ARCHIBALD JOSEPH CRONIN

Castelul pălărierului

Traducere: Eugen Filotti

Editura Orizonturi
Editura Sirius

2
 CARTEA ÎNTÂI

Prim vara anului 1879 era neobişnuit de timpurie şi de

dulce. Verdele proasp t al sem n turilor se întindea lin
peste şesurile Sco iei de Jos, mugurii florilor de castan
îmbobociser în aprilie, iar gardurile vii de p ducel care
rmuiau drumurile albe ce br zdau câmpiile înfloriser cu
o lun înainte de vreme. În satele din interiorul rii,
fermierii se bucurau cu m sur , iar copiii alergau descul i în
urma sacalelor de stropit; în oraşele de pe malul largului
fluviu, zgomotul metalic al şantierelor navale r suna mai
pu in violent şi, str b tând aerul c ldu , se ridica spre
poalele dealurilor din dep rtare, unde zumzetul unei albine
gr bite se amesteca cu el, pân când beh itul vesel al mieilor
îl învingea; în oraşe, func ionarii îşi scoteau haina spre a se
r cori şi leneveau în birourile lor, blestemând aceast vreme
în buşitoare, politica lordului Beaconsfield1, veştile despre
r zboiul cu zuluşii şi pre ul ridicat al berii.
Astfel, deasupra întregului estuar al fluviului Clyde, de la
Glasgow pân la Portdoran, deasupra oraşelor Overton,
Darroch, Ardfillan, situate între colinele de la Winton şi de la
Doran, şi formând cele trei col uri ale roditorului triunghi de
pe malul drept al estuarului, deasupra str vechiului burg
Levenford, care t ia exact în dou baza acestui triunghi, în
punctul unde râul Leven se v rsa în Cfyde – deasupra

1 Lord Beaconsfield (Benjamin Disraëli) – 1804-1881 – pe atunci

prim-ministru al Marii Britanii.

3
întregului inut str lucea un soare orbitor şi, înv lui i de
aceast neaşteptat şi blând c ldur , oamenii munceau,
trând veau, sporov iau, morm iau, înşelau, se închinau,
iubeau şi tr iau.
În aceast zi de la începutul lui mai, fâşii sub iri de nori
plutiser lâncede în aerul leneş de deasupra Levenfordului.
Acum îns , spre sfârşitul dup -amiezei, aceste pânze
diafane pornir încet s se mişte. O briz cald se ridic ,
împânzindu-le peste cer, iar dup ce le duse pân unde nu
mai puteau fi v zute, se l s în jos peste oraş, atingând întâi
înalta stânc istoric , semn distinctiv al confluen ei
Levenului cu fluviul Clyde, care îşi profila contururile clare
pe cerul de opal, asemenea corpului inert al unui elefant de
propor ii gigantice. Vântule ul blajin ocoli stânca,
str b tând apoi în grab str zile principale, încinse de
c ldur , ale Oraşului Nou, învecinat, plimbându-se printre
calele înalte de lansare, macaralele cu bra ele ridicate şi
carcasele de vapoare în construc ie din şantierele în plin
activitate ale firmei Latta & Co., de lâng gura râului. Pe
urm trecu domol, prin Church Street, aşa cum se cuvenea
s parcurg o arter înnobilat prin prezen a în lungul ei a
prim riei, a liceului or şenesc şi a bisericii parohiale, pân
când, sc pat din aceast strad auster , se învârteji zglobiu
în spa iul larg deschis al R scrucii, înainta agale printre
şirurile de pr v lii de pe High Street, p trunzând, în sfârşit,
mai sus, în cartierul distins de la Knoxhill. Aici îns se
plictisi repede de a hoin ri de-a lungul teraselor de gresie
roşie, roase de vreme, şi de a zgâl âi iedera de pe zidurile
vechilor case de piatr şi, c utând s ajung în câmp
deschis, dincolo de ele, apuc din nou spre oraş, r t cind
printre vilele cochete ale selectului cartier de la Wellhall şi
mângâind r zoarele rotunde de muşcate roşii din gr dinile
din fa a lor. Str b tând apoi nep s tor strada decent ce
ducea din aceast zon nobil în câmp deschis, el se r ci
brusc când se izbi de ultima cas de pe aceast strad .
Era o locuin ciudat . De propor ii mici, neputând
cuprinde, dup dimensiunile ei, mai mult de şapte camere,

4
solid construit şi prezentând un exterior rezistent şi dur, de
piatr cenuşie, ea avea o arhitectur unic în felul ei.
Baza casei avea forma unui dreptunghi îngust cu latura
mai lung îndreptat spre strad . Zidurile nu se ridicau
direct de pe sol, ci deasupra unui fundament din piatr mai
lung şi mai lat cu un picior decât ele, şi pe care întreaga
construc ie p rea s se sprijine, ca un animal pe labele lui
adânc înfipte în p mânt. Fa ada ce pornea de la acest soclu
se ridica cu o rece severitate, încheindu-se pe jum tatea
întinderii ei cu un fronton ascu it, iar pe cealalt jum tate
cu un parapet scund, care se desf şura orizontal pân
întâlnea un al doilea fronton de form asem n toare celui
din fa şi care alc tuia coronamentul peretelui lateral al
casei. Aceste frontoane aveau ceva bizar, fiecare dintre ele
convergând printr-o serie de trepte înalte în unghi drept spre
un creştet crestat, care purta cu pompoas demnitate o bil
mare şi rotund de granit cenuşiu, lustruit; fiecare, de
partea lui, se continua cu parapetul, care, cu crest turile lui
regulate şi adânci, asemenea unor creneluri, le lega între ele,
formând un lan greu de piatr ce încingea corpul casei ca
nişte c tuşe.
La col ul dintre frontonul lateral şi zidul din fa , şi
înc tuşat deopotriv prin acest şir de creneluri, se afla un
turn scund şi rotund, împodobit la mijloc cu o firid adânc
în form de romb, legat în partea inferioar de col ul zidului
prin benzi rotunjite, sculptate, ce se pierdeau treptat, şi
încununat în partea de sus cu o turel , în vârful c reia se
în l a o pr jin sub ire de drapel. Masivitatea dimensiunilor
lui superioare f ceau turnul s par turtit şi diform, dându-i
aspectul unei frun i late şi încre ite, desfigurat printr-o
cicatrice adânc , în timp ce cele dou mici ambrazuri care-i
întrenipeau suprafa a aduceau cu doi ochi miji i şi
îngândura i.
Drept sub aceast turl se afla intrarea casei, a c rei
îngustime îi d dea un aer s r c cios, neprimitor, asemenea
unei guri sub iri şi resping toare. Laturile ei se prelungeau
deasupra pragului de sus, într-o ogiv înalt , încercuind un

5
mic vitraliu întunecat şi încheindu-se cu o lan et ascu it .
Ferestrele cl dirii erau înguste, ca şi uşa, şi f r ambrazuri
ieşite, având doar semnifica ia unor deschiz turi f cute prin
grosimea zidului, care d deau parc în sil acces luminii,
dar fereau interiorul casei de priviri indiscrete.
Întregul aspect al casei era misterios, duşm nos şi
sinistru, scopul ei p rând, de asemenea, ascuns şi tenebros.
Prin înseşi propor iile ei, ea eşua în chip jalnic în încercarea
de a atinge arogan a şi m re ia unei reşedin e senioriale,
dac aceasta era cumva rostul turnului, meterezelor şi
repet rii unghiurilor ei ascu ite. Şi totuşi, în r ceala,
asprimea şi severitatea ei, casa aceasta nu putea fi trecut
cu vederea, ca una ce ar fi tins, pur şi simplu, la o trufaş şi
provocatoare ostenta ie. Crenelurile ei erau pur formale, dar
nu ridicole, ansamblul ei extravagant, dar nicidecum rizibil,
iar arhitectura ei preten ioas avea ceva care o ferea de a fi
privit cu amuzament, o anumit motivare mai adânc , mai
tainic , mai pervers , de care î i d deai seama scrutând-o
mai atent şi care ap sa asupra casei ca o diformitate z când
în îns şi structura ei, ca o violare în piatr a adev rului.
Oamenii din Levenford nu râdeau niciodat de aceast
cas , sau cel pu in nu pe fa . Ceva nedefinit, o putere ce
impregna toat atmosfera din jurul ei, îi împiedica chiar s
zâmbeasc .
Cl direa nu avea gr din în fa , ci numai o curte
aşternut cu pietriş, goal , uscat , dar de o cur enie
absolut . În mijloc, ca un decor bizar, se afla un tun de
bronz, care f cuse la origine parte din armamentul unei
fregate, care participase de mult la ultima salv tras de ea
şi, dup ani îndelunga i, petrecu i într-un depozit de fiare
vechi, era aşezat acum, lustruit cu grij , între dou gr mezi
simetrice de ghiulele, ad ugând o ultim not de absurditate
acestei locuin e fantastice.
În spatele casei se g sea un petic p trat de iarb ,
împodobit în cele patru col uri cu patru stâlpi de fier pentru
frânghiile de rufe şi înconjurat de un zid înalt, lâng care
creşteau câteva tufe r zle e de coac ze, singura vegeta ie a

6
acestui simulacru de gr din , cu excep ia unui arbust
melancolic, care nu înflorea niciodat şi-şi apleca crengile
peste una din ferestrele buc t riei.
Prin aceast fereastr din buc t rie, în ciuda faptului c
era mascat de tufa de liliac, se putea desluşi câte ceva din
interiorul casei. Se vedea limpede c înc perea era comod şi
confortabil , cu toate c mobilierul, compus din fotolii şi o
canapea tapisate cu es tur de p r de cal, o mas lung , o
comod pântecoas lâng unul din pere i şi un bufet din
lemn de mahon lâng altul, nu avea nimic atr g tor.
Duşumeaua era acoperit cu muşama cernit , tapete
galbene, l cuite, îmbrâcau pere ii, iar un ceasornic greu, de
marmur , împodobea c minul, indicând, un un aer subtil de
superioritate, c înc perea nu servea numai la g tit – treab
ce se executa, de fapt, mai ales al turi, în oficiu –, ci era în
realitate camera de zi a casei, unde cei ce locuiau în ea îşi
luau mesele şi îşi petreceau laolalt ceasurile de r gaz.
Acum acele somptuosului ceasornic ar tau ora cinci şi
dou zeci, iar bunica Brodie şedea în fotoliul ei din col , lâng
focul din vatr , pr jind pâinea pentru ceai. Era o femeie
b trân , ciol noas , col uroas , împu inat la trup, dar nu
veştejit de cei şaptezeci şi doi de ani ai ei, zbârcit şi
cioturoas , ca trunchiul unui copac f r sev , uscat , dar
înc tare şi rezistent , c lit de vârst şi de anii ce trecuser
peste dânsa. Mâinile, mai ales, erau noduroase, cu
articula iile îngroşate de artrit . Obrazul ei avea culoarea
unei frunze veştede şi era tivit şi br zdat de riduri;
tr s turile erau grosolane, masculine şi ferme, p rul, înc
negru şi desp r it exact la mijloc printr-o c rare alb şi
dreapt , era bine întins şi strâns într-un nod tare la ceafa;
câteva fire de p r, aspre şi r zle e, îi creşteau neregulat, ca
buruienile, pe b rbie şi pe buza de sus. Purta un corsaj
negru şi un şal peste umeri, o mic bonet neagr , o fust
lung pân la p mânt, de aceeaşi culoare, şi ghete cu
elastic, care, cu toate c erau largi, l sau s se vad bine
nodurile umflate şi t lpile plate ale picioarelor ei.
Stând ghemuit în fa a focului, cu boneta alunecat într-o

7
parte din pricina efortului, şi sprijinind cu mâinile ce-i
tremurau furculi a lung în care erau înfipte dou felii
groase de pâine, le pr jea cu nespus grij , rumenindu-le
uşor şi l sând miezul s r mân moale. Dup ce ispr vi cu
ele, spre deplina ei satisfac ie, şi le aşez pe acea parte a
t vi ei, de unde putea s le apuce repede şi cu dib cie atunci
când familia avea s fie adunat în jurul mesei de ceai, ea îşi
duse la cap t treaba în chip mai neglijent şi f r interes. În
timp ce pr jea pâinea, îşi rumega gândurile. Semnul acestor
medit ri era cl mp neala din ilor ei falşi, atunci când îşi
sugea obrajii. Era pur şi simplu de neiertat, îşi spunea în
gând, c Mary uitase s aduc brânza. Fata asta devenea tot
mai nep s toare; te puteai încrede tot atât de pu in în ea
pentru treburi atât de importante ca într-o copil cu mintea
slab . Ce pl cere putea s - i fac un ceai f r brânz ?
Brânz proasp t de Dunlop 2 ! La aceast idee, buza ei
superioar , neobişnuit de lung , începu s tremure şi un fir
de saliv îi curse la col ul gurii.
Pe când îşi rumega gândurile, furişa pe sub sprâncenele-i
încruntate câte o privire gr bit şi plin de mustrare c tre
nepoata ei, Mary, care şedea în cel lalt col al înc perii, în
fotoliul de p r de cal, rezervat folosin ei tat lui ei şi, ca atare,
interzis celorlal i membri ai familiei.
Mary îns nu se gândea nici la brânz , nici la fotoliu, nici
la crimele ce le s vârşise uitând de cea dintâi şi tol nindu-se
în cel de-al doilea. Blânzii ei ochi c prui priveau pe fereastr ,
a inti i în zare, ca şi cum ar fi v zut acolo un lucru oarecare,
o scen ce se înfiripa încânt tor sub privirea ei str lucitoare.
Din când în când, gura ei sensibil schi a un zâmbet;
d dea atunci imperceptibil şi f r a-şi da seama din cap,
f când cârlion ii ei s se mişte şi mici valuri sclipitoare de
lumin s joace în p rul ei. Mâinilc ei mici, a c ror piele era
moale şi neted ca nişte petale de magnolie, se odihneau în
poal , cu palmele în sus – simboluri pasive ale contempla iei
ei. Şedea dreapt ca o vergea şi era frumoas , ca frumuse ea

2 Brânz gras din lapte nesmântânit.

8
senin şi sumbr a unui lac adânc şi calm, pe marginea
c ruia s-ar leg na smocurile tulpinelor de stuf. Avea
prospe imea neîntinat a tinere ii, dar cu toate c nu
împlinise decât şaptesprezece ani, fa a ei palid şi trupul
sub ire, abia format, respirau un aer de linişte şi de calm
for moral .
În cele din urm , sup rarea crescând o f cu pe b trân
s rup t cerea. Demnitatea îi interzicea un atac direct; se
m rgini deci s spun , cu o am r ciune sporit de faptul
c -şi în buşea indignarea:
— Stai în fotoliul tat lui t u, Mary.
Niciun r spuns.
— Fotoliul pe care şezi e al lui tat -t u, nu auzi?
Din nou fata nu r spunse. Atunci, tremurând toat de
furie şi nemaiputându-se st pâni, baba izbucni:
— Ce, eşti surd , n-ai glas, ba poate te-ai şi prostit?
Netrebnico! Cum ai putut s ui i de cump r turile de azi
dup -amiaz ? Nu e zi din s pt mâna asta în care s nu fi
f cut vreo n zbâtie! Te-a z p cit poate c ldura?
Ca un om trezit brusc din somn, Mary îşi ridic ochii, îşi
veni în fire şi zâmbi, ca şi cum razele soarelui ar fi c zut pe
lacul trist şi calm al frumuse ii ei.
— Ai spus ceva, bunico? întreb ea.
— Nu! strig b trâna, cu o voce r guşit . N-am spus
nimic, am deschis gura doar ca s prind muşte! E o
distrac ie minunat , când n-ai nicio treab . Trebuie s-o fi
încercat şi tu când ai coborât în oraş azi dup -amiaz . Dac
ai închide gura şi ai deschide ochii, ai fi poate mai atent la
ce ai de f cut.
În clipa aceea Margaret Brodie intr din înc perea de
lâng buc t rie, inând în mân un ceainic mare din metal
alb, înaintând repede, cu paşi mai mult târşâi i şi cu trupul
aplecat, pozi ie pe care o avea de obicei şi care o f cea s
par totdeauna gr bit şi cuprins de teama de a sosi în
întârziere. Îşi schimbase halatul, pe care-l purta la treburile
din cas , cu o bluz şi o fust de satin negru, dar fusta era
p tat şi o panglic dezlegat îi atârna neglijent la talie,

9
dup cum şi p rul îi c dea în şuvi e dezordonate pe obraz.
Îşi inea veşnic capul înclinat într-o parte. Cu mul i ani în
urm afişase aceast atitudine, pentru a ar ta resemnare şi
o adev rat supunere creştineasc , în perioada de încerc ri
şi suferin e; cu timpul îns , nevoia continu de a-şi
manifesta renun area o f cuse s o adopte în mod
permanent. Nasul ei p rea s urmeze aceast deviere de la
pozi ia vertical , poate din simpatie, dar mai degrab ca
rezultat al unui tic nervos pe care-l prinsese în anii din urm
şi care consta în a-şi împinge cu dosul palmei nasul de la
dreapta la stânga. Fa a ei era ofilit , obosit şi demn de
mil ; întreaga ei inut era umil şi jalnic ; f cea îns
impresia c -şi încordeaz neîncetat puterile sleite. Avea
patruzeci şi doi de ani, dar ar ta cu zece ani mai b trân .
Era mama lui Mary; acum îns ele p reau tot atât de str ine
una de alta ca o oaie b trân de o tân r c prioar .
Deprins din experien s domine toate situa iile ce se
iveau în cas , Mama, c ci aşa îi spuneau doamnei Brodie
to i membrii familiei, îşi d du seama dintr-o privire de furia
b trânei şi de stinghereala lui Mary.
— Scoal -te de acolo, Mary! strig ea. E aproape cinci şi
jum tate, şi ceaiul nu e înc op rit. Du-te şi cheam-o pe
sor -ta. Ai ispr vit cu pâinea pr jit , bunico? Doamne! Ai
ars o felie! D -mi-o mie. Am s-o m nânc eu. N-avem voie s
risipim nimic, aici, în cas .
Lu felia ars şi şi-o puse ostentativ pe farfurie. Apoi, se
apuc s mute în mod inutil încoace şi încolo toate lucrurile
de pe mas , ca şi cum niciunul n-ar fi fost aşezat cum
trebuie şi nici n-ar fi putut s fie aranjat cum se cuvine, atât
timp cât dânsa nu avea s fi r scump rat cu pre ul
propriilor ei eforturi p catele aceluia ce pusese masa cu
atâta lips de grij .
— Aşa se pune masa? murmur cu dispre , în timp ce
fiic -sa se scul şi trecu în vestibul.
— Nessie, Nessie! strig Mary. Hai la ceai, la ceai!
O voce slab şi ascu it îi r spunse din capul sc rii,
intonând cuvintele ca într-un cântec:

10
 — Cobor îndat ! Aşteapt -m !
O clip dup aceea, cele dou surori intrar în buc t rie,
f când s se vad imediat, independent de diferen a lor de
vârst – c ci Nessie nu avea decât doisprezece ani – cât de
izbitor contrastau firea şi tr s turile lor. Nessie avea un tip
diametral opus aceluia al lui Mary. P rul ei, sp l cit ca inul,
aproape incolor, era strâns împletit în dou codi e netede.
Moştenise de la maic -sa ochii aceia deschişi şi blânzi, uşor
voala i, de alb strimea pres rat cu delicate pete albe a
şopârli ei, având totdeauna o expresie blând şi
împ ciuitoare, de parc s-ar fi silit neîncetat s fac pe
placul celorlal i. Fa a îi era îngust , fruntea înalt , fin şi
alb , obrajii rumeni ca ai p puşilor de cear , b rbia sub ire
şi ascu it , gura mic şi veşnic întredeschis , cu buza de jos
uşor r sfrânt – toate acestea exprimând, la fel ca şi
zâmbetul, blajin şi gratuit, pe care îl schi a acum, aceeaşi
sl biciune ingenu , legat de fr gezimea vârstei, dar
totodat înn scut .
— Nu ne-am adunat cam devreme ast -sear , Mam ?
întreb f r rost, înfa işându-se în fa a maic -sii pentru ca
aceasta s-o inspecteze.
Doamna Brodie, ocupat cu ultimele am nunte ale
preg tirilor ei, îi lichid , cu o mişcare a mâinii, întrebarea,
replicând f r a se uita la ea:
— Te-ai sp lat pe mâini?
Apoi, aruncându-şi privirea la ceasornic şi f r a mai
aştepta r spunsul, porunci cu un gest scurt:
— Aşeza i-v !
Luar loc toate patru în jurul mesei, bunica Brodie fiind,
ca de obicei, cea dintâi. R maser în aşteptare, în vreme ce
doamna Brodie îşi sprijinea cu nervozitate mâna pe
manşonul ce acoperea ceainicul. Atunci, în t cerea
aştept rii, r sun b taia grav a pendulei cu picior din
vestibul, vestind jum tatea orei; în aceeaşi clip , uşa din
fa se deschise cu un clinchet, fiind apoi închis cu energie.
Un baston se ciocni cu zgomot de tabla suportului, paşi grei
str b tur m surat coridorul, uşa buc t riei se deschise şi

11
James Brodie ap ru în prag. Se îndrept spre fotoliul ce-l
aştepta, se aşez , îşi întinse mâna spre a lua în primire
ceaşca lui mare, special , plin pân la buz de ceai
fierbinte, apoi Mama îi puse în fa o farfurie mare cu ochiuri
cu şunc , abia scoas din cuptor, feliile de pâine alb ,
anume t iate şi unse cu unt pentru el. Nici nu se aşezase
bine, c se şi apuc s m nânce. Acesta fusese aşadar
motivul reunirii lor punctuale, al aştept rii lor respectuoase
– c ci ritualul servirii neîntârziate a st pânului casei, la ora
meselor, la fel ca în orice alt ocazie, f cea parte din legile
nescrise care reglementau mersul acestui menaj.
Brodie mânca cu poft şi cu v dit pl cere. Era un om
enorm, înalt de peste un metru optzeci, şi având umeri şi o
ceaf de taur. Capul îi era masiv, cu ochi mici, cenuşii,
afunda i în orbite, şi maxilare largi şi atât de musculoase,
încât, atunci când mesteca, noduri groase şi tari se ridicau şi
se l sau ritmic în jos, sub pielea întunecat şi neted a
f lcilor. Fa a îns şi era lat şi puternic şi ar fi avut o
expresie nobil , dac fruntea n-ar fi fost atât de îngust şi
distan a dintre ochi atât de mic . O musta stufoas de
culoare castanie îi acoperea buza superioar , ascunzând în
parte gura; iar dedesubtul acestei m şti lucioase, buza de
jos ieşea înainte cu pronun at şi îmbufnat arogan .
Mâinile lui erau enorme, iar pe dosul lor, ca şi pe degetele
groase şi l ite la vârf, creşteau numeroşi peri negri. Cu itul
şi furculi a, prinse în aceast formidabil strânsoare,
p reau, prin compara ie, ridicol de minuscule şi de absurde.
Acum, c st pânul casei prinsese s m nânce, le era
îng duit şi celorlal i s înceap , cu toate c masa lor nu
consta, fireşte, decât dintr-un simplu ceai cu pâine. Bunica
Brodie d du semnalul, aruncându-se cu l comie asupra
pâinii ei pr jite, moale. Uneori, când fiul ei era în toane
deosebit de bune, el îi oferea cu zgomot câteva buc ele din
propria lui farfurie; în seara aceea, îns , ea în elese din
atitudinea lui c nu avea s aib parte de aceast rar
favoare, astfel încât se m rgini cu resemnare la pl cerile
mult mai modeste ale mânc rii ce-i st tea la dispozi ie.

12
Ceilal i începur şi ei s m nânce, fiecare în felul lui. Nessie
consuma cu poft hrana simpl , Mary înghi ea cu gândurile
în alt parte, iar doamna Brodie, care luase cu o or înainte
o mic gustare pe ascuns, se moc ia cu felia de pâine ars
din farfurie, cu aerul unei femei prea debile şi prea copleşite
de grija ce o purta altora, spre a se mai gândi s m nânce.
Domnea o linişte deplin , întrerupt doar de plesc itul ce
înso ea sorbiturile lui Brodie din ceaşca special , cu
marginea îndoit anume spre a feri musta a, de cl mp nitul
str vechii danturi false a bunicii, care încerca s stoarc
maximum de pl cere şi de îndestulare din masa ei frugal , şi
de câte un smiorc it al nasului refractar al Mamei. Membrii
acestei stranii mese familiale nu ar tau nici mirare, nici
amuzament, nici stinghereal şi nici p rere de r u fa de
aceast lips de conversa ie, mul umindu-se s mestece, s
bea şi s înghit f r a scoate o vorb , în timp ce ochiul
amenin tor al lui Brodie st pânea întreaga reuniune. Când
el socotea nimerit s tac , nimeni nu avea voie s rosteasc
vreun cuvânt, iar în seara aceea era deosebit de posac,
rotindu-şi, pe sub sprâncene, privirea în jurul mesei şi
încruntându-se printre îmbuc turi la maic -sa care,
înmuindu-şi cu l comie cojile de pâine în ceai, nu-şi d dea
seama de dezgustul cu care o urm rea.
În cele din urm , Brodie se r sti la ea:
— Ce naiba, femeie, nu vezi c m nânci ca o scroaf ?
Speriat , ea îşi ridic privirea şi se uit la el, clipind din
ochi:
— Dar ce te-a apucat, James? De ce? Cum adic ?
— Pentru c numai o scroaf m nânc aşa, molf indu-şi
şi muindu-şi mâncarea în troac . Nu ai atâta bun-sim ca
s - i dai seama când te l comeşti ca un porc? Bag - i şi
labele în troac , şi ai s te sim i şi mai fericit şi la largul t u.
D -i înainte! Ai s ajungi s te por i ca o vit . N-ai p strat
niciun pic de mândrie şi de bun -cuviin în m duva ta
uscat ?
— Nu mi-am dat seama. Am uitat cu totul. N-am s mai
fac. Sigur, sigur am s -mi aduc aminte. Şi, în agita ia ei,

13
scoase un râgâit puternic.
— Aşa s faci, spuse Brodie cu batjocur . Înva s te
por i, hodoroag b trân . Apoi, întunecându-se la fa :
Frumos îi şade unui om b trân ca mine s îndure asemenea
lucruri în propria lui cas . Se b tu cu pumnul lui enorm în
piept, f cându-l s r sune ca o tob . Eu, strig el, eu! Dar
deodat se opri, se uit împrejurul mesei pe sub sprâncenele
stufoase şi se apuc din nou s m nânce.
Cu toate c rostise aceste cuvinte cu mânie, deschisese
totuşi gura şi, în baza unor legi nescrise, opreliştea de a
vorbi era acum ridicat .
— D -mi ceaşca tatei, Nessie, ca s -i torn pu in ceai
proasp t. Cred c e aproape goal – interveni doamna Brodie
pe un ton împ ciuitor.
— Prea bine, Mam .
— Mary, draga mea, aşaz -te drept şi nu-l sup ra pe tata.
Sunt sigur c a avut o zi grea.
— Da, Mam , zise Mary care şi aşa şedea perfect dreapt
şi nu sup ra pe nimeni.
— Trece-i lui taic -t u dulcea a.
Potolirea leului înfuriat era pe calea cea bun şi avea s fie
continuat , c ci, dup un minut de aşteptare, Mama abord
un subiect ce nu-şi greşea de obicei efectul.
— Ei, Nessie drag , cum i-a mers azi la şcoal ?
Nessie r spunse cu sfial :
— Destul de bine, Mam .
Brodie se opri la jum tate de drum cu ceaşca pe care
tocmai şi-o ducea la gur .
— Destul de bine? Cred c eşti tot prima în clas , nu?
Nessie îşi l s ochii în jos.
— Ast zi nu, tat ! Doar a doua!
— Cum? Ai l sat pe altcineva s - i ia înainte! Care-i acela?
Cine te-a întrecut?
— John Grierson.
— Grierson! Puştiul ling ului celuia de negustor de
gr un e?! Pr p ditul acela de amestec tor de t râ e! O s se
laude zile întregi cu asta! Ce naiba i-a venit? Nu- i dai

14
seama ce importan are înv tura pentru tine?
Feti a izbucni în plâns.
— A fost prima în clas timp de aproape şase s pt mâni,
tat , interveni Mary cu mult curaj. Şi ceilal i sunt pu in mai
mari decât ea.
Brodie o fulger cu o privire.
— Tu s taci din gur şi s vorbeşti numai când ai s fii
poftit , tun el. Am s am îndat o vorb şi cu tine, şi atunci
ai s po i tr nc ni în voie, nostima mea fetişcan .
— E doar din pricina francezei, sughi Nessie. Nu-mi
intr în cap genurile acelea. Sunt bun la aritmetic , la
istorie şi la geografie, dar cu ast lalt n-o scot la cap t. Cred
c n-am s reuşesc niciodat .
— N-ai s reuşeşti? Ba sunt sigur c ai s reuşeşti! Am s
te fac s te instruieşti, fata mea. Deşi eşti mic , mi se spune
c ai un cap bun, capul moştenit de la mine, c ci maic -ta
nu e, în cazul cel mai bun, decât o biat fiin neroad , şi am
s am grij ca s -l foloseşti. Desear ai s stai de dou ori
mai mult ca s - i faci lec iile.
— Da, tat , fac tot ce vrei, oft Nessie, sughi ând
convulsiv dup un ultim hohot de plâns.
— Aşa îmi placi, O lic rire neaşteptat de sim ire, format
în parte din afec iune, dar în mai mare m sur din mândrie,
lumin tr s turile aspre ale lui Brodie, ca un tremur subit
de lumin pe o stânc pleşuv .
— O s ar t m noi Levenfordului ce e în stare s fac
deşteapt mea feti . Privesc în viitor şi v d cum are s fie.
Dup ce voi fi f cut din tine eleva fruntaş a liceului, ai s
vezi ce are tat -t u de gând cu tine. Dar trebuie s te ii de
lec iile tale, s nu te laşi niciun moment. Îşi întoarse ochii de
la ea, c tând spre dep rt ri, de parc-ar fi privit în viitor, şi
morm i: O s le ar t m noi. Uitându-se apoi din nou la
Nessie, îi mângâie uşor c pşorul b lai şi ad ug : Doar eşti
feti a mea! Ai s faci cinste numelui de Brodie.
Apoi, întorcându-şi capul, privirea îi c zu asupra celeilalte
fiice a lui şi îndat se schimb la fa , încruntându-se.
— Mary!

15
 — Da, tat .
— Am o vorb cu tine, tu, care eşti atât de iute la gur .
Cu muşc toare ironie, adopt un ton dulceag, l sându-se
pe spate în fotoliu şi rostindu-şi cuvintele cu liniştea glacial
a unui judec tor.
— Pl cut lucru pentru un om s afle veşti despre familia
lui de la str ini! E adev rat c e o cale cam ocolit şi nu
tocmai m gulitoare pentru capul familiei, dar asta nu-i
decât un am nunt. Î i închipui ce pl cut mi-a fost s aflu
ast zi despre tine lucruri care m-au umplut de grea .
Pe m sur ce continua, tonul lui deveni mai rece.
— Întâlnindu-m azi cu câ iva membri ai consiliului
or şenesc, mi s-a spus c ai fost v zut pe Church Street
stând de vorb cu un tân r distins şi foarte chipeş. Rânji şi
urm în chip t ios: Un tân r care, pe cât se pare, e un
personaj suspect, o haimana, un derbedeu.
Cu o voce slab , ce suna aproape ca un vaiet, doamna
Brodie interveni:
— Nu, nu, Mary! Nu se poate s fi fost tu, o fat atât de
respectabil ca tine! Spune-i tatei c n-ai fost tu!
Nessie, uşurat de faptul c nu mai era în centrul aten iei,
exclam , f r a se gândi:
— O, Mary, nu cumva a fost Denis Foyle?
Mary şedea nemişcat , cu ochii în farfurie şi cu o ciudat
paloare în obraz, apoi, sim ind un nod punându-i-se în gât,
înghi i în sec şi o putere inconştient o împinse s spun cu
glas slab, dar hot rât:
— Nu e un derbedeu.
— Cum! url Brodie. Îl contrazici pe însuşi tat l t u, de
dragul unui mizerabil, unui venetic irlandez, unui
terchea-berchea! Nu! Las -i pe tic loşii ştia de irlandezi s
vin din mlaştinile lor ca s ne sape cartofii din gr din , dar
nu mai mult. Nu-i l sa s -şi ia nasul la purtare. B trânul
Foyle poate fi, din partea mea, cel mai priceput cârciumar
din Darroch, dar lucrul sta nu e de ajuns ca s fac din
b iatul lui un domn.
Mary îşi sim i picioarele tremurând, chiar şezând pe

16
scaun. Buzele îi erau în epenite şi uscate. Dar, cu toate c
nu îndr znise niciodat pân atunci s -i in piept tat lui ei,
nu se putu opri s spun :
— Denis îşi are meseria lui. Nu vrea s aib nimic de-a
face cu comer ul de b uturi spirtoase. E angajat la firma
Findlay & Co. din Glasgow. Sunt mari importatori de ceai şi
nu au niciun fel de leg tur cu negustoria cealalt .
— Vezi bine, ripost el în batjocur , îmbiind-o s
continue. E o veste senza ional . Mai ai, poate, şi altceva de
spus ca s -mi dovedeşti caracterul distins al acestui domn?
Vas zic nu vinde whisky. E vorba de ceai, pe cât se pare. Ce
pioas ocupa ie pentru un fiu de cârciumar! Mai departe!
Mary îşi d dea seama c tat -s u îşi b tea joc de ea, dar
încerc totuşi s -i spun pe un ton liniştit:
— Nu e un func ionar de rând, tat . Firma îl apreciaz .
C l toreşte din când în când prin ar pentru afacerile ei.
Sper s avanseze şi chiar s ajung … s ajung mai târziu
asociat al întreprinderii.
— Nu mai spune! rânji el. Astea-s palavrele cu care- i
împuiaz c p âna ta neghioab ? Nu e func ionar de rând,
ci un biet comis-voiajor, nu-i aşa? Nu i-a mai spus, poate,
c în curând va fi Lord Primar al Londrei? E aproape tot atât
de probabil! Ce javr !
Cu obrazul sc ldat în lacrimi, Mary interveni din nou, în
ciuda unui geam t de protest al Mamei.
— E foarte apreciat, tat . Te asigur c -i aşa. Domnul
Findlay se intereseaz de el; ştiu acest lucru.
— Pf! Socoteşti, poate, c am s cred toate poveştile lui?
Nu sunt decât minciuni, un şir de minciuni, strig el din
nou, ridicându-şi tot mai mult vocea. E o sec tur ! La ce te
po i aştepta de la un om de teapa lui? Numai la nemernicii.
Simplul fapt c ai stat de vorb cu el e o ofens pentru mine.
Dar te asigur c ai f cut-o pentru ultima oar . Se uit furios
la ea, rostind poruncitor: Nu! N-ai s mai vorbeşti cu el
niciodat ! Î i interzic s o faci!
— Dar, tat , spuse ea, gata s plâng . Odat , eu… eu…
— Mary, Mary, cum î i permi i s -i r spunzi tat lui t u?

17
M îngrozeşte s te aud vorbindu-i în acest fel! spuse
maic -sa de la cel lalt cap t al mesei.
Dar cu toate c scopul ei fusese de a potoli lucrurile,
exclama ia ei reprezenta de ast dat o greşeal tactic , c ci
nu avu decât efectul de a atrage într-o clip asupra capului
ei plecat mânia tiranic a lui Brodie. Fulgerând-o cu
privirea, se r sti la ea:
— Ce te tot v ic reşti? Cine are cuvântul aici? Tu sau eu?
Dac ai ceva de spus, o s t cem cu to ii ca s - i ascult m
minun iile, dar dac n-ai nimic de spus, ine- i gura şi nu
m întrerupe! Eşti tot atât de vinovat ca şi dânsa. E datoria
ta s observi cu cine se întâlneşte.
Mârâi de furie şi, dup obiceiul s u, se opri for at, dând
un caracter ap s tor t cerii. Deodat , bunica, ce nu
urm rise mersul discu iei şi nu sesizase rostul t cerii, dar
în elesese c Mary c zuse în dizgra ie, ced sentimentelor ce
o copleşeau şi întrerupse t cerea, exclamând pe un ton de
r utate b trâneasc :
— A uitat cump r turile pe care trebuia s le fac azi,
James. Z p cita de ea, a uitat brânza mea! Îndat dup ce-şi
v rs astfel necazul ei ridicol, se opri morm ind şi
tremurând din cap, ca o paralitic .
Brodie nu lu în seam întreruperea şi, întorcându-şi
ochii c tre Mary, repet ap sat:
— Am zis! Dac îndr zneşti s -mi calci porunca, vai de
capul t u! Şi înc ceva. E prima sear a iarmarocului din
Levenford. În drum spre cas am v zut cum începeau s
func ioneze bar cile acelea dezgust toare. Lua i seama!
Niciunul din copiii mei n-are voie s se apropie nici pân la o
sut de metri de acest bâlci. S mearg , din partea mea,
întregul oraş, s mearg to i Foylii şi prietenii lor, dar nimeni
din familia lui James Brodie nu o s se înjoseasc
pân -ntr-atât! V-o interzic!
Cu aceste cuvinte, rostite pe un ton amenin tor, îşi
împinse scaunul înapoi, îşi în l trupul s u de uriaş şi
st tu o clip pe loc, dominând cu privirea micul grup de
f pturi pl pânde. Se îndrept apoi spre fotoliul s u din col ,

18
se aşez şi, l sându-şi mâna s alunece cu un gest mecanic,
pornit din obişnuin , peste suportul de pipe, îşi alese,
numai pip indu-te, una din ele şi, sco ând din fundul
buzunarului lateral al hainei o pung p trat de piele, în
care- i inea tutunul, desf cu închiz toarea şi începu s -şi
umple încet luleaua ars pe din untru. Apoi apuc o fâşie
uscat de hârtie din gr mada preg tit în spatele
suportului, se aplec cu greutate spre c min, l s hârtia s
ia foc şi-şi aprinse pipa. Dup ce s vârşi acest şir de ac iuni,
f r a-şi desprinde privirea amenin toare de grupul aşezat
t cut în junii mesei, se apuc s puf ie domol, sco ându-şi
înainte buza inferioar , umezit . Continua s -i observe pe
ceilal i, de ast dat cu un aer mai contemplativ, cu acel aer
calm de judec tor atotputernic. Cu toate c membrii familiei
erau deprinşi cu aceasta, puterea tiranic şi r ceala acestei
priviri nemişcate îi înfricoşa, f cându-i s vorbeasc în
şoapt . Mama era tot cu obrazul aprins; buzele lui Mary
continuau s tremure pe când vorbea; Nessie se juca cu o
lnguri şi o sc p din mân , roşind ruşinat , ca şi cum ar fi
fost surprins asupra unei fapte rele; doar b trâna şedea
nep s toare, p truns de senza ia pl cut de a fi s tul .
În momentul acela, uşa din fa se auzi deschizându-se şi
imediat dup aceea un tân r intr în odaie. Era un fl c u
slab, de vreo dou zeci de ani, cu fa a palid şi cu o
regretabil înclina ie spre acnee, o privire ascuns şi pieziş .
Ferchezuit pe cât îi permiteau mijloacele şi teama de
tat -s u, b tea la ochi mai ales prin mâinile sale, care erau
mari, moi, de o albea cadaveric şi cu unghiile t iate scurt,
l sând s apar perni ele rotunde şi c rnoase din vârful
degetelor. Se strecur dintr-o parte pe un scaun, f r a
p rea s dea aten ie celor ai casei, lu în primire, în t cere,
ceaşca de ceai pe care i-o întinse maic -sa şi se apuc s
m nânce. Tân rul acesta, ultimul membru al familiei, era
Matthew, singurul fiu şi deci moştenitorul lui James Brodie.
Avea voie s întârzie la aceast mas , c ci fiind func ionar de
birou la sec ia de materiale a şantierelor Latta, îşi termina
lucrul abia la ora şase.

19
 — i-am potrivit bine ceaiul, Matt? îl întreb grijulie
maic -sa, cu glas sc zut.
Matthew binevoi s fac un semn afirmativ din cap, f r a
deschide gura.
— Ia pu in peltea de mere, dragul meu. E bun ,
crede-m , îl rug Mama cu jum tate de glas. Ar i cam
obosit ast -sear . Ai avut mult de lucru la birou?
Matthew cl tin indiferent din cap, în vreme ce mâinile lui
palide se agitau neîncetat, t ind pâinea în cubule e
uniforme, amestecând ceaiul sau cioc nind pe fa a de mas ;
nu şi le oprea nicio clip , mişcându-le printre ustensilele de
pe mas , ca un slujitor de biseric ce îndeplinea un ritual pe
un altar. Privirea l sat în jos, îmbuc turile pripite, agita ia
jenat a mâinilor nu erau decât o reac ie a nervilor s i slabi
fa de sumbra privire a tat lui s u, care-i sfredelea din
spate.
— Mai vrei un ceai, fiul meu? şopti mam -sa
întinzându-şi mâna spre ceaşca lui. Gust şi din pesme ii
ştia de post, sunt proaspe i. Şi izbit deodat de o idee,
ad ug : Te-a mai durut stomacul azi?
— Nu prea mult, morm i el în sfârşit, f r a-şi ridica
privirea.
— M nânc atunci încet, Matt, îl sf tui în tain Mama.
Îmi vine s cred c uneori nu- i mesteci îndeajuns
mâncarea. Nu te gr bi!
— Trebuie s m -ntâlnesc disear cu Agnes, Mam , şopti
el cu un aer de mustrare, ca pentru a-şi justifica graba.
Maic -sa d du încet din cap, cu aprobatoare în elegere.
Acum bunica se ridic de la mas , sugându-şi din ii şi
scuturându-şi firimiturile de pe fust . Tr gându-şi scaunul
dup ea, se întreba în gând dac fiul ei îi va vorbi în seara
aceasta. Când avea chef, o distra cu cele mai proaspete
cleveteli din oraş, povestindu-i cu glas tare cum îl înfundase
pe Waddel şi-l pusese la locul lui, cum primarul Gordon îl
b tuse prieteneşte pe um r la R scruce sau cum se ducea
de râp pr v lia lui Paxton. Nu rostea niciodat vreun
cuvânt de laud la adresa cuiva în aceste poveşti, ea îns se

20
desf ta cu bârfelile şi în ep turile sale atât de savuroase în
sarcasmul lor scânteietor, gustându-le cu imens pl cere,
sorbind cu nesa fiecare am nunt personal, oricât de
m runt şi delectându-se cu dovezile superiorit ii fiului ei
asupra victimelor sale în discu iile ce le avusese.
În seara aceea îns , Brodie r mase t cut, rumegându-şi
gândurile care, îndulcite de aroma liniştitoare a pipei sale,
luau un curs mai pu in r ut cios decât acela pe care îl
urmaser în timpul mesei. Va avea, cugeta el, s-o
îmblânzeasc pe Mary, care se purta de parc n-ar fi fost fata
lui, care nu se ploconise niciodat în fa a lui cum ar fi dorit
el şi nu-i adusese niciodat acelaşi prinos de supunere şi de
respect ca ceilal i membri ai familiei. Dar în ciuda firii ei
r zvr tite, era totuşi pe cale s devin o fetişcan dr gu ,
sem nându-i, fireşte, lui. Sim ea îns c pentru propria sa
mul umire, ca şi pentru binele ei, avea s fie obligat s -i
frâng spiritul de independen . Cât despre cunoştin a ei cu
acest Denis Foyle, se bucura c vestea îi ajunsese la urechi
şi c în buşise în germeni aceast leg tur .
Fusese uluit de îndr zneala cu care îi r spunsese
ast -sear şi nu ştia cum s şi-o explice. Acum îns , c
descoperise tendin a ei spre nesupunere, avea s o
supravegheze cu mai mult aten ie şi s stârpeasc din
r d cini aceast înclina ie, dac-ar fi s mai ias vreodat la
iveal .
Privirea i se opri apoi asupra so iei sale, dar numai pentru
o clip ; nerecunoscându-i alt merit decât acela de a-l fi scutit
de cheltuiala angaj rii unei servitoare, îşi întoarse repede
ochii de la ea, strâmbând, f r s vrea, cu dezgust din buze,
şi îşi îndrept gândurile spre lucruri mai pl cute.
Da, îl avea pe Matthew, fiul s u! Nu era b iat r u; poate
pu in cam pref cut, cam moale şi mieros; teribil de r sf at
de mam -sa; trebuia supravegheat. Dar plecarea în India
avea s fac om dintr-însul, spera el. Se apropia momentul
acum, şi în cel mult dou sau trei s pt mâni avea s fie
plecat spre a-şi lua în primire acel post minunat pe care sir
John Latta i-l procurase. Ah, ce avea s mai vorbeasc

21
lumea despre treaba asta! Obrazul i se destinse la gândul c
toat lumea va vedea în numirea aceasta o dovad deosebit
a bun voin ei pe care sir John i-o ar ta şi o nou confirmare
a pozi iei sale proeminente în acest oraş. Îşi d dea seama, de
asemenea, cât de mult avea s profite caracterul fiului s u
de pe urma acestei angaj ri şi cât de mult va creşte
printr-însa propriul s u prestigiu.
Privirea îi c zu atunci asupra mamei sale, o privire mai
pu in aspr şi mai îng duitoare decât aceea pe care o
îndreptase spre dânsa când şedeau la mas . Îi pl cea s
m nânce b trânei, şi chiar acum, când mo ia lâng foc, el îi
citea cu agerime gândurile. Ştia c gusta de pe acum în
minte pl cerile mesei viitoare, ale cinei compuse din maz re
fiart şi lapte b tut. Îi pl cea felul sta şi îşi repeta zicala
în eleapt : Nimic nu întrece o fiertur ca s dormi liniştit! E
ca o cataplasm pentru stomac. Da, da, nimic nu pre uia
mai mult pentru ea decât mâncarea, dar, Doamne, ce bab
rezistent mai era! Cu cât îmb trânea, cu atât se
înzdr venea; soi s n tos, nu-i vorb , ca s dureze atât; şi
acum înc ar ta în ochii lui ca şi cum avea s-o mai duc înc
zece ani. Dac se va ine şi el atât de bine – şi poate avea s
se in şi mai bine – putea s fie mul umit.
În sfârşit, se uit la Nessie şi îndat o nuan aproape
imperceptibil de duioşie interveni în atitudinea lui,
manifestându-se nu prin vreo schimbare vizibil a expresiei
fe ei sale, ci prin lumina mai blând şi mai prietenoas
care-i umplu ochii. Da. Mama n-avea decât s şi-l p streze
pe Matt al ei – şi din parte-i şi pe Mary –, dar Nessie era a lui.
Avea s scoat ceva din ea, din mieluşeaua lui. Cu toate c
era atât de tân r , ar ta ca o fetişcan dezghe at şi
deşteapt : nu-i spusese oare asear directorul liceului c
fiic -sa are stof de intelectual , cu condi ia doar s se in
de înv tur ? Asta era metoda cea mai bun . S -i alegi pe
tineri şi s -i pui s munceasc cu râvn . Se gândea şi la ziua
de mâine, urzind un plan de viitor. Bursa de studii Latta!
Încoronarea glorioas a trecerii str lucite prin şcoal . Avea
toate însuşirile spre a ieşi prima la concursul pentru

22
ob inerea acestei burse, dac va fi strunit cum trebuie.
Doamne, ce triumf! O fat s câştige bursa de studii Latta –
prima fat care s-o câştige; mai mult înc : una din neamul
Brodie! Va avea el grij s reuşeasc . Mama ar face mai bine
s -şi vad de treab şi s nu o r sfe e pe fata lui. Se va îngriji
el şi de asta.
Nu ştia nici dânsul prea bine ce urma s fac apoi din ea,
dar înv tura e înv tur ; mai târziu, la universitate, se
puteau lua destule titluri academice şi câştiga destule
izbânzi. Toat lumea din oraş îl cunoştea ca om al
progresului, ca om cu idei largi şi liberale, Avea s se
priceap el s le demonstreze mai categoric acest lucru, s -i
fac s şi-l bage în capetele lor m rginite. „Ai aflat ultima
veste, îi auzea el de pe acum tr nc nind. Istea a de fat a lui
Brodie a ajuns la facultate! Da, a câştigat bursa Latta, a
câştigat miza cea mare la liceu, iar acum el o las s fac
naveta ca s urmeze cursurile la universitate. E un om cu
idei liberale, vezi bine. E un titlu de mândrie pentru el.”
Da! Le va ar ta el oamenilor din oraş! Pe când d dea frâu
liber imagina iei sale, pieptul i se umfla, n rile îi tremurau,
privirea lui fix se pierdea în dep rt ri. Uitase şi de pip ,
care se stinsese şi se r cise. Îi va face pe to i s -i recunoasc
valoarea, s -l respecte, îi va sili într-o bun zi s -l vad sub
adev ratul lui chip.
Treptat, încet de a se gândi la Nessie şi de a fauri planuri
de viitor pentru ea, aşezându-se, în schimb, pe sine însuşi în
centrul viziunilor sale şi îmb tându-se de gloria pe care
fiic -sa avea s-o reverse asupra numelui s u.
În cele din urm se urni din loc, îşi scutur cenuşa din
pip , o aşez la loc pe suport şi, plimbându-şi privirea
asupra celor ai casei, ca pentru a le spune: „M duc acum,
dar ine i minte ce v-am spus; nu voi înceta s v urm resc”,
ieşi în vestibul, îşi puse p l ria lui p trat de fetru, periat
cu îngrijire, apuc bastonul greu de frasin şi ieşi din cas
f r a scoate un cuvânt. Era felul lui obişnuit de a pleca.
Nu-şi lua r mas-bun niciodat . N-aveau decât s caute a
ghici unde se ducea în orele sale de r gaz – la o întrunire, la

23
consiliul or şenesc sau la club; n-aveau decât s r mân în
nesiguran cu privire la ora când avea s se întoarc ,
asupra dispozi iei în care se afla; îi pl cea s -i fac s tresar
auzindu-i deodat paşii în vestibul. Era mijlocul cel mai bun
de a asigura rânduiala casei şi nu era decât spre folosul lor
s -i lase s se întrebe unde se va fi ducând. Cu aceste
gânduri, ieşi din cas , trântind uşa în urma lui.
Cu toate acestea, încetarea prezen ei lui fizice p ru s
aduc o oarecare uşurare familiei sale şi, o dat cu plecarea
lui, un nor ap s tor pieri parc din înc pere. Doamna
Brodie îşi destinse muşchii, care în cursul ultimei ore îi
în epeniser şi, în vreme ce îşi l s umerii s cad mai în
voie, încordarea min ii ei sl bi, f când loc unei uşoare
învior ri.
— Ai s strângi masa, nu-i aşa, Mary? spuse ea cu
blânde e. M simt cam obosit şi s tul de treab
ast -sear . Îmi va face bine, cred, s -mi mai arunc pu in
ochii pe cartea mea.
— Da, Mam , r spunse Mary, ad ugând conştiincios, aşa
cum i se pretindea în fiecare sear : Meri i s te odihneşti
pu in. Am s sp l singur vasele.
Doamna Brodie, ridicându-se, d du din capul ei strâmb,
în semn de silit acceptare şi se îndrept spre sertarul din
bufet, unde se g sea ascuns o carte, „Leg mântul lui
Devenhan”, de o oarecare Amelia B. Edwards, care, la fel ca
toate c r ile pe care le citea, era împrumutat de la
biblioteca or şeneasc . Strângând cu dragoste volumul la
piept, se aşez pe scaun şi, curând dup aceea, Margaret
Brodie îşi contopise tragica şi zdrobita ei personalitate cu
aceea a eroinei, g sind în aceast lectur una din pu inele
mângâieri pe care via a i le oferea.
Mary strânse repede masa şi întinse peste ea o cuvertur
de lân aspr . Trecu apoi în oficiu şi, suflecându-şi
mânecile, se apuc s spele vasele.
R mas în fa a mesei golite, care îi amintea în t cere de
îndemnul la lucru pe care i-l adresase tat l ei, Nessie se uit
întâi la fa a absorbit de lectur a maic -sii, la bunic -sa,

24
care-i întorcea cu indiferen spatele, şi la Matt, care şedea
acum r sturnat pe spate, scobindu-se în din i cu un aer
important. Apoi, cu un oftat adânc, începu s -şi scoat alene
c r ile din ghiozdan, întinzându-le în sil , una câte una, în
fa a ei.
— Vino s facem mai întâi o partid de dame, Mary, strig
ea.
— Nu, draga mea, tata a spus s - i faci lec iile. Vom face,
poate, dup aceea o partid , îi r spunse sor -sa din
înc perea vecin .
— Nu vrei ca ast -sear s şterg eu farfuriile în locul t u?
suger Nessie cu şiretenie, c utând s câştige timp înainte
de a se apuca de truda ei.
— Las c m descurc eu singur , dr gu a mea, îi
r spunse Mary.
Nessie oft din nou, spunându-şi comp timitor, cu un
glas care sem na cu al mam -sii:
— P catele mele!
Gândul îi zbur la ceilal i copii pe care îi cunoştea şi care,
la ora aceasta, se jucau împreun , s rind coarda, b tând
mingea sau dedându-se altor distrac ii încânt toare din
orele de sear şi, cu inima grea, se apuc de lec ii.
Tulburat în trec toarea lui visare de morm ielile repetate
de lâng urechea lui – je suis, tu es, il est – Matthew îşi puse
scobitoarea din pan de gâsc în buzunarul vestei şi se
ridic de pe scaun. De la plecarea tat lui s u îşi schimbase
atitudinea, iar acum arbor un aer de superioritate fa de
cei din jurul lui, tr gându-şi manşetele, uitându-se cu
în eles la ceasornic şi ieşind din camer cu o uşoar , dar
destul de pronun at fandoseal .
În odaie domnea acum liniştea, întrerupt doar de
foşnetul câte unei pagini întoarse, de clinchetul vaselor de
por elan ce venea din oficiu şi de murmurul sfâşietor: nous
sommes, vous êtes, ils sont. Dup câteva clipe îns , dovezile
sonore de activitate din oficiu încetar şi îndat dup aceea
Mary se strecur în t cere prin buc t rie, trecând în
vestibul, urcând apoi scara şi b tând la uşa camerei fratelui

25
ei. Era o vizit nocturn , dar dac ea şi-ar fi pierdut pe
neaşteptate toate sim urile, afar de cel olfactiv, ar fi nimerit
totuşi aceast odaie datorit mirosului greu şi înv luitor de
fum de igar de foi, care emana din ea.
— Pot s intru, Matt? şopti ea.
— Intr , se auzi din camer un glas de o indiferen bine
studiat .
Deschise uşa şi trecu pragul. Cel ce vorbise cu atâta calm
nu-şi ridic ochii. Stând aşezat pe pat, în c maş , exact în
pozi ia din care putea sa se priveasc în oglinda de pe
comod , înclinat sub un unghi potrivit, continua liniştit s
se admire, trimi ând, plin de apreciere, nori groşi de fum
spre imaginea lui reflectat .
— Ce minunat miroase trabucul t u, Matt, observ ea, cu
naiv admira ie.
Matthew îşi scoase cu un gest elegant igara de foi din
gur , f r a înceta s -şi admire chipul în oglind .
— Da, confirm b iatul, şi nici n-ar putea fi altfel, la
pre ul sta. E o „Supremo”, adic marca cea mai bun . Cinci
buc i la şase pence3. Aceasta îns m-a costat singur un
peni şi jum tate. Era o mostr şi dac -mi va pl cea am s
mai iau câteva. Mirosul e pl cut, Mary, dar noi, fum torii,
apreciem mai ales buchetul. Nicio igar de foi nu e
într-adev r bun decât dac are buchet. Asta de aici are ceea
ce se cheam un buchet de nuc . Îşi lu cam în sil privirea
de la oglind şi, observându-şi mai atent trabucul, ad ug :
Am s m opresc acum, cred c am fumat destul.
— O, te rog, fumeaz mai departe! îl îndemn . E minunat!
Mult mai pl cut decât mirosul de pip !
— Nu, trebuie s p strez jum tatea cealalt pentru
desear , spuse el cu hot râre, stingând cu grij cap tul
aprins, ap sându-l pe por elanul rece al ligheanului şi
punând apoi bucata r mas în buzunarul hainei.
— Îi place lui Aggie Moir c fumezi? şopti ea, tr gând

3 Pence - pluralul de la peni, moned divizionar , egal cu ½ dintr-un

şiling.

26
concluziile ei din ac iunea lui.
— Te rog s -i spui Agnes, nu Aggie, r spunse el cu
nemul umire în glas. i-am spus de atâtea ori s nu te
exprimi aşa de familiar. E vulgar. E… e o îndr zneal din
partea ta!
Mary îşi l s ochii în jos:
— Iart -m , Matt. Îmi pare r u.
— Sper şi eu c - i pare r u! Nu trebuie s ui i, Mary, c
miss Moir e o domnişoar distins , o domnişoar onorabil
şi totodat viitoarea mea logodnic . Da! Îi place c fumez,
dac vrei s ştii. A fost împotriv la început, acum îns
g seşte c e un lucru b rb tesc şi romantic. Ceea ce nu-i
convine e c , dup ce fumez, gura-mi miroase a tutun şi de
aceea îmi d bomboane parfumate. Le prefer pe cele numite
„buze dulci”. Sunt foarte pl cute la gust.
— O iubeşti mult pe Agnes, Matt? întreb ea cu
seriozitate.
— Da! Şi ea ine mult la mine, afirm el. N-ar trebui s
vorbeşti despre lucruri la care nu te pricepi, dar î i dai
seama, desigur, c dac doi oameni ies împreun , înseamn
c se plac. Agnes m ador . De-ai şti ce cadouri îmi face! E
mare lucru pentru un tân r s se bucure de o asemenea
afec iune. E o fat demn de respect.
Mary r mase t cut o clip , fixându-l cu privirea, apoi,
ap sându-şi mâna pe piept, întreb f r voie, cu un aer
vis tor:
— Te doare inima când te gândeşti la Agnes, când eşti
departe de ea?
— Fireşte c nu, r spunse Matthew cu ifos. Nu se cade s
pui o asemenea întrebare. Dac m-ar durea, aş avea
impresia c mi-am stricat stomacul. Ciudat fat mai eşti şi
ce întreb ri curioase pui! S nu mai vorbim de astea, te rog.
Am s exersez acum şi nu vreau s fiu întrerupt.
Se ridic de pe pat şi, aplecându-se cu grij ca s nu-şi
bo easc pantalonii, care erau cei mai buni pe care îi avea,
trase de sub pat o cutie din care scoase o mandolin
împodobit cu o fund de m tase roz. Apoi desf cu un caiet

27
sub ire de note muzicale cu coperte galbene, care purta, cu
litere mari, titlul: INI IERE ÎN ARTA MANDOLINEI, iar
dedesubt, cu caractere mai mici: C L UZA M TUŞII NELLIE
PENTRU TINERII MANDOLINIŞTI, DUP METODA CELEBRULUI
SENOR ROSAS. Îl deschise la pagina a doua, îl întinse pe pat
în fa a lui şi, aşezându-se lâng el într-o atitudine de
pitoreasc degajare, trase spre dânsul romanticul
instrument şi începu s cânte. Dar nu împlini, vai,
aştept rile pe care poza lui de mandolinist încercat le trezea
şi nici nu se avânt cu foc într-o încânt toare serenad , ci,
cu atingeri încete şi muncite ale coardelor, descifr vreo
dou -trei m suri din „Nelly Bly” pân când cântecul lui se
f cu tot mai şov itor, sfârşind prin a se opri.
— Ia-o de la început, îl încuraj Mary.
Matthew îi r spunse cu o privire încruntat :
— Te-am rugat, cred, s - i ii gura, domnişoar
Moar -stricat ! Nu uita c e vorba de un instrument foarte
greu şi complicat. Trebuie s m perfec ionez înainte de a
pleca în India, ca s pot s le cânt doamnelor de pe vapor în
nop ile tropicale. E nevoie de exerci iu! Ştii bine c progresez
de minune, dar poate c vrei s încerci şi tu, de vreme ce eşti
aşa deşteapt .
Începu totuşi s cânte din nou şi, în cele din urm , tot
ciupind cu peni a, parcurse întreaga bucat . Şirul de
disonan e şi de acorduri false era un chin pentru urechi. De
altminteri, Matt nu se putea deda acestei arte – la fel ca
aceleia a turnatului – decât doar când tat -s u lipsea din
cas . Totuşi Mary, cu b rbia sprijinit în palm , îl urm rea
cu admira ie, mai mult decât îl asculta.
La sfârşit, Matthew îşi trecu mâna prin p r cu un gest
neglijent, dar plin de romantism.
— Poate c nu sunt tocmai în form ast -sear ; am
impresia c sunt cam melancolic, cam îngândurat. Pricepi,
Mary, m-a indispus, probabil, azi munca de la birou,
p c toasele acelea de cifre. Lucrurile astea tulbur un
temperament artistic ca al meu. În fond, oamenii de la
şantier nu m în eleg cu adev rat.

