Activitate 3.2.

Dizabilitate – implicații asupra învățării

Dislexia este o tulburare a limbajului citit, care se manifestă prin dificultatea copilului de a
învăţa citirea, în contextul unei dezvoltări normale din punct de vedere intelectual, senzorial
şi motor. Aceste dificultăţi sunt asociate cu dificultăţi de însuşire a scrierii (scris dezordonat,
fără respectarea spaţiului paginii, grafeme inegale ca formă şi/sau mărime, omisiuni, adăugiri,
inversiuni).
Dislexia este o dizabilitate de învățare specifică și este neurologică la origine. Deseori,
copiii cu dislexie au, de asemenea, dificultăți în zonele de procesare rapidă, a memoriei de
scurtă durată, a organizării, secvențierii, a limbii vorbite și a abilităților motorii. Dificultăţile
pot fi mai mult sau mai puţin accentuate. Copilul dislexic nu reuşeşte să citească fără
dificultate, deşi depune eforturi în acest sens, atât el, cât şi cei care se ocupă de educaţia lui.
Totuşi nu reuşeşte!  Când apar asemenea probleme, deşi copilul este normal dezvoltat din
punct de vedere intelectual, senzorial (auz, văz) şi motor, vorbim despre dislexie.
Copilul nu face faţă cerinţelor şcolare şi ca urmare a nenumăratelor eşecuri se descurajează,
apare negativismul, dezinteresul pentru activitatea şcolară, izolarea, copilul resimţind o serie
de conflicte interioare şi având frecvent manifestări agresive.
Copilul
- poate recunoaşte literele, dar nu reuşeşte să citească silabe;
- poate citi pe silabe, dar nu citeşte cuvântul cursiv;
- poate citi cuvinte, dar nu le sesizează înţelesul;
- inversează literele sau silabele cuvântului (citind în loc de  carte, caret, în loc
de maşină, manişă);
- citeşte începutul cuvântului şi „ghiceşte” restul cuvântului;
- citeşte un text, cu poticneli şi omiţând cuvinte sau sărind peste rânduri;
- citeşte fraza dar nu reuşeşte să o reproducă.
Desi tulburarile de invatare NU se pot vindeca, dislexia, netratată în mod adecvat, poate
avea urmări grave în ceea ce priveste dezvoltarea emoțională, conducând la tulburări în
dezvoltarea personalității și dificultăți de integrare socială. Copilul dislexic, are nevoie de
ajutor special pentru a depăşi obstacolele în învăţarea citit-scrisului şi odată ameliorată
dislexo-disgrafia, problemele din plan comportamental se reduc.Corectarea acestei tulburări
de limbaj presupune o colaborare strânsă între părinţi, cadre didactice şi specialiştii/logopezi.
Copilul va fi permanent încurajat şi activitatea va fi organizată în aşa fel încât să-l stimuleze,
să-i producă plăcere şi satisfacţie, chiar dacă iniţial, progresul poate fi lent.
Sugestii pentru ameliorarea cititului:
 desfăşurarea de exerciţii pentru dezvoltarea orientării în spaţiu, învăţarea corectă a
noţiunilor spaţiale;
 dezvoltarea structurilor perceptiv-motrice de formă, mărime  şi culoare, consolidarea
schemei corporale;
 folosirea jocurilor cu cuvinte. Acestea construiesc vocabularul și facilitează;
 înțelegerea verbală (rebusuri, scrabble,etc);
 citirea zilnică cu glas tare. Copiii trebuie încurajati să citească indicații, etichete,
semne, în clasă, acasă, în mașină, în magazine și să de discute cu ei ceea ce citesc;
 crearea imaginii cititului de plăcere. Este necesar să se discute informal ceea ce se
citește cu copilul, să fie lăsat să vadă alți membri ai familiei care se delectează citind;
 utilizarea informației noi pentru consolidare. Copilul trebuie să rețină datele cerându-i
să explice, să discute sau să aplice informația citită, repetând informația despre care au citit;
 Ascultarea unor texte inregistrate și încurajarea copilului să construiască scenarii
diferite de continuare a acțiunii.
Evaluarea copilului de către un specialist şi terapia specifică, încă din preşcolaritate, pot
contribui la evitarea eşecurile şcolare şi instalarea unor trăsături negative de caracter.