UNIVERSITATEA CREȘTINĂ

“DIMITRIE CANTEMIR” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE DREPT

ANALIZĂ JURISPRUDENȚĂ

Cluj-Napoca
2021

CUPRINS
1. Acțiunea promovată la prima instanță.................................................................................3

1.1 Părțile și calitatea acestora................................................................................................3

 1.2 Obiectul cauzei..................................................................................................................3

2. Soluția primei instanțe și motivarea acesteia.......................................................................3

3. Apelul..................................................................................................................................3

3.1 Starea de fapt.....................................................................................................................4

3.3 Susținerile reclamantei și apărarea pârâtului – mijloace de probă....................................6

4. Soluția instanței de apel și motivarea acesteia........................................................................6

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................8

În speță este vorba despre Decizia Civilă nr. 538/A a Curții de Apel București, secția a
V-a civilă, definitivă la 10.06.2020.1

1
http://www.rolii.ro/hotarari/5f237938e49009100e000078 , ultima accesare la data de 15.04.2021.
2
 1. Acțiunea promovată la prima instanță
1.1 Părțile și calitatea acestora

În cauză sunt implicate două părți: DGRAFPT București -Direcția Generală de

Impozite și Taxe Locale a Sectorului 3 București, în calitate de reclamant și pârâtul X SRL,
TD și TRS. Este vorba, așadar, despre o societate cu răspundere limitată.

1.2 Obiectul cauzei

Cererea reclamantei are ca obiect opoziție împotriva hotărârii generale a acționarilor

societății cu răspundere limitată numărul 4 din data de 01.04.2019, referitoare la cesiunea
părților sociale.

2. Soluția primei instanțe și motivarea acesteia

În calitate de primă instanță de judecată sesizată, Tribunalul București – Secția a VI-a

Civilă dispune prin sentința civilă nr. 3440/25.11.2019 pronunțată în dosarul nr. XXX,
respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.
Instanța își întemeiază hotărârea pe prevederile art. 249 Cod Procedură Penală, articol
care stipulează faptul că „cel are face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească,
în afară de cazurile anume prevăzute de lege2. ” reclamantul, deși afirmă că are o creanță
certă, lichidă și exigibilă față de pârât, nu face dovada acestei creanțe. Deși depune la dosarul
cauzei o fișă sintetică totală, aceasta nu are valoare probatorie, și , totodatp, nefiind suficientă
pentru a demonstra de unde izvorăște obligațiai și, astfel, implicit existența acesteia.

Soluția nu este una definitivă, cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.

3. Apelul
Împotriva sentinței civile nr. 3440/25.11.2019 a Tribunalului București – Secția a VI-a
Civilă, reclamanta declară apel și solicită schimbarea în tot a acesteia și admiterea opoziției
formulate împotriva Hotarârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 4 din data de 01.04.2019.
În acest sens, reclamanta solicită ca instanța să constate că aceasta deține împotriva
societății pârâte o creanță certă, lichidă și exigibilă și că în urma hotărârii de cesiune ea este
prejudiciată, în sensul că nu mai poate recupera sumele datorate de pârâtă bugetului general
consolidat al statului.