28
 Oft cu un aer de triste e vis toare, ce-i şedea bine
geniului s u nerecunoscut, dar îndat dup aceea îşi ridic
privirea şi întreb , dornic parc de o încurajare:
— Dar cum a mers, de fapt? Cum i s-a p rut bucata?
— Foarte asem n toare, r spunse Mary, pe un ton
liniştitor.
— Asem n toare cu ce? întreb el nesigur.
— Cu „Galopul4 lui Kate, neobr zata”, fireşte.
— Neroad ce eşti! strig el. Ceea ce am cântat a fost
roman a „Nelly Bly”. Era complet distrus. Îi arunc o privire
nimicitoare, s ri de pe pat, trânti mandolina în cutie,
ad ugând, în timp ce se apleca: Cred c ai spus asta numai
ca s m nec jeşti. Şi, îndreptându-se din şale, declar cu
dispre : În orice caz, n-ai ureche muzical . P ru s nu aud
potopul ei de scuze şi, întorcându-i spatele, îşi lu dintr-un
sertar un guler tare, foarte înalt, şi o cravat de un albastru
aprins, cu pic ele. Şi cu acelaşi necaz, ad ug : În schimb,
miss Moir are ureche! Îmi spune mereu c sunt foarte
muzical şi c am vocea cea mai frumoas din cor. Cânt
fermec tor şi ea. Mi-ar pl cea s fii mai demn de a deveni
cumnata ei.
Mary, plin de remuşc ri pentru cuvintele ei nes buite, şi
perfect conştient de nevrednicia ei, îl implor :
— Las -m , totuşi, s - i leg cravata, Matt!
Se întoarse îmbufnat şi binevoi s -i îng duie sor -sii s -i
înnoade cravata, sarcin pe care o îndeplinea totdeauna
pentru el şi de care se achita acum cu atâta grij şi dib cie,
încât, ducându-se din nou în fa a oglinzii, privi cu satisfac ie
rezultatul.
— Briantin , îi ceru pe urm , iertând-o prin aceast
porunc . Ea îi întinse flaconul din care el îşi ud p rul cu
stropituri abundente de lichid lipicios ca mierea. Pe urm ,
cu privirea concentrat , îşi piept n pletele, înv lurându-le
artistic. Am un p r foarte des, Mary, f cu el, pe când
manevra cu grij pieptenele înd r tul urechilor. N-am s

4 Galop - dans s lt re din acea epoc .

29
chelesc niciodat . Dobitocul de Cooper spunea c începe s
se r reasc în creştetul capului când m-a tuns ultima oar .
Ce idee! Din cauza acestei obr znicii n-am s m mai duc la
el de acum înainte.
Dup ce d du ondula ia dorit pletelor sale, îşi întinse
bra ele, îng duind lui Mary s -l ajute a-şi pune haina, îşi lu
o batist curat de oland , o stropi cu parfum, o împ turi
artistic, f cându-i col urile s ias din buzunarul exterior al
hainei, şi admir îndelung rezultatul în oglind .
— Elegant croial , murmur el, frumoas talie! Miller
lucreaz admirabil pentru un simplu croitor de provincie, nu
g seşti? întreb el. Nu-i vorb c -l şi in din scurt şi un corp
ca al meu nu e greu de îmbr cat. Ei, dac Agnes n-o s fie
mul umit cu mine ast -sear , n-am ce-i face. Apoi, pe când
se îndrepta spre uş , ad ug , f r vreo leg tur : Şi nu uita,
Mary, la zece şi jum tate desear sau poate ceva mai târziu.
— Am s fiu treaz , Matt, îl asigur ea şoptind.
— Pot s m bizui pe tine?
— Desigur!
Aceast ultim remarc dezv luia c lcâiul lui Ahile. În
adev r, acest tân r minunat şi elegant – fum tor,
mandolinist, îndr gostit, viitor c l tor îndr zne spre India –
avea o uimitoare sl biciune: îi era fric de întuneric. F cuse
din Mary confidenta şi camarada lui din motivul neîndoielnic
c voia ca, în serile când se întorcea târziu acas , ea s -l
aştepte, aşa cum se în eleseser , şi s urce împreun scara
întunecoas şi mohorât pân la odaia lui de culcare. Mary
îndeplinea aceast sarcin cu o loialitate f r greş. Nu-şi
precupe ea niciodat serviciile fa de el şi primea cu
recunoştin şi umilin , ca o deosebit favoare, aten ia pe
care el i-o acorda cu un aer protector; iar acum, când Matt
ieşi din camer l sând în urma lui o dâr de parfum,
amestecat cu miros de tutun şi de briantin şi amintirea
prezen ei sale impresionante şi cuceritoare, ea îi urm ri
silueta cu o privire plin de afec iune şi de admira ie.
Lipsit acum de str lucirea personalit ii lui, moralul lui
Mary sc zu brusc şi, v zându-se f r treab şi cu destul

30
r gaz ca s cugete asupra ei înseşi, fu cuprins de nelinişte,
tulburare şi emo ie. Toat lumea din cas era ocupat ;
Nessie îşi f cea, cu fruntea încre it , lec iile; Mama era
adâncit în citirea romanului ei; cât despre bunica, ea
c zuse în moleşeala digestiei. Se plimb încoace şi încolo
prin buc t rie, gândindu-se cu îngrijorare şi agita ie la
ordinul pe care i-l d duse tat -s u. În cele din urm , Mama
îşi ridic , iritat , ochii.
— Ce-i cu tine, de te tot plimbi ca un câine f r st pân?
Ia- i lucrul de mân sau, dac n-ai nicio treab , du-te de te
culc şi d -mi pace, ca s pot citi.
„S merg la culcare?” se întreb încurcat . Nu! Ar fi fost
ridicol. Prea era devreme. St tuse închis în cas toat ziua
şi ar trebui poate s ia pu in aer. R coarea serii ar înviora-o,
i-ar limpezi gândurile de z puşeala din aceast zi
c lduroas . To i aveau s cread c s-a retras în odaia ei, nu
aveau s -i duc lipsa. F r a-şi da seama de mişc rile ei, se
trezi deodat în vestibul, îşi puse pe cap vechea ei p l rie de
pai, cu m nunchiul de cireşe roase de vreme şi cu panglica
roz decolorat de soare, îşi îmbr c pardesiul uzat de
caşmir, deschise f r zgomot uşa din fa şi coborî treptele
de la intrare.
Era aproape speriat de a se vedea afar , dar gândul c ,
aşa cum era îmbr cat , îi era cu neputin s mearg
undeva, o mai linişti. Meditând asupra faptului c nu avea
nimic mai dr gu de pus pe ea, d du cu triste e din cap,
f când cireşele ponosite, ce-i atârnau de dou veri
interminabile la p l rie, s zdr ng ne într-un timid protest,
gata s se risipeasc pe jos. Acum, c ieşise din cas , mintea
începu s -i func ioneze mai liber. Se întreb ce-o fi f când
Denis. Se preg tea, desigur, s mearg la bâlci. De ce oare
toat lumea avea voie s se duc acolo, numai ea nu? Ce
nedreptate, c ci, z u, nu era nimic r u în asta. Era o ocazie
de distrac ii recunoscut şi admis chiar de lumea cea mai
bun din oraş! Se apleca peste porti a din fa ,
b l b nindu-se uşor încoace şi încolo, pâtrunzându-se de
frumuse ea rece a amurgului, fermecat de atrac ia serii ce

31
se l sa, atât de înc rcat de miresme înrourate, atât de
însufle it de via a ce se trezea dup toropeala din timpul
zilei. Rândunicile se avântau şi se roteau în jurul celor trei
mesteceni argintii de pe câmpul din fa a casei, în vreme ce,
pu in mai departe, o presur aurie o tot chema st ruitor:
„Vino, vino, hai s te plimbi, hai s te plimbi!” Ce ruşine s
stai în cas într-o sear ca asta! Ieşi în strad , spunându-şi
c va face câ iva paşi doar pân la cap tul str zii, dup care
se va întoarce ca s fac partida de dame promis lui Nessie.
Înaint , nev zut de nimeni, dându-şi seama, f r s vrea,
c în tot lungul str zii aceleia liniştite nu se z rea ipenie de
om. Denis o aştepta în seara asta la bâlci. Îi propusese s se
întâlneasc acolo, iar ea, ca o nebun , îi f g duise c va
veni. Ce p cat c nu putea s se duc ! Era însp imântat de
tat l ei, care-i interzisese cu des vârşire acest lucru.
Ce repede ajunse la cap tul str zii! Cu toate c i se p rea
c ieşise numai de câteva clipe, în elese c înaintase de
ajuns şi c sosise timpul s-o ia înapoi. Când îns voin a ei îi
porunci s se întoarc , o for mai puternic o împiedic . Îşi
urm calea, în vreme ce inima îi zvâcnea cu furie, şi îşi iu i
pasul în ritm cu b t ile ei. Atunci, în vraja nop ii, un zvon de
muzic îi ajunse la urechi – uşor, ademenitor, poruncitor. Îşi
gr bi pasul, începând aproape s alerge, în timp ce un gând
îi sfredelea mintea: „Trebuie, vai, trebuie s -l v d!” Se repezi
mai departe şi, tremurând toat , p trunse în incinta
bâlciului.

Bâlciul din Levenford era o petrecere anual , al c rei

nucleu consta într-un amestec de trupe ambulante, de
panorame, o mic menajerie cuprinzând, între altele, un
elefant şi o cuşc cu doi lei, un stand de tras la int cu
gloan e adev rate şi dou prezic toare cu certificate
inatacabile, pe care le înf işau tuturor. Toate acestea,
împreun cu o diversitate de atrac ii mai m runte, se

32
întruneau, la o dat dinainte fixat , pe acel teren public,
cunoscut în oraş sub numele de „Câmpul comunal”.
Locul avea o form triunghiular . Într-o parte, pe latura
dinspre oraş, erau aşezate atrac iile mai importante ale
bâlciului, corturile şi bar cile mai mari, pe alt latur se
g seau distrac iile mişc toare: b rcile, c luşeii,
scrâncioburile, iar pe a treia, în vecin tatea pajiştilor de pe
malul râului Leven, se aflau standurile de tras la int ,
jocurile de izbit în nuci de cocos, ciocanele de încercare a
puterii şi alte jocuri, vânz tori de fructe, limonada, înghe at
şi nuga, precum şi o mul ime de bar ci şi tarabe, care mai de
care mai atr g toare şi mai încânt toare de privit.
Aceast înjghebare era cea mai mare de acest fel din tot
inutul şi, datorit popularit ii ei, bazat pe un îndelungat
trecut şi o larg apreciere, atr gea ca un magnet lumea din
oraş şi din împrejurimi în toate serile sclipitoarei s pt mâni
cât dura, adunând o mul ime voioas de oameni, care acum
unduia încet în jurul triunghiului, într-un val de încântare
ce înainta continuu.
Mary se arunc în acest curent şi fu înghi it într-o clip
de el. Încet de a fi o entitate, fiind absorbit de puhoiul de
fiin e ce se înghesuiau, râdeau, ipau, gesticulau, ducând-o
înainte f r voia ei. Pe când era împins când într-o direc ie,
când într-alta, dar aceast for înconjur toare silind-o
totodat s înainteze, ea r mase deodat uluit de cutezan a
ei. Gloata brutal care o strângea ca într-o menghin era
departe de a corespunde imaginii idilice pe care şi-o f cuse
în închipuire, strig tele stridente şi luminile orbitoare nu
sem nau cu pl smuirile imagina iei ei; şi nu trecur nici
cinci minute de când p trunsese în incinta bâlciului, c
începu s regrete de a fi venit şi s -şi dea seama c , la urma
urmei, tat l ei avusese probabil dreptate şi procedase cu
în elepciune interzicându-i s pun piciorul în acest loc.
În elegea acum c , deşi singurul el al venirii ei fusese acela
de a-l întâlni pe Denis, el nu va reuşi s dea de ea în aceast
înghesuial , iar când un cot ascu it o izbi în coaste şi un
argat gras de la ar o c lc pe picior rânjind cu grosol nie în

33
semn de scuz , se sim i nenorocit şi speriat . Ce pornire
neîn eleas o atr sese în mijlocul acestor b d rani! Cum de
putuse s calce în chip atât de imprudent, de nesocotit şi de
primejdios porunca tat lui ei, ascultând cu atâta uşurin şi
nere inut aprindere de îndemnul unui tân r pe care-l
cunoştea abia de o lun ?
Pe când se cl tina dintr-un loc într-altul, dep n în gând
întâmpl rile din cursul acestei luni, amintindu-şi, cu o
candoare plin de melancolie, c vina revenea, în bun
parte, uşilor batante ale Bibliotecii publice or şeneşti. Uşile
acelea purtau pe latura din untru inscrip ia autoritar
„Trage i”. Potrivit acestui ordin scurt şi cuprinz tor, se
aştepta de la fiecare om ce p r sea biblioteca s trag de ele
din r sputeri; dar uşile erau atât de epene şi de grele, încât
atunci când aveai o carte sub bra şi când privirea
neîndur toare a portarului edificiului comunal nu era
îndreptat asupra ta, î i era mult mai uşor s nesocoteşti
legea, împingând în loc de a trage. Într-o ocazie memorabil ,
ea împinsese, f r îndoial , uşa cu o mişcare energic , dând
nas în nas cu un tân r îmbr cat în cafeniu. Impetuozitatea
cu care ieşise îi d duse putin a s remarce exact culoarea
hainelor sale bine t iate. P rul lui era castaniu şi el, dup
cum ochii îi erau c prui, iar tenul brun, pres rat cu mici
pistrui de un cafeniu mai închis. Şi când îşi ridicase privirea
speriat , observase de îndat , în ciuda tulbur rii ei, c
atunci când surâdea, aşa cum i se întâmpla chiar în clipa
aceea, din ii ce ieşeau la iveal erau de o albea şi de o
regularitate des vârşite. În timp ce se uitase la el cu ochii
mari şi cu gura întredeschis , tân rul îşi p strase o expresie
calm , îi ridicase cu polite e cartea ce c zuse pe jos, o
deschisese liniştit şi citise numele ei, înscris pe fişa de
împrumut.
„Îmi pare r u c v-am sup rat, domnişoar Mary Brodie,
spusese el pe un ton serios, dar cu un zâmbet în ochii lui
c prui. Uşile astea sunt teribil de perfide. Ar trebui, fireşte,
s aib geamuri. E vina mea c n-am sesizat pân acum
Consiliul or şenesc de acest neajuns.”

34
 Ea chicotise prosteşte şi f r ruşine de aceast glum
încânt toare, dar nu se putuse st pâni şi nu încetase decât
atunci când dânsul ad ugase cu modestie, ca un am nunt
f r importan : „Numele meu este Foyle, locuiesc la
Darroch”. Se uitaser îndelung unul la altul, în timp ce ea,
fireşte, se înrosişe la fa ca o toant (mai târziu, el îi spusese
c roşea a ei fusese adorabil ) şi rostise cu timiditate: „Îmi
pare r u c trebuie s plec”. Ce stupide cuvinte! gândi ea
acum. Nu încercase s o re in , ci se d duse la o parte cu
des vârşit curtenie, sco ându-şi p l ria şi înclinându-se.
Dar pe tot drumul pân acas ea sim ise parc ochii lui plini
de vioiciune urm rindu-o cu respect, cu aten ie şi admira ie.
Acesta fusese începutul!
Curând dup aceea, ea, care nu-l v zuse niciodat pân
atunci la Levenford pentru simplul motiv c el nu venise
decât rareori acolo, începu s -l z reasc adesea pe strad .
De fapt, îl întâlnea mereu şi, cu toate c el nu avusese
niciodat prilejul s -i vorbeasc , îi zâmbise totdeauna,
salutând-o cu voioşie, dar respectuos. Începuse s -i plac
acest zâmbet vesel şi vioi, s caute cu privirea mişcarea
degajat a umerilor s i, s -i fie dor de str lucirea arz toare a
c ut turii sale. Uneori îl vedea în tov r şia câtorva dintre
tinerii cei mai întreprinz tori şi mai neînfrica i din
Levenford, în fa a noului local de înghe at Bertorelli,
observând cu team şi respect ca aceşti b ie andri
îndr zne i îl acceptau ca pe un egal al lor, ba chiar ca pe un
superior; şi acest fapt, al turi de constatarea c frecventa un
local atât de suspect cum era aceast pr v lie de înghe at
inut de un italian, o f cu s se cutremure. Vaga lui
cunoştin cu dânsa îi conferise şi ei o anumit distinc ie,
c ci atunci când trecea, chiar şi în absen a lui, pe lâng
acest grup de tineri de elit , se f cea totdeauna o politicoas
t cere şi, ca un singur om, membrii grupului îşi ridicau în
semn de omagiu p l riile, f când-o s fream te de bucurie,
dar z p cind-o în acelaşi timp.
Dup o s pt mân , se dusese din nou la bibliotec , şi cu
toate c de ast dat tr sese cu grij uşa, ca un gest public

35
de peniten şi mustrare de sine, m rturisindu-şi astfel în
v zul tuturor c in a, îl g sise şi acum pe Denis Foyle în fa a
ei.
— Ce coinciden , domnişoar Brodie! spusese el. De
necrezut c ne întâlnim iar şi în acest loc! Ciudat lucru s
trec tocmai în clipa asta pe aici.
De unde era s ştie, s r cu a de ea, c o aşteptase de
dou ore pe trotuarul de peste drum!
— Îmi da i voie s v d ce carte citi i s pt mân asta?
— Mănăstirea Pomeroy de doamna Henry Wood –
bolborosise ea.
— A, da, volumul al doilea. Am observat c ultima dat a i
luat volumul întâi.
Aici Denis se d duse de gol, socoti ea. Observând o uşoar
şi timid aprindere în privirea lui, în elesese c , de fapt, era
mai pu in calm şi st pân pe el decât la prima lor întâlnire. O
adânc duioşie o cuprinsese auzindu-l spunând cu ardoare:
— Permite i-mi, v rog, domnişoar Brodie, s v duc
cartea! Se înroşi pân la urechi aducându-şi aminte cât de
nedemn de o fat cuminte, cât de neîng duit fusese
purtarea ei, dar adev rul de necontestat era c îi înmânase
cartea f r a scoate o vorb , ca şi cum în realitate i-ar fi oferit
cu supunere modestul volum, ca r spuns la pl cutele sale
aten ii. Suspin gândindu-se la acest început, atât de
simplu şi de banal în aparen , c ci dup aceast
întâmplare se întâlniser în câteva, ba, mai degrab , în
multe rânduri şi, treptat, un sim mânt de stranie şi
neîn eleas simpatie pentru el pusese st pânire pe ea pân
într-atât, încât se sim ea îndurerat şi stingher când era
departe de el.
Brusc, se trezi din aceste amintiri. F cuse între timp
ocolul târgului, f r a vedea altceva decât un v lm şag de
culori ip toare şi îşi d du seama din nou de situa ia
nepl cut în care se g sea, de z d rnicia speran ei de a
descoperi vreodat , în mijlocul oceanului obsedant de
chipuri ce mişunau în jurul ei, pe acela pe care îl c uta. Şi
cum se afla acum într-un loc unde înghesuiala era mai mic ,

36
ceea ce-i permitea s ajung în strad , începu s se
strecoare cu greutate spre ieşire.
Deodat , sim i o mân cald , care o apuc de degetele
micu e şi reci. Îşi ridic în grab privirea şi îl v zu pe Denis.
Un val liniştitor o n p di, p trunzându-i toat fiin a de un
sentiment de siguran , care o uşur de povara ce-i ap sa
sufletul. Îl strânse de mân şi, înainte ca dânsul s poat
rosti un cuvânt, exclam gr bit şi cu aprindere, din
adâncul firii ei candide şi deschise:
— O, Denis, m sim eam atât de nenorocit aici, f r tine!
Aveam impresia c te-am pierdut pentru totdeauna,
O privi cu duioşie, r spunzându-i:
— A fost o adev rat nebunie din partea mea s - i cer s
ne întâlnim în mijlocul acestei mul imi, Mary. Ştiam c am
s te g sesc, dar am pierdut cu totul din vedere c pân
atunci aveai s ajungi în înghesuiala aceasta. Trenul meu a
avut întârziere. Eşti de mult aici?
— Nu mai ştiu de cât vreme, murmur ea. Am impresia
c au trecut ani de când am sosit, dar acum, când eşti aici,
nu-mi mai pas .
— Sper c mul imea asta nu te-a îmbrâncit prea mult,
spuse îngrijorat. E vina mea c te-am l sat s vii singur .
Da, e vina mea! Ar fi trebuit s - i dau întâlnire afar , dar nu
mi-am închipuit c va fi atâta lume ast -sear . Eşti
sup rat ?
T g dui, cu o mişcare a capului şi, f r a-şi ascunde
încântarea de a fi cu el, f r a-l mustra pentru întârziere sau
a-l face s simt riscurile pe care ea le luase asupra ei venind
ca s -l întâlneasc aici, Mary îi r spunse cu sinceritate şi
bucurie:
— Nu face nimic, Denis. Nu m jeneaz mul imea. Nimic
nu mai conteaz acum, când ai dat de urma mea.
— Ce minunat fat eşti, Mary! exclam el. Numai un
înger e în stare s m ierte. Dar nu am s m las pân nu
mi-oi r scump ra greşeala. Trebuie s recâştig m timpul
pierdut. Nu am s m liniştesc decât dup ce te voi fi f cut
s petreci ca niciodat . Cu ce s începem? Rosteşte- i

37
dorin a, şi va fi ca şi împlinit .
Mary îşi arunc privirea în jurul ei. Totul se schimbase
acum! Ce fericit era c venise aici! În elese c oamenii care
îi înconjurau nu erau chiar atât de grosolani, cât erau de
zgomotoşi şi ferici i. De l-ar fi întâlnit acum pe argatul acela
de ferm , cu pasul lui ap sat, i-ar fi întors rânjetul lui
r nesc cu un zâmbet în eleg tor. Nu vedea în toate p r ile
decât culoare, agita ie şi mişcare; ipetele oamenilor de pe
estradele panoramelor o înviorau, pocniturile ce se auzeau la
standurile de tras la int o f ceau s fream te, f r s-o
înfricoşeze; duruitul muzicilor o ame ea şi când privirea ei
sclipitoare fu atras de un cerc de c luşei care se învârteau
s ltând cu veselie, cabrându-se şi op ind în sunetul
valsului Kandahar, izbucni într-un râs plin de încântare şi
ar t cu degetul spre ei.
— ştia! gâfâi ea.
— S-a f cut! strig Denis. Cuvântul t u e lege, Mary! O s
ne arunc m pe bidiviii ştia. Toat lumea s încalece pentru
cursa Donegal!
O apuc de bra conducând-o într-acolo, în timp ce, ca
prin minune, mul imea care o înghesuise atât de mult p rea
s se topeasc în fa a lor.
— Iat -ne ajunşi, Mary! exclam cu veselie.
Perechi-perechi de cai cu cozi de lei şi din i de dromadere.
Hop, Mary! sta al t u e în stare s sar şi peste o cas . Nu
vezi ce fioros arat ?
Înc lecar amândoi şi apucar frâiele, stând o clip în
aşteptare şi începând apoi s se roteasc întâi mai încet, pe
urm mai repede şi, în cele din urm , gonir în sunetul unei
muzici furibunde, îmb ta i de pl cerea mişc rii, zburând în
cerc pe deasupra capetelor cu gurile c scate ale pietonilor de
rând, care p reau pierdu i în dep rtare, sub copitele ridicate
ale arm sarilor lor cabra i, str b tând cu iu eala vântului
spa iile largi, cereşti, avântându-se spre în l imi, într-o
însufle it şi nobil mişcare. Când, în cele din urm , goana
lor încetini şi se opri, n-o l s s descalece, ci o convinse,
f r mult greutate, s fac al turi de el o nou curs , apoi

38
alta şi iar şi alta, pân când, pe m sur ce experien a ei
creştea şi siguran a cu care se inea în şa sporea, ea sl bi
strânsoarea pumnilor în jurul frâielor şi, mânându-şi calul
cu o atingere uşoar a unei singure mâini, îşi l s cu
muşchii destinşi trupul în voia mişc rii circulare,
demonstrându-i cu mândrie m iestria ei de c l rea . Nu-şi
precupe ea laudele, o încuraja, se desf ta v zând-o atât de
fericit pân când, într-un târziu, Mary începu s simt
remuşc ri şi, temându-se c ar putea s -l ruineze prin
nesa ul şi spiritul ei de risip , îl implor s pun cap t
acestei goane. El râse cu hohote, inându-şi coastele.
— Am putea s continu m toat noaptea, dac i-ar face
pl cere. Nimic nu conteaz , dac te pot vedea fericit .
— Ba conteaz , Denis! E o cheltuial grozav . Hai s ne
d m jos! îl rug ea. Îmi face tot atâta pl cere s privesc.
— Fie şi aşa. Î i voi face pe plac, Mary, şi vom coborî. S
ştii îns c sta n-a fost decât începutul. Ast -sear ai ieşit
cu un milionar. Vom gusta pe rând toate distrac iile.
— Eşti sigur c po i suporta cheltuiala, Denis? întreb
Mary cu îndoial în glas. E minunat aici, dar nu vreau s
risipeşti prea mul i bani de hatârul meu.
— N-aş cheltui niciodat îndeajuns pentru tine, te asigur,
Mary, chiar dac mi-aş da ultimul ban!
Aceasta fusese doar ridicarea cortinei, iar acum se
amestecar în mul ime, bucurându-şi ochii în fa a vastei
privelişti de voioşie şi aspirând împreun , cu nesa ,
atmosfera de veselie din jurul lor.
O or mai târziu, dup ce încercaser toate formele variate
de mişcare ce se ofereau pentru desf tarea lor, aruncând cu
mingile în tot felul de obiecte, începând cu nucile de cocos şi
sfârşind cu manechinele ce se cl tinau; dup ce v zur leii,
sâcâi i de muştele ce roiau în jurul lor, şi elefantul apatic;
dup ce ciupiser , la cererea st ruitoare a proprietarului
unei panorame, pe b iatul gr sun, ca s se conving c nu
era la mijloc nicio înşel torie; dup ce admiraser cea mai
mic femeie din lume, se cutremuraser , plini de apreciere,
în fa a scheletului viu şi cump raser toate produsele

39
comestibile cu putin , de la turt dulce pân la bomboane
de tuse, ei se trezir – perechea cea mai vesel din tot bâlciul
– în fa a celui mai mare cort al iarmarocului. Era panorama
faimosului McInally care, aşa cum indicau afişele, oferea un
spectacol plin de rafinament şi elegan . În fa a cortului era
instalat o platform din lemn, pe care o iluminau acum
patru fl c ri de petrol. În mijlocul acestei estrade st tea
faimosul McInally în persoan , uşor de recunoscut dup
jobenul s u lucios şi redingota, ale c rei poale fluturau în
jurul lui, pantalonii cu carouri şi enormul lan de alam ,
galben ca aurul şi gros ca un colan de primar, întins de-a
curmezişul vestei lui de catifea alburie. Al turi de el, se
înşira, ca s cit m din nou dup afişele tip rite cu litere roşii
şi albastre lipite pe pere ii şi stâlpii din tot inutul, o
sclipitoare galaxie de talente. În dreapta lui, un domn înalt
cu un aer sentimental, într-o demodat inut de sear ,
st tea rezemat, cu gra ie melancolic , de unul din stâlpii
cortului, în l ându-şi romantica privire deasupra capetelor
mul imii, ca şi cum ar fi c utat, pe un balcon
suprap mântesc, o Juliet care s fie demn de el.
Ascundea, pe cât putea, starea murdar a c m şii lui
scrobite, tr gându-şi mânecile peste manşete şi
încrucişându-şi b rb teşte bra ele peste plastron. Acest
sumbru Romeo nu constituia îns singura atrac ie a
spectacolului, c ci în cealalt parte a estradei, în stânga lui
McInally, st tea o f ptur încânt toare, purtând un tricou
roz şi o fust alb de balerin , iar pe cap, înfipt cochet pe o
ureche, o şapc marin reasc cu cozoroc. Din când în când,
executa cu gra ie câ iva paşi de balet, ca pentru a l sa s se
întrevad exhibi ia mult mai atr g toare ce avea s urmeze
în untrul cortului, f când, totodat , cu mişc ri gingaşe şi
gra ioase ale bra elor, bezele gloatei de sub estrad , de
parc-ar fi scos metri întregi de fâşii de hârtie pe gur .
— Nu o g seşti dr gu ? şopti Mary, care acum se
apropiase atât de mult de înso itorul ei, încât îl apuc de
bra .
— Dac-ai vedea-o la lumina zilei, te-ai mira, îi r spunse

40
Denis, pe un ton de om blazat. Am auzit ceva despre ea. Se
pretinde, continu el cu glas mai sc zut, ca şi cum ar fi
dest inuit un sinistru secret, c ar fi saşie.
— O, Denis, cum po i spune un lucru ca sta! strig Mary
cu indignare, uitându-se totuşi b nuitoare la unghiul
sugestiv pe care-l forma şapca de pe capul dansatoarei. Era
oare numai o poz ştreng reasc sau avea un tâlc mai
adânc?
— Intra i, doamnelor şi domnilor, intra i! ipa McInally,
sco ând solemn jobenul şi inându-l întins, cu un gest de
politicoas invita ie. Reprezenta ia e pe punctul s înceap .
Irevocabil, ultima reprezenta ie din seara aceasta. O
distrac ie de cea mai înalt calitate. Intrarea dou pence,
numai dou pence. Artistic, rafinat şi elegant. Domnilor, v
pute i aduce so iile şi iubitele, o distrac ie la care nu vor roşi.
Unicul şi singurul McInally, artist de cea mai înalt şi unic
clas . Spectacolul începe acum! Domnilor, la stânga mea o
vede i pe madame Bolita, cea mai minunat şi mai artistic
slujitoare a Terpsihorei din secolul nostru.
La rostirea numelui ei, madame Bolita f cu o scurt
piruet , zâmbi cu modestie, sco ând pe gur noi serpentine,
pe cât cu putin şi mai interminabile decât înainte.
— Doamnelor, aici, la dreapta mea, îl vede i pe signor
Magini, cel mai renumit şi mai neîntrecut cânt re vocal,
sosit direct de la operele din Paris şi Milano. Ve i auzi cea
mai str lucit performan de canto a vremurilor noastre.
Signor Magini (pe adev ratul lui nume Maginty), ar tând
mai melancolic şi mai romantic decât oricând, se înclin
vis tor, ca unul ce fusese bombardat cu flori de distinsele
doamne ale Parisului şi pentru favorurile c ruia se luptaser
cele din Milano.
— Spectacolul începe îndat ! Intra i! Intra i! Ultima
reprezenta ie de ast -sear ! V mul umim tuturor şi
fiec ruia în parte pentru amabila dumneavoastr aten ie.
Intra i, doamnelor şi domnilor! Intra i!
— Trebuie s înceap , spuse Denis. A spus-o de atâtea
ori. Vrei s încerc m?

41
 — Da, spuse Mary, frem tând.
Intrar .
În untrul cortului se sim ea un miros de petrol, de
rumeguş înfierbântat şi de coji de portocale. Înaintând pe
dibuite prin spa iul întunecos şi înec cios, ei g sir dou
locuri libere şi se aşezar . Dup câteva clipe de înfrigurat
aşteptare, fur r spl ti i cu începerea programului. Acesta
cuprindea dou p r i, din care prima revenea doamnei
Bolita, iar a doua signorului din Paris şi Milano. Dar, fie c
marele McInally se sim ea atras de îmbietorul parfum al
cinei sale, compus din tocan cu ceap , care adia dinspre
vagonul din spatele cortului, fie c sim ea c mai era timp
pentru o alt reprezenta ie, care avea s fie „irevocabil
ultima” – oricum ar fi, un lucru e sigur: spectacolul nu putea
fi întrecut în scurtime.
Madame Bolita execut piruete, lu poze gra ioase în
vârful picioarelor, s lt în aer cu întreaga greutate a
corpului, subliniind zgomotul surd al rec derii ei pe
scândurile sub iri şi sonore ale scenei cu scurte icneli
involuntare, care la o artist mai pu in des vârşit decât
dânsa ar fi putut fi confundate uşor cu nişte groh ituri, şi
înso indu-şi mişc rile mai uşoare cu dese plesnituri din
degete şi cu strig te stridente de „la! la! o! la! la!” Pirueta
tremurând în fundul scenei, înainta cu paşi zglobii pân la
ramp , îşi arunca înapoi, ridicându-l în aer cu o opinteal
plin de dispre , un picior nu tocmai sub ire şi,
cl tinându-se uşor pe sprijinul ce-i r mânea, îşi rotea
privirea peste capetele publicului, cu aerul de a fi realizat o
remarcabil performan . Pe urm , amestecând în slabul
ropot de aplauze strig tul ei de autoadmira ie „o! la! la!”, ea
îşi în l în chip seduc tor capul, apucându-se s op ie în
jurul scenei şi oprindu-se apoi în pozi ia ini ial . Punctul
culminant al primului ei num r îl constitui momentul când,
cu un nobil efort, întinzându-şi bra ele şi schimonosindu-se,
ea execut încet şi anevoios „le grand écart”, pozi ie din care,
totuşi, nu încerc s se ridice, fiind scutit de aceast
osteneal prin c derea oportun a cortinei.

42
 — Nu e r u, dac inem seama de vârsta ei, observ
Denis, pe un ton confiden ial. Dar o s treac odat prin
scândurile estradei şi nimeni n-o s mai aud despre ea.
— O, Denis! şopti Mary, mustrându-l. Sper c nu vorbeşti
serios. Sunt sigur c i-a pl cut.
— Dac i-a pl cut ie, înseamn c mi-a pl cut şi mie.
Nu-mi cere îns s m îndr gostesc de ea, r spunse Denis
cu ironie. S vedem ce va face acum, ad ug el, când cortina
se ridic din nou.
Scena era mai întunecat , iar în mijlocul ei silueta gras a
neasemuitei Bolita se leg na încet. Înveşmântat cu o rochie
lung , alb , lipsit de şapca de cor bier, dar totuşi înv luit
discret în cosi e galbene, lungi, ce c deau bogate în jurul
trupului ei, şi purtând o pereche de aripi, negreşit îngereşti,
ea pluti prin aerul întunecat, oprindu-se într-o poz serafic ,
în fa a privirilor uimite ale spectatorilor. Pieriser ghiduşiile
dansului, fandoseala baletului, ca şi cum, purificat şi
poc it , ar fi dispre uit acum f ptura care, cu pu in înainte,
scosese ipete de „o! la! la!” şi executase înfior torul „grand
écart”. Astfel, ea pluti cucernic peste estrad , fiind
acompaniat de scâr âitul sârmei şi scripe ilor ce o
sus ineau şi de cl mp neala pianului din culise, care intona
imnul sacru „Stânca de peste veacuri”. Num rul acesta
stârni aprob ri îndelungi, mai ales sub form de fluier turi
stridente 5 şi de strig te zgomotoase de „bis”, „bis”. Dar
bis rile erau un lucru necunoscut în panorama lui McInally,
astfel c , dup ce se înclin , fluturând din aripi, în fa a
publicului, madame Bolita se retrase în chip gra ios,
întorcându-se în vagonul ei, spre a vedea dac nepo ica ei,
mica Katie Maginty, se culcase.
Mary b tu din palme cu entuziasm şi se întoarse spre
Denis:
— Ce mai ai de spus acum? întreb ea, cautând parc s
vad dac el mai îndr znea s deprecieze o f ptur atât de
divin . Şedeau lipi i unul de altul, pe banca îngust de lemn,

5 În rile anglo-saxone fluieratul, la spectacol, e semn de apreciere.

43
 inându-se de mân cu degetele încleştate, şi Denis,
uitându-se la fa a ei extaziat , o strânse şi mai tare de mân ,
r spunzându-i pe un ton plin de în eles:
— Am de spus c eşti minunat !
Era cu neputin de a g si un r spuns mai frumos! Mary
râse cu poft , dar la auzul propriului ei râs, neobişnuit de
vesel şi de nest pânit, i se contur deodat în minte, ca prin
contrast, imaginea c minului ei. Dezmeticindu-se brusc, de
parc-ar fi fost cufundat în ap înghe at , sim i un fior în
inim şi-şi l s capul în jos. Cu o sfor are, reuşi totuşi s -şi
domine întristarea; încurajat de faptul c îl avea lâng ea
pe Denis, îşi în l din nou privirea şi v zu c Magini îşi
f cuse apari ia pe scen . Un ecran alb fusese l sat în jos, iar
acum lanterna magic din fundul cortului proiect pe el
titlul „Duioas şi credincioas ” sau „Iubita marinarului”.
Pianul atac zorn ind primele m suri ale baladei, iar Magini
începu s cânte. În vreme ce mieroasele cuvinte ale
cântecului curgeau de pe buzele lui, imagini viu colorate se
perindau pe ecran, ilustrând emo ionantele piedici pe care
soarta le pune în calea unei iubiri adev rate. Întâlnirea
marinarului cu fata morarului lâng scocul morii,
desp r irea, marinarul singuratic întins în hamacul lui,
încerc rile prin care trece nobilul matelot în largul m rii şi
încerc rile nu mai pu in lacrimogene ale iubitei sale r mase
acas , ororile t cute ale naufragiului, eroica ac iune de
salvare, toate proiectate pe rând în fa a spectatorilor, care le
urm reau cu respira ia t iat , pân la reunirea final a celor
doi îndr gosti i, vrednici de aceast r splat . Repetarea
primei imagini, în care aceştia puteau fi v zu i inându-se de
mân lâng roata morii, aducea uşurare şi mul umire
întregului auditoriu.
La cererea publicului, Magini cânt „Juanita”, roman în
care era vorba de farmecele seduc toare ale unei femei, mai
sumbre şi mai pasionate decât iubita, blând ca o turturic ,
a marinarului şi exercitând o atrac ie mai s lbatic şi mai
primejdioas . Sfârşitul cântecului fu primit cu aclama ii atât
de zgomotoase de pe b ncile din fund, încât trecu cât va

44
vreme pân când vocea lui Magini putu fi auzit anun ând
ultimul s u num r, „ ara dragostei” – o roman favorit a
lui Ciro Pinsuti, dup cum l muri el. Spre deosebire de
celelalte cântece, acesta era simplu, melodios şi mişc tor.
Cu toate c tenorul nu ajunsese niciodat mai la sud decât
limita circuitului obişnuit al lui McInally, care nu trecea de
or şelul Dumfries, cânta cu o voce pur şi fireasc . În timp
ce sunetele dulci ale cântecului str bateau vibrând cortul
întunecat, Mary se sim i purtat pe undele lui c tre Denis,
într-un elan de palpitant tandre e şi simpatie. Sublima
emo ie de care era cuprins îi umplu ochii de lacrimi. Nimeni
nu se mai purtase cu ea ca Denis. Îl iubea. Ridicat cu mult
deasupra nivelului existen ei ei singuratice şi monotone,
prin str lucirea acestei seri şi prin farmecul muzicii, ar fi fost
gata, dac i-ar fi cerut-o, s -şi dea via a pentru acest tân r
divin care şedea lipit de dânsa, într-o uniune ce i se p rea şi
dulce şi amar : dulce pentru c îl adora, şi amar pentru c
era silit s -l p r seasc .
Cântecul se terminase. Tres rind, îşi d du seama c
reprezenta ia luase sfârşit. Legat de Denis printr-o
în eleg toare t cere, ieşi împreun cu el în aerul r coros al
nop ii. În jurul terenului luminat cu l mpi de petrol, totul
era scufundat în întuneric. Mul imea, mai r rit acum,
continua s se agite şi s se veseleasc . Pentru cei doi tineri
îns , cuprinşi de o vraj mai adânc , târgul îşi pierduse
puterea de atrac ie. Se uitar împrejur cu nehot râre.
— Vrei s mai vizit m ceva? întreb Denis încet.
Mary cl tin din cap. Petrecuse o sear atât de minunat ,
încât ar fi dorit sa dureze o veşnicie; acum îns ea se
terminase, şi cel mai greu lucru din toate era s -şi ia
r mas-bun de la Denis. Urma s se întoarc acas , s
p r seasc aceast ar a dragostei. Era un drum chinuitor,
dar, vai, sosise momentul s plece,
— Atunci hai s facem o mic plimbare, insist el. Nu e
înc târziu, Mary. Nu vom merge departe.
Nu-l putea p r si! N p dit de semnele prevestitoare ale
unei adânci triste i la simplul gând c avea s se despart de

45
el, sim i orbeşte c trebuia s mai r mân pu in cu dânsul.
Dorea s amâne întristarea care avea s urmeze, ca o
reac ie, dup atâtea emo ii şi atâta încântare; dorea s -l aib
neîncetat lâng dânsa, ca s-o linişteasc şi s-o mângâie.
Sentimentul sfâşietor care îi umplea acum sufletul fa de el
o durea ca o ran deschis , şi intensitatea acestui
sim mânt o f cu s uite de c minul ei, de tat l ei. Alung
din minte orice gând descurajator, care ar fi putut s-o
împiedice de a-l înso i pe Denis.
— Vino, draga mea Mary, se rug el. E înc devreme.
— Bine, dar numai ca s facem câ iva paşi, consim i ea cu
voce sc zut .
C rarea pe care apucar se întindea de-a lungul malului
şerpuitor al Levenului, înso it într-o parte de clipocitul
apei, iar în cealalt de pajişti şi p şuni înrourate. Luna
plin , str lucind ca o tav lustruit de argint b tut, atârna
în înaltul cerului, în mijlocul unei puzderii argintii de stele,
oglindindu-se în adâncul misterios al apei întunecate. Din
când în când, fâşii sub iri de nori vaporoşi br zdau ca nişte
degete de stafie acest nimb alburiu ce plutea atât de sus şi
totodat atât de adânc în undele râului, c utând parc s
fereasc ochii de o lumin prea str lucitoare ca s poat fi
suportat . Pe când înaintau t cu i în mijlocul acestei
sclipitoare splendori argintii, aerul împrosp tat de r coarea
îmbibat de rou a nop ii şi înc rcat de mireasma dulce a
ierbii pline de sev şi a izmei s lbatice îi înv luia şi îi
mângâia ca o mân uşoar .
În fa a lor doi fluturi de noapte se urm reau de-a lungul
c r rii, descriind în aer volute fantastice printre tulpinile
înalte de stuf şi papur de pe mal, rotindu-se, plutind în
zigzag, fâlfâind, dar urm rindu-se f r preget şi r mânând
totdeauna împreun . Aripile lor sclipeau în lumina alb ca
nişte mari gr un e de praf într-un m nunchi de raze ale
lunii, iar şopotul zborului lor întrerupea t cerea ca fâlfâitul
unei frunze care cade.
Şi peste râu coborâse t cerea, se auzea doar murmurul
undelor izbindu-se liniştit de mal, susurul lor domol

46
devenea o parte din t cerea nop ii.
Parcurseser o distan destul de mare, şi acum terenul
bâlciului nu mai era marcat decât printr-un uşor reflex de
lumin pe cer, estompat de str lucirea lunii, iar din
zgomotul fanfarelor r m sese doar un zvon slab, adus de
briz şi pierzându-se în t cere. Dar Mary şi Denis
nesocoteau şi luna, şi muzica, şi cu toate c , f r s -şi dea
seama, erau p trunşi de frumuse ea din jurul lor, nu ştiau
decât unul de altul. Faptul c era pentru prima dat singur
cu Denis şi separat de restul lumii, o umplea pe Mary de o
dulce încântare, f cându-i inima s bat de s lbatic
bucurie.
Denis, citadinul tân r şi rafinat, era şi el copleşit de o
emo ie stranie şi nou . Şuvoiul nest vilit de flec reli, care
f cea din el centrul şi animatorul oric rei reuniuni, potopul
de cuvinte m gulitoare care ieşeau cu naturale e din gura lui
secaser de la izvor. Era t cut ca un mut la o înmormântare
şi – îşi spunea el – tot atât de ab tut. Sim ea c era în joc
reputa ia lui, c era dator s spun ceva, oricât de banal ar fi
fost. Dar, cu toate oc rile pe care şi le arunca în sinea lui – c
e un neghiob, un neajutorat, un n t r u şi c şi-o
înstr ineaz pe Mary prin stupida lui mu enie –, limba îi
r mânea uscat , iar creierul atât de n p dit de emo ie, încât
nu era în stare s scoat o vorb .
În aparen , erau amândoi senini şi calmi, în untrul lor,
îns , se zbuciuma un val de sim minte în buşite, şi cum nu
scoteau nicio vorb , acest zbucium sporea neîncetat.
Mary sim i o durere arz toare în piept. Erau atât de
aproape unul de altul, încât senza ia de intimitate o umplu
de o dorin inefabil , de un dor nem surat, ce-şi g sea
alinare doar în faptul c el o inea de bra , legând astfel
trupul ei frem t tor de al lui, domolindu-i suferin a ca un
balsam.
În cele din urm , se oprir brusc, involuntar,
întorcându-se unul spre altul. Mary îşi ridic fa a c tre
Denis. Micul oval al fe ei ei era palid ca lumina lunii şi de o
îngereasc transluciditate. Se aplec şi o s rut . Buzele ei

47
erau moi, calde şi uscate şi i se oferir ca o jertf . Era întâia
oar c se s ruta cu un b rbat şi, cu toate c era pe deplin
nevinovat şi cu totul neştiutoare, instinctele fireşti pulsau
în ea, f când-o s -şi lipeasc strâns buzele de ale lui.
Denis era copleşit. Cu modesta lui experien de om
galant, nu cunoscuse pân atunci nimic asem n tor şi,
sim indu-se ca şi cum ar fi primit un dar minunat şi rar,
c zu brusc în genunchi lâng Mary, f r a-şi da seama de
ceea ce f cea, şi cuprinzându-i trupul cu bra ele, îşi ap s
cu adora ie fa a de rochia ei. Mirosul stofei aspre şi uzate i se
p ru un parfum îmb t tor; îi sim i picioarele, atât de fragile
şi de nemature, tremurând uşor sub atingerea lui.
Strângând-o de mân , o trase în jos lâng el. Putea vedea
acum scobitura gingaş a gâtului ei şi o vân sub ire,
albastr , care pleca de acolo spre piept. Când îi scoase de pe
cap p l ria, o şuvi de p r c zu pe fruntea ei neted şi
palid , pe care o s rut întâi – cu o stâng cie, o sfial , o
neîndemânare care era spre lauda lui. Apoi îşi apropie
buzele de ochii ei, închizându-i cu s rut ri.
Erau acum unul în bra ele celuilalt, ocroti i de trestii şi de
tufe de drobi , întinşi pe iarba moale, în care parc se
afundau. Contactul dintre trupurile lor îi umplea de o
pl cut c ldur , scutindu-i de a vorbi. Într-o t cere adânc ,
ei se desp r ir de lume, nemaiştiind şi nemaip sându-le de
nimeni şi de nimic. Capul ei era l sat pe spate,
sprijinindu-se pe bra ul lui şi, între buzele întredeschise,
din ii îi luceau în lumina lunii ca nişte mici gr un e albe.
Respira ia ei avea un miros de lapte crud. Denis v zu iar şi
în scobitura gâtului ei vinişoara albastr care trecea pe sub
pielea neted , aşa cum un firişor de ap se prelinge prin
z pada neatins . Îşi apropie cu o mişcare mângâietoare
mâna de ea, urm rind încet şi uşor cu vârful degetelor
drumul ei, care cobora spre piept. Ce tari şi rotunzi – fiecare
asemenea unui fruct în pârg , catifelat şi f r cusur- erau
sânii ei sub mângâierea palmei sale f cute c uş. Ap sarea
mâinii lui f cu sângele fetei s suie în obraz şi, cu toate c
respira ia i se iu ise, nu i se împotrivi. Sim i cum sânii mici

48
şi feciorelnici, asupra c rora gândurile ei nu se opriser
niciodat pân atunci, se f cur mai vârtoşi, umplu i parc
de un fluid provenit din sângele ei, şi toat puterea trupului
ei n v li deodat într-înşii. Era ca şi cum din sfârcurile lor ar
fi putut s izvorasc stropii h r zi i unui prunc nev zut.
Apoi mintea i se întunec şi, l sându-se cu ochii închişi în
voia îmbr iş rilor lui, Mary uit totul, nu mai ştiu nimic,
încet de a fi ea îns şi, fu toat a lui. Mai repede decât zborul
unei rândunici, sufletul ei se avânt spre a-l întâlni pe-al lui;
şi unindu-se între ele, p r sindu-le trupurile pe p mânt,
amândou se în l ar în aerul rarefiat. Pluteau împreun în
sus, uşoare ca cei doi fluturi de noapte şi t cute ca apele
râului. Nicio dimensiune nu le m rginea, nicio leg tur
p mânteasc nu înfrâna zborul lor extatic.
Luminile bâlciului se stinser rând pe rând; o broasc
b trân , cu ochii ei trişti, str lucind în lumina lunii,
p trunse printre ierburi pân lâng ei, dep rtându-se apoi
f r zgomot; o cea alb , uşoar , se aşternu peste luciul
apei ca o r suflare pe o oglind ; apoi, când v lurile diafane
de aburi se întinser deasupra inutului, umbre
crepusculare umplur vâlcelele pajiştilor, iar p mântul se
r ci imperceptibil, r corit parc de aerul brumos. O dat cu
l sarea ce ii, toate sunetele se pierdur , f când loc unei
linişti depline, pân ce, într-un târziu, un p str v s ri în
susul curentului şi rec zu, pleosc ind, în ap .
La zgomotul acesta, Mary se mişc pu in, şi, revenindu-şi
încet în fire, şopti cu duioşie:
— Denis, te iubesc. Dragul, scumpul meu Denis! Dar e
târziu, foarte târziu! Trebuie s plec m.
Îşi ridic anevoie capul, îşi mişc încet membrele
amor ite, apoi, într-o fulgerare, îşi aduse aminte de tat l ei,
de cas , de situa ia în care se afla. S ri în sus îngrozit ,
însp imântat de ea îns şi.
— O, ce-am f cut?! Tata! Ce se va alege de noi? strig ea. E
o nebunie s m g sesc în starea asta aici!
Denis se ridic şi el.
— Nu i se va întâmpla nimic, Mary, încerc s-o

49
linişteasc . Te iubesc! Am s am grij de tine.
— Atunci, las -m s plec, îi r spunse, pe când lacrimile
se prelingeau pe obrajii-i palizi. O, trebuie s ajung acas
înainte de întoarcerea lui! Altminteri, va trebui s r mân
toat noaptea afar . N-aş mai avea cas !
— Nu plânge, iubita mea! o implor el. M doare sufletul
s te v d plângând. Nu e chiar atât de târziu, nu e nici
unsprezece! Afar de asta, întreaga r spundere îmi revine
mie, toat vina e a mea!
— Nu! Nu! strig ea. Eu sunt de vin , Denis! Nu trebuia s
vin. Am c lcat porunca tatei. Va trebui s suf r consecin ele.
Denis cuprinse cu bra ele trupul ei, care tremura, şi,
privind-o din nou în ochi, spuse cu hot râre:
— Nu vei suferi, Mary! Înainte de a pleca de-aici, vreau s
te fac s în elegi un lucru. Te iubesc. Te iubesc mai mult
decât orice. Am s m însor cu tine.
— Da, da! sughi ea. Numai las -m s m întorc acas !
Trebuie s m întorc! Tata o s m omoare. Dac nu întârzie
ast -sear , se va întâmpla ceva teribil cu mine… cu noi doi.
Porni repede pe c rare, alunecând şi poticnindu-se în graba
ei de a ajunge acas . El o urma, c utând s-o linişteasc şi
s -i dea curaj, spunându-i cele mai dr g stoase şi duioase
cuvinte. Dar, cu toate c acestea o f cur s nu mai plâng ,
ea continu s goneasc în t cere, pân când ajunser la
marginea oraşului. Aici se opri brusc.
— Nu m înso i mai departe, Denis, gâfâi ea. E de ajuns!
S-ar putea s ne întâlnim cu tata.
— Dar e atât de întuneric pe drum! protest el. Mi-e fric
s te las singur .
— Trebuie s pleci, Denis! Ar putea s ne vad împreun .
— Dar gândeşte-te la bezna asta.
— N-am ce face. Am s str bat tot drumul în fug .
— Î i va face r u, Mary, dac alergi aşa pân acas . Şi
drumul e atât de întunecat şi pustiu!
— Trebuie s pleci! strig din nou. Voi merge singur .
Noapte bun .
Dup o ultim strângere de mân , îl p r si, luând-o din

50
nou la fug ; silueta ei se topi în întunericul nop ii. Plecase.
Pe când încerca zadarnic s -i urm reasc cu privirea
goana prin bezna de nep truns, neştiind bine dac s-o
cheme sau s se ia dup ea, Denis îşi ridic nedumerit
bra ele, ca şi cum ar fi implorat-o s se întoarc . Le l s apoi
încet în jos şi, r mânând mult vreme nemişcat, sfârşi prin a
se întoarce, cu o mişcare lent , şi porni ab tut spre propria
lui locuin .
Între timp, Mary, cuprins de panic şi învingându-şi cu
greu oboseala, str b tea cu iu eal drumul, acelaşi drum pe
care-l parcursese cu atâta uşurin mai devreme, în aceeaşi
sear . Avea senza ia c un veac întreg de evenimente şi de
experien se scursese în aceste câteva ceasuri. Era de
necrezut c ea, Mary Brodie, se g sea la aceast or din
noapte singur pe str zi. Zgomotul paşilor ei stingheri o
sperie; r sunau tare, ca o acuzare repetat , menit s
ajung la urechile tat lui ei şi ale tuturor, proclamând
întreaga nebunie şi tic loşie a situa iei ei prezente. Denis
dorea s se însoare cu ea! Era, desigur, nebun şi el – nu-şi
d dea seama ce om era tat l ei, în ce condi ii tr ia ea. Ecoul
paşilor ei o batjocorea parc , şoptindu-i c -şi pierduse
min ile şi c se pusese singur în aceast situa ie
nenorocit , care f cea ca însuşi gândul la dragostea ei
pentru Denis s par ca o dureroas şi grotesc absurditate.
Ajungând aproape de cas , observ deodat o alt siluet
în fa a ei, şi teama c ar putea fi tat l ei o umplu de
presim iri întunecate. Cu toate c de cele mai multe ori nu se
întorcea de la club decât dup ora unsprezece, se întâmpla
câteodat s soseasc mai devreme. Pe m sur ce se apropia
în t cere de acea siluet , ajungând-o din urm , sim ea c
trebuie s fie el. Deodat îns , scoase un oftat de uşurare,
v zând c era Matt. Renun ând la orice precau ii, alerg
înspre el, strigându-l, cu sufletul la gur :
— Matt, o, Matt, aşteapt -m ! Şi, ciocnindu-se de el, se
ag de bra ul lui ca o femeie ce se îneac .
— Mary! exclam el speriat, necrezându-şi ochilor.
— Da, eu sunt, Matt, şi slav Domnului c eşti tu!

51
Crezusem, la început, c e tata.
— Dar… dar ce naiba cau i aici la ora asta târzie? strig el
cu uimire şi indignare. Unde-ai fost?
— Las asta acum, Matt, gâfâi ea. S intr m repede,
înainte de sosirea tatei. Te implor, Matt, dragul meu! Las
întreb rile!
— Dar vreau s ştiu ce-ai f cut. De unde vii? repet el.
Ce-o s -şi închipuie Mama?
— Mama o s cread c m-am culcat sau c stau citind în
odaia mea. Ştie c fac deseori lucrul sta când veghez ca s
te aştept pe tine.
— Mary, e teribil ce faci! Nu ştiu ce s cred. E o ruşine s
te g sesc pe strad în toiul nop ii! F cu câ iva paşi, apoi,
fulgerat de un gând, se opri brusc: Nu vreau ca miss Moir s
afle de treaba sta. E un lucru degradant! O asemenea
purtare a surorii mele m poate compromite în ochii ei.
— Te rog s nu-i spui, Matt! S nu spui nim nui! Hai s
intr m în cas . Unde i-e cheia? îl zori ea.
Matthew se apropie bomb nind de treptele de la intrare şi,
în timp ce Mary oft uşurat v zând c z vorul nu era tras
pe din untru, ceea ce însemna c tat l ei nu se întorsese
înc , deschise uşa.
Casa era cufundat în t cere, nimeni nu o aştepta, nu i se
arunc nicio mustrare sau acuza ie şi, dându-şi seama c
r m sese, ca prin minune, neobservat , îl apuc de mân pe
fratele ei, într-un elan de recunoştin , şi amândoi urcar
f r zgomot scara, pe întuneric.
Ajuns în camera ei, r sufl adânc, şi pe când înainta pe
dibuite, dar f r greş, în acest spa iu atât de bine cunoscut
ei, contactul cu obiectele familiare o linişti. Slav Domnului,
sc pase! Nimeni nu avea s ştie! Se dezbr c repede în
întuneric şi se strecur în pat. Într-o clip , aşternutul rece îi
potoli oboseala, iar moliciunea mângâietoare a pernei îi alin
durerea de cap. Trupul înfierbântat şi istovit i se destinse,
l sându-se în voia acestor pl cute senza ii; pleoapele
tremur toare i se l sar pe ochi, degetele înfipte în palm se
descleştar , capul îi c zu pe um r, pe când ultimul ei gând

52
treaz se îndrept spre Denis, r suflarea îi deveni regulat şi
liniştit . Dormea.

Când James Brodie se trezi în diminea a urm toare,

lumina soarelui n v lea prin fereastr . Îşi alesese anume ca
odaie de culcare aceast înc pere din spatele casei, c ci se
sim ea atras, ca un animal, de lumina soarelui. Îi pl cea ca
str lucitoarele raze ale dimine ii s inunde odaia
deşteptându-l, s -i p trund prin p tur corpul avid de ele
şi s trezeasc în el o neasemuit senza ie de putere şi
bun stare. „Nu e soare mai s n tos decât cel de diminea ” –
era una din vorbele lui preferate, una din numeroasele sale
axiome, ce se pretindeau profunde, şi de care se folosea cu
prisosin în conversa iile sale, repetându-le cu un aer
atotştiutor şi în elept. „Nimic nu întrece soarele de
diminea ! Nu avem parte îndeajuns de el, dar în dormitorul
meu mi-am asigurat tot ce poate da.”
C sc cât îl inu gura şi îşi întinse cu voluptate trupul de
uriaş, urm rind cu mul umire printre pleoapele
întredeschise roiul auriu de firicele de praf, care jucau în
jurul lui; apoi, dup un moment de nehot râre, clipi
întreb tor spre ceasul de pe t blia c minului, ale c rui ace
nu ar tau decât ora opt. Dându-şi seama c -i mai r mânea
un sfert de ceas, îşi l s capul pe pern , se întoarse pe o
coast , l fâindu-se sub p turi ca un gigantic porc-de-mare.
Curând îns , se ridic din nou. În ciuda vremii frumoase şi a
mirosului îmbietor al porridge 6 -ului pe care nevast -sa îl
fierbea jos în buc t rie, şi a c rui adiere uşoar îi gâdila
pl cut n rile, starea lui de spirit era lipsit de acea deplin
mul umire de sine, care, sim ea el, ar fi trebuit s o
caracterizeze.

6Fiertur de ov z consumat , în general, la micul dejun în Marea

Britanie.

53
 Cu un aer posac, ca şi cum ar fi c utat cauza
nemul umirii sale, îşi întoarse capul, uitându-se la
scobitura din cealalt parte a patului dublu, din care,
potrivit obiceiului, so ia lui se sculase cu un ceas înainte, ca
s poat rândui din vreme toate lucrurile din cas şi s fie
gata cu preg tirea şi aşezarea pe mas a micului dejun
atunci când el avea s coboare. La ce putea folosi o femeie ca
asta unui b rbat ca dânsul? îşi spuse el cu necaz. La ce bun
c g tea, sp la, freca, îi cârpea ciorapii, îi f cea ghetele, ba
chiar i le-ar fi lins, de vreme ce el nu mai avea ce strânge în
bra e? De altfel, de la ultima ei l uzie încoace, când i-o
n scuse pe Nessie, fusese tot timpul suferind , lâncezind şi
gemând. Jignea vitalitatea lui de b rbat robust prin
neputin a şi moleşeala ei, îl scârbea prin apuc turile ei de
fiin bolnav . Când se credea neobservat , ca, de pild ,
atunci când se scula înaintea lui cu noaptea-n cap,
îmbr cându-se aproape pe furiş, el o urm rea, plin de
dezgust, cu coada ochiului. Nu mai departe decât duminica
trecut , o descoperise ascunzând o ruf murdar şi urlase la
ea ca un berbec înt râtat: „Nu-mi transforma iatacul într-un
morman de gunoi! Mi-e destul de nepl cut c trebuie s te
suport pe tine, ca s -mi mai arunci în obraz rufele tale
murdare!” De mult vreme, se gândi cu am r ciune, sim ea
o repulsie fa de ea; chiar numai mirosul ei îi era nesuferit
şi de n-ar fi fost un om cumsecade, şi-ar fi putut îndrepta
ochii în alt parte. Ce visase oare noaptea trecut ? Îşi lungi
cu poft buza de jos şi îşi întinse picioarele cu putere,
reîmprosp tându-şi viziunea pe care o avusese în somn,
gândindu-se la tân ra muiere a â toare pe care o fug rise
prin p dure, dar care, cu toate c gonise dup ea ca un cerb,
izbutise s -i scape, datorit sprintenelii ei. Alergase mai
repede ca o ciut , cu p rul fâlfâind în urm -i, f r nimic pe
ea care s-o stânjeneasc , şi în ciuda iu elii ei, îşi întorsese
capul spre el, zâmbindu-i în chip seduc tor şi provocator.
De-ar fi putut pune mâna pe ea chiar numai o clip – îşi zise
el, dând curs liber imagina iei sale erotice, în timp ce st tea
culcat, înc lzindu-şi la soare trupul voluminos şi

54
încre indu-şi buzele într-un zâmbet pe jum tate lasciv, pe
jum tate sardonic – ar fi înv at-o s joace pe alt muzic .
Deodat , observ c era opt şi un sfert. F r a şov i, s ri
din pat, îşi puse ciorapii, pantalonii şi papucii şi îşi scoase
c maşa de noapte, care-i ajungea pân la glezne. Torsul lui
gol sclipea unsuros, iar muşchii umerilor şi ai spatelui
unduiau ca nişte frânghii înnodate şi încol cite sub pielea-i
alb , ce lucea ca un satin neted, afar de piept, pe care se
împâslea un p r castaniu, des şi lipit ca lichenii pe o stânc .
St tu un moment înfipt în fa a micii oglinzi de deasupra
sp l torului, admirându-şi ochii limpezi şi din ii puternici şi
albi, în timp ce-şi trecea degetele cu un uşor pârâit peste
epii ce creşteau pe b rbia lui lat . Apoi, tot gol pân la
mijloc, se întoarse, ridic o cutie din lemn de mahon în care
erau înşirate şapte brice speciale de Sheffield, cu lama
scobit , fiecare din ele incrustat pe mânerul de fildeş cu
numele uneia din zilele s pt mânii. Îl alese cu grij pe acela
care purta inscrip ia „Vineri”, îi încerc cu satisfac ie t işul
pe unghia de la degetul mare şi începu s -l ascut încet pe
cureaua ce atârna de un cârlig. Cureaua era groas şi – aşa
cum Matthew şi cu Mary încercaser , la o vârst mai
fraged , pe pielea lor – deosebit de rezistent , iar când
Brodie trecu, cu o mişcare înceat , briciul în sus şi în jos pe
suprafa a ei cafenie, ea d du credincioasei lame de o el un
ascu iş deosebit de fin. Dup ce potrivi t işul pe placul lui,
Brodie se duse pân la uş , ridic vasul cu ap fierbinte
pentru ras, care fusese adus acolo exact la momentul
necesar, se întoarse la oglind , îşi s puni bine fa a şi începu
s se b rbiereasc cu mişc ri line, lungi şi precise. Se rase
cu grij , dând b rbiei şi obrajilor s i o netezime m t soas ,
evitând cu aten ie musta a lui r sucit şi lucioas şi
aplicând briciul pe pielea întins cu lovituri atât de sigure şi
de m surate, încât acesta umplu liniştea ce domnea în
camer cu un hârşâit aspru şi intermitent, de o des vârşit
ritmicitate. Dup ce ispr vi cu rasul, îşi şterse briciul pe o
fâşie luat dintr-o gr mad anume t iat , a c rei preg tire şi
împrosp tare intra în sarcinile lui Nessie, şi-l ascu i din nou,

55
aşezându-l la loc în cutia lui, golind apoi cana cea mare în
lighean, se sp l îndelung cu ap rece, împroşcându-se pe
fa şi aruncându-şi-o cu amândou mâinile pe piept, pe cap
şi pe bra e. Aceast abundent sp lare cu ap rece, chiar şi
în cele mai friguroase dimine i din timpul iernii, era o regul
inflexibil care, dup cum spunea, îl men inea în stare de
perfect s n tate, ferindu-l de r celi şi bronşite, de care
nevast -sa suferea atât de des, „M b l cesc în ap rece, cât
mai rece cu putin – se l uda adesea. Da! Sunt în stare s
sparg ghea a ca s m bag în ap şi, cu cât e mai rece, cu
atât mi-e mai cald dup aceea. Nu m face nici s cl n n
din din i, nici s -mi curg şi s mi se roşeasc nasul, ca pe
unii oameni pe care i-aş putea numi. Nu, nu! Pe mine m
încinge. Da i-mi ap rece, cât de rece şi din belşug, apa rece
înseamn s n tate!” Frecându-se acum cu putere cu un
prosop gros şi aspru, în timp ce şuiera printre din i ca un
gr jdar, sim i o c ldur pl cut împr ştiindu-i-se în tot
trupul şi risipind, în parte, reaua lui dispozi ie din primele
clipe.
Îşi termin toaleta punându-şi cu mult grij o c maş de
oland fin şi scump , un guler drept, scrobit, o cravat
liliachie prins cu un ac de aur în form de potcoav , o vest
cenuşie, brodat , şi o hain lung de postav negru, fin. Apoi
coborî scara.
Micul dejun şi-l lua totdeauna singur. Matthew pleca de
acas la ora şase, Nessie la opt şi jum tate, iar mama lui
Brodie nu se scula niciodat înainte de zece. Doamna Brodie
şi cu Mary îşi luau masa de diminea separat şi când le
venea la îndemân , în c m ru a întunecoas unde se g tea.
Şi astfel se f cea c Brodie îşi consuma totdeauna imensa lui
por ie de porridge într-o demn izolare. Toate mesele din
timpul zilei îi f ceau pl cere; gusta îns cu deosebire micul
dejun, c ci în r coarea dimine ii avea mai mult poft de
mâncare, înghi ea întâi cu aviditate porridge-ul, apoi cele
dou ou proaspete la pahar, fierte cu precizie matematic ,
atât cât trebuie ca s r mâie moi, dou chifle calde, pe care
le ungea cu un strat gros de unt proasp t, şi, în sfârşit,

56
cafeaua, b utur la care inea din cale-afar de mult şi care
era interzis tuturor celorlal i membri ai familiei.
În timp ce Mary intra şi ieşea neauzit în camer , spre a-l
servi în timpul mesei, el o privea pe sub pleoape, observând
cât de palid era, dar nu f cea nicio remarc , c ci politica lui
era de a nu încuraja la acest neam de femei tendin a de a se
crede bolnave; sim ea totuşi o satisfac ie l untric , dat fiind
c atribuia aerul deprimat şi cearc nele de sub ochii fiic -sii
atacului bine calculat pe care-l lansase în ajun împotriva ei.
Potrivit obiceiului, de îndat ce-şi termin micul dejun,
într-o mu enie total , ieşi din cas . Era exact ora nou şi
jum tate. Se opri o clip în fa a por ii din fa , uitându-se cu
mul umire înapoi spre proprietatea lui, îşi plimb cu
mândrie privirea în jurul acestui mic domeniu, observând c
niciun fir de buruian nu r s rise în pietrişul din gr din ,
nicio pat nu pâng rea vopseaua sau lugubra piatr cenuşie
a cl dirii. Contempl cu adânc mul umire de sine aceast
oper , în întregime conceput de el. Era a lui! Cu cinci ani
înainte cump rase terenul şi, intrând în leg tur cu
constructorul Urie, îi vorbise îndelung, schi ase proiecte şi îi
descrisese în am nunt aspectul casei pe care o dorea. Urie,
b rbat dintr-o bucat şi cu picioarele pe p mânt, se uitase la
el cu mirare şi spusese:
— Omul lui Dumnezeu, se vede c nu eşti pietrar, c ci
n-ai l sa ideile dumitale s-o ia razna în halul sta. Î i dai
seama cum va ar ta schi a asta transpus în piatr şi
mortar?
— Eu sunt acela care va locui în ea, Urie, nu dumneata,
r spunsese Brodie cu hot râre.
— Dar gândeşte-te cât de înc rcat e cu lucruri inutile. S
lu m numai cheltuiala acestui mic parapet ajurat! La ce
foloseşte? exclam Urie dând un bobârnac schi ei din fa a
lui.
— Eu pl tesc, Urie, nu dumneata, replic Brodie,
Constructorul îşi împinse p l ria pe ceafa,
sc rpinându-se nedumerit în cap cu creionul. Apoi
izbucnise:

