă chirografară îi
era cunoscută şi la acel moment, aceasta neluând cunoştinţă de această „eroare” după publicarea
tabelului definitiv.

Însă pentru că a pierdut termenul pentru contestarea tabelului preliminar al creanţelor, de 7 zile
de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, contestatoarea formulează contestaţie împotriva
tabelului definitiv al creanţelor, în care invocă motive pe care le putea invoca doar în cadrul
contestaţiei împotriva tabelului preliminar al creanţelor, deşi firesc era să conteste tabelul
preliminar al creanţelor şi nu să aştepte afişarea tabelului definitiv al creanţelor.

Şi din acest punct de vedere contestaţia împotriva tabelului definitiv al creanţelor este
neîntemeiată, deoarece motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute de
art.113 alin.1 din Legea nr.85/2014 şi puteau fi invocate doar în contestaţia la tabelul preliminar
al creanţelor, cale de atac ce nu a fost exercitată de contestatoare.

În consecinţă, considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile art.113 alin.1 din Legea nr.85/2014,
contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatoarea EISAB, criticând-o pentru nelegalitate
şi netemeinicie.

În motivele de apel, apelanta a susţinut că instanţa de fond a respins contestaţia făcând o greşită
interpretare a legii şi apreciind eronat neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.113 alin.1 din
Legea nr. 85/2014 în sensul că avea obligaţia contestării tabelului preliminar al creanţelor în
condiţiile art. 111 alin.2 din Legea nr. 85/2014.

În opinia apelantei contestatoare sunt îndeplinite condiţiile art.113 alin.1 din Legea nr.85/2014
având calitatea de parte interesată şi descoperind titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.

Apelanta contestatoare a susţinut că este greşită aprecierea instanţei de fond în sensul că

hotărârile pronunţate în dosarele nr. 369/101/2015/a5 şi nr. 369/101/2015/a3 nu se înscriu în
sfera noţiunii de titluri hotărâtoare.

În cauza ce face obiectul dosarului nr. 369/101/2015/a5 instanţa nu s-a pronunţat expres cu
privire la debitul principal, însă s-a pronunţat cu privire la penalităţi, reţinând că prescripţia nu a
operat nici pentru debit nici pentru penalităţi, iar această hotărâre are relevanţă sub aspectul
prescripţiei în cauza de faţă în contextul în care administratorul judiciar nu a înscris în tabel
debitul în sumă de 97.762,11 Euro pe considerentul că aceasta sumă este prescrisă.

A mai susţinut apelanta contestatoare şi că în mod greşit creanţa a fost înscrisă ca şi creanţă
chirografară, deşi, în temeiul art.2333 Cod civil, creanţa ar fi trebuit înscrisă ca privilegiată,
întrucât creanţa provine din antecontractul de vânzare – cumpărare acţiuni încheiat la data de
12.09.2007, contract prin care părţile au convenit asupra transferului dreptului de proprietate
asupra acţiunilor deţinut de BUILDING EXIM SRL la IMUT SA MORENI şi nu pentru
vânzarea vreunei mărci sau prestarea vreunui serviciu.

Nu s-a depus întâmpinare.

Analizând apelul prin prisma motivelor de apel şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză,
Curtea a constatat că apelul nu este fondat.

Legea nr.85/2014 prevede posibilitatea contestării creanţelor şi drepturilor de preferinţă doar în

cazul creanţelor şi drepturilor de preferinţă trecute în tabelul preliminar, care cuprinde creanţe
născute anterior deschiderii procedurii, conform art.111 şi în cazul creanţelor şi drepturilor de
preferinţă trecute în tabelul suplimentar, care cuprinde creanţe născute între data deschiderii
procedurii şi data intrării în faliment, conform art.146 coroborat cu 111.

Creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul/lichidatorul judiciar în tabelul

definitiv şi tabelul definitiv consolidat nu pot fi contestate, aspect ce rezultă şi din semnificaţia
atribuită de legiuitor în art. 5 punctele 67 şi 68 noţiunilor de tabelul definitiv şi tabelul definitiv
consolidat, anume tabele care cuprind creanţele împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii şi
creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor.