2
( art. 249 C. Prod. Pen.)
3
 3.1 Starea de fapt

SC X SRL este o societate cu răspundere limitată. Conform art. 4 din Legea 31/1990 –
republicată, aceasta are cel puțin 2 asociați. Prin Hotarârea Adunării Generale a Acționarilor
nr. 4 din data de 01.04.2019, s-a decis cesiunea unor părți sociale. Conform art. 202 alin. 21
din Legea 31/1990 – republicată, această hotărâre s-a depus în termen de 15 zile la Oficiul
Registrului Comerțului, pentru a fi menționată în registru și publicată în Monitorul Oficial,
partea a IV-a.
Această hotărâre s-a timis electornic și Administrației Fiscale - Direcția Generală de
Impozite și Taxe Locale a Sectorului 3 București, pentru a lua cunoștință de ea și a se opune
dacă este cazul.
Astfel, deoarece pârâtul SC X SRL avea o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de
257 lei, reprezentând obligații restante la bugetul consolidat al statului, reclamantul a depus
cerere de opoziție față de cesiunea părților sociale și a solicitat repararea prejudiciului cauzat,
conform art. 202 alin. 23 din Legea 31/1990 – republicată. Este de precizat faptul că inițial, la
judecarea cauzei pe fond, creanța a fost mult mai mare , respectiv în sumă de 29.767 lei, însă
pârâta a achitat debitele, suma de 257 lei fiind, în concepția reclamantei, sume restante
neachitate la bugetul consolidat al statului.
Referitor la creanța restantă, deși reclamanta susține că aceasta rezultă din declarațiile
fiscale, aceasta alege să nu le depună la dosar, depunând doar note interne și fișe de evidență
sintetică pe plătitor, care reprezintă un simplu instrument de evidență tehnic operativă a
debitelor.

3.2 Temeiul de drept - Legea 31/1990 – republicată

În drept s-au invocat art. 202 alin. 2 3  și art. 62 din Legea societăților nr. 31/1990,
republicată. Vom analiza acest temei în cele ce urmează.
Conform art. 202 alin. 1 și 2 Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cesiunea de
părți sociale este liberă și neîngrădită, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege. Unul
dintre cazurile expres prevăzute este cel de la art. 202 alin. 2 3  din aceeași lege, care prevede
posibilitatea persoanelor prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea de
părți sociale de a formula o cerere de opoziție. Acesta este și cazul din speța noastră,
reclamanta încadrându-se la „orice alte persoane prejudiciate”.
Analizând mai departe textul de lege, vedem că acest prejudiciu trebuie să fi fost
realizat „prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale”.

4
 De aici rezultă că, în primul rând trebuie să existe un prejudiciu în patrimoniul
reclamantei. Acest prejudiciu nu se presupune, el trebuie dovedit de către reclamantă.
Legiuitorul nu a instituit o prezumție de existență a prejudiciului prin folosirea sintagmei
„persoane prejudiciate”.
Totodată, acest prejudiciu trebuie să fie produs prin hotărârea asociaților privitoare la
transmiterea părților sociale. Acest lucru arată faptul că prejudiciul suferit de reclamantă
trebuie să își aibă izvorul în această hotărâre a asociaților societății, nu în actele sau
faptele altor persoane sau, cum este cazul în speță, faptele sau actele SC X SRL, dar
anterioare adoptării hotărârii în cauză.
Un alt aspect care se deduce din textul de lege este cel al faptei ilicite constând în
adoptarea unei hotărâri a asociaților privitoare la transmiterea părților sociale și a legăturii de
cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. (elemente ale răspunderii civile)
Reclamantul poate solicita, conform textului de lege, ca instanța „să oblige, după caz,
societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul,
atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale.”.
Tocmai de sunt chemați în judecată și asociații TD și TRS, să răspundă în solidar cu SC X
SRL dacă sunt găsiți vinovați de încercarea de a prejudicia statul român prin cesiunea părților
sociale ale societății.
Trebuie precizat faptul că scopul urmărit de legiuitor prin introducerea alin. 2 3 al art.
202 din Legea nr. 31/1990 a fost acela de a limita exercitarea abuzivă de către asociați a
dreptului de dispoziție asupra părților sociale, respectiv diminuarea fraudei fiscale.
Referitor la art. 62 din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, precizez faptul că
acesta repezintă norma generală în materie, art. 202 din Legea nr. 31/1990 reprezentând
norma specială și având, în acest caz, prevalență. Elementul distinct al normei speciale față de
cea generală este posibilitatea atragerii răspunderii civile a asociatului care intenționează să își
cedeze părțile sociale în cadrul soluționării aceleiași cereri prin care titularul opoziției solicită
instanței repararea prejudiciului suportat.3 Sfera de aplicare a prevederilor art. 202 alin. 2 3 din
Legea nr. 31/1990 este restrânsă la cazurile în care prejudicierea creditorilor sau a altor
persoane este generată de transmiterea de părți sociale de către asociatul sau asociații
societăților cu răspundere limitate, cum este cazul în speța de față, art.61- 62 vizând un
domeniu de aplicare mai larg.4