57
 — Nu eşti serios, Brodie! Proiectul dumitale s-ar potrivi
pentru o cas de zece ori mai mare. Dumneata îns vrei una
cu şase camere şi buc t rie. E absurd. Ai s te faci de râs în
tot oraşul.
— Asta m priveşte pe mine, strigase Brodie amenin tor.
Vai de pielea aceluia care ar îndr zni s -i râd în obraz lui
James Brodie!
— Ascult , Brodie, îi spusese cel lalt pe un ton
împ ciuitor. – Las -m s - i cl desc o vil serioas şi
respectabil , nu imita ia asta caraghioas de castel, cu
care-mi ba i capul.
Cu o expresie sumbr şi o sclipire stranie în privire, Brodie
explodase:
— Du-te la naiba, Urie! M soar - i cuvintele când vorbeşti
cu mine! N-am nevoie de cutiile dumitale de panglicu e.
Vreau o cas care s -mi convin . Apoi îşi recâştigase brusc
st pânirea de sine, ad ugând pe un ton normal, potolit:
Dac nu- i place, nu eşti obligat s mi-o cl deşti. Î i ofer o
ocazie, dar dac nu vrei s profi i de ea, se mai g sesc şi al i
constructori la Levenford.
Urie c scase ochii şi fluierase.
— Vas zic aşa stau lucrurile? Bine! Bine! Dac nu vrei s
renun i la ideea dumitale, o s întocmesc un plan şi un
deviz. Omului înc p ânat trebuie s -i faci pe plac. Dar ine
minte c te-am avertizat. S nu vii s -mi ceri s d râm casa
când va fi gata.
— Nu, nu, Urie! spusese Brodie cu un rânjet batjocoritor.
N-o s vin din nou la dumneata decât dac n-ai s faci ce- i
cer, dar în cazul sta n-ai s auzi de la mine lucruri prea
pl cute. Apuc -te imediat de treab şi nu mai tr nc ni atât.
Planurile fuseser preg tite şi aprobate de Brodie; dup
aceea, lucr rile începuser . V zuse casa crescând zi de zi, se
dusese în serile r coroase la binaua ce se ridica încet,
urm rind ca proiectul s u s fie riguros respectat,
desfatându-se privind piatra alb şi neted , încercând între
degete consisten a mortarului, mângâind evile lucioase de
plumb, cânt rind în mâini şi pip ind în chip aprobator

58
pl cile de ardezie. Toate materialele fuseser de cea mai
bun calitate şi, cu toate c aceasta îi impusese mari
cheltuieli, ba îi sleise chiar mijloacele – c ci nu cru ase
niciodat banii când era vorba de persoana lui şi nu f cuse
economii decât în vederea acestei construc ii era mândru de
a fi realizat-o, mândru de a fi p r sit locuin a închiriat din
Levengrove Place, mândru de a-şi fi satisf cut cea mai
tainic dorin a inimii. Avusese de altfel dreptate. Nimeni
nu râdea pe fa de casa lui. Într-o sear , cu pu in înainte de
terminarea ei, o haimana dintr-o band de be ivi care îşi
pierdeau vremea la R scruce îl acostase pe Brodie.
— Bun seara, domnule Brodie, spusese el cu un sughi ,
uitându-se când înapoi, la tovar şii lui, când la Brodie. Cum
st castelul ast -sear ?
Brodie r spunsese cu calm:
— Mai bine decât dumneata – şi-şi repezise pumnul cu
teribil violen în obrazul puşlamalei. Dup aceea, îşi
scosese din buzunar batista de oland şi, ştergându-şi
sângele de pe încheietura degetelor, o aruncase cu dispre
lâng omul ce z cea la p mânt şi-şi v zuse liniştit de drum.
Desigur, pozi ia lui Brodie în oraş se schimbase sim itor în
cei cinci ani ce trecuser de la construirea casei sale. Era
privit cu mai mult considera ie, rezerv şi team ; câştigase
ca valoare social , dar cu pre ul izol rii, şi devenise treptat
un personaj mai important, cu mul i cunoscu i, dar cu
niciun prieten.
Arunc acum o ultim privire asupra propriet ii sale, îşi
îndrept umerii şi porni pe strad . Nu înaintase mult, când
z ri cum privirile unui om îl urm reau pe furiş de dup
perdelele înc perii din fa ale uneia din casele situate mai
jos, în lungul str zii; îşi în buşi un zâmbet batjocoritor
recunoscându-l în acel om pe m run elul de Pettigrew,
b canul care se mutase de curând în acest cartier select şi
c utase imediat s -şi ridice prestigiul, alipindu-se linguşitor
de Brodie, în drumul acestuia spre oraş. Impun torul b rbat
tolerase în prima zi aceast îndr zneal ; când îns în
diminea a urm toare îl g sise pe neînsemnatul şi

59
minusculul b can aşteptându-l din nou, se oprise brusc,
spunându-i pe un ton potolit: „Ascult , Pettigrew, am
impresia c vederea mi-a sl bit ast zi. Eşti cam pipernicit, şi
mâine s-ar putea s nu te mai v d deloc. Afar de aceasta,
am obiceiul s umblu repede. P streaz - i mai bine mersul
obişnuit, omule, şi nu- i obosi be işoarele dumitale strâmbe,
c utând s ii pasul cu mine. Bun ziua.” Acum zâmbi ironic
trecând prin fa a casei, gândindu-se c de atunci agitatul de
Pettigrew se ferea de el ca de cium şi luase obiceiul de a-l
pândi şi de a aştepta pân se dep rta bine, înainte de a se
aventura pe strad .
Str b tu repede cartierul liniştit de locuin e, ajungând în
oraş unde, în timp ce trecea pe Church Street, un meseriaş
cu traista de unelte atârnat de um r îşi ridic şapca când
trecu pe lâng el. Pieptul lui Brodie se umfl de mândrie la
acest semn de respect, de care aveau parte doar cele mai
însemnate personalit i ale oraşului.
— Bun ziua, prietene, îi strig el cu afabilitate,
aruncându-şi cu mândrie capul înapoi. Cotind apoi spre
High Street, urc panta inându-şi bastonul pe um r şi
trop ind ca un soldat, pân ajunse în vârful acestei str zi
principale. Acolo se opri în fa a unei pr v lii cu aspect
modest. Pr v lia, veche şi discret , avea o fa ad îngust , cu
o singur vitrin mic , în care nu era expus nicio marf şi
care se ascundea cu discre ie în spatele unei perdele
interioare de împletitur deas de sârm . Deşi masca
vitrina, perdeaua dezv luia secretul pr v lioarei, c ci pe
filigranul ei cenuşiu şi uzat se citea în litere aurii, p lite,
acest singur cuvânt: P l rier. Era, deci, f r doar şi poate, o
pr v lie de p l rii, dar cu toate c ocupa o pozi ie foarte
însemnat în oraş, nu numai c t inuia felul de comer ce se
f cea într-însa, ci p rea s se sustrag privirilor publicului,
stând pu in mai retras de la alinierea str zii, l sând
cl dirile vecine s ias înaintea şi deasupra ei, ca şi cum ar fi
dorit, în ciuda pozi iei ei bine stabilite, s r mân cât mai
neobservat , silindu-se s se ascund pe sine şi tot ce se
g sea într-însa, privirilor indiscrete ale vulgului. Firma de

60
deasupra uşii de la intrare era de asemenea uzat , de vreme
şi de intemperii, vopseaua ei fiind scorojit de soare şi
sp l cit de pe urma ploii. Totuşi, se mai distingea pe ea, în
litere sub iri şi înclinate, numele „James Brodie”. Aceasta
era pr v lia lui Brodie.
În fiecare diminea , când se uita la aceast dughean ,
faptul c era proprietarul ei nu înceta s -l amuze, şi de
dou zeci de ani el nu încetase de a-şi privi meseria cu
îng duitoare batjocur . Era, fireşte, singurul s u mijloc de
existen , sursa nu tocmai str lucit a impun toarei sale
locuin e, nego ul s u statornic şi sigur, obârşia inutei sale
elegante şi a banilor pe care îi zorn ia cu atâta pl cere în
buzunar. Totuşi, atitudinea lui fa de aceast profesie era
aceea a unui om care priveşte cu o indulgen cam
dispre uitoare o sl biciune neînsemnat şi cam nepotrivit a
caracterului s u. El, Brodie, era p l rier! Nu-i era ruşine de
acest fapt, ci se compl cea mai degrab în nepotrivirea lui
ridicol , se amuza de contrastul dintre personalitatea lui şi
profesia aleas , contrast care, era convins, izbea, desigur,
neîncetat întregul oraş.
Se întoarse şi m sur cu privirea strada de la în l imea la
care se afla, ca un monarh ce se expune de bun voie ochilor
lumii. Era un simplu p l rier! Enorma absurditate a acestei
situa ii îi st tea mereu în fa a ochilor, îl atr gea şi îl f cu şi
acum, când intr în pr v lia lui spre a începe o nou zi de
munc , s simt un amuzament l untric.
Întunecos, neîngrijit, aproape murdar, magazinul era t iat
în dou , pe toat lungimea lui, de o tejghea îndeplinind rolul
de barier între public şi p r ile interioare ale pr v liei. La
un cap t al suprafe ei ei uzate şi zgâriate, erau aşezate o
serie de picioare de alam , c rora le pierise luciul şi pe care
era înfipt câte o p l rie sau câte o şapc de form sau
culoare diferit . La cel lalt cap t, tejgheaua se unea cu
peretele printr-un capac, care se putea ridica şi de unde
porneau câteva trepte ce duceau la o uş cu geam mat,
purtând inscrip ia „Birou”. Al turi şi dedesubtul acestei
desp r ituri mai ridicate, se afla, în fund, un mic spa iu în

61
form de L. Spoliat de dimensiunile sale ini iale prin
amenajarea mai recent a „biroului”, el ad postea anevoie o
form de c lcat şi o sob de tuci, care, cu neîntrerupta ei
radia ie de c ldur , usca şi mai mult aerul viciat, lipsit şi aşa
de umiditate. De pere ii pr v liei, acoperi i cu tapete de un
roşu întunecat, erau atârnate câteva gravuri vechi. Cu toate
c se vedeau pu ine p l rii, care, de altfel, nu purtau nicio
etichet cu pre ul, în spatele tejghelei se aflau câteva sertare
mari din lemn de mahon, pentru şepci, şi rafturi lungi pe
care se înşirau, de pe pardoseal pân la tavan, stive de cutii
din carton.
Dup tejghea şi în fa a acestui stoc de marfa bogat, dar
ascuns, st tea un tân r ale c rui virtu i, judecând dup
înf işarea lui, erau, probabil, tot atât de ascunse. Era slab,
cu un aer ofilit şi de o paloare care constituia parc un
protest împotriva lipsei de lumin a pr v liei. Fa a îi era
pres rat cu pete palide, dobândite cu cinste în lupta lui
f r preget împotriva coşurilor, predispozi ie nefericit , pe
care duioasa lui mam o atribuia anemiei, c utând s -l
înt reasc cu tonice de chinin şi de fier.
În ciuda acestui cusur minor şi a unui neg mic, dar
sup r tor, care cu mare nesocotin îşi alesese locul drept în
vârful nasului, tr s turile sale erau, în ansamblu,
atr g toare. Le reliefa de altfel p rul lui negru, stufos şi rebel
care, deşi uns din belşug, era plin de m trea , al c rei
surplus forma ca un strat permanent de chiciur pe gulerul
hainei lui.
În rest, era pl cut la vedere, iar îmbr c mintea lui sobr
corespundea pozi iei sale. Din p cate, în jurul lui plutea un
miros acru, pricinuit de o tendin spre transpira ie, mai
ales a picioarelor, inconvenient condamnabil, dar de
neînl turat, care-l silea uneori pe Brodie s -i pun o bucat
de s pun în mân şi s -l dea afar pe uşa din dos, ce d dea
spre râul Leven, poruncindu-i, cu vorbe nu tocmai blajine,
s -şi spele extremit ile vinovate.
Acesta era Peter Perry, care întrunea în persoana lui
func ia de comisionar, vânz tor, responsabil cu soba şi

62
forma de c lcat, valet al patronului şi factotum.
La intrarea lui Brodie, el se înclin , ap sându-şi mâinile
pe tejghea, cu degetele r sfirate şi cu coatele îndoite,
ar tându-şi mai degrab creştetul capului decât obrazul şi
aşteptând cu înfrigurat supunere salutul st pânului s u.
— Bun diminea a, Perry.
— S tr i i, domnule Brodie, se gr bi s r spund Perry
cu nervozitate, ar tându-şi ceva mai pu in din creştet şi ceva
mai mult din obraz. E o vreme superb şi azi… minunat
pentru anotimpul sta! Delicioas ! Se opri, plin de
încântare, înainte de a ad uga: Domnul Dron a trecut
adineauri pe aci. Voia s v vad … pentru chestiuni
comerciale, spunea el.
— Dron? Ce naiba o fi vrând?
— N-aş putea s v spun, domnule Brodie. Mi-a spus c o
s revin mai târziu.
— Hm, morm i Brodie. Intrând apoi în biroul lui, se
arunc într-un fotoliu şi, f r a da aten ie scrisorilor de
afaceri de pe mas , îşi aprinse pipa. Dup aceea,
împingându-şi pe ceaf p l ria, pe care, spre a marca
superioritatea persoanei sale, nu şi-o scotea niciodat din
cap în pr v lie, apuc ziarul Glasgow Herald, care fusese
aşezat cu grij la îndemâna lui.
Citi încet articolul de fond, mişcând din buze la fiecare
cuvânt, cu toate c era nevoit uneori s reia de la cap t câte
o fraz mai complicat , spre a-i prinde în elesul. Din când în
când, l sa ziarul în jos, a intindu-şi privirea asupra peretelui
din fa şi f când apel la toat inteligen a lui greoaie pentru
a pricepe pe deplin pasajul pe care tocmai îl citise. Era grea
sarcina pe care şi-o impunea în fiecare diminea , de a
asimila editorialul politic al ziarului Herald, dar socotea c
acest lucru e o datorie pentru un om de rangul lui. Afar de
aceasta, se înarma astfel cu argumente solide pentru
conversa iile sale mai serioase. De aceea, nu ocolea
niciodat acest efort, cu toate c pân în diminea a
urm toare uita cu totul miezul celor citite.
Se luptase în acest chip cu jum tate din articolul de fond,

63
când o b taie şov itoare în geamul uşii îl întrerupse.
— Ce e? strig el.
Perry – c ci numai Perry putuse s bat astfel în geam –
r spunse prin uşa închis :
— Domnul Dron vrea s v vad ,
— Ce dracu’ vrea de la mine? Nu ştie c sunt ocupat cu
articolul de fond din Herald şi c nu vreau s fiu deranjat?
Dron, un biet om f r importan , st tea lâng Perry şi
auzea fiecare cuvânt, lucru de care Brodie îşi d du seama cu
r utate şi care îl determin s -şi formuleze r spunsurile
muşc toare în termenii cei mai jignitori şi s -şi ridice cât mai
tare glasul. Cu o uşoar grimas , tr gea acum cu urechea,
peste ziarul l sat în jos, la discu ia ce avea loc, cu voce
sc zut , de cealalt parte a uşii.
— Zice, domnule Brodie, c n-o s v r peasc decât un
minut, spuse Perry pe un ton dulceag.
— Un minut, hai? P catele mele! S fie mul umit dac îi
acord o secund . N-am nicio poft s -l v d, url Brodie.
Întreab -l ce vrea, şi dac nu e un lucru important, spune-i
neispr vitului aceluia c poate s -şi p streze r suflarea ca
s sufle în supa lui.
Urm o nou discu ie în şoapt , în cursul c reia Perry,
recurgând la o mimic mai expresiv decât cuvintele, îi d du
s în eleag celuilalt c f cuse, în interesul lui, tot ce era
compatibil cu propria lui securitate.
— Atunci, vorbeşte-i direct, morm i el în cele din urm ,
descotorosindu-se de aceast problem şi întorcându-se la
tejgheaua lui.
Dron întredeschise uşa, uitându-se în untru cu un ochi.
— A, eşti acolo, nu-i aşa? f cu Brodie, f r a-şi ridica ochii
de pe ziar, pe care-l desf cuse din nou, pref cându-se a-l citi
cu aten ie. Dron îşi drese glasul şi deschise uşa pu in mai
mult.
— Domnule Brodie, îmi da i voie s v vorbesc doar un
minut. N-am s v re in mai mult! exclam el,
strecurându-se încetul cu încetul în birou, prin cr p tura
uşii.

64
 — Ei, despre ce e vorba? mârâi Brodie, ridicându-şi
privirea cu un aer plictisit. Nu am, pe cât ştiu, nicio treab
cu dumneata şi nu suntem de o teap .
— Ştiu prea bine, domnule Brodie, r spunse cel lalt cu
smerenie, şi tocmai de aceea am venit la dumneavoastr .
Vreau, oarecum, s v cer un sfat şi s v fac o mic
propunere.
— D -i drumul atunci, şi nu sta acolo ca o curc plouat .
Dron îşi r suci nevos şapca în mân .
— Domnule Brodie, nu mi-a mers prea bine cu comer ul
meu în timpul din urm şi am venit în chestiunea micii mele
propriet i de al turi.
Brodie îşi ridic privirea.
— Vrei s vorbeşti de pr v lia aceea d r p nat , care st
goal de trei luni? Cine n-o vede! E ca un spin în ochii
tuturor.
— Ştiu c st goal de mult vreme, ripost Dron cu
timiditate. Dar e totuşi o avere, aproape singura de care
dispun în prezent, şi cum mi-am cam pierdut speran a, mi-a
venit o idee care cred c v-ar putea interesa.
— Nu mai spune! exclam Brodie cu batjocur . Minunat
t rt cu trebuie s ai, ca s - i vin asemenea inspira ii.
Nu- i lipseşte decât pu in ca s ajungi în consiliul or şenesc.
Ei, hai! S - i auzim n struşnica idee!
— M-am gândit, bâigui Dron timid, c fa de importan a
comer ului dumneavoastr şi de faptul c ave i o pr v lie
cam mic , a i dori s v întinde i, închiriind şi dugheana
mea şi f când din amândou un local spa ios cu o vitrin
mare sau poate chiar dou .
Brodie îl m sur îndelung, cu o expresie batjocoritoare.
— Ia te uit ! Vas zic , pentru ca s -mi m resc magazinul,
ai n scocit toate astea şi ai venit de dou ori aici
azi-diminea , spuse el în cele din urm .
— Fereasc Dumnezeu, domnule Brodie! Dar dup cum
v-am spus, afacerile mele au mers cam prost acum, în urm ,
ba cu una, ba cu alta, şi cu nevast -mea care o s nasc din
nou în curând. Trebuie s g sesc un mijloc ca s -mi

65
închiriez pr v lia.
— Asta-i bun ! puf i Brodie. Voi ştia, pr p di ii, c uta i
s ave i familiile cele mai numeroase. Sper îns c nu m
faci r spunz tor de noul dumitale plod. Da, ştiu c - i place o
familie mare. Am auzit c ai atâ ia ânci, încât nici nu
reuşeşti s -i numeri. Dar – urm el, schimbându-şi tonul –
te rog s nu mi-i pui în cârc . Nego ul meu m priveşte pe
mine şi-l conduc cum îmi place. Nu m gândesc s -mi pun o
vitrin ordinar de cristal, cum nu am de gând s ofer pungi
de bomboane împreun cu p l riile mele. Ce naiba, omule,
nu ştii oare c am clien i şi prieteni pe oamenii cei mai
distinşi din oraş? Pr v lia dumitale goal a fost luni de zile o
adev rat bub pentru respectabila mea firm . Închiriaz-o,
pentru Dumnezeu! Închiriaz-o cu orice pre , chiar şi
dracului, dac - i place. Mie îns n-ai s mi-o închiriezi
niciodat . Şi acum şterge-o, şi nu m mai plictisi alt dat
cu asemenea propuneri. Sunt un om ocupat şi nu am timp
pentru v ic relile dumitale n tângi.
— Bine, bine, domnule Brodie, r spunse liniştit cel lalt,
învârtindu-şi şapca în mâini. Regret c v-am jignit, dar am
crezut c nu fac niciun r u întrebându-v , v d îns c e greu
de vorbit cu dumneavoastr .
Se întoarse am rât s plece, dar în clipa aceea Perry, plin
de agita ie, d du buzna în birou.
— Cabrioleta lui sir John e în fa a uşii, domnule Brodie,
bâlbâi el. Am v zut-o sosind chiar acum.
Vânz torul avea voie s se ocupe de clien ii mai pu in
importan i; era chiar de datoria lui s serveasc publicul de
duzin , f r a-l tulbura pe Brodie. Când îns un personaj de
seam intra în pr v lie, ştia ce are de f cut şi alerga s -l
cheme pe patronul s u, ca un ogar asmu it.
Brodie ridic din sprâncene, uitându-se la Dron ca pentru
a-i spune: „Vezi?”. Apoi, nedorind s dea ochii cu sir John
într-o companie atât de pu in distins , îl apuc de cot,
sco ându-l repede din birou, f cându-l s treac prin
pr v lie şi dându-l afar cu un ghiont pe uşa dinspre strad .
Z p cit de aceast violent îmbrânceal , pe cât de

66
umilitoare, pe atât de neaşteptat , Dron îşi pierdu echilibrul
şi, alunecând, c zu pe spate tocmai în clipa când sir John
Latta se d dea jos din cabrioleta lui.
Râzând cu hohote, acesta intr în pr v lie şi se apropie de
Brodie.
— N-am mai v zut de mult un lucru atât de caraghios.
Expresia fe ei acestui nenorocit ar fi f cut s aplaude toat
sala de la Drury Lane7! strig el, izbindu-se peste pulp cu
m nuşile. Noroc îns c n-a p it nimic. Te-a plictisit mult?
întreb , mali ios.
— Deloc, sir John! Dar e un n t r u, care bate capul
oamenilor, un adev rat flagel al societ ii.
— Un omule ca sta?! Îl privi pe Brodie cu ochi de
cunosc tor. Ştii c nimeni nu-şi d seama de propria lui
for ! Ai o putere de adev rat barbar!
— Nu i-am dat decât un bobârnac, declar Brodie, cu
mul umire de sine, încântat de a fi atras în chip atât de
oportun aten ia celuilalt şi umflându-se în pene de mândrie
c eminentul director al vestitelor şantiere navale Latta se
ocupa de persoana lui. Aş putea da peste cap cu o mân o
duzin de stârpituri ca aceasta, ad ug cu nep sare, dar nu
vreau s -mi murd resc degetele cu aşa ceva. E mai prejos de
demnitatea mea.
Sir John Latta îndrept spre el o privire ironic .
— Ştii c eşti un tip, Brodie! Cred c de aceea inem la
dumneata, spuse el. Un trup de Hercule şi o minte de… z u
aşa! zâmbi el. Vrei s punem um rul ca sa te ajut m?
Cunoşti banalul citat „Odi profanum vulgus et arceo”?8
— Exact! Exact! r spunse Brodie cu amabilitate. V
pricepe i atât de bine s exprima i frumos lucrurile, sir
John! Am citit ceva în genul sta în num rul de azi al
ziarului Herald. Sunt de acord cu dumneavoastr în punctul
acesta.

7 Vestit teatru din Londra, datând din secolul al XVII-lea.

8 Ur sc mul imea nechemat şi o resping (vers dintr-o od a poetului
latin Hora iu).

67
 De fapt, nu avea nici cea mai vag idee despre în elesul
cuvintelor celuilalt.
— Nu trebuie, totuşi, s te pierzi cu firea, Brodie, spuse sir
John cl tinând din cap în semn de avertisment. Unele
lucruri m runte pot cânt ri greu. Doar n-ai s te apuci s
r storni tot oraşul! Şi nu lua lumea prea de sus. Cred c
în elegi ce vreau s spun. Ei – ad ug , schimbând brusc
subiectul şi luând o atitudine mai pu in familiar şi mai
distant –, s l s m glumele, c ci sunt foarte gr bit, am o
şedin , dar îmi trebuie o p l rie de panama, ştii, una
veritabil . N-am mai v zut aşa soare de când am fost în
Barbados. Comand una de la Glasgow, dac e nevoie. Îmi
ştii m sura.
— Voi trimite chiar azi dup -mas la Levenford House
câteva, ca s alege i, r spunse Brodie îndatoritor. N-o s las
chestiunea pe seama personalului meu. M voi ocupa singur
de ea.
— Bine! Apropo, Brodie, urm el, oprindu-se în drumul
spre uş . Era s uit c reprezentan ii mei mi-au scris din
Calcutta c -l aşteapt pe fiul dumitale. Poate s se îmbarce
la 14 iulie pe Irrawady. E un pachebot construit de Denny, o
mie nou sute de tone. Excelent vapor. Birourile mele se vor
îngriji s -i re in o cabin .
— Sunte i prea amabil, sir John! gânguri Brodie. V sunt
adânc recunosc tor pentru interesul ce ni l-a i ar tat în
aceast chestiune.
— Nimica toat ! r spunse cel lalt, cu gândul în alt parte.
Avem destui tineri în întreprinderea de aici, dar avem nevoie
de unii la docurile noastre de acolo, elemente bune, se
în elege. Clima e foarte suportabil , dar va trebui s fie cu
b gare de seam în ce priveşte via a de acolo. Unii b ie i îşi
pierd capul pe meleagurile acelea. Am s stau pu in de vorb
cu el, dac oi avea timp. Sper, pentru dumneata, c o s fac
treab . Dar cum îi merge dr gu ei dumitale fiice?
— Foarte bine.
— Şi micu ei aceleia iste e?
— Minunat, sir John.

68
 — Dar doamnei Brodie?
— Acceptabil, v mul umesc.
— Perfect! Ei, am plecat! Nu uita de p l ria mea.
Cu silueta lui elegant şi zvelt de patrician, sir John
s rise în cabriolet , apucase h urile pe care i le întindea
lacheul şi pornise repede, coborând pe High Street. Pielea
neted şi lucioas a c lu ului, spi ele ro ilor în mişcare,
p r ile de metal lustruite, cocarda de culoare vie de la
jobenul lacheului şi lemnul l cuit al caroseriei sclipeau în
lumina puternic a soarelui.
Frecându-şi mâinile, Brodie, cu ochii dilata i de o exaltare
abia st pânit , se întoarse de la uş , strigându-i lui Perry,
care r m sese ca o umbr ştears şi încovoiat în fundul
pr v liei:
— Ai auzit conversa ia noastr ? N-a fost minunat ? Nu
te-a f cut s ciuleşti urechile acelea lungi? Cred îns c
jum tate din vorbele noastre te dep şesc. Nu ştii latineşte.
Nu! Dar ai auzit ce mi-a spus Sir John… postul pe care l-a
ob inut pentru fiul meu şi întreb rile lui despre familia mea.
R spunde, imbecilule! Ai auzit sau nu ce i-a spus sir John
Latta lui James Brodie?
— Da, domnule Brodie, bâlbâi Perry, am auzit.
— Ai v zut cum m-a tratat? şopti Brodie.
— Desigur, domnule Brodie! r spunse cel lalt,
recâştigându-şi încrederea, când v zu c patronul s u nu
avea de gând s -i impute c a tras cu urechea. Nu am avut
inten ia s … s ascult conversa ia sau s v spionez, dar
v-am observat pe amândoi şi sunt de acord cu
dumneavoastr c sir John e un om admirabil. A fost mai
mult decât bun cu maic -mea, când bietul meu tat a murit.
O, da, domnule Brodie! Sir John are o vorb bun şi un gest
generos pentru toat lumea.
Brodie îl privi iritat.
— Puah! f cu el cu dispre . Ce aiurezi, n t r ule? N-ai
priceput ce vreau s spun, nenorocitule! Nu m în elegi!
Şi, socotind mai prejos de demnitatea lui s dea vreo
aten ie atitudinii plouate a celuilalt, se urc din nou, cu un

69
aer arogant şi poruncitor, în biroul s u, şi îşi relu locul pe
fotoliu. Apoi, în timp ce aduna foile ziarului de diminea ,
murmur încet, pentru sine, ca un om care-şi repet amuzat
şi totuşi serios, o tain adânc şi scump : „Oamenii ştia nu
pricep, nu pricep!”
R mase un minut cu privirea a intit în gol, în timp ce o
lic rire sumbr mocnea în fundul ochilor s i, dar apoi, cu o
brusc mişcare a capului şi un mare efort de voin , p ru s
goneasc energic un gând, ca şi cum s-ar fi temut c ar
putea pune st pânire pe el; scuturându-se ca un dul u, îşi
reveni, se uit la ziar şi, cu fa a înseninat şi calm , se
apuc din nou s citeasc .

— Mary, pune ceainicul pe foc. Ne vom întoarce la timp ca

s -i dau un ceai lui Matt înainte s se duc s-o vad pe
Agnes, spuse doamna Brodie, în timp ce, cu buzele strânse
şi un aer corect, îşi punea m nuşile de şevro negru. Ai grij
ca apa s fiarb , c ci n-o s întârziem mult, ad ug ea. Era
îmbr cat , în vederea uneia din rarele ei ieşiri în oraş, cu o
rochie neagr , un pardesiu larg şi o p l rie cu pene, ce se
deosebeau în chip straniu de îmbr c mintea ei obişnuit .
Matthew, purtând un costum nou-nou , atât de nou, încât
atunci când nu se mişca, dungile de la pantaloni c deau
drept ca dou s bii paralele ale unor ostaşi ce prezint
armele, se inea lâng ea cu un aer eap n şi jenat. Era un
spectacol neobişnuit pentru o dup -amiaz din cursul
s pt mânii, dar prilejul era destul de memorabil spre a
justifica extraordinarul eveniment: ajunul plec rii lui
Matthew la Calcutta. Cu dou zile înainte, l sase din mân
pentru ultima dat condeiul, la biroul de la şantierul naval,
şi îşi pusese pe cap p l ria, iar de atunci tr ise într-o agita ie
perpetu şi într-o atmosfer de stranie irealitate, în care
via a se scurgea în fa a ochilor lui ca un vis nebulos şi în
care, în momentele sale de luciditate, se vedea pus în situa ii

70
totodat neobişnuite şi alarmante. La etajul de sus, cuf rul
s u era f cut, hainele din untru fiind ap rate de molii prin
globule e de camfor, atât de numeroase, încât p trunseser
şi în interiorul mandolinei, şi atât de puternice încât toat
casa mirosea ca pavilioanele spitalului de la Levenford; şi
acest miros îl întâmpina de câte ori se întorcea din oraş, ca
un odios memento al apropiatei sale plec ri. Cuf rul acesta
con inea tot ce putea dori cel mai experimentat cutreier tor
al globului, începând de la cea mai fin casc colonial cu
putin , oferit de tat -s u, şi de la o Biblie legat în
marochin, d ruit de maic -sa, pân la plosca de ap cu
închiz toare automat , cadou f cut de Mary, şi la mica
busol , pe care Nessie i-o cump rase din banii ei de
buzunar.
Acum, în ultimele zile premerg toare plec rii, Matthew
încercase o senza ie pronun at de sfârşeal în stomac şi, cu
toate c în ceea ce-l privea ar fi fost foarte dispus s se
sacrifice şi s renun e la o emo ie atât de tulbur toare,
asemenea aceleia a unui recrut nervos înainte de b t lie,
presiunea împrejur rilor îi interzicea retragerea. Leii
s lbatici care se n scuser în imagina ia lui şi care, abia cu
o s pt mân înainte, îi s reau atât de uşor de pe buze,
captivând aten ia fascinat a lui Mary şi a Mamei, reveneau
acum furioşi, chinuindu-l în somn cu r getele lor. Afirma iile
repetate ale colegilor s i de la şantier, dup care Calcutta era
un oraş, în orice caz, mai mare decât Levenfordul, nu
reuşeau s -l linişteasc , astfel încât luase obiceiul de a
cerceta, înainte de a se culca, dac nu cumva vreun şarpe se
ascunsese cu perfidie sub perna lui.
Pentru doamna Brodie, emo ia cauzat de eveniment
fusese un stimulent moral puternic: se sim ea, în sfârşit,
pus într-o situa ie demn de unul din personajele de frunte
ale romanelor ei preferate. Asemenea unei matroane romane
care, cu un stoicism de neclintit, îşi sacrific fiul pe altarul
patriei sau, mai bine zis, asemenea unei mame creştine care

71
trimite un al doilea Livingstone9 s îndeplineasc o misiune
nobil şi glorioas , îşi învinsese cu nest vilit elan triste ea şi
resemnarea, pornind s împacheteze şi s reîmpacheteze, s
fac planuri, s ajute, s consoleze şi s îmb rb teze, s
îndemne, împletindu-şi conversa iile cu citate din Biblie şi
rug ciuni.
Schimbarea aceasta nu-i sc pase lui Brodie, care
urm rea şi t lm cea cu priviri ironice aceast ipostaz
trec toare:
— Eşti prea caraghioas , muiere, cu pozele şi fasoanele
tale şi cu felul cum te dai în vânt dup n t fle ul t u de
b iat, îndopându-l tot timpul cu ceaiuri şi gust ri. S-ar zice,
când m uit la tine, c eşti regina Victoria în persoan . Î i
închipui, poate, c trimi i un general la r zboi sau ce naiba
crezi, c te umfli ca o b şic de porc? Ştiu bine ce are s se
întâmple: îndat dup ce o s plece, ai s te pr buşeşti şi o
s te avem iar şi pe bra e, mai pleoştit ca oricând. Ptiu!
Bag - i pu in minte în c p âna ta goal , pentru
Dumnezeu!
Ea îl g sise rece, lipsit de inim , ba chiar crud şi-l
mustrase cu blânde e:
— Dar bine, tat , trebuie s -l ajut m pe b iat s
porneasc la drum. Are un mare viitor în fa a lui.
Şi, ascunzându-se de atunci fa de b rbatul ei, îşi
dublase cu o tenacitate mâhnit , dar neînfrânt , ostenelile
pline de ardoare în sprijinul tân rului, şi virtual,
str lucitului ei pionier.
Dup ce-şi netezi deci în chip des vârşit m nuşile pe
degetele, ce-i drept, cam noduroase, spuse pe un ton vesel,
atât de for at, încât Matthew sim i sângele înghe ându-i în
vine:
— Eşti gata, Matt, dragul meu? Ne ducem la farmacie,
Mary, urm ea cu volubilitate. Reverendul Scott i-a ar tat
deun zi lui Agnes c cel mai bun leac împotriva malariei e

David C. Livingstone (1813-1873) – celebru explorator scoţian al Africii

9

Centrale şi de Sud; adversar al comerţului de sclavi.

72
chinina. A spus c are un efect minunat. Mergem aşadar s
comand m câteva hapuri.
Matthew nu scoase nicio vorb , dar o viziune îi str b tu
mintea. Se vedea culcat şi scuturat de friguri într-o mlaştin
invadat de crocodili şi, spunându-şi cu triste e c o mân
de hapuri nenorocite nu putea fi decât o slab ap rare
împotriva unei asemenea primejdii, respinse cu îmbufnare,
în gând, sfatul reverendului. Ce ştia el, în fond, despre
lucrurile astea? Nu fusese niciodat acolo. Îi venea uşor s
vorbeasc , îşi spuse cu indignare. Doamna Brodie, îns , îl şi
apucase de bra , sco ându-l din cas ca pe o victim
refractar .
Dup ce plecar , Mary umplu ceainicul şi-l puse pe plit .
P rea distrat şi melancolic , datorit , f r îndoial ,
gândului c -l pierdea pe fratele ei. De o s pt mân tr ia
într-o stare de extrem deprimare, care putea, în mod logic,
s fie pus în întregime pe seama solicitudinii ei de sor .
Lucru ciudat îns : se împlinea tocmai o s pt mân de când
se întâlnise cu Denis la bâlci, şi, cu toate c -i era dor de el,
nu-l mai v zuse de atunci. Lucrul fusese cu neputin , c ci
îl ştia plecat în nordul rii pentru afaceri, dup cum aflase,
spre marea ei surprindere, dintr-o scrisoare expediat de el
din Perth. A primi o scrisoare era totdeauna un eveniment
pentru ea şi, în aceste rare ocazii, scrisoarea era inevitabil
citit de to i cei ai casei. Din fericire îns , ea coborâse cea
dintâi în diminea a aceea, astfel încât nimeni nu v zuse nici
misiva şi nici bucuria ce luminase brusc obrazul fetei.
Sc pase în felul acesta de a fi descoperit şi supus unor
întreb ri inevitabile.
Ce imens fericire fusese pentru ea s primeasc veşti de
la Denis! Îşi d dea seama, cu un fream t, c el inuse hârtia
aceea în mâinile lui, mâinile acelea care o mângâiaser atât
de dulce, c umezise plicul cu buzele lui, care se lipiser de
ale ei, şi citind scrisoarea dup uşa încuiat a camerei ei, se
aprinse la fa , chiar şi în aceast singur tate, de cuvintele
lui p timaşe şi dr g stoase. Era v dit c dorea s se
c s toreasc cu ea şi c , f r a ine seam de piedicile ce se

73
puteau ridica între ei, p rea s ia drept sigur c îl acceptase.
Stând singur acum în buc t rie, scoase scrisoarea din
sân şi o reciti pentru a suta oar . Da, îi scria în cuvinte
fierbin i c tânjea de dorul ei, c nu putea tr i f r ea, c
via a însemna acum pentru el o nesfârşit aşteptare, pân
când avea s-o revad , s se afle lâng ea, s r mân pentru
totdeauna cu ea. Oft cu ardoare, dar plin de triste e. Şi ea
se pr p dea de dorul lui. Trecuse doar o s pt mân din
seara aceea pe malul râului, dar fiecare zi fusese mai jalnic ,
mai dureroas decât cea dinainte!
În prima zi se sim ise bolnav fiziceşte, dându-şi seama de
îndr zneala ei, de faptul c nesocotise toate principiile
educa iei ce o primise; şi aceste gânduri o ap saser ca o
teribil lovitur . Dar pe m sur ce timpul trecuse, pe
m sur ce primele trei zile se scurseser f r ca totuşi s -l
revad pe Denis, obsesia greşelii ei f cuse loc unui
sentiment de priva iune. Uitase gravitatea purt rii ei,
sim ind numai chinul desp r irii. În ziua a patra, în triste ea
şi tulburarea de care era cuprins , dup ce c utase atât de
st ruitor s p trund în adâncimile necunoscute şi
neîn elese ale aventurii ei, încât aceasta începuse s -i apar
ca un fapt straniu şi dureros de ireal, sosise scrisoarea lui
Denis, f când-o, într-o clip , s simt un puternic sentiment
de uşurare. Aşadar, o iubea cu adev rat, şi tot restul
disp rea în fa a bucuriei pricinuite de aceast îmb t toare
certitudine. În zilele urm toare îns coborâse din nou de pe
aceste în l imi, iar acum şedea acolo, în elegând cât de
zadarnic era n dejdea de a ob ine vreodat autoriza ia de
a-l vedea pe Denis şi întrebându-se cum va fi în stare s
tr iasc f r el şi ce se va alege de ea.
În vreme ce st tea pe gânduri, inând neglijent scrisoarea
în mân , bunica Brodie intr f r zgomot în buc t rie.
— Ce citeşti acolo? întreb pe neaşteptate, uitându-se la
Mary.
— Nimic, bunico, nimic, spuse Mary tres rind şi
îndesându-şi în buzunar hârtia mototolit .
— Am avut impresia limpede c era o scrisoare şi mi-ai

74
p rut foarte gr bit s-o ascunzi. Eşti tot timpul pierdut în
vise, de la o vreme, şi fr mântat de ceva. Dac-aş avea
ochelarii, mi-aş da seama repede despre ce e vorba. F cu o
pauz , înregistrându-şi cu r utate constat rile în memorie.
Spune-mi, relu ea, unde e blegul de frate-t u?
— S-a dus cu Mama la farmacie s cumpere chinin .
— Ptiu! Minte-i trebuie, nu chinin . O bani întreag , ca
s -l mai înt reasc . De altminteri, o doz bun de unt de
ri in şi o duşc de rachiu i-ar face mai bine acolo. Nu vreau
s ştiu de toate palavrele astea. Totul merge pe dos în cas
de când cu zarva asta. Ia spune, o s lu m ceaiul mai
devreme ast -sear ?
Cl mp nea din din i plin de n dejde, ca o harpie care-şi
adulmec hrana în apropiere.
— Nu ştiu, bunico, r spunse Mary. De obicei, nest pânita
l comie a b trânei o l sa indiferent , dar în seara aceea,
când era atât de tulburat şi de dezorientat , ea o umplu de
dezgust. F r a mai scoate un cuvânt, se ridic şi, sim ind
nevoia de a fi singur şi de a se g si într-o atmosfer mai
pu in în buşitoare, ieşi în gr dina din spatele casei.
Plimbându-se în lung şi în lat pe mica peluz , i se p rea un
lucru ciudat de crud c via a continua în jurul ei,
nep s toare la toat triste ea şi neliniştea ei, c bunica
Brodie râvnea cu aceeaşi patim la ceaiul de dup -amiaz şi
c data plec rii lui Matt se apropia în chip inexorabil.
Niciodat nu-şi sim ise mintea n p dit de gânduri atât de
întrist toare ca acum, când, plimbându-se agitat , p rea s
în eleag vag c împrejur rile în care tr ia se coalizau
împotriva ei.
Prin fereastra buc t riei îl v zu pe Matthew şi pe
maic -sa, înapoindu-se din oraş, o v zu pe Mama
agitându-se spre a preg ti masa şi pe Matthew aşezându-se
şi începând s m nânce. Ce le p sa lor c creierul ei se
zb tea dezorientat dup fruntea care o ardea, c sim ea
nevoia unui cuvânt de comp timire, a unui sfat, f r a şti
unde s -l caute? Ariditatea cenuşie a acestei gr dini
dosnice, silueta ridicol a casei, v zut din spate, o scoteau

75
din fire. Dorea cu amar aprindere s se fi n scut într-o
familie mai pu in izolat , mai pu in exigent , mai pu in
neomenoas sau, mai degrab , s nu se fi n scut deloc. Îl
vedea în gând pe tat l ei, dominând ca un colos destinul
neamului Brodie şi îndrumând ca un tiran via a ei, cu o
privire veşnic vigilent şi necru toare. Cu toate c îi pl cea
s înve e, el o retr sese de la şcoal la vârsta de doisprezece
ani, ca s-o pun s ajute la munca din cas ; şi tot el pusese
cap t înc de la început prieteniei cu alte fete de vârsta ei,
sub pretext c una era mai prejos decât ea, c alta locuia
într-o cas mizerabil sau c tat l alteia îl iritase. Îi
interzisese s asiste la încânt toarele concerte din Sala
mecanicilor, sub motiv c se înjosea ducându-se acolo, iar
acum voia s -i nimiceasc singura fericire pe care via a i-o
oferea.
Un val de r zvr tire îi n p di toat fiin a; sim ind
nedreptatea acestor restric ii atât de potrivnice firii, acestor
îngr diri totale ale libert ii ei, ea arunc o privire sfid toare
spre l starii firavi de coac z care creşteau spinoşi pe
p mântul tare, de-a lungul zidurilor. Dar, vai, era mai uşor
s le sfidezi pe ele decât s -l clatini pe Brodie, c ci şi ele,
supuse parc tiraniei contagioase a mediului, p reau s fi
pierdut curajul de a în l a ramurile lor gingaşe.
O uşoar lovitur pe um r o f cu s tresar , pe ea, care
tocmai îndr znise s se gândeasc la lupt . Nu era totuşi
decât Matthew, care venise s -i vorbeasc un moment
înainte de a pleca s-o viziteze pe miss Moir.
— M întorc devreme desear , Mary, spuse el. Nu- i bate
deci capul… ştii tu, s m aştep i. Şi – ad ug el în grab –,
acum c plec din ar , ştiu c n-ai s spui niciodat vreun
cuvânt despre treaba asta oricui ar fi… nu mi-ar pl cea s se
afle vreodat … şi- i mul umesc din suflet pentru tot ce-ai
f cut pentru mine.
Aceast neaşteptat manifestare de recunoştin din
partea fratelui ei, manifestare ce-şi avea originea într-un
acces prematur de nostalgie şi era stimulat de dorin a
instinctiv şi precaut de a l sa în urm , în timpul absen ei

76
sale, o amintire favorabil , o înduioş pe Mary.
— N-a fost mare lucru, r spunse, şi am fost foarte fericit
s pot face asta pentru tine. Ai s ui i acolo de toate aceste
griji.
— Voi avea, cred, alte preocup ri.
Nu-l v zuse niciodat atât de umil, atât de pu in închipuit
şi, cuprins de un val cald de afec iune pentru el, îi spuse:
— Te duci acum s-o vezi pe Agnes. Te înso esc pân la
poart .
Ocolind col ul casei la bra cu el, ea sim i toat deosebirea
dintre micul filfizon de acum dou s pt mâni şi tân rul
şov ielnic, timorat, care umbla acum lâng ea.
— Ai avea nevoie s te înviorezi pu in, Matt, spuse ea cu
afec iune.
— Acum, când ceasul a sosit, nu am deloc poft s plec,
zise apatic.
— Ar trebui s te bucuri c pleci de aici, îi r spunse ea.
Ştiu c eu aş fi încântat . Casa asta îmi face impresia unei
închisori. Am senza ia c nu voi putea sc pa niciodat din
ea, oricât aş dori. Se opri o clip , ad ugând apoi: E adev rat
c o laşi în urm pe Agnes! În asta const , probabil, toat
diferen a. Asta te întristeaz şi te tulbur .
— Bineîn eles, confirm Matthew. Nu-i trecuse înc prin
cap s priveasc lucrurile în lumina aceasta, dar
fr mântând acum în minte acest gând, îl g si mângâietor şi
profund liniştitor pentru amorul s u propriu.
— Ce gândeşte tata despre Agnes şi tine? întreb deodat .
O privi uimit, înainte de a-i r spunde cu indignare:
— Ce vrei s spui, Mary? Miss Moir este o fat extrem de
onorabil şi nimeni n-ar putea spune ceva împotriva ei. E o
fat remarcabil de fin ! Ce te-a f cut s m întrebi?
— O, nimic special, Matt! r spunse ea vag, ferindu-se s
dea glas ideii absurde care-i venise. Agnes Moir, merituoas
şi demn de admira ie din orice alt punct de vedere, nu era
decât fiica unui mic şi foarte neînsemnat cofetar; şi cum
Brodie inea şi el, cel pu in în teorie, o pr v lie, nu o putea
respinge pe Agnes din acest motiv. Dar el fusese acela care

77
ob inuse acest post pentru Matthew, insistând s plece în
India; şi Matthew avea s stea cinci ani acolo. Rev zu, ca în
lumina unui fulger, expresia de s lbatic şi muşc tor
amuzament din privirea tat lui ei atunci când anun ase,
pentru prima dat , so iei sale însp imântate şi fiului s u
speriat, inten ia sa de a-l trimite pe acesta departe de ar .
Pentru prima oar mijise în cugetul ei o imagine vag despre
mentalitatea tat lui ei. Se temuse întotdeauna de el şi-l
respectase, acum îns , aceast lic rire brusc o f cu
aproape s -l urasc .
— Am plecat, Mary, spuse Matthew. La revedere.
Mary deschise gura, gata s vorbeasc , dar în timp ce
mintea ei se mai fr mânta cu acea b nuial nedesluşit ,
privirea i se opri asupra atitudinii supuse, lipsite de energie
a fratelui ei, care c uta în zadar s lupte cu descurajarea. Îl
l s s plece f r a mai rosti vreun cuvânt.
Dup ce o p r si, Matthew porni înainte cu paşi mai
hot râ i, înc lzindu-şi încrederea în sine, care era atât de
zdruncinat , la focul pe care, f r s -şi dea seama, sor -sa îl
a â ase în el. Desigur, îi era team s-o p r seasc pe Agnes!
Sim ea c descoperise, în sfârşit, cauza deprim rii sale, c
b rba i mai tari decât el ar fi şov it din pricini mai m runte,
c descurajarea lui f cea cinste inimii sale de îndr gostit
înfocat. Începu s se simt mai mult ca un alt Livingstone
decât ca un proasp t recrut. Fluier tare câteva m suri din
Juanita, îşi aduse aminte de mandolina lui, se gândi cam
anapoda la doamnele de pe vaporul Irrawady sau poate din
Calcutta şi se sim i, în general, mai bine.
Când ajunse la locuin a familiei Moir, îşi recâştigase o
p rticic din elanul s u obişnuit şi urc în salturi scara,
c ci, dat fiind c aceast familie era nevoit s locuiasc
deasupra pr v liei, erau multe trepte de urcat; ba mai r u
înc , intrarea se g sea la cap tul unui coridor îngust. Îşi
revenise efectiv atât de bine, încât mânui cu mult hot râre
cioc naşul de la uş şi avea acum o atitudine ce nu p rea
deloc încântat de acest mediu oarecum inferior şi nedemn
de un b rbat al c rui nume avea, poate, s str luceasc

78
într-o bun zi în analele imperiului. O privi, de asemenea, cu
o expresie de superioritate pe feti a care ajuta în cofet rie şi
care acum, travestit , de bine de r u, în slujnicu , îi
deschise uşa şi-l introduse în salonaşul unde Agnes,
eliberat de servitutea tejghelei – cu toate c ora închiderii
nu sosise înc – şedea aşteptându-l pe Matt al ei. Mâine nu
va putea lipsi de la locul ei de munc , ca s -l înso easc la
Glasgow, ast -sear îns , el era numai al ei.
Salonaşul era rece, umed, nefolosit şi neprimitor, cu
mobila lui greoaie de mahon, al c rei model complicat se
pierdea într-un joc voluptuos de curbe şi volute, şi a c rei
tapiserie de p r de cal era ascuns de învelitori. Podeaua era
acoperit cu o muşama care lucea ca o strad udat . Pe
pere i, vite din inutul de munte, înfior tor pictate în ulei,
priveau descurajate spre pian, acest simbol de distinc ie,
care purta pe capacul s u îngust şi supraînc rcat trei p s ri
împ iate, din specii necunoscute, aşezate muteşte sub un
glob de sticl , în mijlocul unei p duri de fotografii. Agnes ca
sugaci, ca fraged copil , ca feti , ca domnişoar , Agnes
într-un grup la excursia anual a breslei patiserilor şi
cofetarilor, la serbarea „Societ ii de temperan a
tineretului”, la plimbarea „Slujitorilor prin munc ai
bisericii” – toate, absolut toate se aflau acolo.
Şi iat-o şi pe Agnes în carne şi oase, în adev ratul în eles
al cuvântului, c ci, deşi mic de statur , avea, asemenea
mobilei din camer , o înclina ie spre curbele excesive, mai
ales la şolduri şi la piept, care erau pline şi promiteau un
volum şi mai mare pentru viitor. Avea tenul închis şi ochi ca
pruna, sub sprâncene negre, obraji m slinii şi buze roşii şi
c rnoase, din care cea superioar era uşor umbrit de un
puf moale şi fin, ce ascundea îns în el amenin ri
întunecate pentru mai târziu.
Îl îmbr iş cu mult c ldur . Era cu cinci ani mai mare
decât Matthew şi-l pre uia în consecin . Acum îl lu de
mân , îl conduse pân la sofa şi se aşez o dat cu el pe
aceast mobil pu in îmbietoare, care, la fel ca salonaşul,
era destinat efuziunilor lor.

79
 — Iat deci ultima noastr sear ! oft ea.
— O, nu spune asta, Agnes! r spunse el. Vom putea
totdeauna s ne gândim unul la altul. Vom fi împreun în
gând.
Cu tot devotamentul ei pentru biseric , Agnes poseda,
judecând dup exteriorul ei, posibilit i ascunse pentru o
comuniune mai strâns decât aceasta. Nu-şi d dea, fireşte,
seama de acest lucru şi l-ar fi respins cu vehemen , dar oft
adânc când îi spuse: „Aş vrea s te ştiu mai aproape decât în
India”, lipindu-se mai strâns de el.
— Timpul va trece ca vântul, Agnes, Curând, foarte
curând, voi fi iar şi aici, cu buzunarul plin de rupii. Era
mândru de a cunoaşte atât de bine moneda str in şi
ad ug : O rupie valoreaz cam un şiling şi patru pence.
— Nu-mi pas acum de rupii, Matt. Spune-mi c m
iubeşti!
— Da, te iubesc şi de aceea sunt atât de nenorocit c plec.
N-am fost în apele mele în zilele din urm , ba complet
zdrobit.
Se sim ea cu adev rat nobil de a fi depus la picioarele ei
povara suferin elor sale.
— N-ai s vorbeşti cu niciuna din acele femei str ine, nu-i
aşa, Matt? N-aş avea încredere în ele, pe cât îmi pot da
seama: un obraz dr gu poate ascunde o inim mârşav .
N-ai s ui i asta, nu-i aşa, iubitul meu?
— Bineîn eles c nu.
— În elegi, scumpul meu, c un tân r chipeş ca tine risc
s fie supus multor ispite în rile acelea calde. Femeile de
acolo nu se dau în l turi de la nimic pentru a pune mâna pe
un b rbat din clipa când şi-au aruncat ochii pe el, mai ales
dac e vorba de un tân r de treab … asta nu face decât s le
a â e mai mult, iar mica ta Agnes nu va fi acolo ca s vegheze
asupra ta, Matt. Vreau s -mi promi i c ai s fii cu b gare de
seam … de dragul meu.
Era un sentiment delicios pentru el s se simt dorit cu
atâta ardoare, s vad c de pe acum era geloas pe el pân
la disperare şi, tr gând parc cu coada ochiului la cuceririle

80
sale viitoare din India, murmur pe un ton solemn:
— Da, Agnes, îmi dau seama cât de adev rate sunt
cuvintele tale. Calea mea va fi poate grea, dar n-am s las pe
nimeni s m compromit în ochii t i. Dac ceva se va pune
între noi, vina nu va fi a mea.
— O, Matt, iubitul meu, şopti ea, s nici nu pomeneşti de
asta! N-am s pot dormi gândindu-m la toate zv p iatele
care se vor ine dup tine. Fireşte, nu sunt neîn eleg toare.
M-aş bucura dac ai face cunoştin acolo cu femei
cumsecade, serioase, poate cu misionare sau cu doamne
care lucreaz pentru cauza creştin . Ar fi bine pentru tine s
intri în leg tur cu câteva femei cu sentimente materne, care
s aib grij de tine şi s - i cârpeasc poate ciorapii. Dac
mi-ai da de veste, aş putea s le scriu.
— Desigur, Agnes, r spunse, nu prea încântat de sugestia
ei şi ferm convins c femeile b trâioare descrise de ea n-ar
forma tocmai societatea dorit . Fireşte, nu pot fi sigur c voi
întâlni vreo doamn de acest fel. Trebuie s v d întâi cum
stau lucrurile acolo.
— Ai s te descurci foarte bine, Matt, îl asigur ea cu
dragoste. Nici nu se poate altfel pentru un om cu manierele
tale. Afar de asta, şi muzica ta î i va fi de mare ajutor în
societate. i-ai luat cu tine toate cântecele?
Matt d du din cap în semn de confirmare, ad ugând:
— Mi-am împachetat şi mandolina. I-am pus ieri o nou
panglic roz.
Agnes strânse din sprâncene gândindu-se la cei ce aveau
s se bucure la vederea acestei podoabe înnodate pe un
instrument atât de romantic; dar nevoind s insiste prea
mult, îşi în buşi cu greutate temerile şi, silindu-se s
zâmbeasc , mut conversa ia pe un f gaş mai înalt.
— Şi corul bisericii î i va duce lipsa, Matt. Repeti iile nu
vor mai fi la fel f r tine.
Matt protest cu modestie, ea îns nu admise aceast
împotrivire a lui.
— Nu, strig ea, nu t g dui, dragul meu! Vocea ta va lipsi
în biserica noastr . Î i aduci aminte de seara aceea când,

81
dup repeti ie, m-ai înso it pentru prima oar pân acas ?
N-am s uit niciodat felul în care mi-ai vorbit, scumpul
meu. Nu- i aminteşti ce mi-ai spus?
— Nu-mi aduc aminte acum, Agnes, r spunse, f r s dea
aten ie spuselor ei. Nu mi-ai vorbit tu întâi?
— Vai, Matt! oft ea, c scând mustr tor ochii la el. Cum
po i spune una ca asta? Ştii bine c toat seara te-ai uitat la
mine peste cartea de imnuri şi c mi-ai adresat primele
cuvinte! Te-am întrebat doar dac mergi în aceeaşi direc ie
cu mine.
Matt d du din cap în semn de scuz :
— Îmi aduc aminte acum, Agnes! Am mâncat împreun
toat punga de acadele de tot soiul pe care o aveai cu tine.
De altminteri, erau excelente.
— Am s - i trimit în fiecare lun o cutie de tinichea plin
de dulciuri, îi promise cu zel. Nu aveam inten ia s
pomenesc de acest lucru, dar pentru c ai adus vorba despre
el, pot s i-o spun, dragul meu. Ştiu c - i plac zaharicalele
şi n-ai s g seşti în locurile acelea cofeturi cum trebuie. Vor
rezista bine pân acolo dac i le voi trimite într-o cutie de
tabl , îi mul umi cu un zâmbet satisf cut, dar înainte s
poat rosti un cuvânt, ea se gr bi s continue, b tând fierul
recunoştin ei sale cât era cald:
— Nu e niciun lucru pe care mica ta Agnes nu l-ar face
pentru tine, Matt, cu condi ia s n-o ui i, urm ea cu
c ldur . Trebuie s te gândeşti neîncetat la mine. Ai cu tine
toate fotografiile mele? Pune una în cabina ta, de îndat ce te
sui pe vapor, da, dragul meu?
Îşi l s capul s atârne mai greu pe um rul lui, ridicând
spre el o privire cuceritoare.
— S rut -m , Matt! Ah, ce minunat a fost! E delicios s
sim i c eşti logodit . E o leg tur aproape tot atât de tare ca
şi c s toria. Nicio fat cumsecade nu poate sim i ce simt eu,
dac nu e logodit de-a binelea cu tân rul ei.
Cum divanul p rea s nu aib arcuri, Matt începu s se
simt copleşit de povara considerabil pe care o avea de
sus inut. Dragostea sa de novice pentru miss Moir,

82
stimulat de m gulirea viclean a aten iilor ei, nu era destul
de tare ca s reziste vehemen ei acestei îmbr iş ri
dr g stoase.
— Îmi dai voie s fumez? suger cu tact.
Agnes îşi ridic privirea şi, sub încâlceala neagr ca
cerneala a p rului ei, ochii ei umezi înotau în lacrimi.
— În ultima sear ? întreb ea pe un ton de mustrare.
— Credeam c m-ar putea înt ri, murmur el. Zilele din
urm au fost foarte grele pentru mine, toate preg tirile astea
cer un mare efort.
Ea oft , se ridic în sil şi spuse:
— Fie, dragul meu! Nu- i pot refuza nimic. Trage câteva
fumuri, dac crezi c - i va face bine. Dar nu trebuie s
exagerezi cu fumatul în India, Matt. Nu uita c eşti cam slab
de piept. Ad ug apoi, cu generozitate: Las -m s - i aprind
aceast igar , de vreme ce e pentru ultima oar .
D du foc cu timiditate micului trabuc cam îndoit pe care
Matthew îl lu din buzunarul vestei şi-l observ cu team
când scoase, într-o viril t cere, nori groşi de fum. Acum îl
putea iubi şi admira numai de la distan , dar cu bra ul
întins continua s se joace cu lan ul lui de ceasornic.
— Ai s duci lipsa micii tale Aggie, nu-i aşa, Matt? îl
întreb ea cu pasiune, dar tuşind uşor din cauza mirosului
tare al ig rii de foi.
— Da, îngrozitor! r spunse el solemn. Gusta din plin
pl cerea acestei situa ii: el fumând eroic, ea şezând la
picioarele lui, plin de dr g stoas admira ie feminin . Va
fi… de neîndurat. Ar fi vrut s spun cu energie „infernal”,
dar din respect pentru ea folosi expresia mai pu in
b rb teasc , cl tinând totodat din cap, ca şi cum ar fi pus
la îndoial capacitatea sa de a suporta toate aceste încerc ri.
— Trebuie s suferim unul de dragul celuilalt, spuse
Agnes suspinând. Simt c aceast suferin te va face s
înfaptuieşti lucruri mari acolo. Ai s -mi scrii, povestindu-mi
toate faptele tale?
— V voi scrie, ie şi Mamei, cu fiecare vapor, îi promise
Matthew.