În afara cazurilor menţionate, legiuitorul a prevăzut posibilitatea contestării creanţelor şi

drepturilor de preferinţă trecute în tabelul definitiv în cazurile expres şi limitativ prevăzute de
art.113 alin.1 din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 după expirarea termenului de depunere a
contestaţiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2) şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată
poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul
definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau
unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi
în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Textul menţionat conferă oricărei persoane interesate posibilitatea de a face contestaţie împotriva
trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, după expirarea
termenului de depunere a contestaţiilor împotriva creanţelor şi drepturilor de preferinţă înscrise
în tabelul preliminar de creanţe şi până la închiderea procedurii, dacă sunt îndeplinite condiţiile
textului.

Astfel, legiuitorul a pus la dispoziţia celor care justifică un interes calea unei contestaţii la
înscrierea unei creanţe în tabelul definitiv, chiar în condiţiile în care aceştia nu au recurs la calea
contestaţiei reglementate de art. 111 din Legea nr. 85/2014, dar numai în cazurile expres şi
limitativ prevăzute în art. 113, anume în cazul descoperirii unui fals, unui dol, unei erori
esenţiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.

Redactarea textului impune ca o condiţie pentru a uza de calea contestaţiei prevăzute de art. 113
necunoaşterea existenţei cauzelor arătate care, dacă ar fi fost cunoscute la data judecării
contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe, ar fi determinat o altă înscriere în tabelul definitiv
de creanţe.

În speţă, în cazul în care apelanta a fost nemulţumită de înscrierea parţială a creanţei sale în
tabel, fără datoria principală considerată prescrisă, avea la îndemână calea contestaţiei la tabelul
preliminar prevăzută de art.111 din Legea nr. 85/2014, cunoscând aspectele invocate, deoarece
datoria rezulta dintr-un contract încheiat în anul 2007, iar procesele verbale de conciliere au fost
încheiate la data de 14.04.2011 şi la data de 30.07.2014.

Apelanta nu poate susţine că a cunoscut faptul că debitoarea îi datora suma conform clauzelor
unui contract încheiat anterior întocmirii tabelului preliminar doar după ce o altă persoană căreia
legiuitorul i-a conferit calitatea de a formula contestaţie la tabelul preliminar a promovat o astfel
de contestaţie sau doar după ce s-a pronunţat instanţa în cadrul dosarului nr. 369/101/2015/a5*
prin care s-a soluţionat contestaţia administratorului special ori în cadrul dosarului nr.
369/101/2015/a3 prin care s-a soluţionat cererea de anulare a procesului verbal de conciliere din
30.07.2014.

De asemenea, apelanta nu poate susţine că a cunoscut prioritatea înscrierii creanţei sale doar
după soluţionarea dosarului nr. 369/101/2015/a5* având ca obiect contestaţia administratorului
special la tabelul preliminar de creanţe şi dosarului nr. 369/101/2015/a3 având ca obiect anulare
acte.

În contextul în care nu a formulat contestaţie în temeiul art. 111 din Legea nr. 85/2014, pe care
evident avea posibilitatea să o formuleze până la termenul stabilit de judecătorul sindic pentru
soluţionarea contestaţiilor la tabelul preliminar şi definitivarea acestuia, contestatoarea apelantă
EISAB nu poate susţine „descoperirea (…)” şi, ca urmare nu poate uza de calea contestaţiei
prevăzute de art. 113 din Legea nr. 85/2014 pentru a invoca aspectele pe care putea să le invoce
în cadrul contestaţiei la tabelul preliminar.

Nefiind vorba de descoperirea unor erori sau titluri hotărâtoare până atunci necunoscute şi
nefiind îndeplinite condiţiile stabilite în art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014, soluţia instanţei de
fond este temeinică şi legală.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 480 alin.1 Cod procedură civilă
2013, Curtea a respins apelul ca nefondat.