3
R.D Apan, Curs drept comercial IFR, p. 33.
4
R.D Apan, Curs drept comercial IFR, p. 34.
5
 3.3 Susținerile reclamantei și apărarea pârâtului – mijloace de probă

Reclamanta susține că hotărârea instanței de fond este nelegală și, totodată,

netemeinică, de aceea solicită schimbarea ei în întregime. Datoria reclamantei este, după cum
am precizat mai sus în analiza textului de lege, să demonstreze că în patrimoniul său exista o
creanță anterioară adoptării hotărârii față de care a făcut opoziția, că prin adoptarea acelei
hotărâri (fapta ilicită) s-a creat prejudiciul pretins, care își are izvorul în însăși Hotarârea
Adunării Generale a Acționarilor nr. 4 din data de 01.04.2019, că între fapta ilicită și
prejudiciu există o legătură de cauzalitate.

Pârâta nu depunde întâmpinare. (aflăm din hotărârea în primă instanță că aceasta

plătește debitele restante).

4. Soluția instanței de apel și motivarea acesteia

Instanța respinge apelul formulat de reclamanta DGRAFPT București -Direcția
Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 3 București, Împotriva sentinței civile nr.
3440/25.11.2019 a Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă, în contradictoriu cu pârâta
SC X SRL, TD și TRS ca nefondat.
Instanța motivează hotărârea astfel:
În primul rând, reclamanta trebuia să dovedescă faptul că în patrimoniul său a existat
o creanță anterioară adoptării hotărârii asociaților SC X SRL. Referitor la acest aspect,
reclamanta susține că în patrimoniul său există o creanță de 257 lei față de SC X SRL,
reprezentând oligații restante față de bugetul consolidat al statului. Ea nu dovedește existența
acestei creanțe, deoarece nu depune la dosar declarațiile fiscale din care rezultă aceasta .
Singurele înscrisuri pe care le depune sunt note interne și o fișă sintetică pe plătitor,
documente care reprezintă un simplu instrument de evidență tehnică, nu titluri de creanță. Un
alt astect important reținut de instanță, vis a vis de existența creanței, este acela că din
certificatul de atestare fiscală nr. xxxxxxx/14.08.2019 emis de reclamantă, la data de
31.07.2019 pârâta nu figura cu obligații restante la bugetul general consolidat.

În al doilea rând, referitor la prejudiciul cauzat ca urmare a cesiunii de părți

sociale (adoptarea Hotarârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 4 din data de
01.04.2019) – fapta ilicită, reclamanta nu a făcut dovada acestui prejudiciu,
În al treilea rând, reclamanta nu a demonstrat că între fapta ilicită și presupusul
prejudiciu ar exista o legătură de cauzalitate.

6
 De asemenea, reclamanta nu a dovedit că prin cedarea părților sociale, asociatul cedent
ar fi acționat cu scopul de a zădărnici acțiunile întreprinse de organele fiscale competente în
vederea realizării creanțelor deținute față de societate5.

Tocmai de aceea apelul reclamantei este respins ca fiind nefondat, multe alte acțiuni
similare întreprinse de fisc, având în final aceeași soartă.

BIBLIOGRAFIE

1. R. D. Apan, Suport de curs Drept Comercial IFR.

2. Rolii.ro http://www.rolii.ro/hotarari/5f237938e49009100e000078 , ultima accesare la

data de 15.04.2021.

5
http://www.rolii.ro/hotarari/5f237938e49009100e000078 , ultima accesare la data de 15.04.2021.
7
8