83
 — Voi p stra, bineîn eles, un contact strâns cu Mama,
r spunse Agnes, ca şi cum ar fi apar inut deja familiei.
El sim i c rug ciunile a dou femei fidele şi iubitoare se
vor în l a la unison pentru el, în vreme ce va înfrunta aspra
lui sarcin în ri îndep rtate, dar trabucul, în ciuda
eforturilor sale de a-i prelungi durata, începu s -i ard
buzele, astfel c sfârşi prin a-l arunca cu regret. Agnes îşi
cuib ri îndat capul pe pieptul lui, spunând:
— S rut -m iar şi, iubitule! Apoi, dup o pauz , suger
seduc tor, în şoapt : Ai s te întorci la mine, mare, puternic,
îndr zne , nu e aşa, Matt? Îmi place s m simt strâns cu
putere de bra ele tale, oricât de tare ai vrea.
Cuprinzându-i moale umerii cu bra ul, avu oarecum
sentimentul c exigen ele ei erau prea mari fa de un b rbat
care avea de înfruntat a doua zi primejdiile unei c l torii
grele şi aventuroase.
— Mi-e într-adev r ruşine s -mi ar t în chipul acesta
sentimentele, urm ea cu sfial , dar nu e nimic r u în asta,
Matt, nu-i aşa? Ne vom c s tori de îndat ce te vei întoarce.
Mi se rupe inima la gândul c nu ne-am putut cununa
înainte de plecarea ta. Mi-ar fi pl cut s m îmbarc cu tine.
— Dar, Agnes, protest el, e o ar cu totul nepotrivit
pentru o femeie alb !
— Sunt multe acolo, Matt, foarte multe! Neveste de ofi eri
şi câte şi mai câte! Am s merg cu tine, dac va trebui s mai
pleci acolo dup ce stagiul t u va expira, spuse ea cu
hot râre. Numai faptul c trebuie s - i croieşti un drum
acolo ne-a împiedicat, dragul meu.
Matthew p str t cerea, uimit de tonul hot rât al
cuvintelor ei. Nu se socotise niciodat atât de aproape de
altar şi nici nu b nuise c Agnes avea atâta ascendent
asupra lui; g sea, de asemenea, c îmbr işarea se
prelungea la nesfârşit. În cele din urm spuse:
— Îmi pare r u, dar trebuie s plec, Aggie.
— Dar e înc atât de devreme, Matt! obiect iritat . De
obicei, nu pleci înainte de zece.
— Ştiu, Agnes, dar mâine m aşteapt o zi grea, r spunse

84
el cu gravitate. La prânz trebuie s fiu pe vapor.
— Desp r irea asta o s m omoare, spuse ea pe un ton
tragic, dându-i drumul cu ciud .
În timp ce se ridica, îndreptându-şi cravata,
scuturându-şi pantalonii şi inspectând dunga lor bo it ,
Matthew îşi spunea c nu-şi pierduse chiar vremea şi c era
pl cut s ştie c existau femei gata s moar pentru el.
— R mâi cu bine, Agnes, exclam cu b rb ie,
departându-şi picioarele şi întinzându-i amândou mâinile.
Ne vom revedea.
Agnes se arunc din nou în bra ele lui deschise,
îngropându-şi capul în pieptul lui, în timp ce sughi urile ei
puternice îi scuturau pe amândoi.
— Simt c n-ar fi trebuit s te las s pleci! strig cu o voce
întret iat , când el se desprinse de ea. N-ar trebui s renun
aşa de uşor la tine. Te duci prea departe. M voi ruga totuşi
pentru tine, Matt! Dumnezeu s mi te p streze! spuse
printre lacrimi, coborând scara cu el.
Ajuns în strad , Matthew se sim i consolat, uşurat, înt rit
de jalea ei, ca şi cum ravagiile pe care le provocase în inima
ei feciorelnic l-ar fi înnobilat, i-ar fi în l at statura cu câteva
degete. Dar culcându-se devreme, în vederea eforturilor ce-l
aşteptau a doua zi, cuget c miss Moir fusese poate prea
insistent în aten iile fa de el, iar când era gata s
adoarm , îşi d du seama c un b rbat trebuie s
chibzuiasc de dou ori înainte de a se lega, nu s se
pripeasc , mai ales când acel b rbat era un tip atât de iste
ca Matthew Brodie.
În diminea a urm toare, deşi se trezise devreme, Mama
nu-l l s s se scoale din pat înainte de ora nou .
— Nu te gr bi! Vom proceda pe îndelete! Cru - i puterile,
b iatul meu, îi spuse când îi aduse ceaiul. Avem tot timpul şi
te aşteapt o c l torie lung .
Îl vedea, de bun seam , c l torind f r a se opri pân la
Calcutta; şi din pricina întârzierii cu care se sculase, el nu
era îmbr cat decât pe jum tate când tat -s u îl strig de la
cap tul de jos al sc rii. Brodie nu era dispus s se abat nici

85
cu un pas de la obiceiurile sale; s-ar fi f cut, în ochii s i,
vinovat de o sl biciune aşteptând pân la plecarea fiului
s u; aşadar, la nou şi jum tate, întocmai ca în celelalte zile,
era gata s porneasc la pr v lie. Când Matthew coborî în
grab scara, în c maş şi pantaloni, cu un prosop în mân şi
cu p rul înc ud, atârnându-i pe obrazul palid, şi se apropie
de tat l s u în vestibul, Brodie îl a inti cu o privire
magnetic , re inându-i un moment c ut tura nesigur :
— Ei bine, Matthew Brodie, spuse el, coborându-şi ochii
spre fiul s u, pleci ast zi la drum, şi asta înseamn c - i iei
pe cinci ani r mas-bun de acas . Sper din tot sufletul c în
aceşti ani ai s - i dovedeşti puterile. Eşti un b iat cam
molâu şi mototol, iar maic -ta te-a r sf at mult, dar trebuie
s zac ceva bun în tine. Trebuie s zac , strig el, c ci eşti
fiul meu! Î i cer s-o dovedeşti. Priveşte oamenii în ochi şi
nu- i l sa capul s atâme ca un câine. Te trimit acolo ca s te
fac om. Nu uita c eşti fiul şi, da, moştenitorul lui James
Brodie! i-am procurat tot ce- i trebuie, urm el. Un post de
încredere, care- i deschide mari posibilit i. i-am asigurat
cel mai bun echipament care poate fi cump rat cu bani şi,
ceea ce pre uieşte mai mult, i-am d ruit un nume. Fii
b rbat, domnule, şi, mai presus de orice, fii un Brodie!
Poart -te ca un Brodie în orice împrejurare şi Dumnezeu s
te ajute!
Strânse cu t rie mâna fiului s u, se întoarse pe c lcâie şi
ieşi pe uş .
Matthew îşi termin toaleta ca într-un vârtej, ajutat de
Mama, care ieşea şi intra neîncetat în odaie – îşi înghi i micul
dejun f r a-i sim i gustul şi fu surprins de zgomotul tr surii
care oprise în fa a casei, înainte ca el s se fi putut reculege.
Dar nu se terminase cu ur rile de desp r ire. B trâna
bunic Brodie, sup rat de a fi fost tulburat atât de
devreme, îi strig din capul sc rii, strângându-şi lunga
c maş de noapte în jurul picioarelor goale:
— Atunci, la revedere, şi bag de seam s nu te îneci pe
drum!
Nessie, sc ldat în lacrimi cu mult înainte de vreme, din

86
cauza acestei împrejur ri solemne, nu putu decât s
bolboroseasc , sughi ând:
— Am s - i scriu, Matt! Sper c busola î i va fi de folos!
Mary, adânc mişcat , îi cuprinse gâtul cu bra ele,
s rutându-l cu duioşie:
— Capul sus, drag Matt! Fii curajos, şi nimic nu te va
putea atinge! Şi nu o uita pe sora ta, care te iubeşte.
Acum era în tr sur cu Mama. St tu ghemuit şi apatic,
hurducat f r mil pân la gar , în vreme ce doamna Brodie
se uita mândr prin portier . Vedea în închipuire oamenii
f cându-şi semn cu cotul la trecerea impetuoas a
echipajului şi spunându-şi: „Uite-o pe doamna Brodie, îşi
înso eşte fl c ul care pleac la Calcutta! A fost o mam bun
pentru b iatul sta, da. E şi el un tân r minunat.” Şi aşa
mai departe. „Într-adev r, nu se întâmpl în fiecare zi ca o
mam din Levenford s -şi conduc fiul la vaporul ce pleac
spre India” – îşi spunea ea cu mul umire de sine,
strângându-şi mai bine paltonul în jurul ei şi c utând s
şad cât mai falnic în pr p ditul vehicul, de parc-ar fi fost
tr sura ei particular .
La gar , îi pl ti cu un aer demn vizitiului, tr gând cu
coada ochiului pe sub p l rie la cei câ iva hoinari afla i din
întâmplare sub arcada de la intrare, şi nu se putu opri s
spun nep s tor hamalului care ducea bagajele:
— Tân rul acesta pleac în India.
Hamalul, cl tinându-se sub greutatea cuf rului şi ame it
de mirosul de camfor ce emana din el, îşi suci gâtul lui roşu
pe dup col ul cuf rului, aruncându-i o privire ştears . Era
prea împov rat pentru a scoate o vorb .
Ajunser pe peron, dar trenul destinului avea întârziere,
c ci orarul c ilor ferate reunite de la Darroch şi Levenford,
obiect permanent al nemul umirii publice, nu-şi dezmin ea
nici de ast dat reputa ia şi nu aspira, de bun seam , nici
la cel mai sc zut grad de punctualitate. Mama b tea
neostenit din picior, strâmba ner bd toare din buze şi îşi
arunca în fiecare clip ochii la ceasul de argint atârnat de
gâtul ei cu un şiret de p r împletit. Matthew, care nutrea în

87
inim speran a dezn d jduit c pe linie avusese loc un
accident, se uita pierdut şi dezolat la hamal, care, în schimb,
privea cu gura c scat la doamna Brodie. Nu o v zuse
niciodat pân atunci şi urm rind cu o uit tur neroad
atitudinea ei suficient şi degajat , care ieşea cu totul din
cadrul celor ce se puteau vedea de obicei în partea locului, o
lua negreşit drept o fiin excep ional – o c l toare cu vast
experien european .
În cele din urm , se auzi din dep rtare un huruit
r sun tor, care îngrop ultimele speran e ale lui Matt.
Trenul intr gâfâind în gar şi, peste câteva minute, porni
din nou puf ind, luând cu sine pe doamna Brodie şi pe
Matthew, aşeza i fa -n fa pe banchetele tari din lemn, şi
l sând în urm un hamal, care se uita decep ionat la
moneda de un peni pe care cucoana i-o pusese cu un gest
m re în mân . Se sc rpin în cap, scuip cu dezgust şi îşi
alung din gând întregul episod, ca pe un mister ce dep şea
puterea lui de în elegere.
În tren, doamna Brodie folosi fiecare întrerupere
trec toare a huruitului asurzitor, spre a adresa fiului ei
câteva cuvinte vioaie, iar în pauzele dintre aceste paranteze
se uita la el cu admira ie. Matthew se zvârcolea pe locul lui;
îşi d dea seama c forma obiectul unei ac iuni de
îmb rb tare, lucru ce-i era de nesuferit. „Îi vine uşor ei, îşi
spunea înciudat, c ci nu e obligat s plece.”
În sfârşit, dup o c l torie care lui Matthew i se p ru
dureros de scurt , ajunser la Glasgow. De la gar , coborâr
pe Jamaica Street, trecând apoi pe Broomielaw pân la
docul Stobeross, unde vaporul Irrawady aştepta sub
presiune, flancat de dou remorchere. Le f cu impresia unui
vas enorm, cu zbaturi late ca aripile de liliac şi cu un coş pe
lâng care catargele celorlalte cor bii p reau pitice. Şi Mama
observ cu admira ie:
— Pe cuvântul meu, e un vapor mare şi puternic, Matt!
N-o s -mi fie fric pentru tine, ştiindu-te la bordul lui. Coşul
sta e tot atât de înalt ca turla bisericii de la noi. Priveşte şi
toat lumea asta de pe punte. Cred c trebuie s ne suim şi

88
noi.
Urcar împreun pasarela, ajungând pe punte, unde
începuse forfota îmbarc rii şi domneau o agita ie şi o
z p ceal nemaipomenite. Marinari alergau încoace şi
încolo, s vârşind adev rate minuni cu odgoanele; ofi eri în
uniforme cu fireturi strigau cu un aer important şi suflau
strident în fluiere; îngrijitori îi urmau pe pasageri şi pasageri
alergau dup îngrijitori; anglo-indieni, care se înapoiau în
ara lor de adop ie, se holbau irita i la cei ce le st teau în
cale; rudele, pe punctul de a se desp r i de ai lor, se
ciocneau cu picioarele de bare de fier şi de gr mezi de bagaje.
În fa a acestei activit i înfrigurate, încrederea în sine a
doamnei Brodie sc zu. Aerul de superioritate al
func ionarului care le f cu semn s coboare spre cabine o
intimid şi, cu toate c -şi propusese s se adreseze cel pu in
c pitanului, spre a-l recomanda într-o form potrivit pe
Matthew grijei lui speciale, îşi pierdu curajul; când se v zu
între pere ii c m ru ei îmbâcsite, care avea s -i serveasc
drept cabin lui Matt în cursul viitoarelor opt s pt mâni şi
sim i c vaporul se ridica şi se l sa în jos frecându-se de
ap r toarea cheiului, ea în elese c ar fi mai bine s coboare
cât mai curând pe uscat.
Acum, c adev rata desp r ire era iminent , exaltarea
factice izvorât din imagina ia ei romantic se dezumfl –
dup cum prev zuse cu ironie so ul ei – ca o b şic împuns
cu acul. Redeveni ceea ce era de fapt: o femeie slab , care
d duse via acestui copil, îl hr nise la sânul ei, îl v zuse
crescând pân la vârsta b rb iei, iar acum era pe punctul
de a cunoaşte desp r irea de el. O lacrim i se prelinse uşor
pe obraz.
— O, Matt, strig ea, am c utat s fiu tare de dragul t u,
iubitule, scumpul meu b iat, dar m doare s te pierd! M
întreb dac eşti f cut pentru acele locuri str ine. Aş prefera
s r mâi acas .
— Nici eu n-aş vrea s plec, mam , o implor el cu
ardoare, ca şi cum dânsa ar fi putut întinde mâna în ultima
clip , spre a-l scoate din aceast groaznic situa ie.

89
 — Trebuie s pleci, fiul meu! Lucrurile sunt prea înaintate
pentru a mai putea fi schimbate acum, spuse ea, dând din
cap cu triste e. Tat l t u a dorit-o tot timpul. Şi cuvântul lui
trebuia ascultat. Nu e alt cale. Dar ai s te sileşti s fii b iat
bun, nu-i aşa, Matt?
— Da, mam .
— Ai s -mi trimi i o parte din leafa ta, ca s-o depun pentru
tine la casa de economii?
— Da, mam .
— Ai s citeşti în fiecare zi un capitol din Biblie?
— Da. Î i promit, mam .
— Şi nu m uita, Matt.
Matthew izbucni într-un hohot de plâns copil resc,
întret iat de sughi uri.
— Nu vreau s plec! bolborosi el, ag ându-se de rochia ei.
M trimite i cu to ii acolo şi n-am s m mai întorc
niciodat . M duc la moarte sigur . Nu m l sa s plec,
mam !
— Trebuie s pleci! şopti ea. Ne-ar omorî dac ne-am
întoarce împreun ,
— Am s fiu bolnav pe vapor, scânci el. Simt de pe acum
cum mi se face r u. Am s m molipsesc de friguri acolo. Ştii
c nu sunt tare. Or s m doboare, te asigur, mam .
— Sst, fiul meu! murmur ea. Trebuie s te linişteşti. Am
s m rog lui Dumnezeu ca s te ocroteasc .
— Bine, mam , dac trebuie neap rat s plec, du-te
acum, gemu el. Nu mai pot s îndur. Nu sta aici ca s -mi
spui poveşti! S sfârşim cu asta! Las -m singur!
Maic -sa se ridic şi-l strânse în bra e; în sfârşit, devenise
o adev rat femeie.
— R mâi cu bine, fiul meu, şi Dumnezeu s te
binecuvânteze, rosti ea liniştit.
Când p r si cabina, cu ochii sc lda i în lacrimi şi cu capul
tremurând, el se arunc istovit pe cuşet .
Doamna Brodie coborî pasarela şi porni spre gara din
Queen Street. Trecând printre instala iile portuare, îşi târî
picioarele pe acelaşi pavaj pe care înaintase adineauri cu

90
atâta mândrie; treptat, trupul ei se aplec înainte; îşi l s ,
nep s toare, rochia s m ture praful; p şea cu capul în
piept, vrednic de mil ; un v l de renun are coborî asupra ei;
se trezise cu totul din vis; era acum din nou nefericita şi
supusa so ie a lui James Brodie.
În trenul ce o ducea spre Levenford se sim i obosit , sleit
de şirul gr bit de emo ii care-i str b tuser fiin a. O
toropeal o cuprinse, cufundând-o în somn. În întunericul
creierului ei adormit, vedenii r s reau din ascunzişurile lor
şi o chinuiau. Cineva o tr gea în jos, zdrobind-o cu pietre;
bolovanii cenuşii şi col uroşi o înconjurau din toate p r ile,
strivind-o. Pe p mânt, lâng ea, z ceau copiii ei, cu
m dularele întinse, într-o stare de sl biciune cadaveric , şi
pe când zidurile se l sau încet deasupra lor, ea se trezi cu un
ip t puternic, care se amestec cu şuieratul locomotivei.
Trenul se apropia de periferia Levenfordului. Ajunsese
acas .

A doua zi, pe la ora zece, dup ce st pânul casei îşi luase

micul dejun şi plecase, doamna Brodie şi cu Mary se aflau,
potrivit obiceiului, împreun în buc t rie, spre a se sf tui şi
a discuta treburile gospod reşti pentru ziua aceea. De ast
dat îns , şedeau acolo f r a trece în revist posibilit ile de
a deretica şi a cârpi, f r a delibera dac aveau s g teasc
pentru masa de sear tocan sau carne tocat , sau a chibzui
dac rândul de haine gri al tatei trebuia c lcat; p strau
amândou t cerea, oarecum ab tute. Doamna Brodie
sorbea cu triste e o ceaşc de ceai tare, iar Mary se uita
liniştit pe fereastr .
— Nu m simt bun de nimic ast zi, spuse în cele din
urm Mama.
— Nu e de mirare, dup ziua de ieri, oft Mary. M întreb
cum i-o fi mergând. Sper c nu l-a apucat înc dorul de cas .
Doamna Brodie cl tin din cap.

91
 — Cel mai grav lucru pentru el o s fie, m tem, r ul de
mare, c ci Matt n-a avut niciodat stof de marinar, s racul
de el! Îmi aduc bine aminte cum la doisprezece ani a fost
foarte grav bolnav pe vaporul spre Port Doran… şi marea nici
nu era prea agitat . Mâncase renglote dup cin şi n-am
vrut s -l împiedic, ca s nu-i stric b iatului pl cerea din ziua
aceea, dar le-a dat afar împreun cu bun tate de mas ,
care-l costase pe taic -s u nu mai pu in de o jum tate de
coroan 10. Vai, cum s-a sup rat taic -t u pe el, şi chiar şi pe
mine, de parc-ar fi fost vina mea c vaporul i-a întors
b iatului stomacul pe dos!
Se opri, pierdut în amintiri, apoi ad ug :
— Acum, când e departe, atât de departe, sunt mul umit
c m car eu nu i-am spus niciodat vreo vorb aspr . Nu!
Nu i-am vorbit niciodat cu mânie, necum s ridic vreodat
mâna împotriva lui, ca s -l pedepsesc.
— L-ai iubit totdeauna cel mai mult pe Matt, confirm
Mary cu blânde e, şi m tem c o s - i lipseasc mult,
mam .
— Vezi bine c o s -mi lipseasc , r spunse doamna
Brodie. M simt aşa de nenorocit , ca şi cum ceva din mine
îns mi ar fi plecat cu vaporul la şi nu se va mai întoarce
niciodat . Dar sper c şi el îmi va duce lipsa.
Ochii ei sticleau când urm :
— Deşi e b rbat în toat firea, a plâns în cabina lui ca un
copil, când a trebuit s -şi ia r mas bun de la mam -sa. E o
mângâiere pentru mine acest lucru, Mary, şi va r mâne o
mângâiere pân când dragile lui scrisori m vor consola.
Doamne, cât le aştept! Singura scrisoare pe care mi-a scris-o
vreodat a fost atunci când avea nou ani şi-l trimisesem
s -şi petreac vacan a la ferma v rului Jim, pentru c era
slab de pl mâni. Spunea în ea lucruri atât de interesante,
despre calul pe care înc lecase şi despre p str vul mic pe
care-l prinsese în râu. Am p strat-o pân azi în sertarul
meu. Trebuie s-o recitesc, da! încheie cu melancolic

O coroană = 5 şilingi.
10

92
pl cere. Am s scotocesc în sertarele mele ca s aleg toate
lucrurile r mase de la Matt. Va fi pentru mine o f râm de
mângâiere pân am s primesc veşti de la el.
— Vrei s golim ast zi odaia lui, mam ?
— Nu, Mary, nu trebuie s ne atingem de ea. E camera lui
Matt şi o vom p stra aşa cum e, pân când va avea din nou
nevoie de ea, dac lucrul sta se va mai întâmpla vreodat .
Sorbi cu poft o înghi itur de ceai.
— E dr gu din partea ta c mi-ai preg tit asta: îmi mai d
putere. În orice caz, cred c o s poat g si ceai bun în India,
e doar ara ceaiului şi a mirodeniilor. Ceaiul rece va fi
r coritor pentru el în c ldura de acolo. Apoi, dup o pauz :
De ce n-ai luat şi tu o ceaşc ?
— Nu m simt prea bine ast zi, mam .
— Ar i r u de câteva zile. Eşti palid ca o foaie de hârtie.
Dintre to i copiii, Mary era cea pe care doamna Brodie o
iubea mai pu in, dar fiind lipsit de favoritul ei, Matthew,
maic -sa se apropie mai mult de ea.
— N-o s facem niciun pic de cur enie în cas ast zi, nici
tu, nici eu; merit m amândou pu in odihn dup toat
oboseala din ultima vreme, urm ea. O s încerc poate s -mi
uşurez pu in gândurile citind, iar tu ai s ieşi în diminea a
asta, ca s faci cump r turile şi s iei pu in aer. O plimbare
cât timp vremea e senin şi uscat o s - i priasc . De ce
avem nevoie ast zi?
Cercetar c mara ca s vad ce lipseşte, iar Mary,
neîncrez toare în memoria ei, îşi f cu o mic list .
Cump r turile trebuia f cute în diferite pr v lii, c ci banii
de menaj nu erau prea larg calcula i, astfel c fiecare articol
trebuia cump rat acolo unde era mai ieftin.
— Putem s decomand m chiflele la franzel rie, de vreme
ce Matt e plecat. Tat -t u nu se atinge niciodat de ele.
Spune celor de acolo c nu mai avem nevoie de ele, zise
Mama. Vai, ce groaznic de goal îmi pare casa când m
gândesc c b iatul nu mai e aici! Îmi f cea atâta pl cere s -i
dau câte un lucru bun şi gustos!
— N-o s avem nevoie nici de atâta unt, mam . Îi pl cea

93
doar şi untul, suger Mary, cioc nind îngândurat cu
creionul în din ii ei albi.
— În orice caz, azi n-o s avem nevoie, r spunse Mama cu
oarecare r ceal , dar aş vrea s -mi cumperi, când ai s ieşi,
num rul din s pt mâna asta al Gândurilor bune. E tocmai
ce-i trebuie lui Matt şi am s i le trimit regulat. O s -l
îmb rb teze s le primeasc în fiecare s pt mân şi o s -i
ridice moralul.
Dup ce cercetar şi socotir tot ce aveau de cump rat,
evaluând cu grij costul total al târguielilor, Mary lu în
primire banii pe care maic -sa i-i num r din portmoneul ei
cam sub ire, îşi puse p l ria, apuc punga ei fin de re ea şi
porni s -şi fac cursele. Era fericit c iese la aer, c ci se
sim ea mai liber la trup şi la suflet dincolo de zidurile casei,
mai pu in sufocat , mai pu in stingherit de monotonia
invariabil a mediului. Afar de aceasta, fiecare drum în
oraş însemna pentru ea o deosebit şi pasionant aventur .
La fiecare cotitur , la fiecare col îşi re inea, plin de
aşteptare, respira ia, abia ridicându-şi privirea în n dejdea
şi de teama de a-l z ri pe Denis. Cu toate c nu primise o a
doua scrisoare – împrejurare fericit , poate, c ci în acest caz
ar fi fost cu siguran descoperit –, intui ia ei îi spunea c el
se întorsese acum din c l toria de afaceri; dac o iubea cu
adev rat, avea negreşit s vin la Levenford ca s-o caute. O
dorin instinctiv o f cu s -şi iu easc pasul şi-i gr bi în
acelaşi ritm b t ile inimii. Trecu pe lâng Câmpul comunal
cu un sentiment de jen , observând dintr-o privire rapid şi
sfioas c nimic nu mai r m sese de pe urma petrecerilor
din s pt mâna trecut , afar de urmele b t torite ale unei
infinit i de paşi, de p tratele şi cercurile p lite din locurile
unde fuseser ridicate bar cile şi corturile, şi de gr mezi de
resturi şi de cenuş fumegând , împr ştiate pe iarba c lcat
în picioare şi pâijolit ; dar pustietatea aceasta pres rat cu
gunoaie nu-i d du nicio emo ie, dispari ia gloatei aceleia
vesele nu trezi în ea niciun regret, c ci în inim îi st ruia o
amintire care nici nu p lise, nici nu era c lcat în picioare
sau pârjolit , ci care, pe zi ce trecea, se încingea mai tare.

94
 Dorin a ei de a-l vedea pe Denis devenise şi mai aprins , îi
f cea silueta gingaş s par eterat , înv luia ochii ei într-o
cea şi-i aşternea pe obraji o prospe ime asemenea aceleia a
unor flori de r sur abia deschise; dorul o în buşea, dându-i
un sentiment de dureroas am r ciune.
Ajuns în oraş, z bovi cu târguielile, întârzie în fa a
vitrinelor, în speran a c o uşoar atingere de bra o va face
s tresar . Alese c ile cele mai lungi şi str b tu cât mai
multe str zi, tot n d jduind s -l întâlneasc pe Denis. Dar
nu-l z ri şi atunci, în loc de a-şi ascunde privirea, începu s
caute cu team în jur, ca şi cum l-ar fi implorat s se arate,
s pun cap t aştept rii ei chinuitoare. Încetul cu încetul
lista târguielilor sc zu şi când ispr vi cu ultima
cump r tur , o cut mic , expresie a îngrijor rii, br zda
fruntea ei neted , iar acum, c suferin a provocat de
aştept rile ei înşelate punea st pânire pe întreaga-i fiin ,
col urile gurii i se l sar în jos, gata s plâng . Denis nu o
iubea şi din aceast pricin n-avea s mai vin . Fusese
nebun s -şi închipuie c avea s continue s o poarte în
inim pe ea, o biat f ptur atât de nepotrivit cu farmecul
lui, cu frumuse ea lui plin de gra ie. Cu amara certitudine a
disper rii, fata în elese c el nu se va întoarce la ea niciodat
şi c , asemenea unei p s ri r nite, care fâlfâie singuratic şi
neputincioas din aripi, va r mâne p r sit .
Acum nu-şi mai putea amâna întoarcerea, c ci sim ea
deodat , cu mişc toare demnitate, c nu-i era îng duit s se
lase v zut hoin rind pe strad şi înjosindu-se în ochii
tuturor, alergând dup un b rbat care-i ar tase dispre ; cu
sacoşa plin de pachete atârnându-i de bra ca o grea
povar , se întoarse brusc şi porni hot rât spre cas . Alese
acum str zile mai dosnice spre a se ascunde cât mai mult cu
putin , sim ind, dezolat cum era, c dac Denis nu o
dorea, nu avea nici ea s se arunce de gâtul lui; şi, în culmea
acestei îndurerate renun ri, îşi inea capul plecat, ocupând
cât mai pu in loc pe trotuarul în lungul c ruia p şea.
Era atât de resemnat s nu-l vad pe Denis, încât atunci
când acesta se ivi pe neaşteptate în fa a ei, ieşind din pasajul

95
ce ducea la gara cea nou , îi f cu impresia unei fantome
r s rite din neant, îşi ridic privirea pe care o inea în
p mânt, ca şi cum aceasta, speriat şi neîncrez toare, s-ar fi
împotrivit s lase încânt toarea viziune ce i se oferea pe
neaşteptate s -i p trund în suflet, s -l inunde de o bucurie
ce era poate ireal , un simplu miraj izvorât din n dejdile ei.
Dar nicio fantom n-ar fi putut înainta spre ea cu atâta
aprindere sau zâmbi atât de cuceritor, sau s -i apuce mâna
cu atâta c ldur , cu atâta fermitate, încât s simt , aşa cum
sim ea ea acum, b taia sângelui fierbinte în mâna arz toare
şi vie ce o strângea. Era Denis. Dar nu avea dreptul s fie
atât de vesel şi de transportat, atât de lipsit de griji şi de plin
de avânt, atât de netulburat de nicio amintire a desp r irii
lor. Nu în elegea oare c o silise s treac prin zile întregi de
ap s toare melancolie şi c doar cu o clip înainte fusese
cufundat în triste e şi dezn dejde, crezându-se p r sit ?
— Mary, exclam el, înv luind-o cu o privire fierbinte, m
simt ca în cer rev zându-te, şi ar i ca un înger! M-am întors
abia asear şi m-am gr bit s vin de îndat ce am putut
sc pa. Ce noroc c te-am întâlnit!
Îl iert într-o clip . Dezn dejdea ei se topi la c ldura
entuziasmului s u; triste ea ei pieri sub puterea contagioas
a zâmbetului s u plin de veselie; în schimb, o cuprinse o
brusc şi tulbur toare amintire a dulcei lor intimit i la
ultima întâlnire, şi o adânc sfial puse st pânire pe ea.
Se înroşi, v zându-l la lumina zilei pe acest tân r minunat
care, sub mantia întunericului prietenos, o inuse atât de
strâns în bra e şi fusese cel dintâi care s-o s rute şi s ating
cu mângâierile lui trupul ei feciorelnic. Ştia el oare cât se
gândise ea de atunci la el, câte emo ionante amintiri din
trecut şi câte viziuni nebuneşti de viitor o obsedaser ? Nu
îndr znea s se uite la el.
— Sunt atât de fericit s te rev d, Mary! Îmi vine s sar în
sus de bucurie! Î i pare bine s m vezi? continu el.
— Da, spuse cu voce înceat , plin de jen .
— Am atâtea lucruri s - i spun, pe care nu le-am putut
pune în scrisoarea mea. N-am vrut s scriu prea multe, de

96
team c ar putea fi interceptat . Ai primit-o?
— Am primit-o f r complica ii, dar te rog s nu-mi mai
scrii, şopti ea. Mi-ar fi fric pentru tine, dac ai face-o.
Ceea ce spusese în scrisoare fusese atât de îndr zne ,
încât gândul la ceea ce fusese trecut sub t cere o f cu s
roşeasc şi mai tare.
— N-o s mai am mult vreme nevoie s - i scriu, spuse el,
râzând cu în eles. Am s te v d atât de des acum! R mân la
birou o lun sau dou , pân la turul meu de toamn ; şi
pentru c a venit vorba despre afacerile mele, scumpa mea
Mary, trebuie s - i spun c mi-ai adus noroc, am primit de
dou ori mai multe comenzi de ast dat . Dac ai s m
inspiri mereu aşa, ai s -mi aduci în scurt timp o avere. Pe
cuvântul meu! O s trebuiasc s te întâlneşti cu mine, fie
numai ca s împ r im câştigul!
Mary îşi arunc , plin de team , privirea în jur, începând
s simt , chiar pe aceast strad liniştit , o mul ime de
priviri r uvoitoare îndreptate asupra ei şi în elegând din
impetuozitatea lui cât de pu in îşi d dea seama de situa ia
ei.
— Denis, îmi pare r u, dar nu mai pot s r mân aici… am
putea fi v zu i.
— Dar ce, e o crim s stai de vorb cu un tân r… mai
ales diminea a? r spunse cu blânde e şi în eles. Nu e niciun
r u, te asigur. Dar dac preferi s umbli, sunt gata s te
înso esc pân la cap tul p mântului! Da i-mi voie, doamn ,
s v duc o bucat de drum pachetele.
Mary cl tin din cap.
— Lumea ne-ar observa şi mai mult, r spunse ea timid ,
convins c to i ochii oraşului erau a inti i asupra ei în
timpul acestei plimb ri nechibzuite.
O privi duios, cu un aer protector, scrutând apoi strada în
toate direc iile, cu o privire de om cu experien , care ap ru
privirii ei smerite ca uit tura cutez toare a unui aventurier
aflat într-o ar duşman .
— Mary, iubita mea, spuse el acum pe un ton glume , nu-l
cunoşti înc pe b rbatul cu care te plimbi. „Foyle nu ştie ce e

97
înfrângerea”, iat deviza mea. Intr cu mine aici!
O apuc cu fermitate de bra , ducând-o cu câteva case
mai departe, iar apoi, înainte ca ea s -şi dea seama şi s se
poat m car gândi s reziste, o împinse pe uşa g lbuie a
cafenelei Bertorelli. Mary p li de team , sim ind c dep şise
de-a binelea limitele bunei-cuviin e şi c atinsese punctul
cel mai adânc al c derii ei. Privindu-l mustr tor pe Denis,
care zâmbea, exclam cu indignare:
— O, Denis, cum î i permi i?
Totuşi, rotindu-şi privirea în jurul s lii curate şi goale, cu
şirurile ei de mese cu t blie de marmur , cu micile oglinzi
str lucitoare şi pere ii tapeta i în culori vii, în timp ce se l sa
condus spre una din boxele cu banchete de pluş, care
sem nau întocmai cu banca ei de la biseric , fu cuprins de
o ciudat mirare, de parc s-ar fi aşteptat s g seasc o
spelunc murdar , potrivit pentru orgiile desfrânate care,
dac era vorba s dai crezare p rerilor preconcepute, erau
inevitabil legate de un local ca acesta.
Nedumerirea ei fu sporit când un b rbat pântecos, cu un
aer p rintesc şi cu o serie întreag de b rbii, una mai
prietenoas şi mai cumsecade decât alta, înaint zâmbitor
spre ei, se îndoi repede din acea parte a corpului unde ar fi
trebuit s se afle talia, şi spuse:
— Bun ziua, domnule Doyle, m bucur c v-a i întors.
— Bun diminea a, Louis!
Aşadar, acesta era monstrul în persoan .
— A i avut o c l torie pl cut , misser Doyle? F cut multe
afaceri, sper.
— Foarte multe, b trâne morman de osânz . N-ai aflat
înc la ora actual c sunt capabil s plasez orice? Aş reuşi
s vând o ton de macaroane pe str zile Aberdeenului.
Bertorelli râse, întinzându-şi bra ele cu un gest expresiv,
în timp ce chicotitul lui înmul ea perni ele de gr sime ce
încadrau fa a lui plin şi radioas .
— Asta nu greu, domnu’ Doyle. Maccheroni lucru bun, la
fel ca porridge; face oamenii mari, ca mine.
— Aşa e, Louis! Eşti un exemplu viu împotriva folosirii

98
macaroanelor. Dar s l s m silueta dumitale. Ce- i face
familia?
— O! Minunat! Bambino al meu aproape aşa mare ca
mine. Are deza doua b rbii.
Pe când se scutura de râs, Mary contempla din nou
înm rmurit spectacolul tragic oferit de un tic los ce-şi
ascundea mârş via sub masca unei false voioşii şi sub
aparen a unei omenii înşel toare. Dar zbuciumul gândurilor
ei fu întrerupt de Denis, care o întreb cu tact:
— Ce vrei s iei, Mary? Un „macallum”?
Avu curajul s dea afirmativ din cap, c ci cu toate c n-ar
fi ştiut s deosebeasc un „macallum” de o pricomigdal , era
peste puterile ei s -şi recunoasc ignoran a în fa a acestui
arhanghel al r ului.
— Excelent, delicios, aprob Bertorelli dep rtându-se.
— Dr gu om, spuse Denis. Extrem de cumsecade şi
amabil cum nu se mai poate.
— Dar, f cu Mary cu o voce tremur toare, se spun lucruri
atât de grozave despre el!
— Probabil c m nânc prunci! Cleveteli de oameni bigo i,
drag Mary. Va trebui s dep şim odat asemenea idei, dac
nu vrem s r mânem încremeni i în vremurile celui mai
negru obscurantism. Deşi e italian, e totuşi om. Vine dintr-o
localitate de lâng Pisa, unde se afl vestitul turn, acela
aplecat, care îns nu cade. O s mergem odat s -l vedem,
aşa cum vom vizita Parisul şi Roma – spuse el cu nep sare.
Mary se uita cu evlavie la acest tân r care se adresa
str inilor cu numele lor de botez şi care jongla cu capitalele
Europei, nu pe un ton l ud ros ca bietul Matt, ci cu o
siguran calm şi rece. Îşi imagina ce pasionant putea fi
via a lâng un b rbat ca acesta, atât de tandru şi totuşi atât
de tare, atât de blând şi totuşi atât de neînfricat. Sim ea c
era pe cale s -l adore.
Îşi mânc „macallumul”, un delicios amestec de înghe at
şi zeam de zmeur care – îmbinând esen a fin acidulat a
fructului cu dulcea a rece şi moale a înghe atei – se topea cu
un gust delicios şi neaşteptat pe limb . Sub mas , Denis îşi

99
lipea uşor piciorul de al ei, în timp ce ochii lui urm reau cu
vie mul umire naiva ei pl cere.
De ce oare, se întreba Mary, faptul de a fi împreun cu el o
umplea totdeauna de o atât de rar încântare? De ce se
deosebea el atât de mult prin bun tatea, generozitatea şi
toleran a lui de to i aceia pe care-i cunoscuse ea? De ce gura
lui arcuit , reflexele de lumin din p rul s u, felul cum îşi
inea capul îi f ceau inima s salte de fericire?
— Î i place aici? întreb el.
— E foarte dr gu , admise, murmurând cu supunere.
— E un local foarte cumsecade, confirm el, altminteri nu
te-aş fi adus aici. Dar orice loc e pl cut cât vreme suntem
împreun . sta-i secretul, Mary!
Ochii ei sclipeau privindu-l, toat fiin a ei aspira parc
efluviile vitalit ii sale nest vilite şi, pentru prima dat de
când se reîntâlniser , izbucni într-un râs spontan, fericit şi
deschis.
— Aşa te vreau, o încuraj Denis. Începusem s -mi fac
griji în privin a ta. Se aplec brusc peste mas şi apuc
degetele ei mici şi sub iri. Doresc atât de mult s te ştiu
fericit , scumpa mea Mary! Când te-am v zut prima oar ,
te-am iubit pentru farmecul t u, era îns un farmec
întristat. Am avut impresia c i-e team s zâmbeşti, ca şi
cum cineva ar fi nimicit toat veselia din tine. Din seara
aceea minunat pe care am petrecut-o împreun , m-am
gândit tot timpul la tine. Te iubesc şi sper c - i sunt drag şi
eu, c ci simt c suntem f cu i unul pentru altul. N-aş putea
s mai tr iesc f r tine şi vreau s fiu lâng tine, s observ
cum î i învingi triste ea, s te v d râzând de orice glum
prosteasc pe care am s i-o spun. Las -m s - i fac curte
f iş!
Mary r mase mut , adânc mişcat de cuvintele lui. În cele
din urm , rosti cu triste e:
— Nici nu- i dai seama cât doresc s fim împreun ! Mi-ai
lipsit atât de mult, Denis! Dar nu-l cunoşti pe tata. E un om
teribil. Are în el ceva de neîn eles. Mi-e fric de dânsul şi…
mi-a interzis s vorbesc cu tine.

100
 Privirea lui Denis se încrunt .
— Nu sunt destul de bun pentru el?
Mary îşi strânse involuntar degetele, ca şi cum ar fi
r nit-o.
— Vai, nu spune asta, drag Denis! Eşti minunat şi te
iubesc. Aş muri pentru tine; dar tata e omul cel mai autoritar
pe care i-l po i închipui… şi cel mai vanitos.
— Dar de ce? Are ceva contra mea? Doar n-am nimic,
Mary, de care s -mi fie ruşine. De ce zici c e vanitos?
Mary t cu o clip . Pe urm spuse încet:
— Nu ştiu! Când eram mic nu m-am gândit niciodat la
asta. Tata era ca un zeu pentru mine, atât de mare, atât de
puternic, fiecare cuvânt rostit de el era o porunc . Când am
mai crescut, aveam impresia c e la mijloc un mister, un
lucru care-l deosebeşte de oamenii obişnui i, care-l face s
caute a ne modela dup concep ia lui, iar acum mi-e team
c crede… F cu o pauz , privindu-l nervoas pe Denis.
— Ce crede? st rui el.
— Nu sunt sigur , vai! Abia îmi vine s-o spun. Se roşi
jenat şi continu gâfâind: Pare s -şi închipuie c ne
înrudim într-un fel cu neamul Winton.
— Cu Wintonii?! exclam el, nevenindu-i s cread . Cu
însuşi contele? Cum naiba i-a venit ideea asta?
Mary scutur din cap, trist şi nenorocit :
— Nu ştiu. Nu vorbeşte niciodat deschis despre ea, dar
ştiu c -i umbl tot timpul prin cap. Numele de familie al
Wintonilor e Brodie, în elegi… o, dar toat treaba asta e atât
de ridicol !
— Ridicol ! repet el. Aşa pare, într-adev r. Şi ce îşi
imagineaz s poat trage din asta?
— Nimic, strig cu am r ciune. Doar o satisfac ie a
mândriei sale. Ne face via a de nesuferit uneori. Ne
constrânge, ne impune s tr im altfel decât ceilal i. Suntem
izola i în casa asta, cl dit de el şi care ne apas la fel ca şi
dânsul.
Aprins de m rturisirea temerilor ei, ea exclam în cele
din urm :

101
 — O, Denis! Ştiu c e urât s vorbesc în felul sta despre
propriul meu tat , dar mi-e fric de el. N-ar consim i
niciodat , niciodat la logodna noastr .
— Am s merg s -i vorbesc, spuse Denis strângând din
din i. Am s -l conving, în ciuda voin ei lui, şi am s -l fac s
permit s ne vedem. Nu mi-e fric de el. Nu m tem de
niciun om pe lume.
Mary s ri în sus, cuprins de panic :
— Nu! Nu, Denis! S nu faci asta! Ne-ar pedepsi îngrozitor
pe amândoi! Ideea c tat l ei, cu for a lui grozav , cu
bestialitatea lui, l-ar putea schingiui pe acest tân r şi
frumos gladiator, o însp imânta. Promite-mi c n-ai s faci
asta! strig ea.
— Dar trebuie s ne vedem, Mary! Nu pot renun a la tine!
— Ne-am putea întâlni din când în când, spuse Mary.
— Asta nu duce la nimic, iubita mea, trebuie s stabilim
un plan precis. Ştii c vreau s m însor cu tine!
O privi drept în ochi; îi cunoştea naivitatea şi nu îndr zni
s spun mai mult. În schimb, îi lu mâna, o s rut uşor în
palm şi îşi lipi obrazul de ea,
— O s ne revedem curând, nu-i aşa? întreb f r mult
logic . Mi-e dor s m plimb din nou cu tine la lumina lunii,
s-o v d oglindindu-se în ochii t i, s v d razele ei jucându- i
în p r. Îşi în l capul uitându-se la mâna ei, pe care o inea
tot într-a lui. Mâinile tale, Mary, sunt moi, albe, gingaşe ca
nişte ghiocei. Îmi r coresc ca z pada obrazul fierbinte. Le
iubesc şi te iubesc.
O dorin p timaş de a o avea tot timpul lâng dânsul
puse st pânire pe el. La nevoie, avea s lupte pentru ea; va fi
mai tare decât împrejur rile ce îi desp r eau, mai tare decât
soarta îns şi. Cu o voce schimbat , rosti hot rât:
— Ai s te m ri i cu mine, Mary, chiar dac va trebui s
aştept m, nu-i aşa?
În timp ce şedea t cut în decorul ip tor al cafenelei
pustii, atingându-i uşor mâna şi aşteptând r spunsul, ea îi
citea în privire elanul cu care sufletul lui tindea c tre ea, şi
nu vedea în întrebarea lui decât dorin a de a o şti mereu

102
fericit lâng el. Uitând într-o clip greut ile, primejdiile şi
totala imposibilitate a realiz rii acestei dorin e, ignorând
totul despre c s torie, ştiind numai c -l iubeşte, uitând
pân şi de teama ei în fa a puterii lui şi topindu-se cu totul
în el, îl privi adânc în ochi şi r spunse:
— Da.
Tân rul nu se mişc , nu se arunc în genunchi într-o
izbucnire de recunoştin ; dar în t cerea lui, un val de
dragoste şi de fervoare indicibil trecu din fiin a lui în a ei,
prin mâinile lor ce se atingeau; din ochi îi âşni o privire
plin de atâta duioşie şi devotament încât, întâlnindu-se cu
privirea ei, se uni cu ea, înv luindu-i pe amândoi ca un nimb
de lumin .
— N-ai s regre i, iubita mea, şopti, aplecându-se peste
mas şi s rutând-o dulce pe buze. Am s fac tot ce-mi st în
putin , Mary, ca s te sim i fericit ! Am fost egoist, acum
îns ai s treci totdeauna înaintea mea. Am s muncesc din
greu pentru tine. Înaintez repede în cariera mea şi am s
înaintez şi mai repede. Am de pe acum un mic depozit la
banc şi în scurt timp, dac m aştep i, Mary, vom pleca de
aici şi ne vom c s tori.
Simplitatea uluitoare a solu iei o orbi şi gândindu-se cât
de uşor va fi pentru ei s fug pe neaşteptate, în secret, f r
ca tat l ei s ştie, s se smulg pe deplin de sub domina ia
lui, ea b tu vesel din palme şi şopti:
— O, Denis! E cu putin ? Nu m-am gândit niciodat la
asta!
— Da, e cu putin şi o vom face, Mary. Am s muncesc
din r sputeri ca s putem pleca cât mai repede. Adu- i
aminte de lozinca mea! Vom face din ea deviza familiei
noastre, f r s ne pese de Wintoni! Acum, nicio vorb în
plus, nicio alt grij pentru c pşorul t u. Las totul în
seama mea şi aminteşte- i numai c m gândesc la tine şi
m lupt tot timpul pentru tine. Va trebui, probabil, s fim
pruden i în ceea ce priveşte întâlnirile, dar voi putea,
desigur, s te v d din când în când… fie chiar numai ca s
admir de la distan linia elegant a siluetei tale.

103
 — Trebuie s te pot vedea câteodat ; mi-ar veni prea greu
altminteri, şopti ea, ad ugând cu ingenuitate: în fiecare
mar i m duc la bibliotec ca s schimb cartea mamei şi,
uneori, pe a mea.
— Crezi c n-am descoperit singur acest lucru,
ştreng ri o? r spunse Denis zâmbind. Sunt sigur c în
curând am s ştiu tot despre gusturile literare ale mamei
tale. Şi nu cunosc eu biblioteca? Am s fiu acolo, n-avea
grij . N-ai putea s -mi dai îns o fotografie, scumpa mea, ca
s -mi dea curaj între aceste întâlniri?
Îşi l s capul în jos, dându-şi seama de lipsurile ei şi de
ciud eniile educa iei ei, când îi r spunse:
— Nu am niciuna. Tata se opune.
— Cum? Dar p rin ii t i au r mas în urm , feti a mea! Va
trebui s -i trezim. Când te gândeşti c nu i-au f cut
niciodat o fotografie! Ce ruşine! Dar atâta pagub , de îndat
ce vom fi c s tori i, o s am eu grij s pun dr gu ul t u
obr jor s pozeze în fa a obiectivului. Cum î i place asta?
întreb el, sco ând la iveal fotografia cafenie şi cam ştears
a unui tân r degajat, stând cutez tor, dar totodat cu un aer
nepotrivit de vesel, în mijlocul unei îngr m diri de obiecte
care p reau a fi nişte pietre de mormânt în miniatur .
— Denis Foyle, anul trecut la Drumul Uriaşilor, explic el.
Baba care vinde acolo scoici, ştii, din cele mari, r sucite,
care- i şoptesc la ureche, mi-a dat cu ghiocul în ziua aceea.
Mi-a spus c am s fiu un b iat foarte, foarte fericit; trebuie
s fi ştiut, desigur, c aveam s te întâlnesc.
— Pot s-o p strez? întreb ea timid . O g sesc minunat .
— E a ta şi numai a ta, cu condi ia s-o por i lâng inim .
— Trebuie s-o port acolo unde nu o vede nimeni, r spunse
ea cu nevinov ie.
— Asta-mi convine de minune, spuse cu un zâmbet
mali ios, v zând-o c -i în elege gluma şi c , sfioas , roşeşte
pân la urechi. Dar se gr bi s fac îndat o precizare
onorabil : Nu te sup ra, Mary! Dar nu fac decât gafe cu
limba mea stângace.
Râser amândoi, dar în timp ce se l sa prad veseliei,

104
sim ind c ar fi în stare s -i asculte neîncetat glumele, ea
în elese scopul lor ascuns şi-i fu recunosc toare pentru
încercarea lui de a o îmb rb ta în vederea apropiatei lor
desp r iri. Curajul lui îi insufl t rie, felul lui deschis şi
îndr zne de a privi via a o stimul , aşa cum un vânt rece şi
curat învioreaz pe un prizonier dup o lung captivitate
într-un aer st tut. N p dit de toate acestea, ea spuse
involuntar şi cu simplitate:
— Cu tine, Denis, m simt fericit şi liber , pot r sufla.
N-am ştiut ce înseamn dragostea înainte de a te întâlni. Nu
m gândisem niciodat la ea… Nu în elegeam… acum îns
ştiu c pentru mine dragostea înseamn a fi mereu cu tine, a
respira acelaşi aer ca tine.
Se întrerupse brusc, speriat de îndr zneala ei de a-i vorbi
în acest chip. O vag amintire a existen ei ei anterioare, a
vie ii duse departe de el miji în conştiin a ei, iar când ochii îi
c zur pe gr mada de pachete de lâng ea, îşi aduse aminte
de Mama, care desigur se întreba ce se întâmplase cu ea; îşi
d du seama de nemaipomenita ei întârziere, de nevoia de a fi
prudent . Ridicându-se repede, spuse cu un scurt oftat:
— Trebuie neap rat s plec, Denis.
Cuvintele acestea îl f cur s simt toat povara
desp r irii iminente, dar nu încerc s-o fac s r mân , ci
ridicându-se imediat, b rb teşte, îi zise:
— N-aş vrea s pleci, iubita mea, şi ştiu c nici tu n-ai
vrea s pleci, dar acum vedem mai limpede viitorul. Nu avem
decât s ne iubim unul pe altul şi s aştept m.
Erau tot singuri. Disp rând definitiv, Bertorelli – cât de
monstru va fi fost – dovedise totuşi o în elegere omeneasc şi
o apreciere plin de tact a situa iei lor, care puteau s cad
în cump n , fie chiar numai uşor, fa de groz viile ce-i
fuseser puse în sarcin . Se s rutar repede, buzele lui
Mary atingându-le pe ale lui Denis uşor ca aripile unui
fluture. În fa a uşii schimbar o ultim privire, împ rt şire a
tainicei lor în elegeri, a încrederii şi iubirii lor, şi fiecare
închise în sine privirea celuilalt ca un nepre uit talisman.
Apoi Mary se întoarse şi plec .

105
 Sacoşa i se p rea acum ca un fulg; înainta cu paşi repezi
şi uşori în ritmul zglobiu al inimii, cu capul ridicat, cu
cârlion ii fluturând vesel în urma-i şi ajunse acas înainte ca
exaltarea s i se fi potolit. Când intr zorit în buc t rie,
doamna Brodie o privi întreb toare pe dup nasul ei strâmb:
— Ce te-a f cut s întârzii, fata mea? i-a trebuit mult
vreme pentru aste câteva cump r turi. Ai întâlnit vreun
cunoscut? S-a interesat cineva de Matt?
Mary fii cât pe-aci s -i pufneasc în obraz. Se întreb o
clip ce impresie i-ar face mamei ei dac i-ar povesti c
tocmai mâncase nişte dulciuri minunate, servite de un
bandit mârşav care tortureaz copilaşii cu macaroane, şi c
f cuse aceasta într-un primejdios local de perdi ie şi în
societatea unui tân r care-i propusese, de fapt, s -şi
petreac cu el luna de miere la Paris. F cu bine c se
st pâni, c ci dac-ar fi cedat, în be ia inimii ei, acestui gând
absurd, doamna Brodie s-ar fi îndoit, desigur, c fata ei e în
toate min ile sau ar fi leşinat pe loc.
— Oricum, aerul pare s - i fi priit, urm Mama, cu o
uşoar b nuial , c ci eşti roşie la fa ca un bujor.
Cu toat credulitatea ei, instinctul matern o f cea s pun
la îndoial c aerul din Levenford, atât de pu in învior tor de
obicei, putea avea un efect atât de mare.
— Da! M simt mult mai bine acum, r spunse Mary,
potrivit adev rului, cu buze frem t toare şi cu ochi ce
sclipeau.
— Când erai plecat , bunica mi-a pomenit de o scrisoare
pe care te-a v zut citind-o, st rui doamna Brodie, urm rind
gândul ei nebulos. Sper c nu eşti pe cale s faci vreo prostie
pe care tat l t u ar dezaproba-o. Nu te pune împotriva lui,
Mary. Cei care au încercat s-o fac s-au c it amarnic.
Rezultatul e totdeauna acelaşi. Suspin , n p dit de
amintiri, şi ad ug : Pân la urm , tot o s afle şi o s se
dezl n uie împotriva ta, iar sfârşitul o s fie dureros, da,
teribil de dureros.
Mary îşi arunc de pe ea pardesiul. Cu o mişcare brusc a
umerilor. În ceasul care trecuse, trupul ei zvelt îşi

106
recâştigase vitalitatea tinereasc şi poruncitoare. St tea
înfipt drept, plin de încredere şi de s lbatic bucurie.
— Mam , spuse ea râzând, nu te îngriji de mine. Lozinca
mea sun acum: „Mary nu ştie ce e înfrângerea”.
Doamna Brodie cl tin cu triste e din capul ei înclinat în
chip tragic şi, cuprins de nedumerire şi de o vag
presim ire, adun lucrurile cump rate de Mary; apoi,
l sându-şi capul şi mai melancolic într-o parte, asemenea
unei întrup ri a nenorocului şi a unor sumbre prevestiri,
p r si încet înc perea.

— Nessie, Mary! ip strident doamna Brodie, agitându-se

cu un zel frenetic spre a-l ajuta pe so ul ei s se îmbrace.
Veni i s -i pune i tat lui vostru ghetrele.
Era în diminea a de 21 august, una din zilele însemnate
cu roşu în calendarul lui James Brodie. Îmbr cat într-un
costum cu carouri mari albe şi negre şi pantaloni scur i şi
bufan i, şedea cu fa a congestionat , asemenea unui soare
roşu, c znindu-se s -şi pun ghetrele, pe care nu le mai
purtase de exact un an, când – deşi prefera s nu-şi aduc
aminte acum de acest fapt – întâmpinase aceleaşi greut i ca
s şi le încheie.
— Ce idee stupid a mai fost şi asta de a pune ghetrele
deoparte, f r a le fi uscat? se r sti el la nevast -sa. N-o
s -mi mai încap acum! Ce naiba, nu eşti în stare s p strezi
cum trebuie niciun lucru în casa asta? Nu vezi c s-au
strâmbat?
În mod inevitabil, când vreo treab nu mergea, vina era
aruncat pe umerii şubrezi ai nevestei sale.
— Nu poate omul s lase niciun lucru în cas f r ca vreo
fiin neroad s nu i-l strice! Cum s m duc la expozi ie
f r ghetre? Rândul viitor o s -mi cere i s merg f r guler şi
cravat .
— Dar, tat , r spunse sfioas doamna Brodie, cred c

107
por i ghetre pu in mai mari anul sta. Perechea nou pe care
i-am comandat-o chiar eu era cu o idee mai larg decât
celelalte.
— Prostii! mârâi el. Ai s spui, în curând, c picioarele
mele au crescut.
În clipa aceea, Nessie d du buzna în odaie ca un mânz,
urmat mai încet de Mary.
— Repede, repede, fetelor! le zori Mama. Aranja i-i tatei
ghetrele şi gr bi i-v , c ci a întârziat. Tinerele slujitoare se
puser în genunchi, desfâşurând toat dib cia şi for a
degetelor lor agile spre a-şi duce la cap t sarcina, în vreme
ce Brodie, r sturnat pe spate, fierbea de ner bdare şi arunca
priviri mânioase so iei sale, care st tea în fa a lui cu un aer
vinovat. Catastrofa era cu atât mai nepl cut pentru
doamna Brodie, cu cât, în acea zi deosebit , se putea conta
în mod normal pe buna lui dispozi ie, iar gândul c îşi
z d rnicise singura perspectiv , atât de rar , de a tr i o zi
f r accese de furie, c reactivase vulcanul adormit, era mai
umilitor pentru ea decât oc rile cu care o copleşea.
Era ziua expozi iei de vite din Levenford, eveniment agricol
de seam , la care se întrunea elita regiunii atât în ce priveşte
şeptelul, cât şi în ce priveşte popula ia uman . Lui Brodie îi
pl cea aceast expozi ie şi f cuse din apari ia lui la
deschidere un obicei anual nestr mutat. Îi pl ceau vacile
lucioase, cu ugerele umflate; arm sarii vânjoşi de
Clydesdale; caii îndesa i care defilau ridicând din picioare în
padoc; porcii îngr şa i care abia se ineau pe picioare; oile cu
lân bogat şi deas , şi se f lea cu priceperea lui în a aprecia
animalele.
„Eu, un p l rier!” p rea el s spun stând lâng juriu, cu
o mân strâns pe faimosul lui baston de frasin şi cu
cealalt înfundat în buzunarul hainei. „M pricep mai bine
la treaba asta decât ei.”
Era în elementul lui acolo. Se aşeza întâi în rândul din fa
al celor ce-şi d deau p rerea asupra animalelor,
distingându-se printre cei mai buni dintre ei; pe urm , cu
p l ria îndr zne împins pe ceaf , hoin rea printre corturi,

108
t ia cu briceagul lui când o bucat din cutare brânz , când o
felie dintr-alta, gustându-le cu un aer competent, la fel ca
diferitele probe de unt, de smântân , de lapte b tut; glumea
degajat cu cele mai durdulii l pt rese, care st teau în
spatele produselor expuse de ele.
Partea cea mai aproape de glie a eului s u înflorea în zile
ca acestea. Moştenise de la neamul mamei sale, Lumsden pe
nume, ale c rui vl stare fuseser timp de genera ii mici
fermieri pe domeniile con ilor de Winton, acea dragoste
adânc înr d cinat pentru p mânt, pentru produsele şi
vitele lui. Corpul lui tânjea dup munca aspr a ogoarelor,
c ci în tinere e mânase atelajul plugului peste huma
inutului Winton şi cunoscuse, de asemenea, fiorii izvorâ i
din contactul obrazului cu patul puştii. De la tat l s u,
James Brodie – acest b rbat amar, moroc nos şi
neînduplecat, al c rui unic copil era –, i se tr gea acea
mândrie hr nit din dorin a de a st pâni p mânt. Numai
vicisitudinile urm toare mor ii tat lui s u, care, dup ce
s r cise, îşi pierduse via a c zând de pe cal, îl silise s
îmbr işeze odioasa meserie de negustor.
Mai era îns un alt motiv, mai puternic, care-l atr gea la
expozi ie, şi anume dorin a arz toare de a intra în contact,
pe picior de egalitate, cu mica nobilime a comitatului şi a
oraşului. F r a adopta acolo o atitudine slugarnic , ci mai
degrab o uşoar arogan , orice semn de recunoaştere,
orice cuvânt de salut sau o conversa ie de câteva clipe cu o
notabilitate de rang şi distinc ie, îl umplea totuşi de
mul umire sufleteasc şi de o pl cere îmb t toare şi
exaltant .
— Am reuşit, tat . Am terminat cea dintâi! strig Nessie
triumf toare. Cu degetu ele ei, izbutise s încheie nasturii
uneia din ghetrele refractare.
— Haide, Mary! implor doamna Brodie. Eşti îngrozitor de
înceat ! Tat -t u doar nu poate aştepta toat ziua.
— Las-o s -şi fac treaba pe îndelete, zise Brodie cu
ironie. Dac tot am z bovit atât, pot întârzia de-abinelea.
Poate c dori i s m re ine i toat ziua aici, printre voi.

109
 — Nu e niciodat aşa de iute la treab ca Nessie, oft
doamna Brodie.
— Gata, spuse Mary în sfârşit, ridicându-se cu degetele
amor ite.
Tat l ei o m sur cu un aer critic.
— Ai început s te leneveşti, fata mea, sta-i cusurul t u!
Când m uit la tine, g sesc, z u, c devii gras ca o turl . Ar
trebui s m nânci mai pu in şi s lucrezi mai mult.
Se ridic şi se examin în oglind , în timp ce Mama ieşi cu
fetele din odaie. Şi cum imaginea sa reflectat îl privea cu
aprobare crescând , mul umirea de sine sfârşi prin a-i
reveni. Coapsele sale groase şi musculoase erau puse în
valoare de minune de stofa aspr a pantalonilor pân la
genunchi, iar pe pulpele sale umflate se mulau în chip nobil
ciorapii mi oşi, tricota i în cas ; umerii s i erau la i şi drep i
ca ai unui atlet, nicio uncie de gr sime nu-i deforma trupul,
iar pielea îi era nep tat , ca a unui copil. Era tipul des vârşit
al unui gentilom de la ar , şi cum acest fapt, pe care-l
cunoştea dinainte, îi era confirmat în chip şi mai conving tor
de str lucita imagine din oglind , îşi r suci musta a şi îşi
mângâie b rbia cu mul umire şi îngâmfare.
În acel moment, uşa camerei sale se deschise încet şi
bunica Brodie îşi vârî cu precau ie capul prin cr p tur ,
iscodind dispozi ia lui înainte de a vorbi.
— Pot s m uit pu in la tine înainte s pleci? spuse
linguşitor, dup o pauz prudent .
Ziua aceasta producea asupra sensibilit ii ei în declin un
efect vecin cu surescitarea, stimulat de amintirile din
tinere e, pe jum tate uitate, care o n p deau într-un
v lm şag incoerent.
— Ar i într-adev r minunat. Eşti tipul însuşi de b rbat
frumos, spuse ea c tre fiul ei. Ah, ce-aş mai da s pot merge
cu tine!
— Eşti prea b trân la din i, mam , ca s te ar t la
expozi ie, zise Brodie eschivându-se, şi totuşi ai merita un
premiu de rezisten .
Fiind cam tare de urechi, mam -sa nu auzi prea bine cele

110
spuse de fiu-s u, iar gândurile ei, care r t ceau departe, o
împiedicar s prind pe deplin în elesul acestor cuvinte.
— Da, devin cam prea b trân ca s m pot duce acolo, se
v it ea, dar a fost o vreme când eram printre cele dintâi la
mulsul vacilor, la privirea animalelor şi la op iala ce urma,
iar apoi la glumele şi jocurile pe drumul lung spre cas , în
aerul rece al serii. Toate îmi revin în minte. Ochii ei tulburi
se luminar . Ce minunate pâinişoare pr jite şi pl cinte se
g seau acolo, cu toate c nu m prea uitam la ele pe vremea
aceea! Oft , plin de regret pentru acele ocazii pierdute.
— Ptiu, femeie, nu po i s te gândeşti la altceva decât la
mâncare? Auzindu-te, s-ar zice c mori de foame, o mustr
Brodie.
— Nu, nu, James! Î i sunt recunosc toare pentru tot
ce-mi dai, şi-mi dai de ajuns. Dar dac vezi poate ast zi vreo
buc ic bun de brânz de Cheddar, nu prea scump – se
g sesc unele chilipiruri la spartul târgului – ai putea s mi-o
aduci, spuse ea b gându-i-se sub piele cu o privire
linguşitoare.
Brodie izbucni într-un râs zgomotos.
— Vai de mine! Ai s m omori, muiere! Te închini numai
la stomac. M aştept s -l v d ast zi pe sir John Latta. Vrei
poate s fiu înc rcat cu pungi şi pachete când am s -l
întâlnesc? strig el la dânsa, ieşind zgomotos din odaie.
Maic -sa alerg la fereastra camerei ei ca s -l vad
p r sind casa cu ifose. Avea s şad acolo aproape toat
ziua, încordându-şi privirea dup fiecare vit , bucurându-şi
ochii în fa a pancartelor colorate care le înso eau – cele roşii
pentru premiul întâi, cele albastre pentru cel de-al doilea,
cele verzi pentru al treilea, şi cele indiferente, galbene, care
înseninau doar „men iune onorabil ” – desfatându-se la
privirea forfotei şi înghesuielii oamenilor veni i de la ar şi
c utând, dar mereu f r succes, s z reasc în mul imea ce
trecea prin fa a casei vreo fa familiar de pe vremuri. Afar
de aceasta, nu-şi putea scoate din cap ideea c tot mai exista
o posibilitate – a c rei improbabilitate nu f cea decât s -i
a â e imagina ia – ca fiul ei s -i aduc totuşi vreun mic

111
cadou. În orice caz, îi ceruse acest lucru, şi mai mult nu
putea face, îşi spunea ea în gând, instalându-se cu poft în
fotoliul ei, spre a-şi începe pl cuta veghe.
Ajuns la piciorul sc rii în drumul s u spre uş , Brodie se
întoarse c tre Mary:
— Ai face bine s te duci la afacere ca s -i aduci aminte
n t r ului aceluia de Perry c am s lipsesc de acolo toat
ziua.
Pr v lia era cunoscut în casa Brodie doar sub numele de
„afacere”; prima denumire ar fi fost socotit meschin , ba
chiar înjositoare.
— Poate c a uitat c nu e liber ast zi. E în stare s -şi uite
şi capul, de bleg ce e. Şi caut s alergi, fata mea, ca s mai
pierzi din gr sime.
Mamei îi spuse:
— M întorc când ai s m vezi.
Era formula folosit în rarele ocazii când catadicsea s -i
spun la revedere so iei sale; de fapt îns , era un semn de
neobişnuit m rinimie, pe care Mama îl primea cu
recunoştin a cuvenit .
— Sper c ai s te distrezi, James, îi zise ea cu sfial ,
adaptându-şi r spunsul dispozi iei lui şi caracterului
memorabil al evenimentului. Numai cu asemenea prilejuri
extraordinare şi remarcabile îndr znea s foloseasc numele
s u de botez, dar când aceste prilejuri se ofereau, ea lua
acest risc asupra ei, socotind c -şi consolideaz astfel locul
modest şi neînsemnat pe care-l ocupa în stima lui.
Nu cuteza s se gândeasc la interesul pe care expozi ia
putea s -l prezinte şi pentru dânsa; trebuia s considere ca
o suficient mul umire pentru ea putin a de a admira
înf işarea impun toare a so ului ei, care pleca singur la
orice petrecere, ideea absurd c l-ar putea înso i
netrecându-i niciodat prin gând. Nu avea rochii, prezen a ei
era necesar acas , s n tatea ei şubred nu-i îng duia s
reziste eforturilor cerute de o zi petrecut în aer liber –
oricare din aceste motive era suficient, dup judecata ei
timid , ca s -i interzic a-l înso i. „Sper pentru el c vremea

112
va fi frumoas ”, murmur ea întorcându-se mul umit ca s
spele vasele, în vreme ce Nessie f cea tat lui ei semne de
adio de la fereastra salonului.
Îndat ce uşa din fa se închise în urma st pânului casei,
Mary sui încet în camera ei, se aşez pe marginea patului şi
se uit pe fereastr . Nu vedea, în lumina orbitoare a
dimine ii, cei trei mesteceni înal i, ale c ror trunchiuri
drepte şi netede luceau ca nişte catarge de argint; nu auzea
foşnetul şoptitor al frunzelor ce-şi ar tau când fa a
întunecat , când cea deschis în suflarea uşoar a brizei.
Şedea adâncit în gânduri, cugetând asupra observa iei
tat lui ei, întorcând-o în fel şi chip, cu nelinişte şi
îngrijorare: „Mary, devii gras ca o turl ”, îi spusese în
batjocur , în elegând de bun seam s spun c ea se
dezvolta, devenea mai plin , aşa cum se potrivea cu vârsta şi
cu creşterea ei rapid . Totuşi, aceast singur reflec ie, care
luminase brusc, ca o fulgerare, întunericul neştiin ei ei,
stingându-se apoi din nou, stârnise deodat în mintea ei o
adânc tulburare.
Maic -sa, care asemenea unui stru îşi ascunsese cu
nervozitate capul în fa a celei mai mici aluzii la aceast
tem , dac ea ap rea vreodat la orizontul discu iilor din
cas , nu o l murise nici m car asupra celor mai elementare
aspecte ale problemei sexuale, r spunzând cu oroare la orice
întrebare direct şi naiv pe care fata ei i-ar fi adresat-o:
„Taci din gur , Mary! Despre lucrurile astea nu se vorbeşte.
O fat cuminte nu se gândeşte la asemenea lucruri. E o
ruşine s pui astfel de întreb ri.” Leg turile ei cu alte fete
fuseser totdeauna atât de superficiale, încât nu se l murise
niciodat asupra acestui subiect nici prin reflec iile înso ite
de chicoteli pe care chiar şi cele mai âfnoase şi apatice
gâsculi e din oraş şi le permiteau câteodat . Pu inele
frânturi ale conversa iilor de acest soi pe care le putuse
surprinde nimeriser în urechi neîn eleg toare sau fuseser
respinse de ging şia fireasc a sim irii ei; şi astfel tr ise
într-o naiv neştiin , refuzând poate s cread – dac
vreodat se gândise la aceasta – c pruncii ajung pe lume cu

113
ajutorul berzei, dar r mânând într-o sublim ignoran a
celor mai elementare realit i ale procrea iei.
Chiar şi acum, faptul c de trei luni func iunile normale
ale corpului ei fuseser tulburate nu agitase iezerul cristalin
al cugetului ei. Totuşi, observa ia brutal f cut de tat l ei în
diminea a aceea, deformat de vreun proces ascuns de
gândire al min ii ei şi t lm cit în alt sens, o izbise cu o
zdrobitoare violen .
Era oare diferit acum? Îşi trecu cu febrilitate mâinile
peste trup. Acest trup îi apar inea, era în întregime al ei; cum
ar fi putut el s se schimbe? Cuprins de spaim , s ri în sus,
încuie uşa camerei, îşi smulse corsajul şi fusta de caşmir,
juponul, c maşa lipit de corp, dezbr cându-se cu totul şi
sfârşind prin a sta nedumerit acolo, în casta ei nuditate,
pip indu-şi corpul cu mâini nesigure. Niciodat pân atunci
nu-l examinase decât cu un interes fugar. Se uit cu o
expresie n ucit la pielea ei alb şi catifelat , îşi ridic
bra ele deasupra capului şi îşi în l trupul ml dios şi
gingaş, f cându-l s apar în toat frumuse ea lui. Mica
oglind de pe mas nu scotea la iveal , pe suprafa a ei
neîndestul toare, niciun cusur, nicio imperfec iune care s
confirme sau s linişteasc temerile ei nedesluşite şi, cu
toate c -şi întorcea capul când într-o parte când în cealalt ,
ochii ei sperioşi nu puteau descoperi nicio desfigurare,
niciun stigmat care s proclame fa de toat lumea o
urâ enie l untric . Nu era în stare s spun dac se
schimbase, dac pieptul ei era mai plin, dac vârfurile de un
roz irizat ale sânilor erau mai pu in gingaşe, dac
încovoierea lin a şoldurilor era mai rotunjit .
Se zbuciuma, prad unei înfricoş toare nehot râri. Cu
trei luni înainte, când, într-o stare de inconştien , uitase de
sine şi se l sase în voia mângâierilor lui Denis, fusese
mânat orbeşte de instincte şi cedase cu ochii închişi
fream tului puternic ce-i cuprinsese toat fiin a. Nici
ra iunea, chiar dac ar fi dorit, nici cunoaşterea, chiar dac
ar fi avut-o, nu ar fi putut-o opri; de fapt, în timp ce încerca
senza ia sfâşietoare a unei dureri de o dulcea de neîndurat

114
şi o pl cere insuportabil de ame itoare, fusese transportat
pân într-atât, încât nu ştiuse nimic din ceea ce se întâmpla
în realitate. Sim irea ei o ridicase atunci deasupra oric rei
judec i, acum îns , ea se întreba confuz ce misterios proces
chimic fusese pornit prin for a îmbr iş rii lor şi dac , poate,
contactul buzelor ei cu ale lui nu o transformase irevocabil,
prin vreo stranie combina ie, într-un chip adânc şi de
neîn eles.
Se sim ea neputincioas , pierdut într-un noian de
nehot râre, în elegea c trebuie s ac ioneze spre a risipi
imediat acest ferment ivit deodat în cugetul ei, dar nu ştia
cum ar fi putut s-o fac . Îmbr cându-şi din nou veşmintele
împr ştiate la picioarele ei, renun îndat la ideea de a se
adresa Mamei, ştiind prea bine c sufletul tem tor al
acesteia va tres ri de spaim la prima ei aluzie. F r s vrea,
gândurile i se îndreptar spre Denis, mângâierea ei
statornic , dar în aceeaşi clip , o şi mai adânc descurajare
o cuprinse când îşi aminti c nu avea s -l vad timp de cel
pu in o s pt mân şi c , chiar de-l va vedea, întâlnirea lor
nu avea s dureze poate decât un moment. De la acea
minunat conversa ie la Bertorelli, întâlnirile lor fuseser
scurte – dar totuşi atât de dulci – şi stabilite cu mult
precau ie. Şi chiar dac aceste fugare ocazii de a da ochii cu
Denis formau singura bucurie a vie ii ei, sim ea acum, în
mod sigur, c în aceste gr bite schimburi de încuraj ri şi de
m rturisiri de dragoste, nu va avea niciodat curajul de a-i
cere, fie chiar indirect, sfatul: chiar numai la acest gând,
Mary roşi toat de ruşine.
Se îmbr case din nou şi, descuind uşa, coborî în
înc perea de jos, unde Mama, dup ce terminase, cum
spunea ea, „s dea o spoial lucrurilor”, se instalase
confortabil ca s -şi citeasc romanul timp de o or . În c r i
ca acelea nu existau probleme ca ale ei, gândea Mary cu
triste e; în toate acele jur minte, s rut ri aplicate pe vârful
degetelor, cuvinte dulci şi deznod minte fericite nu se g sea
nicio indica ie care s poat sluji la rezolvarea problemelor
ei.

115
 — M duc la „afacere”, s transmit mesajul tatei. Mi-a
cerut s trec de diminea pe acolo, spuse ea dup o clip de
nehot râre c tre mama ei, cufundat , cu capul aplecat, în
lectur .
Doamna Brodie, care tocmai în clipa aceea se afla în
salonul unui conac aristocratic din Sussex, înconjurat de o
societate pe placul ei şi absorbit de o conversa ie serioas
cu vicarul protestant al parohiei, nu r spunse, ba nici nu
auzi glasul fiicei sale. Când era adâncit în citirea unei c r i,
devenea, dup cuvintele so ului ei, sclava acesteia.
„Eşti o adev rat roab a acestor flec reli.” , îi aruncase el
odat cu batjocur , când dânsa omisese s -i r spund la o
întrebare. „Când stai aşa f când bale la gur , aduci cu un
be ivan în fa a sticlei lui. Ai fi în stare s stai citind chiar
când casa ar fi cuprins de fl c ri în jurul t u.”
Constatând cu o privire mâhnit c ar fi zadarnic s-o
întrerup pe maic -sa şi c , în aceste împrejur ri, n-ar fi
putut ob ine de la ea vreun r spuns coerent şi cu atât mai
pu in un cuvânt liniştitor, Mary plec t cut şi neobservat
s -şi îndeplineasc misiunea.
În drum spre oraş, r mase cufundat în gândurile ei
triste, neliniştite. Umbla pleoştit , cu capul l sat în jos,
târându-şi paşii; dar cu toate c drumul îi lu astfel mai
mult timp, ajunse la destina ie înainte de a fi întrev zut
m car solu ia enigmei ei.
În pr v lie, Peter Perry era singur, plin de vioiciune,
destins, p truns de importan a şi m re ia r spunderii
r mase exclusiv pe umerii lui. O primi cu efuzii nervoase, în
timp ce fa a i se lumina de bucurie, iar obrajii s i palizi
deveneau şi mai albi de fericita surpriz de a o vedea.
— Ce pl cere neaşteptat , miss Mary! Nu avem prea des
norocul s v vedem aici, la „afacere”. Doamne! Ce mare
bucurie! Ce mare bucurie! repet agitat, frecându-şi degetele
sub iri, transparente şi ascu ite, cu mişc ri repezi şi
fâşâitoare; apoi se opri, complet buim cit. Era, într-adev r,
speriat de concursul de împrejur ri care o adusese pe Mary
la pr v lie tocmai în ziua când, tat l ei lipsind, i-ar fi fost

116
îng duit s stea de vorb cu dânsa. În tulburarea ce-l
cuprinsese, conversa iile sclipitoare pe care, în imagina ia
lui, le purtase atât de des cu un cârd de domnişoare distinse
din cea mai înalt societate şi pe care le socotise ca un fel de
repeti ii pentru o ocazie ca aceea ce i se oferea acum, se
împr ştiaser în cele patru puncte cardinale. P stra t cerea,
el care aşteptase cu atâta înfrigurare acest moment prielnic,
spunându-şi: „Dac aş avea ocazia, aş putea, desigur, s fac
impresie asupra lui miss Mary”. Glasul îi pierise, lui, care în
fundul pr v liei, se adresa cu o atât de curg toare şi
superioar volubilitate, printre nori de abur, formei de
c lcat. O mu enie total îl paraliza pe omul care, în
momentele romantice când se l f ia în pat în dimine ile de
duminic , cu ochii fixa i asupra globului de alam de la
cap tul acestuia ca asupra unei coroni e, fermecase o
duces cu vorbele lui, cu discursurile lui cavalereşti. Sim ea
uscându-se carnea pe el, pielea furnicându-l, o sudoare rece
şi lipicioas ieşindu-i din pori; îşi pierdu cu des vârşire
capul şi, c zând din nou în maniera lui profesional ,
r bufni:
— V rog s lua i loc, doamn . Cu ce v pot servi?
Se îngrozi, şi pu inul sânge ce-l avea în vine i se sui
dureros la cap, f când imaginea fetei s pluteasc în fa a lui
ca printr-o cea . Nu roşi – era un lucru imposibil pentru el
–, dar capul i se învârtea de ame eal . Totuşi, spre stupoarea
şi uşurin a lui, Mary nu manifest nici indignare, nici
surpriz . La drept vorbind, gândurile ei negre pluteau înc
departe, nu-şi revenise pe deplin din trista-i visare, nu-l
auzise şi, în loc de a se ar ta mirat , accept cu destul
recunoştin scaunul pe care Perry i-l împinsese automat şi
se l s s cad pe el cu un oftat de oboseal .
Apoi îşi ridic deodat privirea, ca şi cum l-ar fi v zut
pentru prima dat pe func ionarul tat lui ei.
— O, domnule Perry, exclam ea, eram dus pe gânduri şi
n-am observat c eşti aici!
Fu pu in consternat. Judecând dup fizicul lui lipsit de
vlag , s-ar fi p rut cu totul imposibil ca, urmând tradi ia, s

117
nutreasc o pasiune secret pentru fiica patronului s u; dar
tocmai aşa st teau lucrurile. În avânturile cele mai
îndr zne e, mai nest vilite şi mai ascunse ale gândurilor
sale, el întrez rea chiar posibilitatea ca un tân r deosebit de
vrednic ca dânsul s devin asociat al întreprinderii, datorit
unei alian e cu familia Brodie, care ar fi constituit, desigur, o
leg tur mult mai strâns decât aceea bazat pe un meschin
comer . Mary, care ignora cu totul aceste viziuni optimiste,
dar sim ea în inima ei o vag mil fa de acest tân r
înfricoşat, care tr ia într-o team atât de v dit de tat l ei, se
uit cu blânde e la el şi-i spuse:
— Am un mesaj pentru dumneata, domnule Perry.
Domnul Brodie nu va veni ast zi şi te roag s te ocupi de
afacere în lipsa lui.
— O, desigur, miss Brodie! Mi-am dat seama c tat l
dumneavoastr îşi va petrece ziua de azi la expozi ie. Mi-am
şi luat toate m surile ca s nu m mişc ast zi din pr v lie.
Am s iau masa aici. Ştiu prea bine c şeful ine enorm la
asemenea solemnit i.
Dac Brodie l-ar fi auzit pe ajutorul lui vorbind despre el
în aceşti termeni, l-ar fi nimicit dintr-o privire, dar Perry,
care îşi revenise acum, era dispus s -şi fac singur dreptate
şi g sea în sinea lui c ultima sa remarc înflorit fusese
destul de izbutit .
— Chiar în lipsa şefului treaba va merge mai departe,
miss Brodie, şi sper c va merge bine, urm el pe un ton
cânt tor. Dumneavoastr personal pute i fi sigur c voi
face ce-mi st în puteri, absolut tot, pentru ca lucrurile s
mearg strun .
Avea un aer atât de serios, ochii s i umezi luceau atât de
elocvent, încât, în ciuda apatiei ei, Mary se trezi
mul umindu-i, f r a-şi da bine seama pentru ce.
În momentul acela un client intr în pr v lie. Era un
dulgher de la şantierul naval, care dorea s cumpere o şapc
nou , şi cu toate c Mary era gata s plece la sosirea lui,
lâncezeala de care era cuprins o men inu într-o stare de
pasivitate şi destindere, şi moleşeala ei fizic o intui în

118
scaunul comod şi odihnitor. Nu sim ea nicio poft s
porneasc spre cas ; şi sub ochii ei, care urm reau cu
indiferen mişc rile lui Perry, acesta, folosind o ocazie atât
de pl cut de a-şi demonstra capacit ile, îşi servea clientul
cu grandilocven , s vârşind adev rate minuni de
sprinteneal şi dib cie în mânuirea cutiilor şi sc ri ei de
lemn, iar apoi a hârtiei şi sforii de împachetat. Dup
plecarea clientului, se întoarse, mul umit de sine, şi,
aplecându-se peste tejghea, rosti pe un ton confiden ial:
— Tat l dumneavoastr , miss Brodie, dispune de o
afacere minunat aici, practic vorbind, de un monopol.
Era mândru de acest termen şi, cu toate c el provenea
dintr-o carte de economie politic cu care se lupta în orele de
sear , îi d du savoarea unei deduc ii personale, adânci şi
originale.
— Nu c aş vrea s spun, dac -mi pot permite o sugestie,
c n-ar putea fi dezvoltat cu ajutorul câtorva idei noi, al
câtorva prefaceri, poate, al câtorva inova ii, al unei extinderi
chiar a întreprinderii… lucrul ar fi realizabil, ad ug
insinuant.
Mary nu-i r spunse, ceea ce-i d du sentimentul ap s tor
c , pentru un motiv oarecare, nu reuşea s -i captiveze
aten ia; conversa ia i se p ru mai degrab ca un monolog.
— Sper c v sim i i bine! spuse, dup o t cere prelungit .
— Destul de bine, r spunse ea maşinal.
— Îmi p re i, dac mi-e îng duit s-o spun, cam tras la
fa .
— G seşti c am sl bit? întreb ea ridicându-şi privirea.
— Hot rât!
Folosi prilejul pentru a observa fa a ei impasibil şi
posomorât cu o expresie de respectuoas solicitudine,
stând aplecat peste tejghea cu b rbia lui mic sprijinit pe
degetele sale lungi, într-o poz de admira ie studiat .
— În fond, urm el cu îndr zneal , deşi sunte i frumoas
ca totdeauna, dac -mi da i voie s-o spun, p re i cam
suferind . M tem c v-a obosit c ldura de afar . Pot s v
aduc un pahar cu ap ?

119
 Înainte s -l poat refuza, el se şi ridicase într-un acces de
zel şi se repezise afar ca un glon , întorcându-se imediat şi
punând paharul rece şi aburit, plin pân la gur , cu ap
proasp t , în mâna ei molatic .
— Be i-o, miss Mary, insist el, o s v fac bine.
În timp ce ea, pentru a nu-l jigni, sorbi de câteva ori din
pahar, un gând subit îl umplu de grij .
— Sper c nu v e r u! Sunte i atât de palid ! A i fost la
doctor? întreb , în modul cel mai manierat.
La aceste cuvinte emo ionante, Mary se opri cu paharul
aproape ridicat la gur , ca şi cum o lumin aprins
neaşteptat ar fi fulgerat-o deodat , ar tându-i calea pe care
o avea de urmat. Se uit la Perry cu o aten ie concentrat ,
întorcându-şi apoi privirea spre uşa deschis , în timp ce în
cugetul ei prindea r d cini o hot râre care o f cu s strâng
din buze.
R mase mut o clip , dup care, cu o mişcare brusc , se
ridic murmurând:
— Trebuie s plec, domnule Perry. Î i mul umesc pentru
amabilitate.
Şi înainte ca el s se poat reculege, se îndrept spre uş
şi ieşi, l sându-l cu ochii holba i la pahar, la scaunul r mas
liber, la aerul dimprejur. Ce fat ciudat , îşi spuse el, s
plece aşa, când el se purtase atât de elegant; dar ce s -i faci,
femeile sunt fiin e bizare şi, în fond, aşa i se p rea, el se
achitase foarte onorabil de obliga iile lui. Domnul Perry
începu s fluiere.
Când Mary ajunse în strad , n-o lu la dreapta, ca s se
întoarc acas , ci apuc la stânga, pe drumul ce ducea la
marginea dinspre Knoxhill a oraşului. Reflec ia
întâmpl toare a lui Peter Perry îi ar tase solu ia pe care o
c utase orbeşte. Acesta era motivul ce o f cea acum s
porneasc în aceast direc ie opus . Va merge s consulte
un medic. Doctorii sunt oameni în elep i, demni de
încredere, amabili; te vindec , te sf tuiesc, te liniştesc, dar
p streaz secretul. Se gândi la singurul practician pe care-l
cunoştea, doctorul Lawrie, care, deşi nu venea decât o dat

120
la zece ani acas la ei, era considerat ca medicul familiei. Îşi
aducea bine aminte acum de ultima oar când îi vorbise. Îşi
pusese mâna pe c pşorul ei, spunând pe un ton de
pompoas blânde e: „Un peni pentru o bucl din p rul
dumitale, domnişoar ! Ei, facem târgul? Doar n-ai s -i duci
lipsa!” Avea zece ani pe vremea aceea şi, cu toate c nu-i
d duse bucla, primise totuşi gologanul. Nu-l mai întâlnise
de atunci, dar îl vedea adesea conducându-şi cabrioleta,
pretutindeni şi la orice or , veşnic gr bit. P stra în amintire
înf işarea doctorului, ce se întip rise în memoria ei de
copil – aceea a unui înv at ar tos, deosebit de ceilal i
oameni. Locuia la Knoxhill, într-o vil mare şi veche, cu
zidurile p tate de licheni, dar înc impun toare, situat la
jum tatea dealului; şi înaintând cu paşi hot râ i într-acolo,
Mary îşi aminti a fi auzit c orele sale de consulta ie
începeau la amiaz .
Distan a pân la casa lui era considerabil ; şi Mary, care
cu câteva luni înainte ar fi fost în stare s str bat alergând
acest drum f r a-şi pierde r suflarea, fu curând nevoit
s -şi încetineasc mersul impetuos. Pe m sur ce paşii i se
moleşeau, hot rârea ei sl bea câte pu in. Începu s se
întrebe în ce fel avea s se adreseze doctorului. Gândul de a-i
cere sfatul mijise atât de brusc în mintea ei şi o f cuse s se
simt atât de fericit , încât nu v zuse îndat greut ile ce
st teau în calea atingerii acestui el; acum îns , ele se
impuneau aten iei în mod dureros şi limpede, p rându-i tot
mai greu de înl turat cu fiecare pas pe care-l f cea. Trebuia
ea s -i cear întâi o consulta ie asupra st rii generale a
s n t ii ei? Avea s se mire imediat – îşi d dea seama ea –
c a venit f r a fi înso it şi ocrotit de mama ei. Un
asemenea lucru era nemaipomenit; şi Mary în elese c
doctorul putea chiar s refuze s o primeasc aşa singur ;
dac totuşi avea s consimt s-o consulte, iar dânsa, cu
lipsa ei de experien , avea s invoce vreun motiv
neconving tor pentru aceast vizit , era sigur c prin
câteva întreb ri dibace el va sfâşia toat es tura sub ire a
minciunilor ei, l sând-o neajutorat şi ruşinat . Chibzuind

121
astfel, se hot rî cu triste e c singurul lucru de f cut era s -i
spun întregul adev r şi s se lase cu totul la cheremul lui.
Dar dac el avea s dest inuiasc apoi p rin ilor ei aceast
vizit ? Oare merita s -şi ia asupr -i un risc atât de
îngrozitor? Gândurile ei r t ceau haotic ca într-un labirint,
când începu s urce panta spre Knoxhill.
Ajunse, în sfârşit, la poarta vilei doctorului, unde o firm
mare de alam , turtit în anii ei de demult de o piatr
aruncat întâmpl tor de vreun derbedeu, şi c reia
lustruirile succesive ajunseser s -i confere o senin ,
indescifrabil şi respectabil netezime, str lucea ca ochiul
unui oracol, îndemnând pe cei obosi i şi bolnavi s intre.
Pe când st tea în fa a por ii c utând s -şi în buşe
temerile şi s -şi adune curajul, v zu, apropiindu-se de la
distan , un b rbat între dou vârste, în care recunoscu o
cunoştin a tat lui ei. Tres ri şi, dându-şi seama c nu
putea s intre pe poart atâta vreme cât risca s fie v zut ,
ea îi întoarse spatele şi trecu încet prin fa a casei. Tr gând
cu coada ochiului, observ cl direa aceea mare şi solid , cu
severul ei portal neoclasic, ferestrele împodobite cu
misterioase perdele de culoarea şofranului şi sim i, cu o
nelinişte crescând , cum senza ia ei de ap sare sporea tot
mai mult şi cum îndoielile îi reveneau tot mai grav şi mai
tulbur tor. Era o greşeal s mearg la un doctor care o
cunoştea atât de bine. Denis ar fi poate nemul umit aflând
c a f cut un pas ca acesta, f r a se fi sf tuit mai înainte cu
el; poate c un alt moment ar fi mai prielnic pentru aceast
vizit ; în fond, nu era bolnav , ci s n toas şi normal ca
totdeauna; era în mod v dit, inutil şi primejdios, victima
propriei ei imagina ii.
Strada era pustie acum şi în elese c trebuie s intre
imediat sau deloc. Hot rându-se, deocamdat , s intre şi
rezervându-şi s înfrunte dup aceea greut ile, pusese deja
mâna pe clan a por ii, când îşi aminti c nu avea bani la ea
pentru a pl ti onorariul, pe care, chiar dac doctorul nu l-ar
cere, trebuie totuşi s -l achite pe loc, ca s evite orice
complica ie care ar fi putut-o da de gol. Îşi retrase mâna şi

122
începu s se plimbe din nou, nehot rât , încoace şi încolo pe
trotuar, când z ri deodat o slujnic care se uita afar de
dup perdeaua unei ferestre din fa a casei. În realitate,
fata nu pândea nimic, dar în imagina ia ei aprins , Mary avu
impresia c ochii servitoarei o cercetau b nuitor. Sub
puterea acuzatoare a acestei priviri, ultimele resturi ale
curajului ei se topir . Nemaiputând îndura zbuciumul
nehot rârii, fata porni în grab , cu un aer vinovat, la vale, ca
şi cum ar fi fost surprins asupra unei ac iuni mârşave.
Pe când cobora cu paşi repezi dealul, parcurgând invers
tot drumul anevoios pe care venise, sim ea cum se sufoc
sub ap sarea dorin ei ei nerealizate. Se socotea o z p cit şi
o laş ; obrazul o ardea de ruşine şi de încurc tur ; sim ea c
trebuie cu orice pre s evite privirile oamenilor. Ca s se
fereasc de orice cunoscut şi ca s ajung cât mai repede
acas , nu trecu pe High Street, ci o apuc pe cel lalt drum –
alee îngust şi neîngrijit care purta numele de College
Street, dar c reia toat lumea îi zicea „Ulicioara”. Aceast
strad se afla departe de circula ia intens de pe artera
principal şi, trecând pe sub calea ferat , ducea direct spre
Câmpul comunal. Cu capul plecat, Mary se arunc în
întunecimea Ulicioarei ca pentru a se ascunde în ea şi
str b tu în goan aceast strad ordinar şi deocheat , cu
pavajul ei stricat şi rigolele pline de sticle sparte, de cutii de
conserve goale şi de gunoaiele puturoase, caracteristice unui
cartier de mizerie. Numai dorin a de a nu fi recunoscut o
împingea s treac pe aceast uli r u famat , pe care, în
baza unei oprelişti tacite, nu se aventura niciodat ; dar chiar
şi în goana aceasta frenetic , tic loşia acestui loc o atinse cu
mâna ei murdar .
Din cur ile deschise, femei trândave, neglijent îmbr cate,
cu bra ele goale, stând de vorb în grupuri, se zgâiau la ea; o
jigodie se inu l trând pe urmele sale, repezindu-se la
c lcâiele ei; un olog murdar şi diform care st tea tol nit pe
trotuar, strig la ea dup o poman , urm rind-o cu glasul
s u plâng re , insistent şi jignitor.
Îşi iu i şi mai mult pasul, ca s ias mai repede din

123
aceast strad deprimant şi ajunsese aproape de cap tul
ei, când z ri o gloat numeroas n v lind înspre ea. Se opri
o clip , încremenit de spaim , închipuindu-şi c avea în
fa o mul ime gata s-o atace. Îndat îns , sunetul unei
fanfare îi izbi urechile şi recunoscu c aceast adun tur ,
înconjurat de o droaie de copii nesp la i şi de javre râioase,
care înainta înspre ea ca un regiment ce pleac la r zboi, era
ac iunea Armatei Salv rii 11 , de curând înfiin at la
Levenford. Într-o izbucnire de entuziasm tineresc, membrii
ei devota i profitau de aceast zi de s rb toare s defileze în
cartierele s race ale oraşului, în scopul de a combate şi a
stârpi – chiar la aceast or matinal – orice desfrâu sau
viciu care ar fi putut s apar cu prilejul expozi iei de vite.
Înaintau cu steaguri fâlfâind, cu câinii l trând, cu
talgerele sunând, cu fanfara urlând imnul „Arunc funia de
salvare”, în timp ce solda ii de ambele sexe îl intonau din
adâncul pl mânilor, cu armonioas fervoare.
Pe când se apropiau, Mary se strânse lâng perete,
cuprins de dorin a ca p mântul s se deschid sub
picioarele ei şi s-o înghit , iar când trecur pe lâng ea, se
ghemui, sim ind talazul de trupuri frecându-se şi izbindu-se
brutal de corpul ei. Deodat , în timp ce valul se rostogolea
mai departe, o ost şoaic aprins la fa de elanurile ei
virtuoase şi de bucuria de a purta noua uniform , v zând-o
pe Mary stând atât de speriat şi de umilit , îşi opri o clip
sopranul ei strident şi, apropiindu-şi obrazul de acela al lui
Mary, îi şopti cu c ldur şi pasiune:
— Soro, eşti o p c toas ? Atunci vino ca s fii salvat ;
vino s te speli în sângele Mielului.
L sându-şi apoi şoapta s se înece în tunetul imnului,
inton cu glas tare: „Un om se scufund ast zi”, reintr în
rândurile pline de fervoare şi disp ru b tând victorios pasul
în lungul str zii.
Cuprins de un sentiment de nespus înjosire, Mary se
rezem de zid, sim ind, cu firea ei impresionabil , c aceast

Organizaţie religioasă din Marea Britanie, imitând unele forme militare.

11

124
ultim ocar era o manifestare suprem a providen ei
mâniate, în câteva ore abaterea brusc şi întâmpl toare a
gândurilor ei într-o direc ie întunecat şi str in schimbase
întregul aspect al vie ii ei. Nu putea defini sentimentul care o
st pânea, nu se sim ea în stare s exprime în chip coerent
sau m car s în eleag groaza de care era p truns , dar,
pornind împleticindu-se spre cas , sim i, într-un acces de
dezgust şi de mustrare de sine, c nu era demn de a tr i.

În lunea de dup expozi ia de vite, casa Brodie fu zguduit

de un eveniment deosebit de însemnat. Poştaşul b tu mai
tare la uş în diminea a aceea şi îşi lu un aer mai
important, întinzând cu o privire semnificativ doamnei
Brodie o scrisoare împodobit cu un şir de timbre str ine: un
plic lunguie şi sub ire, care foşni misterios între degetele ei
agitate. Mama se uit cu b t i de inim la aceast scrisoare,
pe care o aştepta de zile întregi. Nu era nevoie s se întrebe
de la cine venea, c ci recunoscu îndat c era unul din
plicurile sub iri „pentru str in tate”, pe care avusese grij s
le aleag pentru Matt şi s le pun cu aten ie în bagajele lui.
Era singur şi, într-un elan de recunoştin şi de aştept ri
pl cute, duse plicul la buze, îl strânse apoi la piept şi, dup
un moment în care, prin contactul cu el, f cuse parc
mesajul închis într-însul s treac direct în inima ei, îl
retrase, întorcându-l în toate sensurile cu mâinile ei roşii,
zbârcite de munc .
Deşi sim ea c scrisoarea era exclusiv a ei, observ c era
adresat „domnului şi doamnei Brodie”. Nu îndr zni deci s-o
deschid şi nu putea nici s se repead sus şi s -i strige,
plin de bucurie, so ului ei: „O scrisoare de la Matt!”; lu
aşadar acest prim şi pre ios buletin din str in tate şi-l aşez
cu grij pe farfuria so ului ei. Apoi aştept . Aştept cu
supunere, dar cu o vie ner bdare, care-i f cea inima s bat
mai tare, veştile de la fiul ei, întorcându-se din timp în timp

125
din oficiu în buc t rie spre a se convinge c scrisoarea era
tot acolo, c aceast fenomenal misiv , care str b tuse în
chip miraculos trei mii de leghe de m ri str ine şi de ri
exotice, ajungând nev t mat în mâinile ei, nu se evaporase
deodat în aer.
În cele din urm , dup o aşteptare ce-i p ruse o eternitate,
Brodie coborî scara, ar tând înc în dispozi ia lui, dup cum
observ ea cu mul umire, urmele pl cerilor din ajun. Îi
aduse imediat porridge-ul şi, dup ce i-l puse cu blânde e
înainte, r mase la oarecare distan , în aşteptare. Brodie
ridic scrisoarea, o cânt ri în t cere pe palma labei lui
imense, p ru s-o priveasc cu nep sare, o cânt ri ostentativ
din nou, punând-o apoi nedeschis în fa a lui şi
apucându-se s -şi m nânce porridge-ul. În timp ce înghi ea
o lingur dup alta, stând cu spatele aplecat şi cu
amândou coatele pe mas , îşi inea privirea fixat asupra
plicului, pref cându-se, în chip r ut cios, c nu-şi vedea
so ia.
În fa a acestei rafinate viclenii, ea r mase în spatele lui, cu
mâinile încleştate, cu trupul încordat într-o aşteptare
înfrigurat , pân când, nemaiputând r bda, îi şopti:
— Deschide-o, tat !
Brodie se pref cu a tres ri cu o violen exagerat .
— P catele mele, femeie, era s mor de fric ! De ce te tot
învârteşti pe aici? A, în eleg, în eleg! Te atrage fleacul sta.
Ar t nervos cu lingura spre scrisoare, l sându-se
neglijent pe spate, cu ochii la doamna Brodie. Avea, îşi
spunea el în culmea bunei sale dispozi ii, prilejul unei
distrac ii excep ionale pe socoteala ei.
— Semeni cu o viespe care d târcoale unui borcan cu
dulcea , spuse cu glas t r g nat. Se vede la tine aceeaşi
poft boln vicioas . Îmi ziceam c scrisoarea pare cam
sub iric ; nu e mare lucru de capul ei, desigur.
— i se pare aşa din cauza hârtiei sub iri pe care i-am
cump rat-o ca s fac economie la timbre, pleda Mama.
Încap dou sprezece foi într-un plic.
— În sta nu sunt dou sprezece foi. Nici gând! M întreb

126
dac sunt m car dou sau trei. Sper c asta nu înseamn
vreo veste rea, vorbi cu pref cut triste e, aruncându-i o
privire scurt şi perfid .
— O, tat , nu vrei s-o deschizi odat ca s m liniştesc? îl
implor ea. Vezi bine c m pr p desc de fric .
O opri, în l ând din cap.
— Avem destul vreme, destul vreme, spuse el,
lungindu-şi cuvintele. Dac ai aşteptat zece s pt mâni, n-ai
s mori aşteptând înc zece minute. Du-te şi adu-mi restul
dejunului.
Oftând cu îngrijorare, Mama fu silit s se smulg de
lâng scrisoare şi s treac în oficiu, spre a-i preg ti
ochiurile pe sl nin , tremurând neîncetat de teama c
Brodie ar putea s citeasc singur scrisoarea şi s-o distrug
apoi, în lipsa ei.
— Aşa te vreau, exclam râzând, când ea se întoarse
gr bit . Nu te-am v zut alergând aşa din ziua când ai
mâncat agrişele acelea crude. Ştiu eu cum s te dezmor esc.
Ai s şi dansezi într-o clip .
Ea îns nu-i r spunse; cu h r uielile lui o f cuse s
amu easc . Dup ce ispr vi s m nânce, Brodie ridic deci
din nou scrisoarea.
— Ei, cred c acum ne putem uita la ce e în untru, spuse
el pe îndelete, lungind cât mai mult deschiderea plicului şi
sco ând alene foile acoperite cu un scris mare. O t cere
deplin domni în vreme ce parcurgea, cu o încetineal de
neîndurat, con inutul epistolei. Dar în tot acest timp privirea
îngrijorat a Mamei nu se desprinse nicio clip de obrazul
lui, c utând pe el vreo expresie care s -i confirme speran ele
şi s -i dezmint temerile. În cele din urm , el arunc
scrisoarea pe mas , declarând:
— Nu e nimic într-însa! O gr mad de fleacuri!
Îndat ce l s foile din mân , doamna Brodie se arunc
asupra lor, le apuc cu pasiune, le apropie de ochii ei miopi
şi sorbi cu nesa scrisul fiului ei. Observ îndat , dup
antet, c scrisoarea fusese redactat la bordul vasului
Irrawady şi c fusese pus la cutie aproape imediat dup

127
acostarea lui.

Scumpii mei părinţi – citi ea –, apuc condeiul ca să vă scriu

după cel mai teribil şi interminabil atac de mal de mer sau,
mai simplu, de rău de mare. Această pacoste îngrozitoare m-a
lovit întâi în Marea Irlandei, iar în golful Biscaia ajunsesem
atât de bolnav, încât îmi doream moartea şi eram cât pe-aci să
cer a fi aruncat pradă peştilor, dacă nu m-aş fi gândit la voi.
Cum cabina mea era îngustă şi înăbuşitoare, iar tovarăşul
meu de călătorie un individ foarte vulgar – cu o înclinaţie
pronunţată către băutură –, am încercat întâi să rămân pe
covertă, dar valurile erau atât de gigantice şi marinarii atât de
nemiloşi, încât m-am văzut silit să cobor din nou în culcuşul
meu fierbinte şi nesuferit. Culcat pe cuşeta mea în acest
spaţiu restrâns, eram scuturat în modul cel mai îngrozitor şi
mai deprimant, fiind aruncat uneori până în tavan şi
rămânând lipit de el un moment, înainte de a mă prăbuşi cu
putere. Când cădeam înapoi pe pat, mi se părea că stomacul
îmi rămăsese sus, căci aveam o senzaţie atât de grozavă de
vid şi de istovire, ca şi când măruntaiele mi-ar fi fost golite de
conţinut. Drept culme a nenorocirii, nu eram în stare să
mănânc nimic şi vărsăm neîncetat, ziua şi noaptea. Când
mi-a fost rău în prima noapte, tovarăşul meu de cabină – cum
se spune aici –, care ocupa patul de jos, mi-a aruncat cele mai
înspăimântătoare grosolănii, silindu-mă să mă scol în
cămaşa de noapte, în cabina rece şi clătinată de valuri, ca să
schimb cuşeta cu el. Singurul lucru pe care l-am putut păstra
în mine şi care a mai ţinut laolaltă trupul şi sufletul meu,
sărmanele de ele, a fost o băutură hrănitoare pe care unul din
stewarzi a avut bunătatea să mi-o aducă. Îi zicea „stingo”12 şi
trebuie să mărturisesc că am găsit-o plăcută şi că a fost
într-adevăr mijlocul care mi-a salvat viaţa pentru voi. Pe scurt,
a fost o perioadă oribilă, credeţi-mă.
Ca să continuu, după ce trecusem de Gibraltar – care nu e
altceva decât o stâncă goală cu o singură latură, mult mai

12 Bere tare.

128
mare, e drept, decât stânca noastră de la Levenford, dar mai
puţin frumoasă – şi intraserăm de-a binelea în Mediterană,
am reuşit să mă deprind cu călătoria pe vapor. Marea era mai
albastră decât tot ce am văzut vreodată – spuneţi-i lui Nessie
că era chiar mai albastră decât ochii ei – şi am fost cu atât mai
în măsură să mă bucur de frumuseţea ei ca şi de culorile
fermecătoare ale apusurilor de soare, cu cât era binefăcător
de calmă. Eram tot incapabil să înghit vreo îmbucătură, dar la
Port Said am luat la bord o provizie de fructe şi am fost în
stare să mănânc câteva curmale proaspete şi câteva
portocale cu adevărat delicioase, care erau extrem de dulci şi
puteau fi cojite uşor, ca mandarinele, fiind însă mult mai mari.
Am mâncat şi un fruct cu numele de papaia, care e zemos ca
un pepene mic, dar cu o coajă verde şi un miez trandafiriu.
Foarte răcoritor. Cred că aceste fructe mi-au făcut bine, ba
sunt sigur că mi-au priit foarte mult.
Nu am coborât pe uscat la Port Said, căci mi se atrăsese
atenţia că este un oraş foarte depravat şi plin de primejdii
pentru europeni, afară de cazul că sunt înarmaţi. Un pasager
de pe vapor mi-a povestit o istorie lungă despre o aventură pe
care a avut-o într-un templu păgân şi în alte locuri de acolo,
dar n-am s-o repet din motive de decenţă şi pentru că, de
altfel, nu sunt sigur că era adevărată. Se pare însă că pe-aici
se întâmplă lucruri uimitoare. Pentru că veni vorba, vă rog să-i
spuneţi lui Agnes că sunt credincios amintirii ei. Am uitat să
vă spun că la Port Said oamenii vin cu bărcile la vapor ca să
vândă rahat, un preparat dulce, minunat la gust deşi după
nume, nu s-ar putea crede.
Am trecut foarte încet prin Canalul de Suez, un şanţ îngust,
mărginit în amândouă părţile de întinderi vaste de deşert
nisipos, cu munţi purpurii în depărtare. Canalul acesta nu e
prea interesant de văzut şi traversează nişte pânze de apă
plicticoase, numite Lacurile Amare; se spune însă că are o
mare importanţă. Vedeam uneori oameni purtând mantii albe,
care călăreau nu pe cămile – cum aţi putea presupune –, ci pe
cai foarte iuţi şi care, de îndată ce zăreau vaporul, se
depărtau în galop. Trebuie să vă mai spun că am văzut pentru

129
prima oară palmieri – la fel ca aceia din tinda bisericii, dar
mult mai înalţi şi mai groşi. În Marea Roşie căldura era foarte
mare, dar după ce am trecut de Aden şi de nişte insule
ciudate, care poartă numele de Cei Doisprezece Apostoli,
când tocmai speram să mă pot distra cu doamnele la jocuri de
covertă, muzică şi conversaţii, căldura a devenit deodată
îngrozitoare. Mamă, costumele de doc pe care le-ai cumpărat
nu folosesc la nimic: sunt prea groase şi grele. Cel mai bun
lucru e să-ţi faci asemenea haine la un indigen în India. Se
spune că se pricep bine la asta şi că au materialul potrivit, o
mătase subţire numită tusor, şi nu docul pe care mi l-ai
cumpărat. Pentru că suntem la acest subiect, spuneţi-i lui
Mary că sticla bidonului pe care mi l-a dat s-a spart la prima
furtună şi că busola lui Nessie diferă cu câteva puncte de
aceea a vaporului.
În orice caz, căldura m-a sleit, şi, deşi am început să mă
hrănesc mai bine – mâncărurile de curry13 îmi plac foarte mult
–, am pierdut câteva kilograme. Sunt convins că arătam foarte
slab, fapt care m-a stingherit şi, împreună cu lipsa mea de
energie, m-a împiedicat să iau parte la viaţa mondenă; eram
nevoit să mă ţin deoparte, gândindu-mă la mandolina mea
nefolosită şi uitându-mă cu tristeţe la cucoane şi la rechinii
care urmăreau în cârduri mari vaporul.
După căldură a urmat ploaia, ceea ce se cheamă aici
musonul – un muson chota (mic), dar pentru mine destul de
umed –, întocmai ca o interminabilă ceaţă scoţiană, care muia
totul cât e ziua de lungă. Am trecut prin ceaţă până când am
ajuns în insula Ceylon, unde am făcut escală la Colombo. E o
minune de port. Vedeam mile şi mile de apă liniştită, ceea ce
era foarte reconfortant, căci în Oceanul Indian fusesem
grozav de scuturaţi. Unii pasageri au coborât de pe vapor ca
să cumpere pietre preţioase, selenite, opale şi turcoaze, eu
însă nu m-am dus, căci am auzit că te jefuiesc acolo şi că
selenitele sunt toate cu defecte, adică cu crăpături. În schimb,
prietenul meu, stewardul, mi-a dat un minunat ananas de

13 Mirodenii foarte piperate folosite în India.

130
Colombo. Cu toate că era foarte mare, am fost în stare, spre
mirarea mea, să-l mănânc în întregime. Foarte gustos!
Intestinele mele au fost cam deranjate a doua zi şi credeam că
am dizenterie, dar, slavă Domnului, am fost scutit de ea, ca şi
de malarie. Trebuie să fi fost la mijloc ananasul.
Totuşi, nu trecusem încă prin ce e mai rău. În Oceanul
Indian am avut un taifun, care e soiul cel mai grozav de
uragan ce se poate închipui. La început, tot cerul a devenit
purpuriu, apoi galben-închis ca bronzul. Întâi totul mi s-a
părut foarte frumos, dar deodată toţi pasagerii au primit
ordinul să coboare sub punte, şi am considerat asta, pe bună
dreptate, ca un semn rău, căci pe neaşteptate vântul a izbit
vaporul ca o lovitură de pumn. Unui pasager, care stătea
lângă cabina lui, uşa trântită brusc i-a prins mâna, tăindu-i
cu totul degetul mare. Un marinar şi-a rupt piciorul. A fost
îngrozitor.
Nu mi-a fost rău, dar trebuie să vă mărturisesc că mi-a fost
tare frică. Marea se ridica nu ca valurile din Golful Biscaia, ci
ca o hulă înfiorător de umflată, asemenea unor munţi rotunzi.
Curând a trebuit să renunţ a mă uita pe ferestruie. Carcasa
vaporului trosnea atât de tare din încheieturi, încât eram sigur
că o să se rupă în bucăţi. Ruliul era înspăimântător, iar în
două rânduri am fost ridicaţi atât de sus şi am rămas acolo
atât de multă vreme, încât mi-a fost teamă că n-o să ne mai
lăsăm în jos niciodată. Dar providenţa a fost îndurătoare cu
noi şi, în cele din urmă, am ajuns în delta Gangelui – bancuri
mari de nisip şi o apă foarte mâloasă. Am luat la bord un pilot
care să ne treacă de gura braţului Hooghly şi am înaintat atât
de încet în susul fluviului, încât ne-au trebuit câteva zile. Pe
maluri sunt o sumedenie de petice de pământ cultivate,
brăzdate toate de canale de irigaţie. Am văzut cocotieri şi
banane care cresc în pomi. Indigenii sunt, fireşte, negri şi par
să nu aibă pe ei, când muncesc, decât un şorţ în jurul şalelor,
cu toate că unii poartă turbane. Stau pe vine când lucrează pe
parcelele lor, dar unii îşi aruncă plasele, în apa galbenă a
fluviului şi prind peşti, despre care se spune că sunt foarte
gustoşi. Albii poartă căşti coloniale – tată, casca ta de plută e

131
tocmai ce trebuie.
Dar trebuie să închei. Am scris această scrisoare cu
întreruperi, iar acum am acostat. Sunt foarte impresionat de
mărimea oraşului şi a portului. Cerul pare plin de acoperişuri
şi de minarete.
Citesc în fiecare zi o pagină din Biblie. Nu mă simt rău.
Cred că o să reuşesc aici.
Îmbrăţişez pe toţi ai casei şi rămân
cu respect, fiul vostru
Matt.

Mama îşi inu extatic r suflarea, ştergându-şi lacrimile ce

p reau a se rev rsa din inima ei preaplin . Toat fiin a ei
firav vibra de un imn de bucurie şi recunoştin pornit
din untru ei: „Ce scrisoare! Ce b iat!” Veştile îi p reau prea
însemnate ca s le p streze numai pentru ea şi sim i un
impuls s lbatic de a alerga în strad , de a str bate oraşul,
fluturând în aer scrisoarea şi proclamând în auzul tuturor
cronica eroic a acestei c l torii epocale.
Brodie îi citi limpede gândurile cu o privire p trunz toare
şi ironic .
— Cheam crainicul, zise el, şi pune-l s urle vestea prin
tot oraşul. Hai, împuiaz cu ea capul tuturor! Phiu! Aşteapt
pân -i primi nu prima, ci a dou zeci şi una scrisoare de la el.
Pân acum n-a f cut decât s m nânce fructe şi s se
sclifoseasc .
Pieptul Mamei se umfl de indignare:
— Bietul b iat a trecut prin momente grozave, spuse ea cu
un tremur în glas. Gândeşte-te ce r u i-a fost! Nu trebuie
s -l ii de r u pentru fructele acelea; i-au pl cut totdeauna.
Numai aceast ponegrire a fiului ei îi d duse curajul s
r spund . Brodie o privi ironic.
— Ai nimerit-o bine cu echipamentul t u! Casca mea
colonial a fost singurul lucru potrivit pe care l-a avut, spuse
el, sculându-se de la mas .
— Am s cer socoteal chiar azi directorului de la Lennie –
ip ea sufocându-se. Mi-a spus cu gura lui c acolo se

132
poart haine de doc. Ce înşel ciune! Putea s -l fac pe b iat
s moar de insola ie!
— De tine, b trâno, omul poate fi sigur c faci toate pe
dos, îi spuse amabil, drept cuvânt de desp r ire.
Acum îns , s ge ile lui nu o mai r neau, ba nici nu o
atingeau m car, c ci se afla în acea ar dep rtat , unde
palmierii înal i îşi leg nau maiestuos ramurile pe un cer de
opal, iar clopotele domoale ale templelor îşi împr ştiau
dang tul în amurgul înmiresmat.
În sfârşit, tres ri din visarea ei.
— Mary, strig ea spre oficiu. Uite scrisoarea lui Matt!
Citeşte-o şi du-o bunicii dup ce ai terminat. Pe urm mi-o
aduci înapoi, ad ug ea cu o voce absent .
Se întoarse imediat la pl cutele ei medita ii, gândindu-se
c dup -amiaz avea s trimit pre ioasa misiv
domnişoarei Agnes Moir. Mary avea s i-o duc împreun cu
un borcan de marmelad f cut în cas şi o pr jitur . Agnes
primise poate ea îns şi o scrisoare, cu toate c – îşi spunea
cu mul umire de sine doamna Brodie – acest lucru era
îndoielnic. În orice caz, avea s fie mai mult decât fericit s
afle pe orice cale episoadele eroice ale acestei c l torii şi
vestea splendid a sosirii lui. A trimite îndat scrisoarea
acolo era, dup cum Mama îşi d dea bine seama, un lucru
ce se cuvenea, iar darurile suplimentare de marmelad şi
pr jituri aveau s sporeasc cum nu se poate mai pl cut
bucuria lui Agnes, o fat cuminte şi vrednic , pe care
doamna Brodie o privea cu ochi foarte buni.
Când Mary se întoarse, Mama o întreb :
— Ce-a spus bunica despre scrisoare?
— Ceva din care rezult c i-ar fi pl cut şi ei s guste din
ananasul acela, r spunse ea pe un ton indiferent.
Mama se zborşi, luând nepre uita scrisoare din mâna
fiicei ei:
— Auzi dumneata! spuse ea. Când te gândeşti c bietul
b iat era cât pe-aci s se înece şi s fie înghi it de rechini! Ai
putea şi tu s ar i mai mult interes pentru fratele t u, care
a trecut prin atâtea primejdii. Ai umblat toat diminea a prin

133
cas ca o stafie. M ascul i acum? Vreau s te repezi
dup -mas cu scrisoarea la Agnes. Şi ai s -i duci şi un
pachet.
— Prea bine, zise Mary. Şi la ce or trebuie s m întorc?
— Dac vrei, po i s r mâi la Agnes şi s stai pu in de
vorb cu ea. Şi dac te re ine la ceai, î i dau voie s primeşti.
Nu rişti nimic în compania unei bune creştine ca dânsa.
Mary nu r spunse, dar moleşeala ei f cu loc unei atitudini
mai vioaie. Un proiect nebunesc, care-i umblase vag prin cap
în ultima noapte, petrecut f r somn, începea s ia o form
mai clar în fa a acestei ocazii neaşteptate.
Se hot râse s plece la Darroch. A se aventura singur
acolo ar fi însemnat pentru ea, în orice alt împrejurare, o
ini iativ dificil şi primejdioas , plin de riscuri grave şi de
urm ri dezastruoase. Dar dac era vorba s întreprind
totuşi o excursie atât de nemaipomenit , comisionul bine
venit al Mamei îi oferea o fericit ocazie. Ştia c trenul pleca
de la Levenford la ora dou , parcurgând distan a de patru
mile dintre cele dou oraşe într-un sfert de ceas, şi c acelaşi
tren pornea înapoi de la Darroch la ora patru. Dac , în chip
de necrezut, ar îndr zni s se lanseze în aceast expedi ie, ar
avea la dispozi ie mai mult de un ceas şi jum tate spre a-şi
realiza inten ia – şi acest r stimp îi p rea suficient. Singura
problem ce o preocupa era de a şti dac va fi în stare s se
achite cu succes de comisionul ei înainte de ora dou şi –
ceea ce era şi mai important – dac va reuşi s se sustrag
destul de repede ospitalit ii stingheritoare şi debordante a
lui Agnes, spre a putea prinde trenul.
Dând zor, ea lucr cu râvn toat diminea a, aşa c îşi
termin înainte de ora unu toate îndatoririle casnice. Înghi i
apoi în grab câteva îmbuc turi şi se repezi pe urm sus, ca
s se schimbe. Dar ajungând în odaia ei, care se afla în capul
sc rii, fu cuprins de o senza ie neobişnuit . Se sim i
deodat ame it , uşoar şi eteric . Vedea cu uimire podeaua
camerei ei de culcare ridicându-se şi l sându-se uşor în jos,
într-o leg nare înceat ; pere ii se aplecau asupra ei, ca
laturile unui castel de c r i de joc ce se pr buşeşte; în fa a

134
ochilor îi jucau valuri de lumin , urmate imediat de
întuneric. Picioarele i se muiar şi se pr buşi încet, leşinat ,
pe podea. R mase mult vreme culcat pe spate, f r
cunoştin . Încetul cu încetul îns , pozi ia ei orizontal îi
ajut s -şi revin ; fire sub iri de sânge p rur s curg din
nou sub pielea ei de culoare cadaveric şi, cu un oftat,
deschise ochii, privind imediat spre acele pendulei, care
ar tau ora unu şi jum tate. Se ridic febril într-un cot şi,
dup câteva încerc ri zadarnice, reuşi, în sfârşit, s stea din
nou în picioare. Se sim ea nesigur şi şubred , dar mintea îi
era clar şi lucid ; cu degete moi şi f r vlag , ce i se p reau
incapabile de aceast treab , se sili s se îmbrace gr bit . Pe
urm coborî scara în galop.
Mama o întâmpin cu scrisoarea şi pachetul şi cu o
mul ime de mesaje, salut ri şi recomanda ii pentru Agnes.
Era atât de absorbit de larga ei generozitate, încât nici nu
observ starea jalnic a fiicei sale.
— Şi nu uita s -i spui c marmelada e din anul sta,
strig ea, pe când Mary ieşea pe poart , şi c pr jitura e
f cut cu dou ou . Iar la sfârşit ad ug : Şi nu l sa
scrisoarea acolo. Spune-i c vreau s-o p strez.
Mary avea dou zeci de minute ca s ajung la gar , ceea
ce era tocmai de ajuns. Pachetul, care con inea un kilogram
de chec şi unul de marmelad , îi atârna greu de bra şi, în
starea de sl biciune în care se g sea, ideea acestei pr jituri
s ioase îi f cea grea , iar marmelada dulce şi lipicioas îi
n cl ia gândurile. Nu avea timp s -i predea lui Agnes
pachetul şi îi era, evident, imposibil s -l care cu dânsa toat
dup -amiaza. Proiectul ei o silea la un act disperat, iar acum
sim i nevoia s procedeze cu şi mai mare îndr zneal . Ceva o
îmboldea s scape de somptuosul cadou al Mamei, s -l lase
s cad neobservat în rigol sau s -l azvârle într-o gr din
de la marginea drumului. Greutatea pachetului o ap sa şi
aversiunea ei fa de con inutul lui o împinse brusc la o
ac iune necugetat . Pe trotuar, un b ie el zdren ros,
descul şi murdar tr gea cu triste e linii de cret pe un
perete din c r mid . Trecând pe lâng el, Mary îi arunc ,

135
sub puterea unui impuls fulger tor şi irezistibil, pachetul în
bra e. Îşi sim i buzele mişcându-se şi se auzi rostind:
— Ia-l! Repede! E ceva de mâncat!
Puştiul o privi cu ochi mira i şi b nuitori, care exprimau
mai limpede decât orice cuvinte articulate adânca sa
neîncredere fa de orice str in care, sub pretextul
filantropiei, i-ar d rui asemenea pachete grele. Tr gând
b nuitor cu coada ochiului la Mary, rupse hârtia spre a se
convinge c nu era victima unei înşel ciuni, şi de îndat ce
bogatul con inut se înf iş ochilor s i mira i, strânse
pachetul sub bra şi, cuprins de o vioiciune exploziv ,
disp ru în lungul str zii, ca un rotocol de fum, pentru ca nu
cumva aceast cucoan ciudat s se poat r zgândi.
Mary fu cuprins de spaim fa de propria ei temeritate.
Un gând îngrozitor o s get : cum avea oare s ascund fa
de Mama fapta ei de neiertat sau în ce fel avea s fie vreodat
în stare s explice dispari ia roadelor muncii cinstite a
maic -sii? C ut zadarnic s se linişteasc , spunându-şi
c -i va duce lui Agnes scrisoarea la întoarcere, dup ora
patru, dar fa a îi era totuşi crispat pe când alerga spre gar .
În trenul de Darroch se sim i atât de obosit , încât f cu un
efort serios spre a-şi concentra aten ia asupra execu iei
planului ce-l avea în minte. Trebuia s -şi traseze dinainte
calea de urmat; era ferm hot rât s evite ca sl biciunea şi
nehot rârea ei din ajun s se repete. Cunoştea destul de
bine Darrochul c ci îl vizitase de câteva ori înainte ca
aceast localitate s fi fost încununat , în ochii ei, de un
nimb de vraj şi romantism prin faptul c Denis locuia acolo.
De când ştia acest lucru, tristul or şel, care cuprindea mai
ales uzine de produse chimice şi coloran i ale c ror ape
reziduale tulburau adesea undele limpezi ale râului Leven,
în cursul s u inferior, suferise, în ochii ei, o transformare
v dit şi magic . Str zile înguste şi prost pavate luaser un
alt aspect, pentru c Denis trecea pe ele, iar casele înnegrite
de fum deveniser mai str lucitoare, fiindc Denis tr ia
printre ele.
Pe când se apropia de acest loc fermecat, Mary încerc , în

136
ciuda temerilor ei chinuitoare, un sentiment de pl cut
aşteptare, care-i t ia respira ia. Cu toate c nu avea inten ia
de a-l întâlni pe Denis, nu-şi putea în buşi emo ia pricinuit
de gândul c se apropia de el în propriul lui mediu de via .
Când trenul intr puf ind în gara Darroch, coborî repede
din compartiment, pred biletul şi p r si peronul printre
primii dintre pu inii c l tori. Inaintând f r şov ial şi atât
de repede cât o ineau puterile, str b tu strada principal şi,
luând-o apoi brusc la stânga, intr într-un cartier mai
liniştit de locuin e. Niciuna din persoanele pe care le întâlni
nu o cunoştea, iar prezen a ei nu stârni nici mirare, nici
interes. Deşi lipsit de atmosfera de reşedin de comitat,
Darrochul era o comun tot atât de mare ca Levenfordul şi,
de fapt, singurul oraş mai însemnat pe o raz de
dou sprezece mile în jurul acestuia. Era deci uşor pentru
Mary s se strecoare neobservat pe str zile lui pline de
mişcare şi s se piard în mul imea care mişuna pe ele.
Acesta era, de fapt, motivul care o f cuse s aleag
Darrochul pentru realizarea planului ei.
Ajungând la jum tatea str zii laterale, constat , cu un
sentiment de uşurare, c memoria nu o înşelase şi,
v zându-se în fa a unui semicerc de case cu terase, se
îndrept cu hot râre spre ultima din ele şi sun energic la
uş . O servitoare scund , purtând un halat albastru de
bumbac, îi deschise.
— Domnul doctor e acas ? întreb Mary.
— Intra i, v rog, îi r spunse slujnica, cu aerul nep s tor
al unei persoane plictisite de a repeta la infinit aceeaşi
formul .
Mary fu introdus în salonul de aşteptare. Era o înc pere
s r c cioas , cu pere i întuneca i şi un covor sub ire şi ros,
mobilat cu o garnitur de scaune mai mult sau mai pu in
deteriorate şi o mas mare de stejar, pe care se aflau câteva
reviste vechi, ferfeni ite şi cu col urile îndoite, şi un ghiveci
mare de por elan cu o plant verde pleoştit .
— Cum v numi i? întreb apatic servitoarea.
— Miss Winifred Brown, r spunse Mary r spicat.

137
 Vedea clar acum ce mincinoas era! În loc de a se afla la
Levenford, stând prieteneşte de vorb cu logodnica legitim
a fratelui ei, ea aruncase pachetul maic -sii şi se g sea aici,
la distan de patru mile, dând un nume fals şi aşteptând s
fie primit de un medic necunoscut şi al c rui nume şi
domiciliu şi-l amintise numai printr-o fericit întâmplare.
Rumeneala uşoar ce i se ivise în obraz când rostise numele
n scocit se schimb într-un roşu purpuriu la aceste
gânduri, şi Mary c uta din r sputeri s scape de
sentimentul de vinov ie ce o n p dea, când uşa camerei de
consulta ii se deschise şi fu poftit s intre.
Doctorul era un b rbat între dou vârste, chel, neîngrijit şi
decep ionat de via , dispunând de o clientel neînsemnat
şi s rac . Mary sosise în afar de ora lui obişnuit de
consulta ii, ceea ce-i pricinuia o explicabil sup rare, dar
situa ia lui financiar îl obliga s primeasc pacien ii la orice
or . Era celibatar, şi menajera lui tocmai îi servise prânzul,
constând într-un rasol gras cu g luşti g tite cu seu.
Mâncase în grab şi, ca urmare, indigestia cronic din cauza
mânc rii proaste, orelor neregulate la care-şi lua mesele şi
din ilor s i strica i, ce-l chinuiau ca pe un adev rat martir,
începuse din nou s -l road , pricinuindu-i dureri. O privi
mirat pe Mary, întrebând-o:
— Ai venit s m iei la un bolnav, domnişoar ?
— Nu, am venit s m consulta i, r spunse ea cu un glas
ce p rea a veni de departe şi pe care nu-l recunoştea ca fiind
al ei.
— Ia loc atunci, spuse el pe un ton sec. Sim i imediat
caracterul neobişnuit al vizitei, şi irita ia lui crescu.
Încetase demult s aib interes pentru aspectul clinic al
cazurilor întâlnite şi orice abatere de la banalitatea rutinier
a practicii obişnuite de care era legat – înmânarea unor
flacoane con inând solu ii diluate de droguri ieftine şi
coloran i – îl exaspera; pe lâng aceasta, era gr bit s se
întoarc la divanul s u, ca s -şi fac siesta; un spasm
dureros îi fr mânta stomacul, amintindu-i cât de nepl cute
aveau s fie orele de consulta ii din seara aceea.

138
 — Despre ce e vorba? întreb scurt.
Cu glas şov itor, ea începu s -i povesteasc , se înroşi la
fa , se poticni, porni din nou, înşirându-şi buim cit
cuvintele. Nu ştia nici ea în ce fel se exprimase, dar
b nuielile doctorului fuseser de bun seam confirmate.
— Trebuie s te examinez, spuse el cu r ceal . Vrei s-o fac
acum sau preferi s revii cu mama dumitale?
În elegând vag ce voia s spun doctorul, Mary nu ştiu ce
s -i r spund . Felul acesta impersonal de a vorbi o
descuraja, aerul s u aspru o demoraliza, iar exteriorul s u
dezordonat, musta a ciufulit şi netuns , unghiile
neîngrijite şi petele de gr sime de pe hain îi inspirau,
deopotriv , un sentiment de pronun at aversiune. Îşi spuse
totuşi c nu avea alt cale decât s treac pân la cap t prin
aceast încercare, şi-i r spunse cu voce sc zut :
— Mi-e cu neputin s mai vin o dat , domnule doctor.
— Dezbrac -te atunci şi preg teşte-te, îi spuse el f r
ocolişuri, ar tându-i canapeaua şi ieşind din odaie.
În timiditatea şi neîndemânarea ei, avu abia timpul s -şi
scoat veşmintele şi s se întind pe divanul r p nos şi rupt,
c doctorul şi reveni. Închizând ochii şi strângând din din i,
se supuse apoi examenului s u muncit, de om incompetent.
Era pentru ea o tortur moral şi fizic . Cu firea ei pur , ea
se contract , plin de repulsie, la ideea prezen ei acestui om
grosolan şi brutal, iar atingerea degetelor sale nedibace o
f cu s tresar de durere. În sfârşit, chinul încet şi, cu
câteva cuvinte scurte, doctorul p r si iar şi înc perea.
În mai pu in de cinci minute, ea se afl din nou,
îmbr cat , pe scaunul ei, privindu-l f r s scoat o vorb ,
în timp ce el se întorcea cu paşi greoi la masa de lucru.
De ast dat doctorul era cam încurcat. Întâlnise adesea
asemenea cazuri nenorocite la femei din alt mediu, dar în
ciuda min ii sale obtuze şi blazate, în elegea c fata aceasta,
un simplu copil cuprins de spaim , era neştiutoare şi
nevinovat . Sim ea c -şi pierduse fecioria f r s -şi dea
seama şi c faptul coincisese negreşit cu z mislirea. Pricepu
de ce declarase ea cu atâta hot râre un nume de împrumut,

139
şi în inima lui uscat şi goal miji un vag sentiment de mil .
La început, st pânit de temerile obişnuite ale unui
practician mediocru, care ine la modesta lui reputa ie,
b nuise c dânsa voia s -i cear s aplice vreun mijloc spre
a pune cap t st rii ei; acum îns în elegea pe deplin sublima
ei ignoran . Se r sucea jenat pe scaun, neştiind cum s
înceap .
— Eşti m ritat ? o întreb în cele din urm , cu o voce
surd .
Mary cl tin din cap cu ochi umezi şi îngrozi i.
— Atunci te sf tuiesc s te m ri i. Ai s naşti un copil.
În prima clip nu în elese. Apoi buzele începur s -i
tremure şi ochii i se umplur de lacrimi, care se prelinser
încet pe obrazul ei. Se sim ea paralizat , izbit de aceste
cuvinte ca de o m ciuc . Medicul îi vorbea, încercând s -i
explice ce trebuie s fac , la ce avea s se aştepte; ea îns
aproape c nu-l auzea. Îl vedea ca din dep rtare, tot ce o
înconjura se estompa; era cufundat într-o cea cenuşie,
copleşit de o negr it dezn dejde, prad stingher ororii
obsedante în fa a unei nenorociri sigure şi de neînl turat.
Din când în când, crâmpeie din vorbele doctorului ajungeau
pân la ea, p trunzând ca nişte raze palide de lumin prin
rotocoalele de negur ce se învârtejeau în jurul ei.
— Caut s nu te pierzi cu firea, îl auzi zicând. Pe urm ,
prin v lul înconjur tor de cea , îi intrar în ureche
cuvintele: Eşti tân r , via a dumitale nu e pierdut .
Ce ştia el şi ce-i p sa? Banalit ile acestea bine
inten ionate o l sau rece şi nemişcat . În elese instinctiv c ,
pentru doctor, cazul ei nu însemna decât un incident
trec tor şi nepl cut în via a lui monoton , iar când se ridic
întrebându-l cât îi datoreaz pentru consulta ie, z ri brusc
în ochii lui un lic r, abia ascuns, de uşurare. Intui ia n-o
înşelase, c ci îndat ce îşi primi onorariul şi o conduse pân
la uş , el se repezi la flaconul de bismut, lu o doza mare, se
întinse cu un oftat de uşurare pe divan şi uit imediat cu
totul de ea.
Când Mary ieşi în strad , era tocmai ora trei. Mai avea un

140
ceas pân la plecarea trenului – dac avea s -l mai ia. Cu
mintea chinuit de gânduri, coborî strada şoptindu-şi:
„Doamne! Doamne! De ce m-ai pedepsit aşa? Nu te-am jignit
cu nimic, împiedic acest lucru s se întâmple! Împiedic -l!”
De ce şi cum, se întreba ea ca scoas din min i, trupul ei
fusese ales de cel Atotputernic pentru aceast ruşinoas
experien ? Vedea în acest fapt o manifestare de suprem
nedreptate a atotputerniciei divine. Ciudat lucru, nu-l acuza
pe Denis; se sim ea doar victima unei perfidii
nemaipomenite şi de neîn eles.
Nu! Nu-l acuza pe Denis; sim ea, dimpotriv , c trebuie s
caute refugiu la el. În cumplita ei îngrijorare, l s orice
pruden s se risipeasc în v zduh şi apuc înainte pe
Main Street, la cap tul opus al c reia se aflau „Pivni ele
Owen Foyle”. Dup col , o poart dubl , larg , d dea într-o
curte, din care o scar exterioar în spiral ducea la locuin a
familiei Foyle.
Se târî pân sus pe aceast scar şi b tu cu sfial la uş .
Din untru, ajungea pân la ea un zdr ng nit la pian, care
continu f r ca cineva s vin spre a-i deschide; auzi apoi o
voce strigând: „Rosie, puicu a mea, mi se pare c e cineva la
uş . Du-te s vezi.” Un glas de copil r spunse: „Îmi fac
gamele, mam ; du-te dumneata sau aşteapt s bat din
nou”. Şi zdr ng nitul la pian fu reluat cu energie îndoit şi
cu o for care dovedeau o silin extrem .
Dup un moment de şov ial , Mary era pe punctul de a
bate mai tare, când, deodat , tocmai când întindea mâna,
un fluierat ascu it r sun în strad şi se auzi din ce în ce
mai aproape.
Se întoarse şi, în aceeaşi clip , Denis se ivi la piciorul
sc rii. Z rind-o, îşi în l întreb tor capul, cu ochii mari şi
uimi i. Observând îndat c Mary se afla într-o stare de
adânc deprimare, urc scara din câteva s rituri.
— Mary, ce e cu tine? întreb el repede.
Fata nu fu în stare s -i r spund sau m car s -i
rosteasc numele.
— Ce s-a întâmplat, iubita mea? murmur apropiindu-se

141
de ea, apucându-i mâna înghe at şi mângâind-o cu
blânde e. Ceva cu tat l t u?
Ea cl tin din cap f r s se uite la el, ştiind c dac ar
face-o, s-ar pr buşi în chip jalnic.
— Vino, şopti ea. S plec m de aici, înainte de a fi v zu i
de cineva.
Adânc tulburat, Denis coborî scara în urma ei. Pe strad o
întreb cu aprindere:
— Ai avut vreo sup rare acas ? Spune-mi repede, iubito,
ce te apas ? Dac s-a atins cineva de tine, am s -l omor!
Urm o t cere; apoi ea rosti încet, neclar, dureros, fiecare
cuvânt rostogolindu-se de pe buzele ei ca o greutate de
plumb:
— Am s am un copil.
Obrazul lui p li ca sub efectul unei lovituri îngrozitoare,
devenind din ce în ce mai alb, ca şi cum toat puterea şi
vigoarea l-ar fi p r sit. Dând drumul mâinii ei, o privi cu
ochii dilata i de stupoare.
— Eşti sigur ? gâfâi el în cele din urm .
— Absolut sigur .
— De unde ştii?
— Mi s-a p rut c ceva nu e în regul cu mine. M-am dus
la doctor şi mi-a spus.
— Un… un doctor? Atunci nu încape îndoial .
— Nicio îndoial , îngân cu triste e.
Aşadar, lucrul era sigur. Cu o singur fraz , îi pusese pe
umeri o povar de suferin şi r spunderi care, dintr-un
b iat voios ce trecea prin lume fluierând f r grij , îl
transforma într-un b rbat matur şi h r uit. Ceasul lor de
iubire fusese o curs , jocul lor dr g stos, întâlnirile lor
secrete din trecut, simple momeli pentru a-l atrage, a-l
prinde în mreje şi a-l pune în aceast oribil încurc tur .
Pl cuta, promi toarea perspectiv de a se c s tori cu Mary,
toate preg tirile atr g toare pe care le avusese în vedere îi
f ceau acum impresia unor lan uri ce-l ineau înc tuşat,
impunându-i o obliga ie a c rei îndeplinire era de
neînl turat. Oft adânc. În cercul de tineri în care se

142
învârtea, nimic nu era socotit mai înjositor sau mai ridicol
pentru un b rbat decât de a c dea victima unei c s torii
silite. Pierdea orice prestigiu, i se aruncau strig te de
batjocur pe strad , numele lui era dispre uit. Situa ia
aceasta îi p ru atât de intolerabil lui Denis, încât sim i
dorin a de a evada şi, într-o fulgerare, se gândi la Canada,
Australia, America. Ideea de a emigra îl preocupase adesea şi
perspectivele pe care aceste ri noi le deschideau unui om
tân r şi independent nu-i p ruser niciodat mai
atr g toare decât în acest moment. Un alt gând îi veni
deodat în minte.
— Când a spus doctorul c ai… Se opri, nesim indu-se în
stare s -şi termine fraza. Cu toate acestea, Mary era în
m sur acum s în eleag ce voia s spun .
— A spus c în februarie, r spunse ea, privind în alt
direc ie.
Aşadar, nu r mâneau decât cinci luni şi avea s fie tat .
Acea sear încânt toare pe care o petrecuser împreun pe
malul Levenului avea s aib ca rezultat naşterea unui copil,
a unui copil lipsit de nume, afar de cazul c ar lua-o îndat
pe Mary de so ie.
Necesitatea imperioas a c s toriei i se impuse din nou în
chip odios. Nu-şi putea da seama cât vreme înc Mary mai
putea r mâne nedescoperit , când anume starea ei avea s
devin vizibil . Deşi auzise povestindu-se uneori în cercul
prietenilor s i despre fete de la ar care munceau pe câmp
f r ca graviditatea lor s fie descoperit pân în momentul
facerii, se îndoia c Mary va avea puterea şi curajul s
ascund înc o bucat de vreme starea în care se g sea. Şi
totuşi era necesar s-o fac . Situa ia lui nu-i permitea s -i
ofere imediat un c min. Trebuia s aştepte. Fireşte c nu se
vedea înc nimic. O privi cu aten ie şi, în timp ce observa
silueta ei adus de spate, copleşit de o dezn dejde infinit
mai adânc decât aceea de care era cuprins el, începu s se
gândeasc pentru prima oar mai mult la dânsa decât la el
însuşi.
Acum, c -i d duse de ştire, ea st tea dezarmat ,

143
aşteptând cu supunere ca el s -i îndrume paşii. Întreaga ei
atitudine p rea a-l implora în t cere s -i arate ce trebuie s
fac . Cu un energic efort, el îşi recâştig st pânirea de sine şi
totuşi cuvintele pe care le rosti acum îi p rur aspre şi
neconving toare.
— În frumoas încurc tur ne-am b gat! Dar o s ieşim
din ea, Mary. Trebuie s discut m lucrurile.
— Crezi c e bine s m întorc acas , la Levenford?
întreb ea cu glas stins.
Denis chibzui câteva clipe înainte de a r spunde:
— M tem ca e cel mai bun lucru pe care-l po i face. Ai
venit cu trenul?
— Da. Şi dac m întorc, trebuie s plec de aici la patru.
Denis îşi scoase ceasul, care ar ta ora trei şi jum tate. Cu
toate c schimbar numai câteva fraze, z bovir totuşi o
jum tate de ceas pe strad .
— Nu po i s aştep i trenul urm tor, conveni el. Pleac
prea târziu.
O idee îi veni. Sala de aşteptare a g rii era de obicei goal
la ora aceasta; puteau s stea acolo pân la plecarea
trenului. O apuc de bra , strângându-l sub al s u. La
aceast prim manifestare de tandre e ce-i venea de la el, de
când îi comunicase teribila veste, ea îl privi cu o expresie
jalnic ; şi un zâmbet palid îi lumin tr s turile crispate.
— Nu te am decât pe tine, Denis, îi şopti când o pornir
spre gar .
Sala de aşteptare era, din p cate, plin ; o femeie b trân ,
câ iva arga i şi doi muncitori de la fabrica de vopsele şedeau
pe b nci, uitându-se unii la al ii şi la pere ii goi de scândur .
Era imposibil de stat de vorb acolo; de aceea Denis o
conduse pe Mary pân la cap tul peronului şi cum aceast
scurt plimbare îi d duse timp s -şi revin , iar contactul
dulce cu bra ul ei îi rechem în minte farmecul şi
frumuse ea fetei, atrac ia încânt toare a trupului ei fraged,
g si puterea de a schi a un surâs.
— La urma urmei, nu-i aşa de grav, Mary, atât timp cât
vom r mâne uni i.

144
 — Dac m-ai p r si acum, Denis, m-aş arunca în Leven,
Mi-aş pune cap t zilelor într-un fel oarecare.
Când privirile lor se întâlnir , el îşi putu da seama c
fiecare din cumplitele cuvinte rostite de ea era absolut
serios, şi-i strânse din nou cu tandre e bra ul. Cum de
fusese în stare s se gândeasc , fie numai o clip , la
posibilitatea de a o p r si pe aceast f ptur adorabil şi
lipsit de ap rare, care, dac n-ar fi fost el, ar fi fost înc
fecioar şi care acum, din vina lui, avea în curând s devin
mam . Şi cât de p timaş inea la el! Un fream t de s lbatic
bucurie îl p trunse v zând cât de deplin era încrederea ei
într-însul şi cât de total supunerea ei fa de voin a lui.
Încet-încet, îşi reveni de pe urma loviturii nimicitoare pe care
o primise şi, reg sindu-se pe sine, începu s gândeasc
închegat.
— Ai s laşi totul în seama mea! spuse el.
— Totul, repet Mary.
— Atunci trebuie s te întorci acas , iubita mea, şi s te
por i ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ştiu cât de greu o
s - i vin , dar trebuie s -mi laşi cât mai mult timp ca s fac
preg tirile.
— Când o s ne putem c s tori?
F cuse un mare efort spre a pronun a aceste cuvinte, dar
în urma celor aflate avea un vag sentiment c trupul ei va
r mâne pâng rit cât timp nu va şti la ce dat Denis o va lua
de so ie.
Acesta r mase un timp pe gânduri.
— Trebuie s fac o lung c l torie de afaceri spre sfârşitul
anului, e un lucru important pentru mine. Ai putea s
aştep i pân la întoarcerea mea? întreb el nesigur. Aş avea
timp s fac toate preg tirile pân atunci… ne-am putea
c s tori şi ne-am instala într-o c su … nu la Darroch sau
la Levenford, dar poate la Garshake.
Ideea lui despre o c su la Garshake îi învior pe
amândoi, evocându-le imediat priveliştea vechiului şi
tihnitului sat ghemuit atât de atr g tor pe malul unui bra
al estuarului.

145
 — Cred c aş putea s aştept pân atunci, r spunse Mary
pe un ton melancolic, v zând cu ochii min ii una dintre acele
c su e spoite din care se compunea satul, o c su acoperit
toat de trandafiri roşii ag tori, cu o intrare încadrat de
c l unaşi, în care se va trezi în chip misterios, cu pruncul ei
în bra e. Se uit la Denis aproape zâmbind.
— N-am s te p r sesc, iubita mea, spuse el. Numai s fii
curajoas … şi s rezişti cât mai mult.
Trenul intrase în sta ie, şi b trâna, arga ii şi cei doi
muncitori se urcar în vagoane. Avu doar timpul s -şi ia în
grab r mas-bun de la el pe când o ajuta s se suie într-un
compartiment; dar când trenul se puse în mişcare, Denis
porni s alerge de-a lungul peronului, inând-o de mân
pân în ultimul moment. Înainte ca el s fie silit s -i dea
drumul, Mary îi strig :
— Nu uita deviza ta, Denis, iubitul meu!
El îi r spunse cu un zâmbet, agitându-şi vitejeşte şapca,
în semn de îmb rb tare, pân în clipa când trenul intr pe o
curb şi se pierdur din ochi.
Era, desigur, plin de curaj, iar acum, când ştia totul, gata
s treac peste orice piedic , spre a-şi realiza singura
speran de fericire. Întâlnirea cu Denis o salvase. În el avea
s fie sc parea ei; înt rit de gândul c el îi împ rt şea
secretul, sim ea în ea puterea de a îndura totul pân când
avea s-o ia cu sine pentru totdeauna. Se înfior aducându-şi
aminte de vizita la doctor, dar îşi alung cu hot râre din
minte odioasele încerc ri din ultimele dou ore. Va fi viteaz .
De dragul lui Denis!
Ajungând din nou la Levenford, alerg în grab s -i
predea lui Agnes scrisoarea şi afl cu uşurare c domnişoara
Moir se urcase în locuin spre a-şi lua ceaiul. Îi l s , de
aceea, scrisoarea la pr v lie, împreun cu toate salut rile
afectuoase ale doamnei Brodie, sc pând astfel, din fericire,
de orice întreb ri.
În drum spre cas , se gândi c mama ei avea s
descopere, cu siguran , mai târziu, tr darea ei în afacerea
cu pachetul; fiind îns absorbit de griji mai mari şi mai

146
serioase, nu se sinchisi de acest fapt. Putea s-o oc rasc , s
plâng , s se vaiete, pu in îi p sa, c ci ştia c peste câteva
luni nu va mai fi în casa pe care acum o detesta. Toate
gândurile ei se îndreptau spre proiectele atât de atr g toare,
dar atât de vagi, pe care Denis le f cuse şi care, în
închipuirea ei, luau formele reale. Izgonind din minte
preocup rile legate de starea ei prezent , îşi concentra cu
ardoare speran ele asupra c su ei în care avea s locuiasc
împreun cu el la Garshake.

Brodie şedea în biroul lui citind Monitorul Levenfordului.

L sase uşa întredeschis , ca s poat arunca din când în
când o privire vigilent în pr v lie, f r a se întrerupe din
lectura tihnit a gazetei. Perry era bolnav în pat, dup cum îl
anun ase, agitat , mam -sa, în diminea a aceea. Un
furuncul mare aproape c -l împiedica s umble şi-l oprea cu
des vârşire s se aşeze. Brodie morm ise îmbufnat c
pretindea de la ajutorul lui s stea în picioare, iar nu s se
aşeze, dar primind asigur ri c bietul bolnav avea s fie
negreşit repus pe picioare pân a doua zi, cu ajutorul unor
cataplasme continue, consim ise, în sil , s -l scuteasc de
lucru pentru ziua aceea. Tronând în fotoliu, la cap tul
şirului de trepte ce duceau la sanctuarul s u, Brodie îşi
concentra aproape exclusiv aten ia asupra d rii de seam
despre expozi ia de vite. Era mul umit c afacerile erau
calme în diminea a aceea şi c nu era silit s se înjoseasc la
munca servil din pr v lie, pe care o detesta şi care, de la o
vreme, c dea în întregime în sarcina lui Perry. Cu câteva
minute înainte fusese nevoit s p r seasc jil ul spre a servi
pe un lucr tor care d duse buzna în magazin. Plin de
indignare, Brodie îl împinse afar cu prima p l rie ce-i
c zuse în mân . Ce-i p sa dac i se potrivea sau nu bietului
om? Nu voia s -şi bat capul cu astfel de blestemate
nimicuri; treaba asta îl privea pe Perry; cât despre el, dorea

147
s -şi poat citi în linişte ziarul, ca orice boier.
Cu un aer jignit, se întoarse în birou, luând de la cap t
darea de seam .
„Expozi ia anual de vite a oraşului şi inutului Levenford
– citi el – a avut loc în ziua de 21 curent şi a fost vizitat de
un public numeros şi distins.” Studie încet, conştiincios şi
atent întreaga dare de seam , pân când ajunse la alineatul
ce începea prin cuvintele: „În asisten am recunoscut…
„Ochii, ce-i lic riser întâi nelinişti i, i se aprinser ca de o
victorie, când v zu c persoana lui nu era omis . Printre
numele distinse ale notabilit ilor oraşului şi comitatului,
mai la coada listei, fireşte, dar nu chiar la cap tul ei, se afla
acela al lui James Brodie. Izbi triumf tor cu pumnul în
mas . Ehei, avea s le arate acum cine era el! Toat lumea
citea Monitorul Levenfordului, care ap rea în fiecare vineri, şi
to i aveau s vad numele lui str lucind al turi de al unui
personaj nu mai m runt decât însuşi lordul-locotenent al
comitatului. Brodie nu-şi mai înc pea în piele de trufie. Îi
pl cea cum îi arat numele tip rit. Majuscula J a lui
„James” avea o bucl deosebit de atr g toare; cât despre
numele lui de familie, scris corect, nu cu „y” la sfârşit, ci cu
„ie”, era mai mândru de el decât de toate bunurile sale la un
loc. Îşi l s capul într-o parte, f r a-şi desprinde nicio clip
privirea de acest nume fascinant. Citise cuvânt cu cuvânt
lungul reportaj, care-l chinuise prin prolixitatea lui, numai
şi numai spre a se vedea tr ind în conştiin a public prin
mijlocirea acestor dou cuvinte tip rite. Se desf ta
privindu-le.
James Brodie! Buzele lui articulau inconştient aceste
silabe, pe care le l sa s -i alunece în t cere peste limb .
„Eşti mândru, Brodie, dar z u c ai de ce!” Ochii i se
împ ienjeniser de atâta bucurie şi întreaga list de
personalit i remarcabile, cu titlurile, rangurile şi
demnit ile lor disp ru din câmpul s u vizual, topindu-se
într-un singur nume, a c rui imagine p rea a se fi întip rit
în chip neşters pe retina lui. James Brodie! Nimic nu putea
parc s se ridice deasupra acestor cuvinte atât de simple şi

148
totuşi atât de semnificative.
O uşoar deviere de la şirul gândurilor sale îl f cu s
strâmbe din nas cu dezgust: îşi amintise c fusese silit s se
înjoseasc în propriii s i ochi, servind chiar în diminea a
aceea pe un muncitor de rând. Acest lucru mai mergea cu
dou zeci de ani în urm , când, având de luptat cu nevoi mai
presus de voin a lui, se v zuse silit s îmbr işeze comer ul;
acum îns , când avea un sclav pe care-l pl tea ca s fac
aceast treab în locul lui, episodul din diminea a aceea îi
ap rea ca o pat pe numele lui, umplându-l de indignare şi
mânie împotriva nenorocitului de Perry, care-l l sase în
încurc tur .
— O s -i ar t eu lui, sec tur buboas ce e! strig el.
Ştiuse dintotdeauna c el, James Brodie, nu era f cut
pentru comer ; dar de vreme ce se v zuse silit s i se
consacre, d duse acestei activit i un caracter mai
corespunz tor numelui şi personalit ii sale. Nu se
considerase niciodat negustor, ci se pusese de la început în
postura unui gentleman sc p tat, nevoit s -şi câştige via a
printr-o ocupa ie nepotrivit pentru el. Totuşi, sim ea c
îns şi personalitatea lui înnobilase în chip ciudat aceast
îndeletnicire, ridicând-o pân la nivelul lui. Ea încetase de a
fi vulgar , dobândind un caracter original. Din capul locului,
nu alergase niciodat dup clien i; ci fuseser , mai degrab ,
cei obliga i s -i fac pe plac şi s se încline în fa a tuturor
tr sn ilor şi capriciilor lui.
În primele timpuri, d duse într-o zi afar din pr v lie pe
un client care-i adresase un cuvânt nepoliticos; uimise tot
oraşul şi-i impusese s -l accepte; nu umbla dup
bun voin a oamenilor, ci st tea înfipt în fa a lor cu
brutalitate, având aerul s le spun : „Lua i-m aşa cum
sunt sau renun a i la mine”, şi aceast tactic neobişnuit
avusese un succes surprinz tor. Dobândise o reputa ie de
aspr onestitate şi de comportare neprefacut ; maximele
sale cele mai n struşnice erau repetate în tr nc nelile din
oraş, ca nişte vorbe de duh; în lume era privit – dup
expresia curent - ca un „tip”, iar originalitatea lui îi atr sese

149
favoarea acestor cercuri. Dar cu cât personalitatea lui
câştigase în prestigiu, cu atât dispre uise el instrumentul
afirm rii ei.
Se sim ea acum ca un personaj superior exigen elor
comer ului. Faptul de a-şi fi asigurat o pozi ie atât de
proeminent , în ciuda caracterului nedemn al profesiei sale,
îl umplea de o imens satisfac ie. Trufia sa f r margini îl
împiedica s fac vreo deosebire între notorietatea la care
ajunsese şi rangul mult mai înalt la care aspira. Succesul îl
împingea înainte. Dorea ca numele lui s devin şi mai
r sun tor. „Am s le ar t eu, murmur el, am s le ar t ce
sunt în stare s realizez!”
În clipa aceea cineva intr în magazin. Brodie îşi ridic
ochii iritat, privirea lui st pânitoare sfidându-l pe intrusul
care cuteza s solicite a fi servit de egalul nobilimii
comitatului; dar, spre surprinderea lui, nu fu obligat s
coboare. Un tân r s ri uşor peste tejghea, urc treptele şi
intr în birou, închizând uşa dup el. Era Denis Foyle.
Când, cu trei zile în urm , Denis v zuse trenul
r pindu-i-o pe Mary, o avalanş de remuşc ri se pr v lise
peste el, m turându-l şi îngropându-l. Socotea c se purtase
fa de Mary cu un egoism rece şi plin de laşitate. Lovitura
brusc suferit de amorul s u propriu fusese atât de
neaşteptat , încât îl f cuse s uite în acel moment cât de
mult inea la ea. O iubea îns cu adev rat, ba, chibzuind mai
matur dup plecarea ei, îşi d du seama c nu putea tr i f r
dânsa. La o reflec ie mai adânc , starea ei conferea fetei un
farmec mişc tor, c ruia el îi rezistase la început. Dac
situa ia lui era nepl cut , aceea a lui Mary era de neîndurat,
şi totuşi el îi oferise, drept uşurare, doar câteva cuvinte
palide şi insipide de comp timire. Se crispase de ruşine
gândindu-se la ce va fi crezând ea acum despre abjecta şi
stângacea lui sfial . Ideea c nu avea nicio cale sigur de a
ajunge la ea, spre a-i spune tot ce sim ea, spre a-i exprima
cu cea mai mare fervoare c in a şi adora ia lui, îl umpluse de
dezn dejde.
Timp de dou zile îndurase acest zbucium, ce creştea

150
necontenit, când, deodat , un plan de ac iune precis şi
extraordinar se contur în mintea lui. Îl socoti curajos,
energic şi îndr zne , în realitate, nu era decât un efect al
potopului de remuşc ri ce se ab tuse asupra nervilor s i
încorda i şi, cu tot caracterul imprudent, prezum ios şi
nebunesc al proiectului s u, acesta reprezenta totuşi o ieşire
pentru sentimentele ce-l în buşeau. Vedea în el un mijloc de
a se reabilita în ochii s i şi ai lui Mary.
În fond, acest impuls de a se justifica era acela de care se
sim ea împins acum, când, stând în fa a lui Brodie, îi spuse:
— Am intrat în chipul acesta, domnule Brodie, pentru c
socoteam c altminteri n-a i consim i, poate, s m primi i;
sunt Denis Foyle din Darroch.
Brodie era uluit de aceast apari ie neaşteptat şi de
cutezan a pe care o dovedea, dar nu se tr d prin nimic.
Dimpotriv , se înfund mai confortabil în fotoliul s u; capul
p ru de-a dreptul s i se cufunde între umerii puternici,
asemenea unei stânci înfipte pe creasta unui deal.
— B iatul cârciumarului? întreb el batjocoritor.
— Exact, r spunse Denis cu polite e.
— Ei bine, domnule Denis Foyle – accentu ironic acest
„domnule”, ce cau i aici?
Începea s spere c va reuşi s -l provoace pe Denis s
rosteasc vreun cuvânt violent, ceea ce avea s -i ofere
pl cerea de a-l cotonogi.
Denis îl privi în fa pe Brodie şi, f r a da aten ie
atitudinii lui, îşi urm ri planul stabilit.
— Vizita mea v surprinde poate, domnule Brodie, dar
sim eam c trebuie s vin la dumneavoastr . N-am mai
v zut-o pe miss Mary Brodie, fiica dumneavoastr , de peste
trei luni. S-a ferit consecvent de mine. in s v spun
deschis c m simt foarte ataşat de fiica dumneavoastr şi
c am venit s v cer permisiunea de a o vedea.
Brodie îşi ridic ochii spre Denis, nel sând s se citeasc
pe fa a lui nemişcat ca o masc nimic din furia şi stupoarea
de care-l umplea aceast cerere. Dup ce-l fix câteva clipe
cu o privire întunecat , spuse încet:

151
 — Îmi pare bine s aud din gura dumitale c am fost
ascultat. Fata mea a refuzat s se uite la dumneata pentru
c eu i-am interzis s te vad . M auzi? I-am interzis, iar
acum, c mi-am dat seama cine eşti, i-o interzic şi pe mai
departe.
— De ce, domnule Brodie, dac -mi da i voie s v întreb?
— Sunt oare dator s - i dau explica ii asupra ac iunilor
mele? Faptul c ordon un lucru e suficient pentru fata mea.
Nu-i dau explica ii: poruncesc.
— Domnule Brodie, mi-ar pl cea s ştiu ce ave i s -mi
reproşa i. M-aş sili s fac totul spre a corespunde în orice
chip dorin elor dumneavoastr . Foyle c uta din toate
puterile s -l dispun favorabil pe cel lalt. in enorm de mult
s v satisfac! Spune i-mi ce trebuie s fac şi o voi face.
Brodie rânji batjocoritor.
— Vreau ca mutra dumitale lins s dispar din biroul
meu şi s nu se mai arate niciodat la Levenford; şi cu cât vei
disp rea mai repede, cu atât îmi vei face mai mare pl cere.
Cu un zâmbet împ ciuitor, Foyle r spunse:
— Aşadar, obiec iunile dumneavoastr se refer doar la
obrazul meu, domnule Brodie. Sim ea c trebuie s -l câştige
într-un fel pe cel lalt.
Brodie începea s se mânie; faptul c nu izbutea s -l fac
pe acest filfizon s -şi plece ochii în jos şi nici s -l înfurie îl
scotea din s rite. St pânindu-se anevoie, rosti batjocoritor:
— N-am obiceiul s schimb confiden e cu oameni de teapa
dumitale, dar pentru c am un moment liber, am s - i spun
care sunt obiec iile mele. Mary Brodie este o fat de familie
bun , în vinele ei curge un sânge de care ar putea fi mândr
o duces , şi e fiica mea. Dumneata eşti un terchea-berchea
irlandez, prip şit pe aici, un nimic ieşit din nimic. Tat l
dumitale vinde rachiu prost şi sunt convins c str moşii
dumitale mâncau coji de cartofi din oal ,
Denis continua s -i înfrunte nemişcat privirea, cu toate c
insultele îl f ceau s fream te. Se silea cu disperare s -şi
p streze calmul.
— Faptul c sunt irlandez nu e, desigur, o pat , spuse pe

152
un ton st pânit. Nu beau nici m car o pic tur . De fapt,
lucrez în cu totul alt ramur care, sunt sigur, îmi va aduce
într-o zi un câştig bun.
— Am auzit despre ocupa ia dumitale, dr g laşul meu
culeg tor de cartofi. Lungi deplas ri prin ar , iar pe urm te
întorci, spre a hoin ri zile întregi. Îi cunosc eu pe de-alde
dumneata. Dac î i închipui c po i face avere vânzând ceai
din cas în cas prin toat Sco ia, eşti un imbecil, iar dac
crezi c po i face s se uite p c toasa dumitale origine
practicând o nenorocit de meserie ca aceasta, eşti nebun.
— Dac mi-a i da voie s v explic, domnule Brodie…
Brodie îl m sur furios.
— S -mi explici mie?! Aşa vorbeşti dumneata cu mine,
afurisitule de voiajor comercial! Î i dai seama cu cine stai de
vorb ? Priveşte! zbier el fluturând gazeta şi aruncând-o în
fa a celuilalt. Arunc - i ochii pe asta, dac ştii s citeşti!
ştia sunt oamenii pe care îi frecventez… Îşi umfl pieptul şi
strig : Mai degrab decât s -i dau voie fiicei mele s aib
rela ii cu dumneata, aş l sa-o s se amestece printre porci!
Cu un efort extraordinar, Foyle îşi inu firea.
— Domnule Brodie, pled el, v-aş ruga s m asculta i.
Ve i admite, desigur, c valoarea unui om st în ceea ce
reuşeşte s fac din el însuşi, c de el depinde soarta lui,
indiferent cine ar fi p rin ii lui. Nu mi-e ruşine de neamul
meu, dar dac acesta e lucrul ce v displace, el nu poate
desigur s m condamne pe mine.
Brodie se uit la el încruntat.
— Îndr zneşti s -mi faci mie teoriile astea socialiste de
mod nou ? url furios. Orice om valoreaz cât şi altul, hai?
Unde o s mai ajungem? Tâmpitule! N-am nevoie de indivizi
ca tine! Ieşi afar !
Denis nu se urni din loc. Vedea limpede c omul acesta nu
era accesibil unui argument ra ional, c el, Denis, putea cu
tot atât succes s loveasc cu capul într-un zid de piatr ;
în elegea c via a cu un asemenea tat trebuia s fie pentru
Mary un şir nesfârşit de înfior toare nenorociri. De dragul ei
îns , se hot rî s -şi p streze cump tul. Cu o voce foarte

153
calm , spuse:
— Îmi pare r u de dumneavoastr , domnule Brodie.
Apar ine i unei epoci care dispare; nu în elege i progresul. Şi
nu şti i nici s v câştiga i prieteni; v face i desigur, numai
duşmani. Nu eu sunt cel nebun!
Brodie se ridic în picioare, amenin tor ca un taur
mânios, spunând cu voce groas :
— Car -te de-aci, canalie, sau te fac praf!
Înainta impetuos spre Denis. O secund i-ar fi ajuns
acestuia ca s ias din birou, dar insultele lui Brodie
treziser în el o împotrivire ascuns şi, deşi ştia prea bine c ,
în interesul lui Mary, ar fi trebuit s plece, r mase totuşi pe
loc. Convins c va fi în stare s se apere, nu se temea de for a
m t h loas a celuilalt, dându-şi seama, totodat , c dac
ar pleca acum, Brodie ar crede c l-a gonit ca pe un câine
b tut. Pe un ton plin de îndârjire, el exclam :
— Nu v atinge i de mine! V-am îndurat insultele, dar nu
v las s merge i mai departe!
La aceste cuvinte, furia lui Brodie crescu, f cându-l
aproape s se sufoce.
— Crezi tu? strig el gâfâind. Am pus mâna pe tine ca pe
un şobolan prins în curs . Şi am s te strivesc ca pe un
şobolan.
Înaintând încet spre Denis cu o feroce mişcare
înv luitoare, îşi manevr cu precau ie trupul enorm pân în
apropierea lui şi, ajuns la doi paşi de el, distan la care ştia
c cel lalt nu mai putea s -i scape, buzele i se retraser
într-un rânjet sinistru pân deasupra gingiilor şi, deodat ,
îşi ridic pumnul s u de mamut, repezindu-l cu putere
zdrobitoare drept spre capul tân rului Foyle. O trosnitur
ascu it , dur , casant sfâşie aerul. Nu se aflase îns acolo
niciun cap de lovit; cu iu eala fulgerului, Denis se d duse la
o parte, iar mâna lui Brodie izbise cu puterea unui baros în
peretele din piatr . Bra ul s u drept se l s încet în jos;
încheietura mâinii se rupsese. Denis, inându-şi mâna pe
clan a uşii, se uit la el, spunând liniştit:
— Îmi pare r u, domnule Brodie. Vede i c , la urma

154
urmei, tot exist unele lucruri pe care nu le în elege i. V-am
avertizat s nu încerca i un lucru ca acesta.
Şi ieşi din birou tocmai la timp, c ci nu trecu nicio
secund şi masivul fotoliu turnant de mahon, aruncat de
bra ul stâng al lui Brodie de-a curmezişul înc perii, ca un
proiectil lansat de o catapult , se izbi de uşa uşoar ,
pref când în nd ri geamul şi rama.
Cu n rile frem tând şi bra ul b l b nindu-se, Brodie se
opri, contemplând abrutizat stric ciunile. Nu sim ea nicio
durere în bra ul r nit, ci doar neputin a de a-l mişca, iar
furia lui înfrânt îi umfla pieptul, f cându-l aproape s
plesneasc . Faptul c tocmai acest mucos fusese în stare
s -l înfrunte şi s scape apoi nev t mat, îl f cea s se
crispeze de trufie jignit : durerea fizic nu însemna nimic,
dar atingerea adus mândriei sale era o lovitur mortal .
Degetele mâinii sale stângi se încleştau convulsiv. S fi
avut doar un minut şi – era sigur de aceasta – l-ar fi
înghesuit în col pe acest neruşinat şi i-ar fi rupt oasele. Dar
s se vad scos din lupt , f r m car a-i fi aplicat o lovitur !
Numai un palid rest de st pânire de sine şi o lic rire de
ra iune îl oprir s alerge orbeşte pe strad dup Foyle, în
str duin a de a-l ajunge din urm şi de a-l zdrobi. Pentru
prima oar în via a lui cineva îndr znise s se ridice
împotriva lui; scrâşni din din i gândindu-se c fusese înfrânt
şi dus de nas de acest arivist de neam prost.
— Pe legea mea, strig el în odaia goal , o s mi-o
pl teasc !
Se uit apoi la mâna care-i atârna f r via , umflat şi
vân t . În elese c trebuia s fie examinat de un medic şi c
era obligat s inventeze o poveste ca s explice fractura; avea
s afirme c a alunecat pe scar , îşi zise. Cu o fa mohorât
ieşi din pr v lie, trânti uşa dinspre strad , o încuie şi plec .
Între timp Denis, dup ce plecase, începuse s -şi dea
seama c prin ac iunea sa pripit f cuse un r u nem surat
atât lui Mary, cât şi lui însuşi. Înainte de întrevedere îşi
închipuise c va reuşi s câştige favoarea tat lui ei şi s
ob in astfel autoriza ia de a se întâlni cu dânsa. Şi aceasta,

155
socotise el, ar fi înlesnit celor doi tineri s pun la cale un
plan precis de evadare. Sperase, într-adev r, c Brodie îl va
primi cu mai pu in aversiune, ba c ar putea chiar c p ta o
oarecare considera ie pentru el. Succesul planului s u ar fi
favorizat, desigur, ac iunile gr bite ce puteau mai târziu s
devin necesare pentru ei, atenuând totodat şocul
inevitabilei descoperiri a adev rului.
Nu ştiuse îns ce om era Brodie. Se gândise, e drept, la tot
ce-i spusese Mary despre el, dar îşi închipuise c o team
copil reasc o f cea s dea faptelor lui un colorit prea viu
sau c firea ei sensibil exagera înclina iile odioase ale
personajului. Acum îns în elegea pe deplin teroarea fetei în
fa a tat lui ei şi sim ea c reflec iile ei despre dânsul erau
mai degrab prea indulgente. Îl v zuse cu câteva clipe în
urm pe Brodie într-o asemenea stare de furie dezl n uit ,
încât în mintea lui se n scur temeri pentru via a lui Mary;
se blestema f r încetare c procedase cu atâta uşurin .
Complet descump nit, nu ştia deloc ce s fac , când
deodat , trecând prin fa a unei papetarii de pe High Street, îi
veni ideea c ar putea s -i trimit lui Mary o scrisoare,
cerându-i s se întâlneasc cu el a doua zi. Intr în pr v lie
şi cump r o hârtie de scrisori şi un plic. Cu toat
îngrijorarea lui, nu-şi pierduse puterea de seduc ie, astfel
c -i fu uşor s o decid pe b trâna vânz toare s -i vând o
marc şi s -i împrumute cerneal şi toc. Femeia i le d du cu
pl cere şi cu un zâmbet matern, privindu-l blajin, cu coada
ochiului, pe când scria câteva rânduri pentru Mary, Dup ce
termin , îi mul umi în chip gra ios şi, ajuns afar , era gata
s arunce scrisoarea la cutie, când deodat un gând îl
fulger , f cându-l s -şi trag , ca ars, mâna înapoi. Se
îndrept încet spre bordura trotuarului, iar apoi, dup un
moment de gândire, care-i înt ri hot rârea, rupse scrisoarea
în buc ele, aruncându-le în rigol . Îi venise brusc în minte
c , dac , din întâmplare, scrisoarea ar fi fost interceptat ,
Brodie şi-ar fi dat seama imediat c îl înşelase inten ionat şi
c Mary nu încetase de a se întâlni cu el în ascuns. F cuse o
greşeal serioas în ziua aceea şi era hot rât s nu

156
s vârşeasc o a doua. Încheindu-şi nasturii de la hain , îşi
vârî mâinile în buzunar şi, cu b rbia împins agresiv înainte,
porni repede la drum. Se hot râse s fac o recunoaştere în
jurul casei lui Brodie.
Cunoscând prea pu in locurile, era cât pe ce s se
r t ceasc în partea m rginaş a oraşului, dar cu ajutorul
sim ului s u de orientare, putu, dup câteva ocolişuri, s
z reasc , în sfârşit, locuin a lui Mary. De fapt, nu v zuse
niciodat aceast cas şi, privind-o acum, fu cuprins de
consternare. Îi p ru c sem na mai degrab cu o închisoare
decât cu c minul unei familii şi o g si tot atât de nepotrivit
pentru a ad posti gingaşa f ptur a lui Mary ca un cavou
îngust şi întunecat pentru o porumbi . Zidurile cenuşii şi
ap s toare p reau s o in strâns într-o încleştare f r
sc pare, meterezele col uroase întruchipau subjugarea ei,
deschiz turile adânci ale ferestrelor indicau starea ei de
deten ie sub o aspr constrângere.
Contemplând cl direa, tân rul spuse în şoapt : „Am s
fiu fericit s o scot de aici, iar ea va fi bucuroas s vin cu
mine. Omul sta nu e în toate min ile! E scrântit la cap. Şi
casa pare s -i semene!”
Cu sufletul înc fr mântat de griji, se strecur într-un gol
al gardului de m r cini din spatele s u, se aşez pe taluz, îşi
aprinse o igar şi începu s rumege în gând diferite proiecte.
Pus în fa a nevoii poruncitoare de a o vedea pe Mary, trecu în
revist o serie de planuri imposibile şi de mijloace
imprudente ca s -şi ating aceast int . Se temea s nu
fac din pripeal un nou pas greşit şi totuşi sim ea c
trebuie s-o vad de îndat , s nu piard , poate, ultimul
prilej. Îşi fumase aproape pân la cap t igara, când deodat
fa a i se lumin şi un zâmbet îndr zne i se ivi pe buze în fa a
v ditei simplit i a minunatei idei ce-i venise în minte. Nimic
nu putea s -l împiedice acum, în toiul zilei, s se îndrepte
curajos spre intrare şi s bat la uşa din fa . Cu siguran
c Mary avea s -i deschid ea îns şi, dup care el îi va face
semn s tac şi, strecurându-i în mân un bile el, va pleca
tot atât de cuviincios cum venise. Cunoştea îndeajuns

157
obiceiurile casei spre a şti c atât timp cât Brodie se afla la
pr v lie, iar mica Nessie la şcoal , singura persoan care,
afar de Mary, putea veni la uş , era doamna Brodie. În
aceast eventualitate – cum ea nu-l cunoştea, iar Brodie nu
o pusese înc în gard împotriva lui – va întreba pur şi
simplu de un nume fictiv, gr bindu-se apoi s se retrag cu
multe scuze.
Rupse repede o foaie din carnetul s u de noti e şi mâzg li
pe ea cu creionul un scurt mesaj în care îi repeta c o iubeşte
şi o ruga s se întâlneasc cu el în seara urm toare în fa a
bibliotecii publice. Ar fi preferat s aleag un loc de întâlnire
mai retras, dar se temea c Mary nu va putea g si alt pretext
ca s ias în oraş decât acela de a merge la bibliotec . Când
ispr vi, împ turi cu grij hârtia, o strânse în palm şi se
ridic , scuturându-şi praful de pe haine. Îşi întoarse cu
vioiciune capul spre inta lui şi îşi şi luase aerul inocent al
unui simplu vizitatdr, când, deodat , fa a i se alungi, fruntea
i se întunec şi se trase în grab înapoi în ascunzişul lui. Pe
trotuar se apropia dinspre cap tul de jos al str zii,
îndreptându-se spre cas , Brodie în persoan , cu
încheietura mâinii bandajat şi cu bra ul inut de gât cu o
eşarf .
Denis îşi muşc buza. Nimic, de bun seam , nu-i reuşea!
Îi era cu neputin acum s se apropie de cas şi în elese cu
am r ciune, c , în mânia lui, Brodie avea, cu siguran , s
previn toat casa împotriva lui, z d rnicindu-i astfel orice
posibilitate de a-şi pune în aplicare planul cu alt prilej. Cu
inima strâns , se gândi de asemenea c furia lui Brodie
putea s se r sfrâng asupra lui Mary, cu toate c , în timpul
nefericitei întrevederi din magazin, o ap rase cu atâta grij .
Îl urm ri din ochi pe Brodie, în timp ce acesta se apropia,
descoperi cu îngrijorare c bra ul r nit era pus în ghips,
observ încrâncenarea fe ei lui, îl v zu împingând violent
poarta şi p trunzând în cele din urm în cas . Denis încerc
un puternic sentiment de team . Îşi d dea seama c atât
timp cât Mary va tr i al turi de acest om monstruos şi în
aceast cas monstruoas , el nu va putea avea nicio clip de

158
linişte. Încordându-şi auzul spre a prinde vreun zgomot,
vreun strig t, vreo chemare în ajutor, r mase îndelung în
aşteptare. Dar nimic nu întrerupse t cerea – t cerea din
spatele zidurilor cenuşii şi reci ale acestei excentrice
locuin e. Atunci se ridic şi se dep rt , cu capul l sat în
piept.

Mary Brodie şedea pe un scaun, împletind un ciorap

pentru tat l ei. Uşor aplecat înainte, cu fa a palid şi
umbrit , îşi inea ochii fixa i asupra andrelelor lungi de o el,
care se apropiau şi desp r eau automat sub degetele ei agile.
Clic-clic f ceau andrelele! În vremea din urm p rea a nu
mai auzi decât acest sunet, c ci în toate momentele ei libere
tricota. Mama decretase pe un ton senten ios c , întrucât
diavolul g sea mai uşor de lucru pentru mâinile trândave,
Mary era datoare s şi le ocupe neîncetat, chiar şi în clipele
ei de odihn , şi-i fixase drept sarcin s tricoteze câte o
pereche de şosete pe s pt mân . Termina acum a şasea
pereche!
B trâna bunic Brodie o urm rea cu buzele încre ite, de
parc ar fi fost îns ilate. inându-şi încrucişate picioarele
chircite, b tea cu cel de deasupra tactul muzicii f cut de
andrele, f r a scoate un cuvânt, dar nesc pând-o din ochi
pe Mary. Expresia bunicii era de nep truns; p rea s se
gândeasc la tot felul de lucruri despre care nimeni, şi mai
ales Mary, nu putea şti nimic. Uneori, fata avea impresia c
aceşti ochi opaci şi urduroşi o str pungeau cu o b nuial
duşm noas , iar când privirile lor se întâlneau, un fulger de
ur âşnea din pupilele împietrite ale b trânei. Avusese în
ultimul timp senza ia c ochii gârbovei sibile o legau cu
farmece, silind-o s -şi mişte neîncetat şi în sil degetele
obosite, împletind lâna dintr-un ghem ce nu se mai sfârşea.
Pentru bab era o distrac ie pl cut s o observe pe
tân ra fat , dar pe lâng aceasta, şi o datorie, o sarcin ce-i

159
fusese dat cu şase s pt mâni în urm . Capul îi tremura
uşor când îşi aducea aminte de dup -amiaza aceea
neînchipuit , în care fiul ei se întorsese cu bra ul bandajat şi
cu fa a întunecat ca noaptea, închizându-se cu so ia lui
într-un conclav în salon, cu uşa încuiat . Nu se produsese
obişnuitul scandal, nu r sunaser urlete prin toat casa,
domnise doar o sinistr şi ap s toare t cere. Nu fusese în
stare s ghiceasc despre ce era vorba, dar sigur c un
dezastru f r seam n plutise în aer. Zile în şir dup aceea
obrazul nurorii ei mai fusese schimonosit de spaim ; buzele
îi zvâcniser când o mobilizase pe b trân ca s ajute la
supravegherea lui Mary, rostind doar cuvintele: „Mary n-are
voie s ias din cas . Niciun pas dincolo de poart . E un
ordin!” Mary era prizonier , asta era tot, iar ea, de fapt,
temnicerul. Sub masca ei de indiferen , era încântat de
aceast idee, de aceast ruşine suferit de Mary. Nu o iubise
niciodat pe nepoata ei, şi aceast ocupa ie o umplea acum
de cea mai adânc pl cere şi mul umire.
Medita iile ei actuale fur întrerupte de apari ia doamnei
Brodie, a c rei privire o c uta pe Mary.
— Ai împletit c lcâiul? întreb ea cu un interes simulat.
— Aproape, r spunse Mary, cu aceeaşi expresie rigid şi
apatic în obraz.
— V d c înaintezi bine! Încetul cu încetul ai s -i asiguri
tatei to i ciorapii pentru la iarn .
— Pot s ies pu in în gr din ?
Mama arunc cu ostenta ie o privire pe fereastr .
— Burni eaz afar , Mary. Cred c e mai bine s nu ieşi
tocmai acum. Când Nessie se va întoarce, poate c ploaia va
fi încetat şi ai s po i face cu ea o plimbare în gr dina din
fund.
Grozava diploma ie a Mamei! Voin a lui Brodie, îmbr cat
în pretexte transparente sau formulat limpede cu ajutorul
unor citate reconfortante din Scriptur , o inuse timp de
şapte s pt mâni pe Mary prins ca într-o plas ; şi fiecare
din aceste s pt mâni i se p ruse cât un an – un an cu zile
nesfârşite. Era atât de deprimat acum şi puterea ei de

160
împotrivire atât de sl bit , încât se sim ea obligat s cear
încuviin area pentru cel mai mic lucru.
— Atunci pot s urc un moment în odaia mea? spuse cu
glas stins.
— Desigur, Mary! Dac vrei s citeşti, draga mea, ia asta.
Şi doamna Brodie îi întinse fetei, în timp ce aceasta ieşea
încet din camer , un exemplar legat al predicilor lui
Spurgeon14, anume aşezat la îndemân pe comod . Îndat
îns ce Mary plec , cele dou femei r mase în înc pere
schimbar o privire gr itoare, iar Mama d du uşor din cap.
Bunica se scul îndat , renun ând bucuroas la col işorul ei
cald de lâng foc, şi şchiop t pân în salon, aşezându-se la
fereastra din fa , pozi ie avantajoas , de unde putea vedea
nestingherit pe oricine ar fi încercat s ias din cas .
Supravegherea neîncetat poruncit de Brodie se exercita
din plin. Dar Mama abia r m sese singur , c un gând nou
îi trecu prin cap. Chibzui, îşi f cu singur un semn de
aprobare, socotind c momentul era favorabil pentru a duce
la îndeplinire instruc iunile so ului ei. Suflecându-şi fusta,
urc scara şi intr în camera lui Mary, hot rât s -i spun
„o vorb bun ”.
— M-am gândit s vin la tine, ca s st m pu in la taifas,
spuse ea cu voioşie. În zilele din urm , n-am mai ajuns s
schimb câteva vorbe liniştite cu tine.
— Da, Mam !
Doamna Brodie îşi privi fata cu ochi scrut tori.
— Ai ajuns s vezi lumina, Mary? întreb încet.
Mary în elese instinctiv ce va urma: avea s îndure una
din acele cuvântâri pioase introduse de curând, care la
început o f ceau s plâng sau s se revolte, f r a-i aduce
vreodat o mângâiere sufleteasc , şi pe care acum le l sa cu
stoicism s -i p trund în urechi ca nişte vorbe f r în eles.
Aceste discursuri cu inten ii în l toare îi deveniser
intolerabile în timpul încarcer rii ei şi, împreun cu alte
forme de nobile îndemnuri morale, se rev rsaser asupra ei

14 Charles Spurgeon (1834-1892) – teolog şi predicator protestant.

161
cu orice prilej, copleşind-o ca nişte mustr ri. Motivul nu
trebuia c utat departe. La sfârşitul acelei teribile şedin e din
salon, Brodie se r stise la so ia lui: „E fata ta! E datoria ta s
dezvol i în ea sim ul supunerii. Dac n-ai s-o faci,
Dumnezeu mi-e martor c o s -mi simt din nou cureaua pe
spinare, şi tu la fel!”
— Te sim i acum tare ca stânca, Mary? urm Mama pe un
ton grav.
— Nu ştiu, r spunse Mary cu glas stins.
— Îmi dau seama c n-ai ajuns înc acolo, oft Mama cu
blânde e. Ce mângâiere ar însemna pentru tat -t u şi
pentru mine s te vedem mai p truns de credin , mai
plin de bun tate şi de ascultare fa de p rin ii t i! Apuc
mâna nemişcat a lui Mary. Ştii bine, micu a mea, c via a e
scurt . Presupune c am fi chema i deodat în fa a tronului
divin în stare de nevrednicie, ce s-ar alege de noi?
Eternitatea e lung . Nu mai e loc pentru c in atunci. O, cât
aş dori s - i dai seama de purtarea ta greşit ! E atât de greu
pentru mine, biata ta mum , care a f cut totul spre binele
t u. Nu ştii cât m doare s -l aud pe tat -t u f cându-m
r spunz toare de aerul acesta împietrit, înd r tnic pe care-l
ai în permanen – parc-ai fi de ghea . Ah, aş face orice.
L-aş ruga chiar pe reverendul Scott s vin s - i vorbeasc
într-o dup -amiaz , când tat l t u lipseşte de acas ! Am citit
deun zi o carte atât de mângâietoare despre chipul cum o
femeie r t cit a fost f cut s vad lumina de c tre un
slujitor al Domnului.
Mama oft cu triste e şi, dup o lung t cere
impresionant , întreb :
— Spune-mi, Mary, ce sim i în inim acum?
— Aş vrea, mam , s m laşi singur un moment, spuse
Mary cu voce înceat . Nu m simt bine.
— Atunci nu ai nevoie de maic -ta şi nici de cel
Atotputernic, zise Mama, strâmbând din nas.
Mary îi arunc o privire tragic . Îşi d dea seama pe deplin
de sl biciunea, nepriceperea şi neputin a acestei femei. De
la început tânjise dup o mam c reia s -şi poat dezv lui

162
sufletul pân în adâncurile lui, de pieptul c reia s se poat
lipi în c utarea unui sprijin, c reia s -i poat striga cu
pasiune: „Mam , eşti refugiul inimii mele mâhnite şi
sfâşiate! Mângâie-m şi ia de la mine suferin a! Înv luie-m
cu mantia ocrotirii tale şi ap r -m de s ge ile nenorocului!”
Dar Mama, vai, nu era aşa! Instabil ca apa şi lipsit de
profunzime, nu reflecta decât voin a veşnic prezent a
altuia, mai puternic decât ea. Ap sa asupra acestei femei
umbra grea a unui munte, a c rui înfricoş toare prezen
proiecta asupra firii ei simple o perpetu întunecare, de care
nu putea sc pa. Însuşi tonul acestei conversa ii pioase era
doar ecoul dorin ei irezistibile a lui Brodie. Cum putea vorbi
despre teama de eternitate, de vreme ce teama ei de mânia
lui Brodie o întrecea cu mult pe aceasta, anihilând-o? Pentru
ea nu exista decât o stânc , şi aceasta era duritatea de
granit a voin ei s lbatice a so ului ei. Vai! Vai de ea, dac nu
i se supunea orbeşte! Era, fireşte, o creştin
drept-credincioas , cu toate convingerile respectabile pe
care acest fapt le implic . A merge la biseric în fiecare
duminic , a asista chiar, de câte ori îndatoririle ei casnice i-o
îng duiau, la câte o pioas reuniune seral în zilele de lucru,
a condamna folosirea unor cuvinte grosolane ca, de pild , „la
naiba” sau „afurisit”, toate acestea justificau pe deplin, în
ochii ei, preten iile de cucernicie; iar atunci când, pentru
destindere, citea vreo oper literar , nu recurgea decât la
una din acele c r i bune, al c ror capitol final d ruieşte
virtuoasei şi evlavioasei eroine un so fermec tor şi pios,
procurându-i ei îns şi un sentiment de pur şi reconfortant
în l are. Dar era tot atât de pu in în stare s o sus in pe
fiica ei în aceast grav criz , cât ar fi putut s -l înfrunte pe
Brodie în furia lui.
Toate acestea Mary le în elegea pe deplin.
— Nu vrei s -mi spui, Mary? insista Mama. Tare aş vrea
s ştiu ce se petrece în capul sta înd r tnic?
Se temea neîncetat c fiica ei s-ar putea gândi în secret la
vreo ac iune condamnabil , care ar fi stârnit din nou mânia
de neîmblânzit a lui Brodie. În previziunile ei tem toare,

163
sim ea adesea nu numai cuvintele sale biciuitoare, ci înseşi
sanc iunile corporale cu care o amenin ase.
— Nu am nimic de povestit, mam , îi r spunse Mary cu
triste e, nimic s - i spun.
Ştia prea bine c dac-ar fi încercat s i se spovedeasc ,
maic -sa ar fi oprit-o cu un ip t strident de protest şi ar fi
fugit astupându-şi urechile. „Nu, nu! Nu-mi spune nimic! Nu
vreau s aud! E indecent!” Mary o auzea parc sco ând
aceste ipete şi repezindu-se s ias din odaie. Repet cu
am r ciune:
— Nu! N-am absolut nimic de spus!
— Dar nu se poate s nu ai un gând în cap! V d dup
expresia ta c eşti preocupat de ceva, st rui doamna
Brodie.
Mary o privi drept în fa :
— M gândesc uneori c aş fi fericit s pot pleca din casa
asta şi s nu m întorc niciodat , zise pe un ton amar.
Doamna Brodie îşi ridic , însp imântat , bra ele.
— Mary, strig ea, ce înseamn cuvintele astea?! Ar trebui
s fii recunosc toare c ai un c min ca acesta. Noroc c
tat -t u nu te aude, nu i-ar ierta niciodat o atât de neagr
ingratitudine!
— Cum po i spune asta! exclam Mary, scoas din fire.
Trebuie s sim i la fel ca mine: casa asta n-a fost niciodat
un c min pentru noi. Nu- i dai seama cum ne zdrobeşte? E
ca o parte din teribila voin a tatei. Nu uita c sunt şase
s pt mâni de când n-am ieşit de aici. M simt… o, m simt
complet nimicit , spuse ea cu glasul înecat în plâns.
Doamna Brodie v zu în aceste lacrimi un semn de
supunere, care o satisfacu.
— Nu plânge, Mary, o îndemn ea, deşi ar trebui s regre i
absurdit ile şi necuviin ele pe care le-ai rostit despre
minunatul c min în care ai norocul s tr ieşti. Când tat l
t u a cl dit casa asta, tot oraşul nu vorbea decât de ea.
— Da, sughi Mary, şi acum vorbeşte despre noi. Şi asta
e opera tatei. P rem diferi i de restul lumii. Nu suntem privi i
ca oamenii obişnui i.

164
 — Cred şi eu! se o rî doamna Brodie. Le suntem infinit
superiori.
— O, mam , strig Mary, nu ai s în elegi niciodat ce
vreau s spun! Tata i-a b gat în cap prin teroare ideile lui.
Ne duce, ne duce pe to i la o catastrofa. Ne izoleaz de toat
lumea. Nu avem prieteni. Nu m-am bucurat niciodat de
posibilit ile pe care le au al ii; am fost inut departe de to i
şi de toate.
— Şi a fost un lucru bun, interveni Mama. Aşa trebuie
crescut o fat cumsecade. Ar fi trebuit s fii inut şi mai
din scurt, dac e s judec m dup felul cum te por i.
Mary p ru s nu o aud , ci, cu privirea a intit în gol, îşi
urm ri pân la cap t aceast ultim idee amar :
— Am fost inut închis într-o temni … în întuneric,
şopti, şi când am evadat, lumina m-a orbit şi m-am r t cit.
O expresie de nem rginit dezn dejde se întinse încet pe
obrazul ei.
— Ce tot morm i acolo? se r sti Mama la ea. Dac nu eşti
în stare s vorbeşti cum se cuvine cu maic -ta, ai face mai
bine s taci. Auzi idee! Ar trebui s fii bucuroas c ai lâng
tine oameni care au grij de tine şi te in aici, la ad post de
rele.
— Rele! N-am f cut multe rele în ultimele s pt mâni,
îngân Mary cu glas stins.
— Mary, Mary, exclam Mama pe un ton de mustrare, ar
trebui s ai un moral mai bun. Nu r spunde aşa de
îmbufnat. Fii vesel şi activ şi arat mai mult respect şi
deferent p rin ilor t i. Ideea c tinerii de rând de prin
district se in dup tine ar trebui s te fac s roşeşti de
ruşine. Ar trebui s fii bucuroas s po i sta în cas ,
sc pând de ei, şi nu s bomb neşti în toate col urile cu aerul
sta moroc nos. Doamne, când m gândesc la primejdiile de
care te ap r m…
De atâta pudoare, cuvintele i se oprir în gât şi, cu o
înfiorare virtuoas , împinse mai aproape de Mary predicile
lui Spurgeon. Încheind pe nota cea mai înalt şi mai
sublim , ea se ridic , spunând patetic, pe când se retr gea

165
spre uş :
— Arunc - i ochii pe asta, copila mea! Î i va face mai mult
bine decât vorbele uşoare pe care le-ai putea auzi afar .
Apoi ieşi, închizând uşa cu o blând re inere, care
armoniza cu gândurile pioase ce-i umpleau cugetul. Mary
îns nu se atinse de cartea ce-i fusese impus cu atâta
st ruin ; în schimb, se uit cu dezn dejde pe fereastr .
Mase grele de nori acopereau cerul, f când noaptea s cad
mai repede asupra scurtei dup -amiezi de octombrie. O
ploaie sub ire, st ruitoare întuneca geamurile; nicio adiere
de vânt nu se sim ea; cei trei mesteceni argintii, dezbr ca i
de frunzişul lor, st teau cufunda i într-o reverie ce oas şi
melancolic . Îi privise atât de des în vremea din urm , încât
le cunoştea toate dispozi iile şi-i privea ca fiind ai ei. Îi
v zuse pierzându-şi frunzele. Fiecare din ele c zuse
fluturând, trist, încet, ca o speran neîmplinit şi, cu fiecare
c dere, Mary pierduse o p rticic din încrederea ei. Fuseser
ca un simbol pentru ea aceşti trei copaci, şi atât timp cât
respiraser prin frunzişul lor viu, ea nu disperase. Dar
ultima frunz c zuse, şi în seara aceasta erau, ca şi dânsa,
pustii i, înv lui i de o cea rece, copleşi i de o adânc
descurajare.
Copilul tr ia în sânul ei. Îl sim ise mişcându-se,
trezindu-se la via din ce în ce mai mult; copilul acesta
palpitând şi viu, de existen a c ruia nimeni afar de Denis şi
de ea nu avea cunoştin . Nu fusese descoperit .
Disimularea, care îi pricinuise la început atâtea griji, nu
fusese uşoar ; acum îns nu o mai neliniştea deloc, c ci
mintea îi era st pânit de o preocupare mult mai adânc şi
mai teribil .
Şi, totuşi, în vreme ce şedea atât de apatic la fereastr , îşi
aducea aminte cum prima mişcare sim it în untrul ei
fusese pentru ea o s getare nu de spaim , ci de sublim
dorin . O lumin puternic se aprinse brusc într-însa,
p trunzând în ungherele întunecate ale conştiin ei ei, şi un
dor s lbatic de copilul ei o cuprinsese. Acest dor îi sus inuse
curajul de-a lungul multor ceasuri întunecate, f când-o s

166
îndure cu vitejie starea ei nenorocit . În elesese c suferea
acum pentru copilul ei, şi cu cât suferin a aceasta va fi mai
mare, cu atât avea s fie mai r spl tit prin dragostea lui.
Dar acestea i se p reau dep rtate acum, petrecute înainte
ca orice n dejde s fi sfârşit prin a o p r si. Pe atunci mai
crezuse în Denis.
Nu-l mai v zuse din dup -amiaza când fusese la Darroch.
Închis în cas din voin a tat lui ei, tr ise aceste şase
s pt mâni nesfârşite f r a-i z ri nici m car umbra. Îşi
închipuise uneori c -i vedea silueta dând târcoale casei;
sim ise adesea, noaptea, c era pe aproape; odat se trezise
cu un ip t, auzind o uşoar b taie la fereastr ; acum îns
îşi d dea seama c toate acestea nu fuseser decât iluzii ale
imagina iei ei zdruncinate şi era definitiv convins c Denis
o p r sise. Nu avea s -l mai vad niciodat .
Dorea ca noaptea s vin cât mai repede, spre a-i aduce
somnul. La început, din cauza deprim rii, fusese incapabil
s închid ochii, pe urm , în chip straniu, dormise adânc,
cuprins de un somn str b tut adesea de vise încânt toare,
pline de o extraordinar beatitudine. Se vedea atunci
totdeauna împreun cu Denis, în împrejurimi fermec toare,
str b tând cu el inuturi însorite, cu vechi oraşe luminoase,
amestecându-se printre oameni veseli şi hr nindu-se cu
mânc ruri ciudate şi exotice. Aceste frumoase n luciri,
prevestitoare ale unui viitor fericit, o încurajaser şi o
consolaser într-o vreme, dar acum se sfârşise cu ele… nu se
mai ag a de viziuni ireale. Somnul pe care îl dorea era unul
lipsit de vise. Se hot râse s se omoare. Îşi aducea limpede
aminte de cuvintele pe care le rostise în gara din Darroch
când, cu o presim ire teribil , îi declarase lui Denis ce va face
dac el o va p r si. Singurul ei refugiu era moartea. F r
ştirea nim nui, ascunsese în camera ei un pachet de sare de
l mâie, pe care-l luase de pe raftul înalt de deasupra
chiuvetei din oficiu. Desear avea s se culce ca de obicei, iar
diminea a o vor g si moart . Copilul viu, care nu respirase
niciodat , avea s fie mort şi el, îşi zicea ea, dar acesta era
cel mai bun lucru ce putea s i se întâmple. Aveau s o

167
înmormânteze apoi în râna umed , împreun cu pruncul
ei nen scut, şi totul se va încheia, îşi va fi g sit pacea. Se
ridic şi trase un sertar. Da, praful era acolo. Cu degete ce
nu şov iau, desf cu uşor un cap t al pache elului alb şi se
uit la con inutul lui cu aspect inofensiv. Ce straniu lucru,
îşi spuse în mod maşinal, ca aceste cristale inerte şi inocente
s închid în ele atâta putere de a ucide. Totuşi nu vedea în
ele nicio amenin are, ci mai degrab un ajutor milos. Aveau
s -i dea putin a s scape printr-o singur mişcare rapid de
servitutea f r n dejde care-i înc tuşa existen a: dându-le
pe gât într-o convulsiv înghi itur final , aveau s sece
ultimele resturi ale vie ii îns şi. Îşi spuse liniştit c la ora
culc rii era necesar s aduc cu ea o ceaşc de ap ca s
dizolve cristalele.
Puse la loc pachetul, închise sertarul şi, aşezându-se la
fereastr , se apuc din nou s tricoteze. Va termina
ast -sear ciorapul pentru tat l ei. Gândindu-se la el, nu
sim i nicio animozitate împotriva lui – totul în ea era amor it,
ca şi cum sim mintele ei ar fi murit. Nu vorbea niciodat cu
ea. Bra ul i se vindecase. Via a lui îşi urma neschimbat
cursul; şi chiar dup moartea ei, avea s urmeze mai departe
în acelaşi fel, cu aceeaşi regularitate f r greş, cu aceeaşi
vanitoas indiferen îndulcit de aceeaşi linguşeal ,
aceeaşi supunere servil a Mamei.
Se opri un moment din tricotat, uitându-se pe fereastr şi
z rind-o pe Nessie, care tocmai se întorcea de la şcoal . Fu
cuprins de mil pentru surioara cea mic , atât de sensibil ,
care fusese de la început impresionat de deprimarea ei. Pe
ea o p r sea cu regret. Biata Nessie! Ce singur avea s
r mân ! Curios lucru îns , feti a nu intr pe poart , ci se
opri în întunericul ce se înte ea, f când anumite semne
ciudate. Nu era Nessie, ci o alt copil care, stând neab tut
înfipt în mijlocul ploii, îşi agita bra ul cu o anumit
inten ie, ce p rea înc ascuns . Mary se uit atent la ea, dar
în timp ce o privea, mişc rile încetar şi mica marionet se
dep rt . Dou persoane se ivir atunci şi trecur mai
departe, l sând strada pustie şi întunecat , ca mai înainte.

168
Un oftat adânc izbucni din pieptul lui Mary, semnal al pieirii
unei vagi speran e, care abia mijise; îşi frec nesigur ochii
şi-i acoperi t cut cu mâinile.
Când privi iar pe fereastr , z ri din nou feti a, care îşi
flutura bra ele mai demonstrativ, mai rug tor decât înainte.
C sc ochii la ea f r a în elege, apoi, convins c era
victima unei stranii halucina ii a sim urilor ei tulburate, şi
aşteptându-se ca fenomenul s dispar în chip tot atât de
brusc şi de magic cum ap ruse, deschise încet şi
neîncrez tor fereastra, uitându-se afar . Imediat dup
aceea, venind din întunericul adânc, un obiect rotund,
aruncat cu o dib cie f r greş, o lovi pe um r,
rostogolindu-se cu zgomot surd la picioarele ei, în timp ce
strada r mase din nou pustie, Mary închise maşinal
fereastra şi se aşez din nou. Ar fi înl turat întregul episod
ca o iluzie a creierului ei obosit, dac n-ar fi v zut zâcând pe
pardoseal proiectilul care o izbise, ieşind din întunericul ce
creştea, ca un mic meteor inofensiv c zut din cerul invizibil.
Se uit mai de aproape la acest obiect rotund. Era un m r.
Se aplec şi-l ridic ; era neted, lustruit şi cald la pip it, ca
şi cum cineva l-ar fi ad postit îndelung în mâini fierbin i.
Cânt rindu-l în palma ei mic , nu în elegea de ce îşi
întrerupsese lucrul, spre a contempla un obiect atât de
absurd. Era, dup cum recunoscu, un m r de varietatea
renetelor – un King Pippin – şi imediat o fraz rostit odat
de Denis îi fulger prin minte: „Ne plac merele în familia
noastr , spusese el, şi avem totdeauna o lad de renete King
Pippin în c mar ”. La acest gând subit, care-i venise pe când
se m rginise s priveasc cu nedumerire m rul, ea începu
s -l examineze mai atent şi descoperi cu surprindere şi
cuprins de o agita ie crescând o t ietur circular sub ire,
f cut negreşit cu o lam foarte fin şi care înconjura toat
inima fructului. Fa a ei palid se f cu roşie ca focul când
trase nervos de coada scurt şi uscat care mai era prins de
m r, dar p li din nou într-o clip , când un dop rotund, t iat
cu grij din miezul tare şi alb, ced uşor, dând la iveal
mijlocul scobit în care era bine îndesat un sul mic de hârtie

169
sub ire. Cu o grab febril şi agita ie demn de mil , degetele
ei nervoase extraser tremurând micul cilindru şi-l
desf cur . Atunci, deodat , inima ei, care zvâcnea
nebuneşte, aproape c încet s bat . Era o scrisoare de la
Denis! Aşadar îi scrisese! Nu o p r sise! Ochii ei
neîncrez tori, înnebuni i se aruncar cu nesa asupra
acestei scrisori care îi sosise la timp, ca un act milos de
gra iere. O citi cu înfrigurare şi v zu c fusese scris cu
aproape dou s pt mâni înainte, adresându-i-se în termenii
cei mai fierbin i. O mare bucurie o cuprinse, asemenea unei
lumini intense îndreptate deodat asupra ei, orbind-o prin
n vala ei brusc şi înc lzind-o prin razele sale. Cuvintele
scrisorii luceau în fa a ochilor ei, în elesul lor o p trunse ca
un val de c ldur ce n p deşte un trup înghe at. Fusese
nebun îndoindu-se de el. Era Denis – Denis al ei – şi o
iubea!
O iubea, c utase prin toate mijloacele s intre în leg tur
cu ea, încercase chiar s fac s -i parvin un mesaj prin
fereastr în faptul serii. În elegea acum c avusese dreptate
sim indu-l aproape de ea. Dar stupidul ei strig t de team îl
gonise. Nimic îns nu avea importan fa de minunata
veste primit . Inima îi b tu mai tare citind c închiriase casa
pentru ei… c su a de ar din Garshake. Puteau s se mute
în ea la 1 ianuarie. Purta numele de „Costişa trandafirilor” –
un umbrar de roze în timpul verii, iar iarna un ad post cald
şi sigur spre a-i cuprinde pe amândoi. F cea tot ce-i sta în
putin şi nu se temea! Era adânc mişcat de eforturile sale,
de tot ce f cuse pentru ea. Cât muncise! Ar fi venit pe fa
s-o vad , dac planurile lor ar fi fost coapte. Aveau nevoie de
un refugiu care s -i ad posteasc , înainte de a face vreun
pas hot râtor; pân atunci era dator s fie precaut, în
propriul ei interes. Da, era nevoie s aştepte – s mai aştepte
pu in, doar pân când va fi terminat ultima sa c l torie din
cursul acestui an, şi va putea s se consacre numai ei.
Atunci o va lua cu dânsul pentru totdeauna şi va tr i în
siguran şi bun stare. Ochii i se muiar de lacrimi de
fericire, citind aceste f g duieli dr g stoase. Putea oare s

170
aştepte? Trebuia. Era gata s îndure orice, ştiind c , pân la
urm , Denis avea s-o ia la el.
Când termin scrisoarea, r mase un moment
încremenit , ca şi cum lovitura acestei fericiri neaşteptate ar
fi pref cut-o într-o stana de piatr ; st tea rigid şi nemişcat
ca o statuie de marmur . Pe urm , încetul cu încetul, un
fluid d t tor de via i se împr ştie în vine şi îi str b tu toat
fiin a, pus în mişcare de cuvintele emo ionante ale scrisorii;
dup o perioad de amor eal vecin cu moartea, care i se
p ruse o eternitate, ea tr ia din nou. Asemenea unei Galatee
care se trezeşte, un suflu binef c tor o p trunse; fa a,
trupul, membrele ei prinser via . Bucuria de a tr i îi f cea
ochii s sclipeasc , buzele ei strânse se întredeschiser cu
dulcea şi ardoare şi o rev rsare de bucurie îi transfigura
obrazul. La fel ca pe un paznic uitat pe o insul p r sit şi
care, istovit de o veghe nesfârşit şi zadarnic , şi-a pierdut
de mult speran a, ivirea brusc a unei c i de sc pare o
umplu de un extaz de necrezut. B t ile puternice ale inimii
ei reînviate îi cântau în urechi un refren care o transporta;
mâinile palide care ineau scrisoarea se animar , îşi
rec p tar via a, redevenir active; degetele apucar cu
aviditate un creion şi pornir s scrie cu grab pe
contrapagina scrisorii.
Erau numai câteva cuvinte prin care îl înştiin a c era
s n toas şi c veştile lui o f cuser fericit . Nu pomeni
nimic despre chinurile sufleteşti pe care le încercase sau
despre pr pastia în care fusese cât p-aci s cad . Îi spunea
c va r mâne bucuroas în locuin a ei actual , dac avea s
vin în decembrie s-o ia şi îl binecuvânta de câteva ori
pentru faptul c -i scrisese. Nu avu r gaz s scrie mai mult,
c ci observ c în fa a casei, în ultimele lic riri de lumin ,
silueta r bd toare şi tenace a feti ei se ivise din nou, şi-şi
ridica, aşteptând, privirile spre fereastr . Era Rose – nu
putea fi decât Rose devotata surioar , despre care el îi
vorbise. O binecuvânt pe Rose. Iar apoi, punând bile elul în
m rul scobit, împinse în sus canatul ferestrei şi, azvârlind
cu toat puterea fructul, îl v zu zburând prin aer şi s rind

171
de dou ori pe pavajul str zii înainte de a se opri. O z ri
nedesluşit pe Rose alergând ca s ridice m rul, sco ând
scrisoarea şi b gând-o în buzunarul paltonului, o observ pe
copil agitându-şi în chip semnificativ şi triumf tor mâna,
apucându-se apoi, ca pentru a simboliza dulcea a izbânzii
ei, s muşte cu entuziasm din fructul lovit şi zdrobit. Un
fream t de recunosc toare admira ie o str b tu pe Mary
când mica form omeneasc disp ru din ochii ei, înaintând
nest pânit , cu acelaşi aer invincibil, cu aceeaşi hot râre
neînfricat ca şi Denis. Un zâmbet t cut i se ivi pe buze,
amintindu-şi de stângacea cl mp neal la pian a lui Rose.
Ce nebunie s judeci acest sol cutez tor dup execu ia unei
game!
Apoi Mary se scul , întinzându-se voluptuos. Îşi ridic
bra ele în sus, într-o atitudine de încântare şi, în l ându-şi
trupul, îşi l s capul pe spate, cu gâtul întins. Privind spre
cer, fa a îi exprima un sentiment de suprem recunoştin ,
care p rea c se transform pe nesim ite într-o rug ciune
fierbinte pentru viitor. Se întorsese din nou la via , plin de
speran e vii, de un nou curaj. În ep turi uşoare îi str b teau
pielea şi deodat , pe când îşi l sa bra ele în jos cu trupul
destins, i se f cu foame. Trecuser s pt mâni de când nu
mâncase aproape nimic, afar de cele câteva îmbuc turi
insipide pe care le înghi ise în sil , la mas , sub ochii tat lui
ei. Acum, reg sirea bucuriei de a tr i îi d dea o poft de
mâncare feroce.
În pântecele ei, pruncul înc inform zvâcnea şi se agita,
parc din simpatie şi recunoştin pentru gra ierea lui.
Şi sim ind sl biciunea neputincioas a acestui impuls de
gratitudine, Mary fu cuprins deodat de mil . Sub puterea
acestei r sturn ri a st rii ei de spirit, se îndrept , într-un
acces violent de remuşc ri, spre sertarul unde ascunsese
sarea de l mâie şi, apucând pachetul cu nest pânit dezgust,
îl ascunse în mân şi coborî în grab scara. Trecând prin
fa a uşii întredeschise a salonului, o v zu pe bunica Brodie
dând din cap mo ind şi în elese cu încântare c Rose nu
fusese observat şi c , o dat m car, santinela a ipise la

172
postul ei. Trecând repede prin buc t rie şi ajungând în
oficiu, ea azvârli con inutul pachetului, nu înapoi pe
policioar , ci în chiuvet , unde un şuvoi de ap din robinet îl
lu cu sine pe vecie. Eliberat astfel, se duse la dulap, îşi
turn un pahar de lapte şi îşi t ie o felie groas de budinc
rece, r mas de la dejun. Budinca era gustoas şi plin de
stafide moi şi dulci; din ii i se înfigeau în ea cu nesa . Laptele
îi d du senza ia unui nectar, proasp t ca fulgii de z pad
topi i. Îşi prelungi cât mai mult aceast gustare, sorbind
încet laptele, ciugulind ultima firimitur de budinc . Atunci
Mama intr în oficiu şi o privi cu mirare.
— i-e foame? observ ea. Aş fi bucuroas s pot mânca la
fel ca tine. Predicile i-au aprins pofta de mâncare.
— Vrei s - i tai o bucat , mam ?
— Nu! O vom mânca înc lzit mâine. Dorin ele mele n-au
importan .
Prin atitudinea ei, doamna Brodie d dea de în eles c
Mary procedase cu egoism mâncând budinca şi c ea îns şi
ar fi avut poft s fac la fel, dar c îşi jertfea cu bun ştiin
pl cerile personale pentru binele general. Mary privea cu un
aer vinovat. Pentru prima îmbuc tur pe care o înghi ise cu
pl cere de câteva s pt mâni încoace, fusese f cut s se
simt lacom .
— În orice caz, îmi pare bine s te v d într-o stare de spirit
mai bun , spuse Mama, observându-i privirea. Aş vrea ca şi
tat -t u s te vad aşa desear , ca s -şi dea seama c am
stat de vorb cu tine.
În clipa aceea, un pas uşor se auzi în vestibul. De ast
dat era într-adev r Nessie, care intr plin de veselie,
lucind de ploaie ca un pui de foc .
— Sunt ud toat , strig ea, şi aş vrea o bucat de pâine
cu marmelad !
Maic -sa o privi cu dragoste.
— Ai o culoare minunat în obraz, odorul meu. Aşa îmi
place s arate copiii mei, nu palizi şi nenoroci i.
Era o aluzie voalat la Mary şi, ca o nou mustrare la
adresa fiicei ei mai mari, Mama o trat pe Nessie, nu cu

173
pâine cu marmelad , ci cu franzel uns cu unt şi pres rat
cu chimion.
— Chimion! Minunat! strig Nessie. Şi s ştii c -l merit. O,
Mary, ar i mai bine ast -sear ! M bucur. În curând ai s fii
tot atât de durdulie ca mine, ad ug ea, chicotind şi
învârtindu-se zglobie prin toat înc perea.
— Şi de ce spui c meri i, draga mamei?
— Ei bine, r spunse Nessie, cu un aer important, azi
dup -amiaz a venit la şcoal inspectorul şi a f cut, cum
zicea el, o prob de memorie cu toat şcoala elementar . Şi
cine crede i c a ieşit prima?
— Cine? întreb Mama, inându-şi r suflarea.
— Eu! strig Nessie, agitând tartina cu chimion.
— Te asigur c tat -t u o s fie încântat, zise Mama,
uitându-se la Mary ca pentru a-i spune: „Iat genul de fat
pe care-l prefer”.
De fapt, nu era câtuşi de pu in entuziasmat de succesul
şcolar al feti ei. Ceea ce o încânta era faptul c aceast
realizare îi oferea un mijloc sigur de a-l dispune favorabil pe
domnul şi st pânul casei.
Mary o privea cu duioşie pe Nessie, gândindu-se cât de
aproape fusese de a o p r si.
— E minunat! zise ea, lipindu-şi dr g stos obrazul de fa a
rece şi ud a surorii ei.

10

Oraşul Levenford era cufundat în t cere. Dup -amiezele

de duminic erau totdeauna calme; clopotele matinale
încetaser s sune; zarva din pr v lii şi zgomotul şantierelor
amu iser ; niciun pas nu r suna pe str zile pustii; c zu i în
letargia produs de un prânz copios, ce urmase unei predici
prelungite, oamenii st teau în cas , silindu-se, într-o
atitudine rigid , s citeasc , sau mo ind inconfortabil în
fotoliile lor.
Dar aceast dup -amiaz era şi mai calm ca de obicei.

174
Un cer lugubru, galben ap sa asupra oraşului, închizându-l
ca într-o cript de t cere. Sub bolta acestei cripte, aerul
st tut era greu de respirat, dând pl mânilor o senza ie de
putreziciune. Str zile p reau mai înguste şi casele mai
apropiate între ele, iar dealurile de la Winton şi Doran, atât
de m re e şi dep rtate de obicei, p reau scunde şi apropiate
ca şi cum, ghemuindu-se sub greutatea cerului, s-ar fi târât
înspre oraş, c utând ocrotire. Copacii st teau ca împietri i
în aerul în buşitor, iar crengile lor pleşuve atârnau în jos ca
stalactitele dintr-o peşter . Nu se z rea nicio pas re. Gol şi
depopulat, peisajul z cea cufundat într-o t cere ap s toare
ca aceea care ar precede o b t lie, iar oraşul pustiu, lipsit de
via şi de mişcare, sem na cu o cetate asediat , ce aşteapt
cu groaz dezl n uirea unui atac.
Mary şedea lâng fereastra camerei ei. Folosea acum orice
prilej ca s se furişeze la ea în odaie, neg sind decât în acest
col işor un ad post care s -i asigure linişte şi ap rare. Se
sim ea bolnav . La biseric , îi venise în diminea a aceea o
grea de nesuferit, iar în timpul prânzului fusese silit s
stea liniştit şi f r a se plânge, cu toat durerea neîncetat
din capul şi tot trupul ei. Şezând acum, cu b rbia sprijinit
în palme şi contemplând strania imobilitate a peisajului, se
întreba dac va avea puterea s mai reziste înc dou zile.
Cu un fior uşor, se gândi la lupta pe care o dusese în
cursul ultimelor opt s pt mâni. În prima lui scrisoare, Denis
îi ceruse s aştepte pân la jum tatea lui decembrie, iar
acum era în dou zeci şi opt ale lunii şi-i r mânea s îndure
înc dou zile chinurile vie ii de acas . Ştia c nu era vina
lui. Fusese obligat s -şi extind terenul de activitate în
nordul rii şi lucra acum pentru firma lui Edinburgh şi
Dundee. Erau mul umi i de el; întârzierea era în fond
avantajoas ; acum îns Mary o g sea greu de suportat.
Înc dou zile! Pe urm , avându-l pe Denis lâng ea, în
c su a confortabil şi solid de la Garshake – fort rea apt
s -i apere pe amândoi – putea s înfrunte orice. Evocase cu
atâta statornicie imaginea acestei c su e, încât era veşnic
prezent în mintea ei – compact , alb şi neclintit ca un far,

175
simbol luminos al ocrotirii, care o atr gea ca un refugiu
sigur. Îşi pierdea îns tot mai mult încrederea în capacitatea
ei de a continua lupta împotriva oboselii fizice crescânde şi
împotriva fricii neîncetate de a fi descoperit .
Era, într-adev r, gravid de şapte luni şi jum tate, dar
frumosul ei trup, atât de bine legat, îşi p strase pân în
ultimul timp linia. P rea mai matur , fa a îi era mai palid ,
dar silueta ei nu suferise nicio deformare însemnat , iar
uşoarele schimb ri intervenite erau atribuite disciplinei mai
riguroase c reia îi fusese supus . De curând, fusese îns
nevoit s se lege mai strâns şi s se sileasc a-şi ine drept
spatele şi umerii spre a-şi p stra, în ciuda dificult ii sporite
şi cu pre ul unor eforturi neîncetate, o înf işare aproape
normal . Strânsoarea stingheritoare a corsetului aproape c
o sufoca, şi totuşi era silit acum s i se supun neîntrerupt,
s r mân impasibil sub privirea glacial a lui Brodie şi s
p streze, în toate împrejur rile, un aer de indiferen şi
linişte, în timp ce-şi sim ea copilul agitându-se în semn de
protest împotriva acestei constrângeri nefireşti.
I se p rea, de asemenea, c , în vremea din urm , în pofida
tuturor precau iilor ei, maic -sa avea o atitudine oarecum
schimbat fa de ea. Adesea, ridicându-şi ochii,
surprinsese o privire neîncrez toare şi acr , fixat întreb tor
asupra ei. Îşi d dea seama c vagi b nuieli treceau ca nişte
umbre nedesluşite prin mintea mamei ei şi c numai
caracterul lor absurd le împiedicase pân în ziua aceea s ia
o form mai precis .
Ultimele trei luni se scurseser mai încet şi fuseser mai
înfricoş toare decât to i anii vie ii ei de pân atunci, iar
acum, când ajunsese în culmea zbuciumului şi când
sc parea era iminent , puterile p reau s-o p r seasc . O
durere surd în spate îi sporea deprimarea şi, din când în
când, junghiuri violente o str pungeau. Şi în timp ce
amintirea sfâşietoare a tuturor suferin elor prin care trecuse
se trezea în ea, o lacrim i se prelinse pe obraz.
Aceast mişcare liniştit – alunecarea unei lacrimi pe fa a
ei – care îi tulbur imobilitatea de statuie, îşi g si reflectarea

176
în natur . În fa a ochilor ei, poarta din fa , care st tuse
întredeschis cu indiferen , se puse alene în mişcare şi se
închise încet, cu un z ng nit puternic, ca împins nep s tor
de o mân nev zut . O clip dup aceea, un morman de
frunze veştede, care z ceau în col ul din fund al cur ii, porni
s se agite, şi câteva din ele se desprinser , se ridicar în
aer, învârtejindu-se cu un foşnet molcom, ca un suspin, şi se
l sar apoi în jos, încremenind.
Mary urm ri aceste dou mişc ri cu o senza ie de
tulburare. Poate c aceast nelinişte era provocat de starea
ei, c ci ceea ce se întâmpla nu avea nimic deosebit, dar
contrastul dintre aceste mişc ri atât de subite şi de
nemotivate şi liniştea ap s toare şi imperturbabil ce
domnise toat ziua afar era profund impresionant. T cerea
deveni şi mai adânc , în timp ce bolta cerului, ca de bronz,
se întunec mai tare, p rând astfel mai joas . Pe când şedea
liniştit , aşteptând un nou val de durere, poarta din fa se
deschise încet din nou, şov i o clip şi se închise iar cu o
izbitur mai r sun toare înc decât prima oar ; scâr âitul
prelung şi zgomotos al por ii ce se deschidea îi p ru ca o
întrebare, iar z ng nitul ce-i urm cu repeziciune, ca un
r spuns brusc şi hot râtor. O uşoar unduire str b tu
câmpul de peste drum, f când ierburile înalte s se
înv lureze ca fumul; sub ochii nemişca i ai fe ei, un şomoiog
de paie care z cea pe strad se ridic brusc în v zduh şi
disp ru în dep rtare, mânat de o for nev zut şi
inexplicabil . Apoi un câine corcit trecu în goan gâfâind, cu
urechile lipite de cap şi cu ochii c utând în jos, speria i. Cu
uimire şi curiozitate, Mary observ aerul lui îngrozit,
întrebându-se de motivul grabei şi spaimei lui.
R spunsul la întrebarea ei nerostit ajunse pân la ea de
foarte departe, ca un oftat, ca un murmur adânc pornit de
dincolo de colinele de la Winton şi r sunând în jurul casei. El
încercui zidurile cenuşii, se strecur şerpuind în
ambrazurile parapetului, se învârteji printre coşuri, se
încol ci în jurul bilelor solemne de granit, poposi o clip la
fereastra lui Mary, apoi se retrase sl bind treptat, asemenea

177
mugetului înfundat al unui val ce se sparge pe o plaj de
grohotiş. Urm o t cere prelungit , dup care zgomotul
reveni dinspre dealurile dep rtate, umflându-se mai tare,
st ruind mai îndelung decât înainte şi retr gându-se mai
încet într-un loc mai favorabil şi mai apropiat.
Când acest ultim vuiet frem t tor se stinse, uşa camerei
se deschise şi Nessie intr repede, strigând:
— Mary, sunt îngrozit ! Ce-o fi zgomotul sta? Bâzâie ca
un titirez mare cât toate zilele.
— Nu e decât vântul.
— Dar nu bate niciun vânt. Totul e liniştit ca mormântul,
şi ce culoare are cerul! Vai, Mary, mi-e fric !
— Cred c vine o furtun , dar nu- i fie team , Nessie, n-o
s i se întâmple nimic.
— E grozav! strig Nessie, înfiorându-se. Sper c nu o s
fulgere… mi-e aşa de fric de tr snete! Se spune c te ard cu
totul dac te lovesc, şi dac stai lâng un lucru de o el,
acesta atrage tr snetul.
— Dar nu e niciun lucru de o el în camer , o linişti Mary.
Nessie se apropie de ea.
— Las -m s stau pu in la tine! o implor Nessie. Mi s-a
p rut c te fereşti de mine de cât va vreme. Dac m ii
lâng tine, zgomotul sta n-o s m mai sperie atât de mult.
Se aşez , cuprinzând-o pe sor -sa cu bra ul ei sub ire, dar
Mary se trase instinctiv înapoi.
— Vezi! Iar eşti aşa! Nu m laşi nici m car s te ating. Nu
m mai iubeşti ca înainte, spuse Nessie jignit , şi un
moment s-ar fi putut crede c avea s se ridice şi s ias din
odaie, într-un acces de copil reasc îmbufnare. Mary
r mase t cut . Nu-şi putea justifica mişcarea, dar apuc
mâna lui Nessie şi o strânse cu duioşie. Pe jum tate liniştit
de acest gest, Nessie renun la aerul ei sup rat şi strânse la
rândul ei mâna lui Mary, şi astfel, mân în mân , cele dou
surori ascultar în t cere p mântul ce gemea.
Atmosfera rarefiat devenise uscat şi p truns de un
miros în ep tor şi s rat, care irita n rile ca apa de mare.
Cerul întunecat c p tase o nuan de purpur negricioas ,

178
contopindu-se cu fumul, cu orizontul mutat mai aproape,
estompând obiectele dep rtate şi împrumutând celor
apropiate un straniu relief. Impresia de izolare crescând de
lumea exterioar produs astfel o însp imânt pe Nessie.
Strângând mai tare mâna lui Mary, ea exclam :
— Norii aceştia n v lesc înspre noi! Sunt ca un zid negru!
O, mi-e fric de ei! Crezi c or s se pr buşeasc pe capul
nostru?
— Nu, draga mea, şopti Mary, nu ne pot face nimic.
Dar peretele întunecos ce le încercuia înainta mereu,
purtând pe creştetul lui dungi mai deschise, de culoarea
şofranului, asemenea spumei de pe creasta unui val ce se
sparge. Pe acest fundal, cei trei mesteceni îşi pierduser lina
lor mobilitate argintie; epeni şi livizi, se cramponau mai
înd r tnic de sol cu r d cinile lor viguroase, trunchiurile lor
în l ându-se drepte şi cu crengile bine strânse lâng ele, ca
nişte catarge care aşteapt cu înfiorare atacul unui uragan.
Dinspre colinele, ascunse acum, venea un murmur tainic,
asemenea b t ii unor tobe învelite. P rea s se rostogoleasc
de-a lungul coamei dealurilor, s coboare în salturi pe râpe,
s treac peste torente, s urce pe coclauri, huruiturile, în
succesiunea lor rapid , gonindu-se între ele într-o
saraband frenetic .
— sta-i tunet! strig Nessie tremurând. E ca un bubuit
de tunuri!
— E foarte departe, spuse Mary, c utând s-o linişteasc .
Poate c trece f r s izbucneasc deasupra noastr .
— Simt c o s fie o furtun grozav . Nu vrei s mergem
amândou la mama, Mary?
— Du-te, dac vrei, r spunse Mary, dar eşti tot atât de
ap rat şi aici, dr gu a mea.
Tunetul se apropia. Încetase s duruie neîntrerupt şi, în
schimb, izbucnea la intervale; acum îns , fiecare bubuitur
suna ca o explozie şi fiecare din ele era mai puternic decât
cea precedent . Aceast înaintare amenin toare îi d dea lui
Nessie impresia c se afl în centrul unei dezl n uiri oarbe
de furie cereasc , care o alesese drept int şi avea s

179
sfârşeasc prin a o nimici.
— Sunt sigur c o s ne nimereasc , gâfâi ea. O, acum a
fulgerat!
O trosnitur asurzitoare înso i primul tr snet – o dung
sub ire albastr , care br zd în zigzag bolta moart a
cerului, ca şi cum, sub puterea tunetului, firmamentul ar fi
cr pat brusc, l sând s p trund prin el, timp de o clip , o
lumin orbitoare, supraterestr .
— E un fulger spintecat! Astea sunt mai primejdioase
decât cele drepte. Pleac de la fereastr ! strig Nessie,
tr gând-o pe Mary de bra .
— Eşti tot atât de ferit aici ca în orice alt loc, repet Mary.
— O, nu spune asta! Camera ta are pozi ia cea mai rea.
M duc la Mama. Am s -mi ascund capul sub cuverturile ei,
pân ce fulgerele astea îngrozitoare o s înceteze. Vino şi tu,
c ci altminteri o s te loveasc .
Cuprins de panic , Nessie o zbughi din camer . Mary
r mase pe loc, continuând s priveasc singur vijelia care
creştea. Se sim ea copleşit de suferin şi de team , ca un
paznic stingher dintr-un turn, pentru distrac ia c ruia
for ele naturii au organizat o lupt gigantic . Discordia ce
bântuia afar era un calmant puternic, care o f cea s uite
durerile ei crescânde şi care p reau s devin , treptat, mai
violente. Era mul umit s se vad din nou singur ,
bucuroas c Nessie o p r sise. Îi venea mai uşor s sufere
în izolare. Tunetul bubuia s lbatic, iar fulgerele str bateau
cerul ca o cascad de foc de o intensitate orbitoare. Adesea,
începutul durerilor ei coincidea cu un tr snet, şi atunci
dânsa, infim gr uncior în mijlocul universului, se sim ea
legat printr-un lan de lumin de aceast r scolire titanic
a cerului.
Când furtuna încet s -i mai distrag aten ia, efectul
calmant pe care agita ia naturii îl producea asupra ei sl bi şi
el; lui Mary i se p rea acum c natura se zbucium şi sufer
ca şi ea şi se sim ea un element al acestui tumult
înconjur tor. Bubuiturile repetate ale tunetului o luau cu ele
în rostogolirea lor, ridicând-o pe ecourile lor unduitoare,

180
pân în clipa când o fulgerare viorie o str pungea,
umplând-o de durere şi trântind-o din nou la p mânt. Când
tunetele sl beau, vântul, a c rui violen sporise rapid, o
arunca din nou în mijlocul haosului. Acest vânt, îndeosebi, o
speria pe Mary, ba începu chiar s -i inspire groaz . Prima
dezl n uire, care stârnise frunzele în vârtejuri, l sându-le
apoi nemişcate, nu fusese decât preludiul unor noi asalturi
mai r scolitoare şi mai impetuoase. Acum nu mai existau
întreruperi, şi întreaga for a uraganului se ab tu
zdrobitoare asupra inutului. Mary sim i cum casa, atât de
solid şi de masiv , se cutremura din temelii, ca şi cum un
num r infinit de degete încleştate ar fi c utat s smulg
fiecare piatr din patul ei de mortar. V zu mestecenii ei
plecându-se biciui i la p mânt, ca nişte arcuri încordate la
extrem de o putere uriaş ; la fiecare rafal , ei se încovoiau,
îndreptându-se apoi, o dat elibera i, cu un scâr âit strident.
S ge ile pe care le aruncau erau invizibile, dar p trundeau
în camera lui Mary ca nişte suli e aduc toare de durere,
ierburile înalte de pe câmp nu se mai mişcau în unduiri line,
ci erau culcate la p mânt, ca decimate de o coas gigantic .
Fiecare r bufnire a s lbaticei vijelii izbea în ferestre,
zguduindu-le din â âni, şi se repezea apoi, urlând, în jurul
casei. To i demonii monstruoşi ai zgomotului zburau
dezl n ui i pe aripile furtunii.
Pe urm ploaia începu. C zu întâi în stropi grei, izola i, ce
pres rau pavajul m turat de vânt cu pete mari cât monedele
de o coroan . Tot mai repede c deau pic turile, pân când o
pânz continu de ap inund p mântul. Apa r p ia pe
str zi, curgea şuierând de pe acoperişuri şi din burlanele
caselor, împroşca arborii, f cea tufişurile şi arbuştii s se
aplece sub povara şi puterea ei. Rigolele se umplur deodat
pân la margini, curgând ca nişte torente; str zile se
pref cur în râuri, în viituri furioase, înc rcate de gunoaie
plutitoare, ce se rev rsau pe arterele principale.
Când ploaia începu, fulgerele încetar treptat, tunetele
sl bir şi aerul se r ci sim itor; dar furtuna, departe de a se
potoli, deveni mai violent cu fiecare clip . Vântul câştig în

181
vitez . Mary îl auzea împingând ploaia în valuri pe
acoperişul casei, asemenea talazurilor m rii; apoi percepu o
uşoar trosnitur şi v zu pr jina drapelului, smuls de pe
turnule , c zând zgomotos la p mânt.
Atunci ea se ridic şi porni s umble încoace şi încolo prin
odaie, nemaiputând îndura durerea chinuitoare care p rea
s fi devenit un element nedesp r it al fiin ei ei. Nu sim ise
pân atunci, în toat via a ei, nimic asem n tor, nimic ce-ar
fi putut sta al turi de aceast suferin . Se întreb nesigur
dac n-ar trebui s cear mamei ei vreun leac, gândindu-se
c o compres fierbinte ar putea s -i fac bine; dar renun
în sil la aceast idee, g sind-o prea primejdioas . Nu ştia c
un asemenea remediu ar fi r mas f r efect, c ci, deşi nu
avea nicio no iune exact despre starea ei, durerile facerii
începuser prematur. Asemenea întunericului nop ii, ce se
l sa acum înainte de vreme, peste p mântul violentat,
aceste dureri, din ce în ce mai puternice, porniser înainte
de soroc s-o înv luie în mantia lor de suferin . Chinurile
sufleteşti prin care trecuse reclamau acum o r scump rare
neb nuit , de care nu putea sc pa. Şi, nepreg tit cum era,
Mary începuse, f r a-şi da seama, s dezlege teribilul mister
al naşterii copilului ei.
Se sim ea acum cu totul incapabil s coboare la ceaiul de
sear şi, cuprins de disperare, îşi sl bi strânsoarea
corsetului, apoi începu s str bat iar, în lung şi în lat,
spa iul strâmt al camerei. Din când în când, se oprea ca
s -şi sprijine pântecele cu palmele deschise. Descoperi c -i
era mai uşor s reziste acestor dureri cumplite stând
aplecat , şi din când în când, se sprijini, ghemuit , de
cap tul patului, ap sându-şi fruntea pe metalul rece al
barelor.
Pe când r m sese f r s -şi dea seama în aceast pozi ie,
în cursul unui spasm, uşa se deschise brusc şi maic -sa
intr în camer . Doamna Brodie venea ca s vad dac Mary
nu suferise vreun neajuns de pe urma furtunii şi ca s-o certe
pentru c nu fusese mai precaut , c ci Nessie alergase la
dânsa şi-i povestise c fulgerele intrau în odaie. Era

182
însp imântat ea îns şi de aceast vijelie, şi nervii ei
surescita i erau gata s se descarce într-o explozie de
mustr ri. Privindu-şi îns acum, neobservat , fata, dojana
nerostit i se opri pe buze. Falca i se l s încet în jos şi
r mase cu gura c scat , gâfâind, în timp ce camera,
scuturat de furia vântului, p rea s se învârteasc în jurul
ei. Expresia de p r sire a lui Mary, atitudinea ei molâie,
conturul trupului ei sc pat din strânsoare, trezir memoria
Mamei, atinser o coard ascuns a cugetului ei, înviind
brusc amintirea neştears a naşterilor pe care le avusese. O
fulgerare uluitoare, mai teribil ca orice lovitur de tr snet, o
f cu s în eleag . Toate b nuielile latente, negândite şi de
negândit, care dormitaser în mintea ei, se trezir brusc,
cristalizându-se într-o convingere unic , pustiitoare. Cu
ochii dilata i de oroare, cu mâna stâng încleştat pe sânul
l sat, ea îşi ridic , ame it , dreapta şi bâlbâi, ar tând cu
degetul spre Mary:
— Ui… t … t … uit -te la mine!
Mary se întoarse tres rind şi, cu fruntea umezit de
sudoare, o privi t cut pe maic -sa. Mama pricepu îndat ,
în elese adev rul implacabil, şi Mary îşi d du seama c taina
ei fusese descoperit . Doamna Brodie scoase un ip t,
asemenea strig tului unui animal r nit. Mai ascu it şi mai
p trunz tor decât vântul, el r sun în camer şi umplu casa
de ecoul lui strident. Url din nou şi din nou, prad unui
atac de isterie. Mary se ag orbeşte de rochia mamei ei.
— N-am ştiut, mam , hohoti ea. Iart -m , n-am ştiut ce
fac!
Cu lovituri scurte, asemenea unor împuns turi de
pumnal, doamna Brodie o împinse înapoi. Nu putea scoate o
vorb ; r sufla gâfâind, în spasme hârâitoare.
— Mam , drag mam ! Nu în elegeam nimic! Nu mi-a dat
seama c greşesc! Acum m doare ceva. Ajut -m ! o implor
ea.
Recâştigându-şi anevoie glasul, Mama gemu:
— Ce ruşine! Tat l t u… O, e un coşmar! Sunt sigur c
visez!

183
 Şi iar începu s zbiere ca ieşit din min i. Mary era
îngrozit ; aceste ipete o intuiau la stâlpul infamiei; fiecare
strig t vestea sus şi tare crima ei.
— O, mam , te rog, nu mai striga aşa! o implor Mary,
inându-şi, plin de c in , capul plecat. Opreşte-te numai
şi am s - i povestesc totul!
— Nu, nu! ip Mama. Nu vreau s aud nimic! Trebuie s
dai ochii cu tat -t u. Nu vreau s am nimic de-a face cu
treaba asta. Nu sunt r spunz toare. Eşti singura vinovat !
Mary tremura toat .
— Dar, mam drag , nu exist oare nicio scuz pentru
mine? Eram atât de neştiutoare!
— Tat -t u o s te omoare! strig doamna Brodie. E vina
ta!
— Te implor, mam , se rug Mary zb tându-se, nu-i
spune nimic tatei! Ajut -m înc dou zile… doar dou zile!
exclam ea cu dezn dejde, încercând s se strâng la pieptul
maic -sii. Scumpa, buna mea mam ! Las lucrurile s
r mân pân atunci între noi. Doar dou zile! Te rog! O, te
rog!
Dar mama ei, înnebunit de spaim , o respinse din nou,
strigând s lbatic:
— Trebuie s i-o spui imediat! N-am nicio vin ! O, ce
mârş vie s ne pui în aşa încurc tur ! Ce mârş vie, ce
mârş vie!
Mary în elese atunci cu amar certitudine c era zadarnic
s încerce mai departe a o îndupleca pe maic -sa. O imens
team o cuprinse şi, o dat cu ea, o s lbatic dorin de a
evada. Sim ea c dac ar l sa-o singur pe Mama, aceasta
şi-ar recâştiga poate st pânirea de sine. Dorea neap rat s
p r seasc înc perea şi, trecând repede prin fa a maic -sii,
porni s coboare în grab scara. Dar când ajunse la
jum tatea drumului, îşi ridic deodat capul şi z ri la
piciorul sc rii, în vestibul, silueta masiv a tat lui ei.
În fiecare duminic , Brodie avea obiceiul de a face dup
mas o siest . Cu o regularitate de ceasornic, el trecea în
salonaş, încuia uşa, tr gea perdelele, îşi scotea haina şi îşi

184
întindea trupul voluminos pe divan, dormind adânc dou
sau trei ore. În ziua aceea îns , fusese deranjat de furtun şi
a ipise doar pe apucate, ceea ce era mai r u decât a nu
dormi deloc. Faptul c fusese împiedicat s doarm îl iritase
şi-l indispusese. Pe deasupra, socotea tulburarea ritualului
s u consacrat drept o jignire, o grav atingere adus
spiritului s u de ordine. Sup rarea lui atinsese culmea
atunci când pr buşirea pr jinii steagului din vârful casei îl
trezise dintr-un crâmpei de somn. Fierbea de mânie, şi pe
când st tea aşa în c maş , uitându-se la Mary, fa a lui
ridicat oglindea toanele furtunoase în care se g sea.
— Nu e oare destul zgomot afar , ca s mai fie nevoie de
zarva infernal pe care o face i sus? strig el. Poftim de
dormi cu h rm laia asta îndr cit în urechi! Cine face toat
g l gia asta? Tu? se holb el. Mama se inuse dup Mary şi
st tea acum pe palier, leg nându-se încoace şi încolo, cu
bra ele încrucişate pe piept. Brodie îşi îndrept spre ea
privirea lui aprins . Halal de cas , ca s te odihneşti! tun
el. Nu muncesc eu destul toat s pt mâna pentru voi?
Pentru ce-i f cut ziua asta, a i putea s -mi spune i? La ce
bun toate smiorc ielile şi tr nc nelile tale pioase, dac dup
aceea vii şi-mi împuiezi urechile în halul sta? Nu pot s m
întind un minut f r ca vântul sta blestemat s se pun s
urle şi ca tu s scheuni ca o hien ?
F r a r spunde, doamna Brodie continu s se legene
isteric în capul sc rii.
— Ce tot faci acolo? Ai înnebunit? url Brodie. Te-a scos
poate din min i tunetul, de stai acolo ca o vânz toare de
peşte beat ?
R mânea tot t cut , şi atunci în mintea lui miji gândul c
se petrecuse vreo nenorocire.
— Ce s-a întâmplat? strig r guşit. E poate vorba de
Nessie? A lovit-o tr snetul? E r nit ?
Mama îşi scutur tot corpul într-o nega ie frenetic …
catastrofa era şi mai mare.
— Nu, nu! gâfâi ea. E dânsa… asta. Şi ridic acuzator
mâna înspre Mary. Nu exista în ea nici cea mai palid umbr

185
a instinctului de a-şi ap ra fiica. Teama ei de Brodie în fa a
acestei grozave calamit i era atât de nem rginit , încât
singurul ei impuls era acela de a-şi declina orice r spundere,
orice cunoştin despre crim . Trebuia, cu orice pre , s se
pun la ad post de o acuza ie de complicitate în treaba
aceasta.
— Pentru ultima oar , tun Brodie, te întreb ce s-a
întâmplat! Spune-mi, sau î i jur c vin peste voi amândou !
— N-a fost vina mea, scânci umil doamna Brodie,
ferindu-se mereu de acuza ia nerostit . Am crescut-o
totdeauna creştineşte. Toat r utatea e numai a ei.
În elegând apoi c trebuia s vorbeasc , dac nu voia s
rişte a fi b tut , îşi încord tot trupul, îşi d du capul pe
spate şi rosti, sughi ând de plâns, ca şi cum fiecare cuvânt
i-ar fi cerut un efort nem rginit:
— Pentru c vrei neap rat s ştii, am s - i spun. Va
avea… va avea un copil!
Mary înghe , în timp ce sângele îi pierea din obraz.
Asemenea lui Iuda, maic -sa o tr dase. Era pierdut ,
împresurat … tat l ei, acolo jos, mama ei, la cap tul de sus.
Silueta înalt a lui Brodie p ru s se chirceasc
imperceptibil; un v l uşor se l s peste privirea lui agresiv ;
se uit buim cit la Mary.
— Ce… Ce-ai zis? morm i el. Îşi ridic ochii întreb tor
spre Mama, constat teribila ei disperare şi îşi îndrept din
nou privirea spre Mary. Se opri, în timp ce mintea lui se
lupta s perceap vestea neînchipuit , uluitoare. Deodat
url : Vino-ncoace!
Mary se supuse. Fiecare pas pe care îl f cea p rea s o
cufunde mai adânc în propriul ei mormânt. Brodie o apuc
brutal de bra , m surând-o din creştet pân -n t lpi. O
senza ie de scârb îl r scoli.
— Doamne, Doamne! repet cu glas stins. Doamne! Cred
c e adev rat! Aşa e? strig el înecat.
Mary st tea mut de ruşine. inând-o mereu de bra ,
Brodie o scutur f r mil , l sând-o apoi deodat s cad
greu pe podea.

186
 — Eşti îns rcinat ? Spune-mi repede, sau te nimicesc!
Îi m rturisi adev rul, convins c o va ucide. St tea în
fa a ei, privind-o de parc-ar fi fost o viper care-l muşcase.
Brodie îşi ridica bra ul ca pentru a o izbi, ca pentru a-i zdrobi
capul cu pumnul lui de fier, spre a şterge dintr-o lovitur
nelegiuirea ei şi dezonoarea lui. Îi venea s-o bat , s-o calce în
picioare, s o prefac , sub c lcâiele lui, într-o mas inform
şi sângerând . O patim nem surat de brutal fierbea
într-însul. Îi târâse numele în mocirl . Numele de Brodie! Îi
întinase moştenirea cu noroiul dec derii ei. Duhoarea avea
s se simt în tot oraşul. La trecerea pe High Street, aveau
s -l întâmpine rânjete, zâmbete ironice, cl tin ri din cap
pline de în eles; la R scruce îi vor ajunge la ureche câte o
zeflemea şi râsete în buşite de batjocur . Piedestalul pe care
şi-l cioplise şi la care d ltuia înc va fi r sturnat, numele şi
reputa ia pe care şi le f cuse aveau s fie distruse, iar el
însuşi s fie înjosit şi expus dispre ului din pricina acestei
netrebnice, care z cea plângând la picioarele lui. Totuşi nu o
lovi. Violen a sentimentului s u atinse brusc un grad de
incandescen , care d du furiei sale s lbatice o direc ie mai
subtil şi mai primejdioas . Avea s-o înve e minte în alt chip.
În fa a ochilor lui se contura limpede un alt mijloc de a-şi
r zbuna onoarea jignit . Da! Pe legea lui, avea s le arate
celor din oraş în ce fel în elegea el s trateze asemenea
lucruri! Vor vedea ei atitudinea luat de el. Din clipa aceasta
nu mai era fata lui. O va renega ca pe o târâtur .
Apoi, pe neaşteptate, o alt idee îngrozitoare îi trecu prin
minte, o b nuial ce devenea tot mai odioas şi se pref cu în
certitudine pe m sur ce o fr mânta în gând. O stârni pe
Mary cu gheata lui enorm şi grea.
— Cine a fost individul? întreb printre din i. Foyle, nu-i
aşa?
În elese dup expresia ei c nu se înşela. Pentru a doua
oar acest mic parvenit p c tos îi d duse o lovitur
zdrobitoare, mai ucig toare decât cea dintâi. Ar fi preferat ca
vinovatul s fie oricare altul, cel mai josnic şi mai pr p dit
potlogar din oraş – oricare afar de Foyle! Şi totuşi el, acest

187
fante, acest ling u, aceast haimana fusese cel ce o
posedase pe Mary Brodie, iar ea, copila lui, i-o îng duise. O
imagine clar , revolt toare în precizia ei libidinoas , i se ivi
în fa , chinuindu-l. Obrazul i se crispa, n rile îi palpitau, o
vân groas care îi zvâcnea la tâmpl se umfl ca o frânghie.
Tr s turile lui, inundate la început de roşea a întunecat a
mâniei, p lir , dobândind o duritate de granit. F lcile i se
încleştau neîndur tor, ca o capcan , fruntea lui îngust se
încrâncena cu o cruzime barbar . O ferocitate rece, mai
înfior toare decât potopul de oc ri ce se rev rsa de obicei din
gura lui, d dea furiei sale ascu işul unei securi. Plin de
venin, o izbi pe Mary cu piciorul. Vârful tare al ghetei lui
butuc noase se înfipse în coasta fetei.
— Scoal , c ea! şuier el, lovind-o din nou, brutal, cu
piciorul. M auzi? Scoal -te!
Din capul sc rii, vocea întret iat a Mamei repeta f r
noim :
— N-am nicio vin ! N-am nicio vin ! Cuvintele reveneau
f r preget: N-am nicio vin ! Nu m acuza!
St tea acolo, înfricoşat , slugarnic , afirmându-şi, într-o
morm ial neîncetat , nevinov ia, în timp ce în spatele ei se
profilau nedesluşit siluetele însp imântate ale lui Nessie şi
b trânei. Brodie nu d dea acestor întreruperi nicio aten ie,
ba nici nu le auzea m car.
— Scoal -te, repet el, sau am s te fac eu s te scoli! şi
când ea d du s se ridice, o împinse în sus cu o ultim
lovitur de picior.
Mary se îndrept , cl tinându-se. De ce n-o omora, se
întreba ea, ca totul s se sfârşeasc ? Sim ea un junghi
p trunz tor în coasta unde o izbise cu piciorul. Era prea
îngrozit ca s se uite la dânsul. Avea convingerea c o
chinuia doar spre a o ucide în cele din urma.
— Şi acum, scrâşni el încet, cuvintele lui arzând-o ca
vitriolul, acum ascult !
Cum st tea aşa, ghemuit şi zdrobit , el îşi mişc pu in
capul, împingându-şi fa a aspr şi neîndur toare pân
aproape de obrazul ei, înghe ând-o cu sclipirea rece şi

188
concentrat a ochilor s i.
— Ascult -m , î i spun! Ascult -m pentru ultima oar !
Nu mai eşti fata mea. Am s te gonesc ca pe-o leproas ! Da,
ca pe-o leproas , târâtur murdar ce eşti! Asta am s-o fac,
ie şi bastardului t u nen scut. Am s m socotesc cu
ibovnicul t u când mi-o veni la îndemân , dar tu… tu ai s
pleci de-aici chiar ast -sear .
Repet rar ultimele cuvinte, sfredelind-o cu privirea lui
rece. Apoi, renun ând parc în sil la satisfac ia pe care i-o
d dea înjosirea ei sub c ut tura lui, se întoarse şi se
îndrept cu paşi grei spre uş , deschizând-o larg. De îndat ,
ploaia şi vântul n v lir în vestibul cu o violen
înfricoş toare, zgâl âind tablourile de pe pere i, umflând
paltoanele atârnate de cuier şi repezindu-se cu puterea unui
berbec înspre grupul cramponat de capul sc rii.
— Frumoas sear pentru o plimbare! mârâi Brodie
printre din i. E destul de întuneric pentru tine! Po i s faci
trotuarul dup pofta inimii, neruşinata!
Cu o mişcare brusc a bra ului, o apuc de gât,
strângându-l în încleştarea pumnului s u formidabil. Niciun
sunet afar de urletul vântului nu se auzea în vestibul.
Dintre cei trei martori cuprinşi de teroare – copilul, care nu
pricepea nimic, mama, însp imântat , şi b trâna, pe
jum tate speriat , pe jum tate curioas – niciunul nu sufla
o vorb . St teau în t cere, ca paraliza i. Contactul cu gâtul
ei moale îl fascin pe Brodie; sim ea o poft s -l strâng ca
pe o tulpin de trestie pân ar fi plesnit şi st tu o clip aşa,
luptând împotriva acestui impuls; apoi îns , tres ri brusc şi,
cu o mişcare violent , o trase spre uş .
— Acum, strig el, ieşi afar ! Şi n-ai s te întorci
niciodat , decât cel mult târându-te pe jos şi aplecându-te
s lingi ghetele astea care te-au lovit.
La aceste vorbe, ceva în Mary se revolt :
— N-am s fac niciodat acest lucru! murmur ea cu buze
palide.
— Nu! url Brodie. N-ai s te întorci niciodat , târfa ce
eşti!

189
 Cu o ultim şi s lbatic îmbrânceal , o izgoni. Mary se
pierdu în întunericul şi furtuna de afar . Pieri din ochii
tuturor, de parc-ar fi fost înghi it de o pr pastie; Brodie
r mase în uş , într-un fel de extaz, cu pumnii strânşi,
aspirând din plin aerul umed, salin, şi zbierând cât îl inea
glasul:
— S nu te întorci niciodat , curv , curv ce eşti!
R cni din nou şi din nou ultimul cuvânt, ca şi cum
repetarea acestei oc ri i-ar fi procurat, prin îns şi grosol nia
ei, o satisfac ie, o uşurare a furiei lui. Pe urm se întoarse pe
c lcâie şi închise uşa, p r sindu-şi fata în bezn .

11

Mary r mase întins în locul unde c zuse. Se sim ea

buim cit , c ci ultima îmbrânceal brutal a lui Brodie o
f cuse s cad greu, cu fa a în jos, pe pietrişul tare al cur ii.
Ploaia ce c dea în suli e drepte şi paralele biciuia violent
trupul ei sub ire îmbr cat, împroşcând apa b ltoacei în care
Mary z cea. Era muiat pân la piele, dar umezeala
îmbr c mintei ei îmbibate de ploaie nu f cea, deocamdat ,
decât s -i r coreasc fierbin eala. Crezuse, dup privirea
fioroas a tat lui ei, c avea, desigur, s-o ucid , iar acum, cu
toate c trupul ei zdrobit continua s ard de durere, încerca
un sentiment de izb vire, care-i transforma groaza în
uşurare. Fusese izgonit în chip ruşinos, dar tr ia; p r sise
pentru totdeauna un c min ce devenise în ultima vreme o
închisoare odioas , iar acum, adunându-şi puterile
zdruncinate, îşi îndrepta cu vitejie gândurile spre viitor.
În groaznica ei buim ceal , se gândi c Denis era poate la
dep rtare de şaizeci de mile. În jurul ei bântuia o furtun de
o nemaipomenit t rie; nu avea nici palton, nici p l rie, nici
îmbr c minte suficient , nici bani, dar acum avea curaj.
Strângându-şi energic buzele umede, se str dui cu disperare
s chibzuiasc ce avea de f cut. Dou c i îi st teau deschise:
s încerce s ajung la c su a de la Garshake sau s mearg

190
la Darroch, la mama lui Denis.
Pân la Garshake erau dou sprezece mile, iar despre cas
ştia doar c purta numele de „Costişa trandafirilor”, neavând
nicio idee despre locul unde se g sea; şi chiar dac-ar fi reuşit
s intre în aceast cas , ar fi fost singur acolo, f r o l scaie
şi f r hran . Îşi d du seama, de altfel, c avea nevoie de un
ajutor. Renun deci la orice inten ie de a ajunge la „Costişa
trandafirilor” şi se întoarse spre cealalt solu ie. Trebuia s
mearg la mama lui Denis! Avea m car s g seasc ad post
la dânsa pân la înapoierea lui. Desigur c mama lui nu-i va
refuza acest lucru, îi înt rea aceast încredere faptul – de
care îşi amintea acum – c Denis îi spusese odat : „Dac se
întâmpl ceva grav, po i veni la maic -mea”. Iat ce va face,
ce trebuia neap rat s fac !
Ca s ajung la Darroch, era obligat s mearg pe jos. Nu
ştia despre niciun tren care s circule duminic seara între
Levenford şi Darroch; şi dac exista vreunul, nu cunoştea
ora lui de plecare; de altfel, nici n-avea bani pentru bilet. Îi
r mânea deci s aleag între dou drumuri. Unul era
principala arter de comunica ie între cele dou oraşe, o
şosea larg , de aproape cinci mile lungime; cealalt , un
drum îngust, pu in b tut, care trecea drept peste câmp,
reducându-se, pe alocuri, pân la o simpl c rare, şi care,
ocolind cotiturile din marginea celor dou oraşe, era cu
aproape dou mile mai scurt decât cel dintâi. Mary se sim ea
acum atât de sl bit şi avea dureri atât de mari, încât se
hot rî s apuce pe drumul acesta din urm , pentru c era
cel mai scurt. Socotea c va fi în stare s str bat trei mile pe
jos.
Întins pe p mânt şi ap rat de zidul înalt al cur ii, nu-şi
putuse da seama de întreaga putere a uraganului, care era,
de fapt, cel mai teribil din câte se ab tuser de mai mult de
un secol peste inuturile de jos ale Sco iei. Vântul de sud-est
sufla cu iu eala, f r precedent, de şaizeci de mile pe or . În
oraş, nu ieşeau din cas decât cei sili i de cine ştie ce nevoie
urgent , iar dintre aceştia, doar cei mai cutez tori r mâneau
afar mai mult de câteva clipe. Pl ci de ardezie smulse de pe

191
acoperişuri br zdau aerul, zvârlite în jos cu vehemen a şi
puterea t ioas a unor cu ite de ghilotin ; hornuri întregi
erau r sturnate şi trântite la p mânt, sp rgându-se pe
pavaj; vitrina enorm şi groas a biroului Societ ii de
construc ii fu f cut nd ri de puterea vântului, de parc-ar
fi fost de pergament uscat. Prin urletul uraganului r sunau
neîntrerupt, ca un bombardament, bubuiturile lucrurilor ce
c deau în strad . În Oraşul Nou, frontonul unei case
construite de curând fu spintecat de o rafal şi vântul,
p trunzând în deschiz tur ca o rang , ridic acoperişul,
luându-l cu el. Şi întregul acoperiş se avânt în sus cu
laturile desf cute, asemenea aripilor unei p s ri plutind în
v zduh şi zbur pân ce vântul încet , în cele din urm , s -l
sus in . Atunci el se pr buşi, cufundându-se de la o
distan de trei sute de metri, ca plumbul unei sonde, în
apele negre ale estuarului.
În p r ile de jos ale oraşului, ploaia care c dea neîntrerupt
pricinui asemenea inunda ii, încât cartiere întregi se g sir
sub ap ; unele case st teau izolate, ca nişte locuin e
lacustre, r s rind parc dintr-o stranie lagun ;
învolburându-se în jurul lor, potopul se infiltra în pere i,
n v lea pe uşi şi ferestre, inundând cu totul etajele
inferioare.
Fulgerele dezl n uite deasupra inutului din jur
pricinuiau un pr p d mai pu in întins, dar mai ucig tor. Un
cioban, care îşi p ştea oile pe colinele de la Doran, fu lovit de
tr snet şi r mase mort pe loc; doi arga i, ce se ad postiser
sub un copac, fur doborâ i, trupurile lor carbonizate fiind
strivite de trunchiul arborelui despicat; animalele suferir
pierderi grele; nenum rate oi şi vaci pierir în plin câmp sau
în timp ce c utau s se ad posteasc sub pomi, iar o turm
întreag de vite, care se înghesuiser lâng un gard de
sârm , fu electrocutat .
Un tr snet lovi bubuind o ambarca iune cu pânze,
ancorat în rada portului Doran, scufundând-o într-o clip .
Alte vase de la gura fluviului şi din estuar îşi smucir
ancorele, îşi rupser parâmele şi fur sf râmate de valuri

192
dup ce eşuaser pe coasta de la Doran.
F r a şti nimic de toate acestea, Mary se ridic încet în
picioare. Vântul o înşf c , cât pe ce s-o trânteasc din nou la
p mânt; dar, opintindu-se şi îndoindu-se tare din şale, inu
piept vijeliei şi porni la drum prin bezna nop ii. Veşmintele
îmbibate de ap îi fluturau în jurul trupului ca nişte vele
muiate şi-i stinghereau mersul, lipindu-se la fiecare pas de
picioarele ei. În momentul când se dep rt de fa ada casei,
un burlan de tabl , smuls de pe streaşin de o singur
rafal , se n pusti cu perfidie, zorn ind, c tre dânsa, ca un
ultim gest r uvoitor al c minului copil riei ei; dar cu toate c
trecu primejdios de aproape pe lâng capul ei, nu o atinse şi
se înfipse adânc în terenul jilav.
Nu str b tuse nicio sut de metri, c se şi v zu silit s
fac un popas. Deşi st tea pe locul unde se afla ultimul
felinar de pe drum, nicio lic rire nu împr ştia întunericul; şi
Mary crezu un moment c lumina fusese stins . Când porni
îns din nou, se poticni de stâlpul r sturnat şi de cioburile
felinarului. Cu capul în piept înaint împleticindu-se,
dibuind drumul ca o oarb şi nimerindu-l numai prin sim ul
ei de orientare şi cu ajutorul memoriei. Vuietul teribil din
jurul ei era atât de asurzitor, încât, dac-ar fi strigat, nu şi-ar
fi auzit nici propria ei voce. Asemenea unei orchestre
gigantice, vântul parcurgea cu turbare toat întinderea
vocilor sale. Registrul grav al orgii se amesteca cu notele
acute ale clarinetelor; corni striden i dominau basul
oboaielor; vaietele viorilor, ciocniturile talgerelor, bubuitul
tobelor îşi împleteau disonan ele într-o sinistr cacofonie.
Din când în când, obiecte invizibile o loveau în întuneric.
R murele zburând prin aer îi biciuiau obrazul, crengi rupte
din copaci şi arbuşti erau proiectate asupra ei. Odat , un
vrej moale şi suplu i se încol ci în jurul gâtului şi bra elor.
Scoase un ip t de groaz , ridicându-şi glasul stins
împotriva uraganului, în credin a c tentaculele vii d deau
s-o cuprind . Ridicându-şi îns de spaim bra ele, descoperi
c o înfaşurase un smoc de ierburi lungi, smulse de vânt
dintr-o c pi r sturnat .

193
 Cu pre ul unor uriaşe sfor ri str b tuse acum cam o
mil , şi cu toate c nu se afla decât la jum tatea distan ei
pân la inta ei, partea cea mai greu de parcurs îi mai st tea
în fa . Drumul, care se îngusta aici ca o c rare, trecea
printr-o planta ie deas de molid, f r a fi m rginit de vreo
împrejmuire care s-o c l uzeasc , f r vreo demarca ie care
s -l separe de desişul învecinat. Aceast p dure era
totdeauna sumbr , iar arborii ei mohorâ i şopteau elegiac;
acum îns , în noaptea aceasta de groaz , care ea îns şi o
înv luia pe Mary ca un codru des, p durea inspira team şi
repulsie, ca întunericul cel mai adânc, inima îns şi a nop ii.
Se înfior la gândul c trebuie s p trund în ea. Odat , pe
când era copil , la o excursie f cut în grup, se r t cise
printre aceşti copaci austeri şi întuneca i şi alergase în toate
direc iile în mijlocul lor, c utându-şi cu disperare tovar şii
de drum. Acum îşi aminti cu chinuitoare limpezime de
spaima ei din copil rie. Dar spaima ce o cuprinse în clipa
când, adunându-şi tot curajul şi întreaga for , se înfund în
desiş, o întrecea cu mult pe aceea.
C rarea era aproape cu neputin de urm rit. Mary se
târa dibuind cu bra ele întinse şi cu palmele deschise în fa a
ei. Aceast pozi ie îi pricinuia o durere chinuitoare în coast ,
acolo unde tat -s u o izbise cu piciorul; era îns nevoit
s -şi întind astfel bra ele, ca s -şi apere capul şi fa a de
atingerea copacilor şi s -şi dea seama mai bine de direc ia în
care înainta atât de anevoios.
Vântul, care în câmp deschis suflase statornic dintr-o
parte, se învolbura acum în jurul arborilor în sute de curente
şi vârtejuri, f când cu neputin înaintarea în linie dreapt .
Mary era aruncat încoace şi încolo, ca o corabie ce-şi caut
drumul prin vâltoarea talazurilor perfide, în absen a lunii
sau stelelor, care s-o poat c l uzi prin bezna plin de
primejdii a nop ii. Se şi ab tuse pu in de pe c rarea ei când,
deodat , un vârtej r t cit o apuc , f când-o s -şi piard
echilibrul şi aruncând-o violent înspre stânga. Se pr buşi cu
toat greutatea; şi palma mâinii ei stângi se înfipse în vârful
ascu it ca un pumnal al unei ramuri de molid joase şi frânte,

194
care ieşea orizontal înainte. Timp de o clip , ucig toare,
mâna îi r mase intuit de creang ; apoi o smulse şi se
ridic cl tinându-se.
Se r t cise acum cu totul, dar continua s înainteze.
C uta s ias din p dure, dar nu izbutea. Buim cit , îşi
dibuia drumul din copac în copac; sângele îi curgea şiroaie
din mâna r nit ; era aproape scoas din min i de groaz , de
zvâcniturile ce le sim ea în coasta lovit şi de durerile tot mai
dese din pântece. Înghe at pân la m duv , cu p rul ud
atârnând vâlvoi, cu pielea muiat de ap , pribegea în
întuneric prin desiş. Se poticnea şi se ridica, se d dea înapoi
cl tinându-se, înainta nesigur în acompaniamentul dement
al tornadei ce r gea printre copaci. Acest pandemoniu de
zgomote tumultuoase, care îi r suna în urechi, p rea s o
legene în toate direc iile, conducându-i mişc rile dup
ritmul s u infernal. Se învârtea înnebunit în mijlocul
trosniturilor şi pârâiturilor copacilor dezr d cina i,
nesim ind decât durerea şi dorin a de a sc pa de oroarea
p durii ce o împresura.
Era ame it şi i se p rea acum c întunericul era populat
de fiin e s lbatice care-i d deau târcoale, atingând-o,
tr gând cu degetele de ea, lipindu-i-se de trup sau gonind pe
lâng ea, într-o saraband n prasnic . Sim ea r suflarea
rece şi precipitat a acestor f pturi ude pe când treceau
t indu-şi drum prin p dure, îi şopteau la ureche veşti
ciudate şi triste despre Denis şi despre copilul ei; urlau
s lbatic, ca tat l ei, sau se v ic reau ca maic -sa. Toate
sunetele din jur se transformaser pentru ea în rostiri
misterioase şi incoerente ale acestor n luci. Din când în
când, îşi d dea seama c aiura, c nu era înconjurat de
fantome, ci c se g sea singur , p r sit , uitat în mijlocul
p durii. Când pornea îns mai departe împleticindu-se,
mintea i se întuneca din nou, umbrit de vedeniile n scute
din spaima ei.
Deodat , când era pe punctul de a-şi ieşi cu totul din
min i, ea se opri cuprins de un soi de mirare buimac .
Ridicându-şi spre cer ochii chinui i, z ri luna, un corn

195
sub ire, palid şi lipsit de str lucire, culcat pe spate printre
norii învolbura i, r sturnat parc de furtun . O v zu doar o
clip , apoi norii ce goneau o ascunser din nou; observ îns
c vântul se n pustea acum spre ea dintr-o singur direc ie
şi c nu se mai ciocnea de trunchiurile tari ale molizilor.
Ieşise din p dure! Lacrimi de uşurare o podidir şi porni
îndat s alerge orbeşte, ca s scape de ea şi de fiin ele
şoptitoare pe care le ad postea. Nu mai g sea drumul şi nu
avea nicio idee despre locul unde se afla; fugea instinctiv,
c uta, cu spatele încovoiat şi poticnindu-se neîncetat, s
ajung mai departe, oriunde ar fi. Vântul o ajuta acum,
luând-o aproape pe sus şi lungindu-i paşii tremur tori. Se
afla pe un câmp şi ierburi lungi şi umede îi şfichiuiau
picioarele, în timp ce înainta alunecând pe solul desfundat.
Nu era un teren lucrat, c ci p şea printre tufe dese de ferigi,
se lovea de bolovani pe jum tate îngropa i şi acoperi i de
muşchi, îşi croia drum prin tuf rişuri de m r cini. Dar Mary
era acum str in de orice gândire logic şi nu se mai opri ca
s -şi dea seama unde se g sea dup natura inutului pe
care-l str b tea.
Atunci, în mijlocul tumultului, ea percepu deodat un
sunet grav, caden at, care, pe m sur ce dânsa înainta,
devenea mai puternic, dobândind volumul vuietului unui
uriaş şuvoi de ap . Era zgomotul unui râu larg, umflat, gata
s se reverse şi atât de n p dit de ape tulburi, încât n vala
lui impetuoas r sun în auzul lui Mary ca ecourile unei
cataracte. La fiecare pas pe care-l f cea, acest zgomot
creştea, ajungând s -i dea impresia c râul, înc rcat cu
sfarâm turi aduse din susul lui, înainta spre dânsa, c rând,
nev zute în undele sale clocotitoare, grinzi şi garduri,
frânturile unui şir de poduri, trunchiuri de copaci şi hoituri
de oi şi vite.
Se afla acum pe malul lui şi tot nu în elegea c era
Levenul, acelaşi Leven al c rui susur îi cântase atât de dulce
la ureche, sporind încântarea ei şi-a lui Denis, în seara când,
şerpuind pe lâng ei, le înso ise dragostea cu serenada lui.
Acum, la fel ca şi dânsa, era de nerecunoscut. Luna era tot

196
ascuns , şi Mary nu putea distinge nimic; dar stând
însp imântat pe malul înalt şi drept şi ascultând cu groaz
zgomotul de sub ea, sim i o clip , în disperarea ei, pornirea
de a se l sa s alunece în bulboana nev zut de sub dânsa,
spre a uita de toate şi a fi uitat . Un fior îi trecu prin trupul
schingiuit, în timp ce respingea acest gând. Ca o porunc de
a tr i, îi veni ideea c , orice s-ar întâmpla, îl avea înc pe
Denis. Era datoare s r mân în via pentru Denis şi îl
vedea parc f cându-i semn cu mâna. Se întoarse brusc, ca
s poat sc pa de aceast momeal a apelor, dar în graba şi
neaten ia ei, se poticni de un bulg re clisos şi ghetele ei ude
lunecar ; îşi pierdu echilibrul şi se pr buşi, cu picioarele
înainte, pe panta abrupt . Mâinile ei se ag au cu
dezn dejde de iarba scund şi de p purişul de pe taluz, dar
tulpinile pe care le apuca se rupeau îndat sau se
desprindeau uşor cu r d cinile lor din solul îmbibat de ap .
Picioarele ei tr geau brazde în clisa moale, încercând cu
îndârjire, dar zadarnic, s se înfig în p mânt şi s se
opreasc . Mâinile se cramponau de malul desfundat, dar nu
g seau nimic care s -i frâneze coborârea.
Suprafa a neted a pantei era tot atât de povârnit şi de
perfid ca aceea a unui ghe ar, iar mişc rile frenetice ale lui
Mary, în loc de a-i opri c derea, nu f ceau decât s -i
sporeasc iu eala. Fu aruncat cu violen în râul invizibil
de sub ea. Alunec în ap cu un pleosc it abia auzit şi se
cufund îndat printre ierburile lungi ce creşteau pe fund;
apa îi n v li în pl mâm, pe când gâfâia de groaz şi teroare.
Puterea curentului o târî repede în lungul albiei, printre
ierburile ce i se încol ceau în jurul trupului, ducând-o cu
treizeci de metri mai la vale, pân când izbuti s se ridice, în
sfârşit, din nou la suprafa .
Nu ştia s înoate, dar împins de instinctul de conservare,
f cu câteva mişc ri slabe şi disperate, c utând s -şi
men in capul deasupra apei. Era îns cu neputin .
Puhoiul ridicase un şir de valuri înalte, care se rostogolir
repetat peste dânsa; în cele din urm , o bulboan îi prinse
picioarele, tr gând-o la fund. De ast dat , r mase atât de

197
mult sub ap , încât aproape c -şi pierdu cunoştin a. Clopote
îi r sunau în urechi, pl mânii îi erau umfla i, globii ochilor
d deau s plesneasc ; dungi roşii de lumin jucau în fa a ei;
se asfixia. Totuşi se ridic înc o dat de la fund; şi, în
momentul când ieşi la suprafa , inert şi aproape leşinat ,
un val împinse spre subsuoara ei dreapt un buştean ce
plutea. Îl apuc maşinal şi îl trase f r vlag înspre ea.
Reuşea acum s pluteasc . Corpul îi era cufundat, p rul
înota în urma ei în curent, dar fa a şi-o inea deasupra apei
şi, inspirând cu nesa , Mary îşi umplea necontenit pl mânii
cu aer. Nemaisim ind nimic afar de nevoia de a respira, se
inea strâns de buştean în mijlocul ciudatelor epave, care
din când în când o izbeau, în timp ce râul o purta cu el în
goana lui vijelioas . Iu eala curentului era atât de mare,
încât Mary, de îndat ce-şi redobândi mai deplin cunoştin a,
îşi d du seama c dac nu va izbuti s ajung repede la mal,
avea s fie dus spre stâncile ascu ite care împ nau
pragurile situate la intrarea în Levenford. Cu bruma de
putere ce-i mai r m sese şi continuând s se agate de
buştean, ea împinse din picioare. Apa râului era infinit mai
rece şi mai t ioas decât aceea a ploii, c ci venea dintr-un
izvor de munte acoperit de ghea şi z pad şi era alimentat
de torentele glaciale provenite din neaua topit de pe dealuri.
Aceast r ceal o p trundea pe Mary pân în m duva
oaselor; membrele ei îşi pierduser sensibilitatea şi cu toate
c , supunându-se voin ei, picioarele i se mişcau f r vlag ,
ea nu le sim ea mişcarea. Aerul devenise şi el atât de rece,
încât începu s bat grindina. C dea în boabe mari, tari ca
piatra şi t ioase ca ur urii de ghea , împroşcând apa ca
nişte gr un e de plumb şi ricoşând pe buştean ca gloan ele.
Ploua f r cru are pe fa a şi pe capul lui Mary, r nindu-i
ochii, biciuindu-i obrajii şi t ind-o la buza inferioar . Silit
cum era s se in încleştat cu amândou mâinile de
buştean, nu putea s se apere şi era nevoit s sufere
dezarmat acest ropot neîndur tor. Cl n nea din din i;
mâna ei r nit era amor it şi degerat , dureri cumplite îi
t iau mijlocul; se sim ea murind de frig. Afundarea în apa

198
înghe at o ucidea. Pe când se lupta aşa ca s ajung la mal,
un singur gând o st pânea, şi inta acestui gând nu era
dânsa, nici Denis, ci copilul din pântecele ei. Un instinct
poruncitor se trezi deodat într-însa, ca şi cum, printr-o
stranie comunicare între copil şi propria ei fiin , un mesaj
ar fi vestit-o c , dac nu avea s ias de îndat din ap ,
copilul va trebui s moar .
Niciodat pân atunci nu se gândise cu atâta dragoste la
copil. Uneori îl urâse, ca pe-o parte a trupului ei demn de
dispre , dar acum un dor fierbinte de el o copleşea. Dac
murea ea, trebuia s moar şi el. Se gândea la acest copil
viu, care, îngropat în trupul ei înecat, va fi mânat spre mare,
mişcându-se din ce în ce mai slab în temni a c rnii ei lipsite
de via . Se ruga f r cuvinte pentru salvarea ei, spre a-l
putea naşte.
Ajunsese la un loc unde apele umflate ale râului
rupseser malul şi se rev rsau peste câmpurile învecinate.
Sim ea în stânga ei aceste unde mai calme şi c uta cu
slabele-i puteri s se îndrepte într-acolo. Încerca mereu s
ias din curentul principal, dar era mereu tras înapoi.
Aproape c pierduse orice n dejde când, la un cot ascu it al
râului, buşteanul ei fu brusc ab tut din cursa lui de un
vârtej şi împins într-o zon unde nu mai sim ea nici valuri,
nici bulboane, nici asalturi s lbatice. L s bârna s
pluteasc înainte pân când se opri, apoi îşi întinse
tremurând picioarele în jos. Ele atinser fundul, iar Mary se
ridic , stând în ap pân la şolduri. Greutatea apei şi frigul
care o înghe ase aproape c o împiedicau s se mişte, dar
înaintând pu in câte pu in, Mary se dep rta totuşi încet de
vuietul râului. În sfârşit, sc pase din ghearele puhoiului.
Uitându-se în jurul ei, z ri cu nem surat bucurie, prin
întunericul de nep truns, o lumin . Vederea acestei lumini
avu asupra ei efectul unui balsam divin, aplicat deodat pe
r nile ei. Se mişcase parc ani întregi într-o lume de umbre
întunecate, în care fiecare pas şov ielnic era legat de emo ii
sumbre şi de primejdii nev zute, ce puteau s-o nimiceasc .
Lic rul acela slab şi constant lucea liniştit; şi lumina lui

199
vag îi ap ru ca o fag duial de tihn şi senin tate, îşi
aminti c prin aceste locuri se afla o mic ferm izolat , şi se
gândi c oricine ar fi locuit într-însa, nu putea s nu-i dea
ad post în groaznica ei stare şi într-o noapte teribil ca
aceasta. Zgribulindu-se, ea se îndrept c tre acea lumin .
Abia de putea umbla. O povar grea în partea de jos a
corpului o copleşea, şi zvâcniri chinuitoare o sfâşiau la
fiecare pas. Aplecat aproape pân la p mânt, îşi urma cu
îndârjire drumul. Lumina fusese atât de aproape şi totuşi cu
cât Mary înainta, cu atât p rea s se dep rteze de dânsa!
Picioarele i se înfundau adânc în p mântul ce mustea, încât
era nevoit s fac eforturi ca s le scoat . Cu fiecare pas
p rea s se scufunde mai adânc în mlaştina pe care era silit
s-o str bat acum. Şi totuşi înainta, împotmolindu-se tot
mai mult, c zând în genunchi, pe când c uta s -şi croiasc
drum printr-un amestec puturos de ap şi mocirl . Una din
ghete îi fusese smuls din picior de n molul lipicios şi nu
izbutise s o desprind ; pielea ei, albit prin afundarea
prelungit în ap , era acum mânjit şi stropit de noroi,
resturile veşmintelor se târau în zdren e dup ea.
În sfârşit, i se p ru c ajunge pe p mânt solid şi c se
apropie de lumina fermei, când, deodat , f când un pas
înainte, nu mai sim i sprijin sub picioare. Începu s se
scufunde în mlaştin . Scoase un ip t. N molul cald şi
mocirlos îi cuprindea cu o moale insisten picioarele,
tr gând-o în jos în strânsoarea lui. Îi era cu neputin s se
smulg şi pe când se lupta, b şici de gaze izbucneau din
smârc, ame ind-o cu duhoarea lor. Se cufunda. Avea
impresia c nu fusese salvat de la o moarte rece şi curat în
apele râului decât pentru a fi nimicit într-un chip mai demn
de ea. Acest n mol era un giulgiu mai potrivit pentru ea
decât apa pur a torentelor de munte. Trupul ei pâng rit
fusese sortit s se descompun în aceast putreziciune şi,
topindu-se, s sfârşeasc prin a face parte definitiv din ea.
Faptul de a fi învins toate primejdiile prin care trecuse în
noaptea aceea şi de a fi lipsit de ajutorul ce-l vedea în fa a
ei, o scotea din s rite. Într-un efort disperat, se lupt s

200
g seasc un punct de sprijin; cu un strig t, se arunc
înainte, ag ându-se cu furie de muşchiul umed ce acoperea
suprafa a mlaştinii. Planta vâscoas oferea prea pu in
sprijin, dar Mary, întinzându-şi mâinile, îşi încleşt cu atâta
frenezie degetele pe ea, încât reuşi, cu o ultim sfor are
supraomeneasc , s se elibereze doar prin puterea bra elor
ei. Apoi îşi trase, gâfâind, corpul pân într-un loc mai
rezistent al mlaştinii, r mânând întins acolo, cu totul
istovit . Nu mai putea umbla şi, dup câteva clipe de
odihn , începu, de aceea, s se târasc în patru labe, ca un
animal r nit. În lupta ei pentru a sc pa din mlaştin , îşi
consumase îns ultimele r m şi e de putere şi, deşi se g sea
acum pe teren solid şi numai la cincizeci de metri de mica
ferm , îşi d du seama c nu va putea ajunge niciodat pân
acolo. Renun şi, sughi ând de plâns, r mase culcat pe
p mânt, dezn d jduit , cu membrele întinse f r vlag , în
vreme ce o nou avers o inunda. Dar pe când z cea aşa,
auzi prin vuietul furtunii mugetul slab al unor vite. Dup o
clip , aceste sunete ajunser din nou pân la dânsa şi,
privind spre dreapta, z ri, conturându-se vag în obscuritate,
profilul mai întunecat al unei cl diri scunde. Cu toat
buim ceala din capul ei, Mary în elese c acolo se afla un
ad post oarecare. Se ridic şi, cu un ultim efort
dezn d jduit, p trunse în untru, cl tinându-se, şi se
pr buşi leşinat pe pardoseal .
Refugiul în care ajunsese era o anex s r c cioas a
fermei; un staul de vite d r p nat. Cl dit din pietre groase,
cu cr p turile bine astupate cu muşchi îndesat, interiorul
lui era cald. Era atât de scund, încât vijelia glacial trecuse
pe deasupra lui, l sându-l s scape de furia ei. Aerul era plin
de un miros de paie şi b legar, amestecat cu mirosul dulceag
al vitelor. Cele trei vaci st teau în fa a ieslelor, mişcându-se
uşor şi resemnat; corpurile abia dac li se desluşeau, dar
ugerele lor albicioase parc împr ştiau o lumin vag în
mijlocul umbrei. Ochii lor mari şi trişti, deprinşi cu
întunericul, priveau cu blânde e şi sfial ciudata f ptur
uman ce z cea, abia r suflând, pe pardoseala staulului.

201
Apoi, dup ce recunoscur în ea o fiin slab şi inofensiv ,
îşi întoarser capul cu nep sare şi se apucar s rumege din
nou, liniştit, mişcând încet din f lci.
Mary nu r mase decât o clip în acea fericit stare de
nesim ire. Fu repede trezit de ghimpele ascu it al suferin ei.
Valuri de durere o str b teau. Începeau din spate, se
împr ştiau în tot corpul, coborând în coapse într-o
încleştare lent , chinuitoare, care creştea treptat pân la
paroxism. Apoi, deodat încetau, l sând-o moleşit , istovit
şi neputincioas .
Îndurase aceste accese în tot timpul tragicei ei
peregrin ri. Acum, îns , erau de nesuportat. Z când pe
gunoiul staulului, suferea cu ochii închişi. Cu bra ele şi
picioarele întinse f r vlag , trupul ei, pe care Denis îl
numise sanctuarul lui, era mânjit cu noroi uscat şi afundat
în b legarul ce aburea. Printre din ii încleşta i l sa s -i
scape gemete de durere; broboane de sudoare îi şiroiau pe
frunte, prelingându-se pe pleoapele închise; tr s turile ei,
desfigurate de murd rie şi schimonosite de îngrozitoarele
încerc ri prin care trecuse, erau încremenite, dar în jurul
capului ei efluviile tuturor suferin elor p reau a se fi
condensat într-o radiere ce-i încadra chipul muribund ca o
aureol .
Pauzele dintre dureri deveneau din ce în ce mai scurte, iar
perioadele acute mai lungi. Când un acces trecea, aşteptarea
pasiv a celui urm tor era o adev rat tortur . Apoi începea,
înfigându-şi ghearele în ea, sfâşiind-o, r spândindu-i-se în
to i nervii. Vaietele ei se amestecau cu vuietul vântului, care
nu înceta. Tot ce suferise nu însemna nimic fa de chinurile
de acum. Se zvârcolea pe pardoseala de piatr şi sângele i se
amesteca cu sudoarea şi murd ria ce o n cl iau. Îşi dorea
moartea. Înnebunit , îi invoca pe Dumnezeu, pe Denis, pe
maic -sa. Implora mila Mântuitorului ei prin gemete de
dezn dejde, ce r bufneau printre din ii încleşta i. Doar
vântul r spundea strig telor ei. Se stârnea şi o batjocorea,
n pustindu-se cu urlete asupra staulului. Z cu aşa, sleit
de puteri, pân când, într-un moment când n-ar mai fi fost

202
în stare s reziste unui nou val de durere, şi când uraganul
atinse culmea violen ei, ea aduse pe lume, în mijlocul
acestui asurzitor tumult, un fiu. Îşi p str cunoştin a pân
când ultima cazn se potoli. Apoi, când nicio durere nu mai
r m sese de îndurat pentru ea, se cufund în abisul f r
margini al uit rii.
N scut prematur, copilul era mic şi pl pând. Legat înc de
maic -sa lipsit de cunoştin , tindea spre ea b tând aerul
cu degetele lui micu e. Capul i se cl tina pe gâtul firav.
R mase culcat acolo, abia respirând, în timp ce mam -sa
z cea lâng el şi p lea treptat de pe urma unei încete
scurgeri de sânge. Apoi scoase un scâncet slab şi spasmodic.
Ca un r spuns parc la aceast chemare, uşa grajdului se
deschise încet şi lumina unui felinar p trunse tulbure în
întuneric. O femeie b trân intr . O broboad groas de lân
îi învelea capul şi umerii, şi sabo ii ei grei cl mp neau la
fiecare pas. Venise s vad dac vitele se aflau în siguran
şi tefere şi, apropiindu-se de ele, le mângâie pe grumaz, le
b tu pe crupe, spunându-le cuvinte de încurajare:
— Ei, Pansy, cucoan ! Na-na, Daisy, scoal -te! Hai, Belle,
şi tu, frumoasa mamei, uşurel, uşurel, feti o! Na-na-na! Vai,
ce noapte cumplit ! Ce furtun ! Dar a i stat liniştite, nu v-a i
urnit din loc. Aşa-i bine, dr gu ele mele! Nu v fie team ,
ave i un ad post de n dejde! Sunt aproape de voi. Am s
v …
Se întrerupse brusc şi îşi în l capul, tr gând cu
urechea. I se p ru c auzise în grajd un scâncet slab. Dar era
b trân şi aproape surd , iar vuietul uraganului îi vâjâia în
urechi; crezând c s-a înşelat, era gata s se întoarc şi s -şi
reia treaba, când auzi l murit din nou acelaşi ip t.
— Dumnezeule! murmur ea. Ce-o fi asta… ce… ce… ce?
Sunt sigur c am auzit ceva… ceva ciudat, ca un plânset de
copil.
Cu o mân nesigur l s felinarul în jos, c utând cu ochii
în întuneric; deodat încremeni, privind neîncrez toare şi
însp imântat .
— P catele mele! strig ea. E un copil… şi cu maic -sa!

203
Doamne sfinte, e moart ! O, ce noapte, ce noapte! Ce e dat
b trâne ii mele s vad !
Într-o secund îşi aşez felinarul pe pardoseala de piatr
şi se l s greoaie în genunchi. F r nicio urm de dezgust, se
apuc de lucru cu mâinile ei aspre, mişcându-le cu dib cie
şi experien a ei de femeie a gliei, pentru care natura e o carte
deschis . Repede, dar f r pripeal , ea desprinse copilul şi-l
înveli cu un col al şalului ei. Apoi îşi îndrept aten ia spre
mam , îi deşert cu o ap sare dibace placenta şi opri
hemoragia. În timp ce muncea, vorbea singur neîncetat:
— S-a mai pomenit aşa ceva?… Şi-a dat aproape sufletul,
s raca! Şi e atât de tân r şi de dr g laş ! Trebuie s fac tot
ce pot pentru ea. E mai bine acum… dar, pentru Dumnezeu,
de ce n-o fi venit în cas ? Doar aş fi primit-o! Da, da, Cel de
Sus m-a f cut s intru în staul, ca s v d de vite.
B tu mâinile lui Mary între palmele ei, îi frec obrajii, o
acoperi cu restul şalului şi ieşi în grab .
Întoars în buc t ria cald , b trâna îl strig pe fiul ei,
care şedea în fa a focului ce trosnea:
— Iute, b iete! Fugi repede pân la Levenford ca s aduci
un doctor! Trebuie s pui mâna pe unul cu orice pre ! În
staul e o femeie bolnav . Porneşte, pentru Dumnezeu, şi nu
cârti! E vorba de via sau de moarte!
El se uit n uc la ea, exclamând cu un aer stupid:
— Cum, în grajdul nostru?
— Da, strig ea, furtuna a mânat-o acolo! Dac nu te
gr beşti, s-a ispr vit cu ea! Iute, iute, repede-te dup un
ajutor!
Tân rul se ridic uluit şi îşi puse anevoie haina.
— N-am mai pomenit una ca asta, murmur el. În grajdul
nostru! Dar ce i s-a întâmplat?
— Nu mai întreba atât, se înfierbânt ea, pleac îndat !
Nu te îngriji de cal. Trebuie s goneşti ca un nebun.
Îl împinse afar şi, dup ce-l v zu pornind, lu o
cr ticioar , turn în ea lapte dintr-o can de pe raft şi-l
înc lzi în grab . Scoase apoi o p tur de pe patul din
buc t rie, patul ei îns şi, şi fugi din nou în staulul vacilor,

204
cu p tura pe bra şi laptele cald în mân . O înveli pe Mary cu
p tura, îi ridic cu blânde e capul şi-i turn cu greutate
câteva pic turi de lapte cald printre buzele învine ite.
Cl tin din cap cu un aer neîncrez tor, murmurând: „Mi-e
fric s-o mişc, e atât de vl guit !”
Luând cu grij copilul pe bra , îl duse în buc t ria cald şi
se întoarse apoi cu un prosop curat, umezit, şi cu înc o
p tur pentru Mary.
— Aşa, micu a mea, asta o s - i in de cald, şopti ea,
înf şurând trupul moleşit al fetei în a doua cuvertur . Apoi,
cu dr g stoas ging şie, şterse cu prosopul noroiul lipit de
obrazul ei palid şi rece.
F cuse astfel tot ce-i st tea în putin , şi acum, stând pe
vine, aştept cu r bdare, f r a-şi desprinde nicio clip
privirea de la Mary, şi frecându-i din când în când mâinile
inerte sau mângâindu-i fruntea înghe at . R mase aşa
aproape o or .
În sfârşit, uşa fu dat în l turi, şi, într-o rafal de vânt şi
ploaie, un b rbat intr în grajd.
— Slav Domnului c a i sosit, domnule doctor! strig
b trâna. Mi-a fost team c n-o s veni i.
— Ce s-a întâmplat? întreb el scurt, înaintând înspre
dânsa.
În câteva cuvinte îl l muri. Medicul d du calm din cap şi
îşi aplec trupul înalt şi usc iv spre cea ce z cea pe
pardoseal . Era un om tân r acest doctor Renwick,
practician priceput, dar proasp t sosit la Levenford şi dornic
de a-şi forma o clientel . Acest lucru îl f cuse s vin pe jos
într-o noapte ca aceasta, în timp ce al i doi medici, solicita i
înaintea lui, refuzaser . Se uit la fa a livid şi supt a lui
Mary, şi pip i apoi pulsul ei slab şi neregulat. În vreme ce
urm rea cu o linişte senin secundarul ceasului s u,
b trâna îl privea cu îngrijorare.
— Crede i c o s moar , domnule doctor?
— Cine-i femeia asta? întreb el.
B trâna scutur din cap.
— N-o cunosc, nu ştiu nimic despre ea. Dar ce suferin ,

205
domnule doctor, pentru biata f ptur !
P rea c -l implor s fac tot ce poate.
— Copilul?
— E în buc t rie. Tr ieşte pân acum, dar e o biat
buc ic de om, pl pând de i-e mai mare mila.
Medicul se uita scrut tor şi rece la forma omeneasc ce
z cea nemişcat în fa a lui, dar omul din el era mişcat. P rea
s reconstituie cu un ochi de cunosc tor întregul şir al
suferin elor ei, ca şi cum istoricul lor i-ar fi fost înscris
într-un chip de neşters pe tr s turile obrazului. Vedea n rile
lipite ale nasului ei fin şi drept, cearc nele negre de sub ochii
afunda i în orbite, pr buşirea vrednic de mil a buzelor ei
palide şi moi. Un sentiment de comp timire se trezi în el,
amestecat cu o stranie, n v litoare duioşie.
Îi ridic din nou mâna gingaş şi inert , inând-o în a lui
ca pentru a transmite trupului ei ceva din propria sa
vitalitate; pe urm , întorcând mâna şi z rind rana ce
str pungea palma, exclam f r voie:
— S rmana copil ! Atât de tân r şi atât de p r sit !
Apoi, ruşinat de sl biciunea lui, urm pe un ton mai aspru:
E într-o situa ie grav . Hemoragie abundent şi şoc… şoc
provocat de cine ştie ce nenorocire. Trebuie dus la spital,
ad ug el în cele din urm .
La aceste cuvinte, tân rul ran, care pân atunci
r m sese t cut, spuse de lâng uş :
— Dac dori i, domnule doctor, înham într-un minut
calul la teleag .
Renwick o privi întreb tor pe b trân . Ea d du cu
aprindere din cap în semn de aprobare, implorându-l
totodat cât o mişcare a mâinilor.
— Prea bine atunci.
Îşi încord umerii. Cazul nu promitea niciun onorariu, ci
numai greut i şi primejdii şi un risc pentru reputa ia lui
viitoare. Dar era gata s şi-l ia. Sim ea c trebuie s -l ia.
Ochii lui str luceau de dorin a de a o sc pa.
— Nu e numai şocul, spuse el cu glas tare. Nu-mi place
respira ia ei. Poate c e o pneumonie, şi în acest caz…

206
 D du cu în eles din cap, se întoarse şi se aplec asupra
trusei sale; scoase din ea un înt ritor şi i-l administr pe cât
permiteau împrejur rile.
Când ispr vi, teleaga – un grosolan vehicul r nesc
adânc şi greu ca o cotig – aştepta preg tit în fa a uşii.
Pruncul fu înf şurat în p turi şi aşezat cu grij într-un col ,
apoi o purtar pe bra e pe mam , culcând-o lâng copilul ei.
La urm , Renwick se sui în teleag şi, pe când o sprijinea pe
Mary cu bra ele, fl c ul se s lt pe bancheta lui şi d du bici
calului. Pornir astfel prin bezn , spre spital. Ciudata
ambulan îşi urma agale calea, hurducând şi hodorogind,
în timp ce doctorul inea în bra e trupul vl guit al lui Mary,
ap rând-o astfel, pe cât putea, de hopurile drumului.
Dup ce disp rur , b trâna închise cu un oftat uşa
grajdului şi se îndrept încet şi cu spatele încovoiat spre
cas . Când intr în buc t rie, pendula b tu solemn de opt
ori. Femeia se apropie liniştit de scrin, scoase din sertar
Biblia şi, punându-şi încet ochelarii ei vechi cu ram de o el,
deschise cartea la întâmplare şi începu s citeasc în linişte.

12

Vântul, ce b tea cu atâta violen în vest, sufla şi mai

furios în est. În acea dup -amiaz de duminic , pe când
vijelia f cea ravagii la Levenford şi în localit ile
înconjur toare, un uragan şi mai distrug tor bântuia
comitatele de pe coasta r s ritean a Sco iei.
La Edinburgh, unde Denis înainta opintindu-se pe
Princes Street, vântul ce gonea pe aceast arter cenuşie şi
roas de vreme îi umfla paltonul pân în jurul urechilor,
ridicându-l în sus pe el însuşi. Îi pl cea acest vânt, care-i
d dea o senza ie de for când se lupta cu el ca s înainteze.
Cu p l ria în mân , cu p rul r v şit, cu buzele
întredeschise, îşi croia drum împotriva lui, Vântul îi cânta în
obraz ca zumzetul unui titirez uriaş, iar Denis cânta şi el sau
scotea f r s vrea sunete nearticulate, exprimând astfel

207
exuberan a viril ce clocotea în el. Dintre pu inii trec tori de
pe strad , unii se întorceau f r voie spre a-l privi,
murmurând invidioşi printre buze învine ite şi
tremur toare: „Straşnic fl c u, pe cuvântul meu!”
Era ora patru f r un sfert. Denis îşi luase ceaiul devreme
la „Hotelul de temperan McKinley pentru familii şi
comercian i”, o cas serioas , f r preten ii, dar unde se
servea o hran excelent şi copioas . Înghi ise o por ie mare
de cârna i, golise o farfurie de pl cint şi tot ceainicul, în
salonul personal al „Mamei McKinley”. B trâna doamn
McKinley era gata s fac orice pentru Denis, c ci tân rul
ştia s se fac iubit de ea, ca de altfel de majoritatea
oamenilor, şi tr gea totdeauna la dânsa când venea la
Edinburgh. Ea îi d duse la plecare un pachet mare de
sandvişuri, ca s -i in de foame pân la sosirea lui târzie la
Dundee, şi un s rut sonor, spre a-i sus ine moralul pân
când avea s -l revad . E bine s ai asemenea prieteni, îşi
spunea el cu c ldur , sim ind aproape teancul înt ritor de
sandvişuri atârnat de un nasture al paltonului, în timp ce se
îndrepta spre Granton, pentru a lua feribotul ce traversa
golful fluviului Forth pân la Burntisland. Singura lui
nemul umire în leg tur cu vremea era c ar putea s
împiedice plecarea feribotului; dar în lipsa acestuia, îşi
spunea în glum , era destul de tare ca s treac golful înot.
Cu toat vijelia, ploaia nu începuse înc ; şi cum nu erau
nici patru kilometri pân la Granton, Denis renun la
mijlocul de transport obişnuit şi se hot rî s fac pe jos
drumul pân la feribot. Era pl cut s sim i c tr ieşti!
Vântul acesta îl îmb ta, şi senza ia pe care i-o d dea
izbindu-l în obraz trezea în el o dorin şi mai puternic de a
tr i. Boc nind pe trotuar cu paşi viguroşi, era sigur c va
putea str bate uşor distan a în ceasul de care dispunea.
Şi pe când înainta, gânduri pl cute îi treceau prin minte.
Afacerile pe care le f cuse întreceau aştept rile sale şi spera
c în ziua urm toare, la Dundee, avea s -şi consolideze
rela iile cu întreprinderea Blain & Co. Mister Blain cel tân r
era personajul de frunte al firmei; inea mult la el şi sim ea

208
c dac -l va convinge s intre în leg turi cu casa Findlay,
b t lia va fi câştigat . Începu s ticluiasc un mic discurs
bine meşteşugit, cu care avea s înceap convorbirea de
mâine. Declam cu emfaz vântului şi str zilor pustii
cuvântarea lui, distrându-se de minune, subliniindu-şi
argumentele cu gesturi expresive, astfel încât, în momentul
când ajunse la Granton, îl copleşise pe mister Blain cel tân r
cu poezii, îl bombardase cu considera ii tehnice şi-l redusese
la t cere printr-un ra ionament inatacabil. Spre uşurarea
lui, observ acum c feribotul se ciocnea de micul lui chei,
toate semnele indicând apropiata lui plecare, iu indu-şi
paşii se urc pe vas. De pe puntea joas a vaporului, golful
p rea mai sumbru şi mai amenin tor decât de pe chei:
crestele valurilor cenuşii se rostogoleau cu o spum alb .
Micul vas se cl tina puternic şi parâmele ce-l legau de
babalele de pe chei pârâiau şi trosneau sub eforturile reunite
ale vântului şi mareei. Dar Denis era un bun marinar şi se
al tur netulburat altor trei pasageri care se adunaser la
prova şi contemplau, cu priviri mohorâte, apele golfului,
uni i prin sentimentul neliniştitor al primejdiei.
— Nu-mi place deloc cum arat , spuse unul.
— Da, e cenuşiu şi amenin tor, zise altul.
— Începe s -mi par r u c nu am inut seam de sfatul
nevesti-mii r mânând acas , interveni al treilea, încercând
f r convingere s glumeasc .
Denis îi lu peste picior:
— Dar ce v închipui i? strig el voios. Oare c pitanul s-ar
încumeta s porneasc dac n-ar fi sigur c va ajunge pe
malul cel lalt? Nu sunt decât cinci mile pân dincolo. Ce
mare isprav ? Peste dou zeci de ani o s s rim peste un şan
ca sta sau o s -l trecem pe picioroange.
Îl privir cu îndoial ; el îns porni s râd , s glumeasc .
Îi zeflemisi pân când se d dur b tu i şi în cinci minute îi
înrol sub steagul lui. Îl acceptar drept şef, temerile lor
teribile se risipir şi unul din cei trei scoase din buzunar o
sticl mic şi plat .
— Ce-ar fi dac-am trage o duşc înainte de a pleca?

209
întreb el, f când semn cu ochiul. Era o culme a
sociabilit ii! Cel cu sticla b u întâi, apoi ceilal i doi trasera
câte o înghi itur , cu modestia unor invita i; Denis îns
refuz .
— M-am umflat atât de mult cu cârna i, încât mi-e team
de riscuri, r spunse el cu un gest expresiv înspre apa
nest pânit , dând de în eles c singura lui dorin în via
era de a p stra minunata mâncare pe care tocmai o pl tise.
Ceilal i râser încânta i. Ideea c acest tân r nep s tor şi
curajos s-ar putea sim i r u în chipul ridicol pe care-l
sugerase, trezi din nou în ei sim ul demnit ii. Iar Denis îi
încuraj , punându-se cu verv la nivelul lor şi povestindu-le
cu atât haz tot felul de istorii, încât nu prea d dur aten ie
plec rii feribotului şi tangajului s u pe golf. Unul din ei se
f cu verde la fa , altul înghi ea noduri, sim ind cum i se
face r u, dar to i trei ar fi murit mai degrab decât s se
dezonoreze în ochii acestui tân r erou, care acum, la
punctul culminant al celei de-a cincea snoave, le povestea
replica str lucit pe care irlandezul o d duse englezului şi
sco ianului într-o situa ie deosebit de ridicol şi de jenant .
Ceilal i câ iva pasageri erau mai pu in linişti i şi st teau
îngr m di i laolalt , în timp ce vaporul s lta ca o coaj de
nuc pe undele agitate. Se ag au de parapet, st teau
culca i pe punte sau sufereau f iş de r u de mare, în vreme
ce vântul înc rcat de stropi urla printre cordaje, iar valurile
furioase şi agresive se sp rgeau de parapetele joase,
acoperind puntea cu un strat de ap , care la fiecare mişcare
de ruliu n v lea dintr-o latur în cealalt .
În cele din urm , totuşi, se apropiará de Burntisland,
ieşir din apele înfuriate şi, dup manevre prelungite,
acostar . C pitanul micului vas coborî pasarela, în timp ce
apa curgea în şiroaie de pe mantaua lui de muşama. Denis îl
auzi spunând:
— Nu-mi pare r u c am ajuns. Nu mi-a pl cut. E cea mai
grea curs din câte am f cut.
Pasagerii se gr bir s debarce, dar unii dintre ei
suferiser atât de tare, încât trebuir s fie purta i pe bra e

210
pân la chei. Aici, mica ceat de eroi îşi lu r mas-bun de la
Denis.
— Atunci, nu pleca i mai departe? întreb el.
— Nu, nu, spuse purt torul lor de cuvânt, ridicându-şi
privirea spre nori. Suntem to i, slav Domnului, din
Burntisland şi o s mai treac vreme pân om face o nou
plimbare la Edinburgh. Sunt bucuros s m -ntorc acas
dup turbata asta de mare.
Îi strânser solemn mâna, sim ind c nu aveau s -l uite
niciodat . „Halal fl c ul cela care a trecut peste Forth în
mijlocul furtunii!” aveau s -şi repete unul altuia înc mult
vreme dup aceea. „Nu-i p sa nici de dracu’!”
Dup ce se desp r ir , Denis se îndrept spre gar . Trenul
de Dundee, care circula în leg tur cu bacul de la Granton şi
urma s plece la 5,27 p.m., era tras, şi cum era ora cinci şi
dou zeci, Denis parcurse peronul, uitându-se prin ferestrele
vagoanelor, ca s g seasc un compartiment gol de clasa a
treia. Num rul c l torilor era mai mare decât s-ar fi putut
crede, inând seama de vreme, şi Denis merse în lungul
trenului pân la locomotiv , f r a g si niciun compartiment
liber. Lâng locomotiv , conductorul st tea de vorb cu
mecanicul; Denis, b gând de seam c primul dintre ei era
un om cu care f cuse cunoştin – cu obişnuita lui uşurin
– într-o c l torie anterioar , se apropie de el exclamând:
— Ce mai face domnul Davie McBeath?
Conductorul trenului îşi întoarse capul şi, scrutându-l
şov itor câteva clipe, se lumin la fa şi r spunse cu
cordialitate:
— A, dumneata eşti, domnule Foyle? Nu eram sigur, în
primul moment, dac te cunosc.
— Vezi bine, doar nu sunt doi ca mine prin partea locului,
îi arunc Denis rânjind.
— Dar la voi, acolo, vremea e la fel? întreb McBeath.
Tocmai vorbeam cu Mitchell – şi ar t cu mâna spre mecanic
– despre furtun ; nu ne prea place vântul sta. Bate dintr-o
parte rea.
— Crezi c o s împing înapoi hodoroaga asta

211
fumegoas ? râse Denis.
Mitchell cl tin din cap cu neîncredere.
— Nu-i tocmai asta, exclam el, cu o privire care spunea
mai mult decât vorbele lui; întorcându-se apoi c tre ajutorul
lui din cabin , îl întreb : Cum st m cu presiunea, John?
Fochistul îşi în l capul şi din ii lui albi lucir în obrazul
înnegrit de fum, când r spunse zâmbind:
— E abur destul ca s te duc pân la Aberdeen, ba chiar
mai departe, dac vrei.
— M mul umesc s ajung pân’ la Dundee, şi tu, desigur,
la fel, Johnnie Marshall, r spunse pe un ton sec mecanicul.
— Crezi c o s reziste? întreb cu seriozitate McBeath,
uitându-l un moment pe Denis.
— Nu pot şti, replic Mitchell, cu un aer enigmatic, dar o
s afl m cu siguran , da, da, şi înc destul de curând.
— Ce înseamn tot misterul sta? întreb Denis,
plimbându-şi privirea de la unul la cel lalt.
Fochistul îşi întoarse rânjind capul de la uşa deschis a
cazanului, pe când reflexul fl c rilor juca pe fa a lui neagr
şi lucioas .
— Le e fric de o buc ic de pod, spuse el, într-un hohot
de râs. N-au ajuns înc s ştie ce înseamn o etul şi
cimentul.
— Taci, m , din gur ! mârâi Mitchell sup rat. E lung de
trei kilometri, şi vântul îl scutur şi bate în el ca ciocanele a
zece mii de draci.
La aceste cuvinte, o t cere ap s toare p ru s se lase
peste micul grup, apoi McBeath tres ri şi se uit la ceas.
— Eh, zise el, orice-am gândi, orarul spune „pleca i” şi
n-avem încotro. Haide, domnule Foyle.
— Dar care e, de fapt, primejdia? întreb Denis
întorcându-se pe peron împreun cu conductorul.
David McBeath îl privi cu coada ochiului, dar în loc s -i
r spund , schimb vorba cu v dit inten ie:
— Straşnic, paltonul sta nou pe care-l por i!
— Î i place?
— Te cred. E tocmai ce trebuie ca s te sim i bine într-o

212
sear ca asta, şi elegant, nu glum !
— Destul de elegant pentru o nunt , Davie? întreb
Denis, dându-i confiden ial cu cotul.
— Negreşit, îi r spunse distrat conductorul; apoi, întoarse
capul, privindu-l cu interes. Cum, cum! Nu cumva te
gândeşti s te…
— Nu c m gândesc, dragul meu. Sunt sigur. Am şi fixat
ziua: mar ea viitoare şi, bineîn eles, am s port paltonul
sta. Face parte din trusoul meu.
McBeath se uit ironic la cel lalt, apoi muşchii obrazului i
se destinser şi amândoi pornir s râd cu poft .
— Nu mai spune! strig Davie. Mare şmecher eşti! V d c
nu- i pierzi vremea. Ei, s fie cu noroc! V doresc tot binele,
dumitale şi tinerei fete, oricine ar fi ea. Cum te cunosc,
trebuie s fi ales bine… Vino acum. Nu putem l sa un ginere
s şad printre to i oamenii ştia în clasa a treia. N-ar fi în
siguran acolo. Şi, uitându-se pieziş la Denis, descuie un
compartiment de clasa întâi.
— Î i mul umesc, Davie, spuse Foyle încântat. Eşti om de
treab . Am s - i trimit o bucat din tortul de nunt cât o
roat de car. Ad ug apoi mai serios: Ne revedem la Dundee.
Conductorul aprob din cap şi plec zâmbind. Câteva
clipe dup aceea, fluieratul r sun , fanionul flutur şi trenul
ieşi din sta ie.
R mas singur în frumosul s u compartiment, Denis se
uit cu satisfac ie în jurul lui şi, rezemându-se pe pernele
moi, îşi întinse picioarele pe locul din fa şi îşi pironi
meditativ ochii în tavan. Dar încetul cu încetul privirea îi
deveni vis toare, p trunse prin acoperişul scund şi se
pierdu în dep rt ri. Se gândea la Mary.
Mar i, chibzui liniştit, va fi c s torit. Nu chiar în felul cum
sperase, nici în acela pe care-l pl nuise uneori, dar totuşi
c s torit. Felul ceremoniei nu avea importan ; ceea ce
conta era faptul c nu mai avea s fie holtei – şi de pe acum
începea s se simt mai matur şi mai plin de r spunderi. Un
val de c ldur îl str b tu, gândindu-se cât de nobil se purta
acceptând cu atâta bun voin aceste r spunderi. Respinse

213
ideea c ar fi dorit vreodat s se sustrag consecin elor
iubirii sale. „Nu, spuse el cu glas tare, nu sunt un tic los ca
s abandonez o fat ca Mary.” Îşi d du seama din nou de
credin a ei, de dr g l şenia ei, de încrederea pe care o avea
în el; se gândi la ea întâi cu duioşie, apoi cu o vag nelinişte;
amintindu-şi de furtun , spera, de dragul ei, c nu bântuise
şi la Levenford. Acum, în ciuda firii sale optimiste, o
inexplicabil deprimare puse st pânire pe el; sentimentul de
calm fericire care urmase exuberan ei de la începutul
c l toriei se transforma încet într-o melancolie f r cauz
precis . Încerc s se scuture de ea, îndreptându-şi
gândurile spre viitorul trandafiriu care-i aştepta, pe Mary şi
pe el, în c su a lor de la Garshake, imaginându-şi minunata
carier pe care avea s şi-o asigure prin destoinicia lui,
cugetând la vacan ele de care aveau s se bucure, la
c l toriile în str in tate pe care le vor face mai târziu, dar nu
izbuti s risipeasc umbra care întunecase radiosul s u
optimism. Începu s se team pentru Mary, s se întrebe
dac procedase cu în elepciune aşteptând atât de mult ca
s-o scoat din casa aceea.
Începu s plou , şi un strat tulbure şi unsuros de ap şi
z pad topit acoperi fereastra compartimentului. Rafalele
de vânt aruncau bulg raşi de m z riche în pere ii trenului,
cu un zgomot asem n tor unui pleosc it de cârpe ude, în
timp ce ploaia ropotea pe acoperişurile vagoanelor ca
proiectat de un uriaş furtun. Deprimarea lui Denis spori şi
o presim ire sumbr îl n p di când evoc , cu amar regret,
dulcea şi mistuitoarea frumuse e a trupului lui Mary şi îşi
aminti cum culesese floarea acestei frumuse i. Sub
atingerea sa brutal , o copil devenise femeie, fiind silit s
sufere crunt de pe urma faptei lui. Gingaşa ei feciorie fusese
desfigurat de el, şi chiar numai efortul de a ascunde starea
ei o f cuse, desigur, s îndure cele mai mari chinuri.
Armonia tainic a formelor ei îi ap rea ca un lucru pe care-l
distinsese şi pe care ea n-avea s -l mai redobândeasc
niciodat . Un oftat adânc îi izbucni din piept când trenul îşi
încetini treptat mersul, oprindu-se într-o mic gar . Era un

214
tren personal, care se mai oprise în câteva sta ii, f r ca
Denis s dea vreo aten ie acestui fapt; aici îns , spre marea
lui plictiseal , uşa compartimentului se deschise şi un om
b trân, de la ar , intr . Se aşez liniştit în col ul opus,
aburind de ploaie, în timp ce şiroaie de ap curgeau de pe el
pe perne şi pe jos; o dat cu aburul, se r spândea în jurui lui
mirosul unui lichid mai tare decât apa de ploaie. Denis holb
ochii, declarând cu r ceal :
— E un compartiment de clasa întâi.
B trânul scoase din buzunar o batist mare cu carouri
roşii şi albe şi îşi sufl nasul cu un zgomot de trompet .
— Adev rat, zise el solemn, având aerul de a-şi roti
privirea în jurul vagonului. Îmi pare bine c mi-ai spus. M
bucur s pot c l tori luxos, dar faptul c e clasa întâi sau ba
nu schimb nimic pentru mine, c ci tot n-am niciun fel de
bilet. Şi izbucni într-un râs zgomotos, de om beat.
Denis era atât de departe de dispozi ia lui normal , încât
nu gust situa ia. În mod obişnuit, ivirea acestui neaşteptat
tovar ş de drum l-ar fi amuzat enorm, acum îns nu putea
decât s -l priveasc cu un aer mohorât.
— Mergi departe? întreb el în cele din urm .
— La Dundee, dr gu ul de Dundee. Oraşul, vezi bine, nu
b rbatul. Nu m gândesc la Dandy Dundee cel cu bretele, ci
la oraş, frumosul nostru Dundee, r spunse cel lalt. Iar dup
ce se explicase cu aceast serioas şi scrupuloas precizie,
ad ug cu în eles: Vorba e c n-am avut timp s -mi scot
bilet.
Denis se îndrept pe banchet . În elese c avea s îndure
prezen a acestui om pân la cap tul c l toriei, şi se
resemn .
— Cum e vremea acum? întreb el. Sunte i ud leoarc .
— Ud? Sunt ud şi pe dinafar şi pe din untru. Dar, ştii
dumneata, o ud tur o combate pe cealalt , şi pentru un
cioban c lit ca mine, oalele ude înseamn doar s le laşi s
se usuce pe tine. Nu-i vorba îns , e o vreme afurisit de jilav .
Sunt mul umit c nu m aflu afar , pe dealuri.
D du de câteva ori din cap, scoase din buzunar o lulea de

215
lut îmbâcsit , o aprinse, închise capacul ei de metal şi,
atârnându-şi-o în col ul gurii, porni s puf ie zgomotos:
când umplu compartimentul de fum, scuip din belşug pe
podea, f r a-şi scoate luleaua din gur .
Denis se uit la el cu mil amestecat cu dezgust.
C utând s şi-l închipuie cum va fi fost în tinere e acest
b trân b d ran îmbibat cu b utur şi punându-şi, am rât,
întrebarea dac şi el ar putea ajunge la b trâne e în aşa hal
de be ie şi p c toşenie, melancolia lui crescu şi mai mult.
F r s -şi dea seama de efectul ce-l produsese, b trânul
cioban continu :
— Ah, pentru mine s-a ispr vit cu mun ii! Sun frumos,
ce zici? Da, r mas-bun de la mun i, bre! f cu el râzând,
lovindu-se cu palma peste coaps . Seam n cu numele unui
cântec. R mas-bun de la mun i! Ei, fie cum o fi, m întorc în
oraşul meu de baştin şi n-ai s ghiceşti niciodat de ce.
Chicoti tare, sufocându-se de fum.
— Ai moştenit poate ceva bani se aventur Denis.
— Da’ de unde! Bruma de bani care-i am i-am strâns
muncind din greu şi cinstit. Mai ghiceşte o dat .
Cum Denis r mase t cut, b trânul urm s îndruge:
— La naiba, n-ai s m crezi, dar adev rul e c …
Se opri, f când întruna cu ochiul, apoi izbucni:
— M duc la Dundee ca s m -nsor. Observând cu v dit
încântare efectul pe care-l produsese, el continua s
flec reasc : Nu m dau înc b tut, cu toate c nu mai sunt
atât de ml dios ca odinioar . M aşteapt acolo o muiere
chipeş şi dolofan , prieten bun cu prima mea nevast . Ei
da, mâine diminea m -nsor cu ea. De-aia sunt aici, în
tren, şi nesocotesc odihna de duminic . Trebuie s sosesc la
timp, î i dai seama.
Pe când cel lalt continu s tr nc neasc , Denis îl privea
cu o curiozitate amestecat cu repulsie, provocat mai ales
de ciudat coinciden de situa ii. Avea în fa a lui în acest
îngust compartiment, un alt b rbat aflat pe punctul de a se
însura. Oare acest b trân dezgust tor îi oferea imaginea
propriei sale ignominii sau întruchipa el o dureroas

216
anticipare a viitorului s u?
Consternat, Denis îşi puse întrebarea dac în ochii celor
de o seam cu el nu p rea, poate, tot atât de vrednic de
dispre cum p rea acest b trân în ochii s i. Şi un val de
mustr ri de sine şi de aspre reprob ri îl copleşi, când începu
s treac în revist felul s u de a tr i. Un sentiment de
umilin îl cuprinse brusc şi, în desperarea lui, r mase mut
şi ab tut pân în clipa când trenul intr huruind în sta ia
Saint-Fort. Aici, tovar şul s u de c l torie se ridic şi ieşi
din compartiment, spunând:
— Mai avem o bucat bun de drum. M dau jos numai ca
s v d dac nu cumva g sesc ceva ca s mai scap de frig;
doar un p h rel care s -mi înc lzeasc m runtaiele.
Dup o clip , se întoarse îns ca s spun pe un ton
liniştitor:
— M întorc! N-am plecat, nu- i fie fric ! Nu te las eu aşa,
singur! M întorc ca s - i in de urât pân om ajunge la
Dundee. Plec apoi trop ind.
Denis se uit la ceas. Era ora şapte şi cinci. Trenul nu
avea întârziere. Când scoase capul pe geam, observ c ,
între timp, vântul se înt rise din cale-afar . C l torii care
coborâser din vagoane erau lua i pe sus, în lungul
peronului, iar cu toat greutatea lui, trenul oprit în sta ie
p rea s se clatine pe ro i. V zu un grup de oameni care, în
timp ce vântul îi biciuia, se adunaser în jurul lui McBeath,
asaltându-l cu întreb ri:
— Nu e primejdios s plec m mai departe, domnule
conductor?
— Ce vânt nemaipomenit! Oare trenul o s reziste?
— Va putea r mâne pe şine?
— Doamne, ce noapte! Ce crezi despre pod? De ne-am
vedea odat acas !
I se p ru c prietenul s u, conductorul, era tulburat şi
nervos. Dar cu toate c McBeath, care purta r spunderea a o
sut de vie i omeneşti, era în adev r îngrijorat, r spundea cu
calmul imperturbabil al unui personaj oficial:
— E sigur ca Banca Sco iei, doamn .

217
 — sta vânt? Ia, acolo, oleac de briz , omule. Ar trebui
s - i fie ruşine!
— Da, o s r mân pe şine; şi într-un ceas ai s fii acas ,
împreun cu feti a dumitale, cucoan .
Denis îl auzi repetând întruna asemenea r spunsuri,
flegmatic, st pânit şi impenetrabil. Calmul lui p ru s
linişteasc pe deplin c l torii, care, sub impresia cuvintelor
sale de îmb rb tare, se împr ştiar , suindu-se în
compartimentele lor.
În sfârşit, se d du semnalul de plecare şi trenul se puse
din nou în mişcare. Atunci Denis z ri silueta tovar şului s u
de drum, care se opintea împotriva vântului, într-un efort de
a ajunge pân la ultimul vagon; dar în teama şi graba lui,
b trânul cioban alunec şi se lungi pe peron. Trenul se
dep rt de el, ieşind din sta ie şi l sându-l definitiv în urm .
În lumina palid şi agitat de vânt a l mpii din sta ie, Denis
mai reuşi s arunce o ultim privire asupra obrazului uluit
şi nedumerit, umplut de o disperare aproape comic .
Aşezându-se iar în col ul lui, în timp ce trenul se apropia de
cap tul de sud al podului de peste fluviul Tay, Denis cuget
cu sinistru umor c cel lalt avea s întârzie, desigur, la
nunta sa din diminea a urm toare. Poate c era o lec ie
pentru el însuşi. Da, era dator s înve e din acest straniu şi
nepl cut incident. N-o va l sa mar i pe Mary s aştepte!
Trenul înaint , ajungând la ora şapte şi treisprezece
minute la intrarea podului. Înainte de a se angaja pe linia
unic ce traversa podul, îşi încetini mersul în dreptul cabinei
de semnalizare, ca s i se poat trece bagheta, f r de care
nu-i era permis s înainteze. St pânit iar de presim iri rele,
Denis l s din nou în jos geamul vagonului şi scoase capul
ca s vad dac totul era în regula. For a uraganului era
aproape s -i smulg capul, dar în lumina reflexelor roşii,
r spândite de locomotiv , el desluşi vag, întinzându-se în
dep rtare, traversele masive ale podului, aducând cu
scheletul enorm al unei uriaşe reptile, dar f cut din o el,
rezistent şi dur ca diamantul. Apoi, v zu deodat cum
semnalizatorul coborî cu nesfârşit precau ie treptele

218
cabinei sale, inându-se strâns de bar cu o mân . Înmân
bagheta fochistului şi îndat dup aceea se sui cu mare
greutate înapoi, în cabina lui, luptându-se cu vântul şi
urcând ultimele trepte, în timp ce se inea de mâna pe care
i-o întindea din untru un camarad.
Atunci, trenul porni din nou, intrând pe pod. Denis trase
geamul în sus şi se instala liniştit în col ul lui. Când îns
vagonul trecu prin fa a cabinei de semnalizare, avu impresia
fugitiv c dou fe e palide şi însp imântate îl priveau prin
fereastr , asemenea unor fantome furişându-se pe lâng el
în întuneric.
Furia uraganului se dezl n ui acum nestânjenit . Vântul
proiecta ploaia pe pere ii vagoanelor cu un duruit
asem n tor loviturilor a sute de baroase, z pada ap toas
izbea în geamuri, lipindu-se de ele şi închizând cu totul
vederea. Trenul oscila pe şine ca un be iv ce se clatin şi, cu
toate c înainta încet şi cu precau ie, p rea, datorit furiei şi
violen ei furtunii, s goneasc nebuneşte. Şi în timp ce-şi
continua astfel cursa în bezn , huruitul ro ilor, vuietul şi
zguduiturile vijeliei şi zgomotul valurilor ce se sp rgeau în
adânc de piloanele podului d deau senza ia unei viteze
neînfrânate şi nes buite.
Şezând singuratic şi t cut în spa iul îngust al
compartimentului s u, aruncat încoace şi încolo de
scutur turile vagonului, Denis sim i deodat c z ng nitul
ro ilor îi vorbea. În timp ce gonea pe şine, el le auzi gâfâitul
într-un refren surd şi desperat: „Doamne-ajut !
Doamne-ajut ! Doamne-ajut !”
În mijlocul urletelor uraganului, acest ison încet şi
melancolic se întip rea în creierul lui Denis. Presim irea
unui iminent şi însp imântâtor dezastru începu s -l apese.
În chip ciudat, nu se temea pentru el însuşi, ci pentru Mary.
Vedenii groaznice fulgerau prin câmpul întunecat al
închipuirii lui. O vedea înf şurat într-un lin oliu alb, cu
ochii trişti şi rug tori, cu p rul despletit şi ud, cu picioarele
şi mâinile însângerate. Monştri fantastici o asaltau, f când-o
s se scufunde într-o genune întunecat . O revedea apoi cu

219
fa a contractat , schi ând un palid surâs, ca o statuie de
madon îndurerat , şi inând în mân un copil firav. Scoase
un strig t de groaz , şi într-un acces de desperare s ri în
picioare. Dorea s ajung pân la dânsa, s deschid uşa
vagonului, s ias din aceast cutie în care era închis ca
într-un cavou. Ar fi dat într-o clip tot ce poseda ca s
p r seasc acest vagon. Dar lucrul era cu neputin .
Era întemni at în acest tren, care înainta implacabil,
desf şurându-se în propriile sale reflexe de lumin ca un
şarpe întunecat şi roşu, ce-şi face drum târându-se cu
mişc ri sinuoase. Str b tuse un kilometru şi jum tate din
lungimea podului şi ajunsese la traversa central , unde o
re ea de grinzi de o el forma ca un tub care trebuia
str b tut. Trenul p trunse în acest tunel – încet, cu team ,
în sil , tremurând din fiecare bulon, din fiecare nit al
carcasei lui, în timp ce uraganul îi d dea asalt, c utând s
înving rezisten a, sporit acum, ce i se opunea. Ro ile
z ng neau cu insisten a neîncetat a unui clopot funebru,
repetând întruna implorarea: „Doamne-ajut !
Doamne-ajut !”
Atunci, deodat , când tot trenul se g si închis între
grinzile de o el ale traversei centrale, vântul se umfl cu un
r get triumf tor, violen a şi furia sa ajungând la paroxism.
Podul se rupse. Grinzile de o el se frânser ca paiele,
cimentul se f râmi , curgând ca nisipul, stâlpii de fier se
încovoiar ca ramurile de salcie. Traversa central se topi ca
ceara. Frânturile ei traser dup ele trenul chinuit, care se
roti nebuneşte o clip în gol. Imediat dup aceea, o avalanş
de cioburi de sticl şi de aşchii de lemn se ab tur asupra lui
Denis, t indu-l şi strivindu-l cu nimicitoare violen . Auzi
z ng nit de metale r sucite şi ropot de pietre în c dere.
Dezolarea de nedescris a vreo sut de voci omeneşti, unite
într-un strig t subit şi scurt de spaim şi dezn dejde, îl izbi
hidos în urechi, ca un vaier imens în fa a sor ii inexorabile.
Pere ii compartimentului se învârtejir în jurul lui ca un
giulgiu, iar podeaua se ridic deasupra capului s u. Şi în
timp ce se rostogolea, strig şi el cu glas tare:

220
„Doamne-ajut -m .” , rostind apoi încet: „Mary!”
Cu o iu eal neînchipuit , trenul, încovoindu-se ca
traiectoria unui proiectil, descrise în întuneric o parabol de
lumini sclipitoare, cufundându-se f r zgomot în iadul
negru al apei, unde, ca o rachet , se stinse într-o clip –
disp rut pe vecie! În r stimpul nem rginit al unei secunde,
Denis, rostogolindu-se prin aer, în elese ce se petrecuse. Ştia
totul, apoi deodat încet de a şti. În aceeaşi clip în care
primul strig t slab al copilului r suna în staulul de la
Levenford, corpul s u mutilat se precipita în undele negre,
dezl n uite, z când apoi mort în adânc, pe fundul golfului15.

15 Autorul evoc în acest capitol o tragic şi r sun toare întâmplare

real . Podul lung de trei kilometri peste Firth of Tay, inaugurat în 1878 şi
care f cea leg tura direct între Edinburgh şi Dundee, a fost distrus în
ziua de 28 decembrie 1879 pe la ora 7,30 seara, de o furtun de o
extraordinar violen , în timp ce un tren de persoane trecea peste el.
Trenul s-a pr buşit în apele golfului, to i pasagerii g sindu-şi moartea.
Aceast catastrof a inspirat scriitorului german Theodor Fontane una
din cele mai cunoscute balade ale sale.

221
 CARTEA A DOUA

Un ger muşc tor domnea în acea diminea la Levenford.

Fulgi mari de z pad uscat , plutind uşor şi leg nat ca nişte
fluturi, umpleau aerul, aşternându-se într-o p tur groas
pe solul rece. Iarna se înte ise târziu, iar acum p rea a nu
mai voi s înceteze, cum îşi spunea Brodie, stând pe pragul
pr v liei sale şi plimbându-şi privirea în susul şi în josul
str zii pustii. În chip ciudat, liniştea str zii îl calma, iar
pustietatea ei îi d dea mai mult libertate ca s respire. De
trei luni încoace, îi venise greu s dea ochii cu concet enii
s i, astfel c acum lipsa de agita ie din jurul s u d deau un
r gaz mândriei sale r nite, dar nu frânte. Avea putin a s -şi
destind un moment fruntea încruntat şi s -şi admire
voin a de nest pânit. Da, sarcina lui fusese grea în ultimele
trei luni, dar – Dumnezeu i-era martor – o dusese la cap t!
S ge ile lansate împotriva lui fuseser numeroase şi
p trunseser adânc; niciodat îns nu tr dase prin vreun
cuvânt, prin vreun gest zvâcnirile amorului s u propriu
jignit. Izbândise. Îşi împinse înapoi pe ceaf p l ria lui
p trat , îşi înfipse degetele în scobiturile de la subra ale
vestei şi, adulmecând dârz cu n rile sale c rnoase aerul
t ios, arunc o privire agresiv în lungul str zii t cute. În
ciuda frigului în ep tor, nu-şi pusese nici palton, nici fular;
era atât de încrez tor în vigoarea şi rezisten a lui fizic , încât
dispre uia asemenea semne de sl biciune. Ce-mi trebuie
palton cu constitu ia mea? p rea s spun atitudinea lui

222
trufaş , în pofida faptului c în diminea a aceea fusese
nevoit s sparg o pojghi de ghea de pe cana de ap
înainte de a se putea sp la. Asprimea vremii se potrivea cu
dispozi ia lui. Gusta din plin temperatura glacial , sim ea o
senza ie de înviorare tr gând cu putere în piept aerul
înghe at şi aspirând o dat cu el fulgii zbur tori de z pad ,
care i se aşezau pe limb , topindu-se ca nişte ostii şi
umplându-l de o for proasp t .
Deodat , z ri un om ce înainta pe cel lalt trotuar. Doar
mândria lui a â at îl re inu pe Brodie în fa a uşii, c ci
recunoscu în acest individ pe cel mai lipicios şi mieros
palavragiu din tot oraşul. „Lua-l-ar dracu’ cu limba lui
veninoas !” morm i el, auzind zgomotul domol şi în buşit al
paşilor ce se apropiau şi v zând cum cel lalt traversa cu
hot râre strada. „I-aş smulge-o cu pl cere din gur ! Uite c
vine spre mine. Mi-am închipuit eu!”
Într-adev r, înfofolit pân la urechile lui învine ite,
Grierson sosea. Şi, aşa cum prev zuse Brodie, se opri în fa a
lui.
— Î i doresc o zi bun , domnule Brodie, începu el, punând
pe „Brodie” un accent amabil, ce putea fi luat drept semn de
respect sau drept ironie.
— Bun ziua, r spunse Brodie pe un ton sec. Suferise
amarnic în trecut de pe urma veninului ascuns al acestui
personaj perfid, fa de care nutrea o neîncredere profund .
— M tem c gerul o s mai dureze, urm cel lalt. A fost o
iarn foarte grea, dar nu pari s suferi deloc. Se vede c eşti
de o el, de supor i orice.
— M împac destul de bine cu vremea, mârâi Brodie,
aruncând o privire dispre uitoare asupra nasului vân t al
celuilalt.
— Necazul e îns c şi gerurile astea aspre trebuie s
înceteze odat şi odat , observ Grierson insinuant. Într-o
bun zi, ghea a trebuie s se sparg . Nu se poate s nu vin
o moin , şi cu cât gerul e mai tare, cu atât moina va fi mai
dulce. Într-o zi va interveni o mare schimbare în situa ia de
aici.

223
 Se uit apoi cu nevinov ie la cel lalt. Brodie în elese pe
deplin sensul dublu al acestor cuvinte, dar nu era destul de
abil ca s r spund cu aceeaşi moned .
— Z u? spuse el cu un rânjet for at. Deştept mai eşti,
omule, grozav de deştept.
— Nu, nu, domnule Brodie. Simpl intui ie! Ceea ce la
romani se chema a face preziceri dup vreme.
— Nu mai spune! V d c eşti şi erudit pe lâng toate
astea!
— Ascult , urm Grierson netulburat, azi de diminea ,
un pui de m c leandru mi-a intrat pe fereastr , în odaie;
p rea mort de frig. D du din cap: Vremea asta trebuie s fie
îngrozitoare pentru p s ri… şi pentru to i cei ce n-au
ad post.
Apoi, înainte ca Brodie s poat scoate un cuvânt,
ad ug :
— Ce- i face întreaga familie?
Brodie se sili s r spund calm:
— Destul de bine, mul umesc. Nessie face progrese
admirabile la şcoal , dup cum, desigur, ai auzit. O s ia şi
anul acesta toate premiile.
„Înghite asta, îşi spuse Brodie în gând, tu, cu tâmpitul t u
de g ligan, pe care deşteapta mea de feti îl înl tur
totdeauna de pe locul întâi”.
— N-am auzit, dar e totuşi minunat! Grierson se opri un
moment, întrebând apoi, pe un ton dulceag: Ai mai primit, în
timpul din urm , vreo veste de la cealalt fat , vreau s
spun, de la Mary?
Brodie scrâşni din din i, dar se st pâni şi rosti încet:
— Te-aş ruga s nu mai pomeneşti acest nume de fa cu
mine.
Grierson lu un aer profund mâhnit.
— Vai, te rog s m ier i, domnule Brodie, dac te-am
sup rat, dar fata asta a dumitale mi-era simpatic . Am fost
foarte îngrijorat de lunga ei boal ; am auzit îns c a g sit un
post la Londra şi m întrebam dac acest lucru nu s-a
datorat oamenilor acelora de la Darroch… vreau s spun,

224
familiei Foyle. Desigur, îns , c nu ştii mai mult decât mine.
Şi privindu-l pieziş pe Brodie, urm : Da, m-am interesat
mult de afacerea asta. Din pur umanitate, m -n elegi. Am
fost foarte mişcat când bietul prunc a murit la spital.
Brodie îl privea cu un aer glacial, dar tortura continu :
— Se spune c era un copilaş cu adev rat dr gu şi
doctorul a fost afectat c n-a putut s -l salveze. S-a ocupat
mult de boala mamei, şi nu m mir: era un caz atât de
neobişnuit, cu complica ii, pneumonie şi câte şi mai câte!
Cl tin îndurerat din cap. Dar ce nenorocire, domnule, c
tat l n-a fost cru at, ca s poat face o femeie cinstit din…
hm! hm! Iart -m , domnule Brodie! Am uitat complet! M-a
luat gura pe dinainte.
Grierson se pierdu în scuze umile. Îl lovise pe Brodie
unde-l durea mai mult, îl f cuse s se crispeze, dar era
destul de iste spre a şti s se opreasc la timp.
Brodie îl sfredeli cu privirea. Fierbea de mânie, dar cu un
glas sc zut, sugrumat, rosti:
— Po i s - i toceşti limba cât vrei, nu-mi pas !
Era o atitudine greşit , c ci îi oferi îndat lui Grierson
prilejul de a-şi relua h r uiala, ceea ce nu întârzie s fac .
Cu o chicoteal mieroas , îşi d du drumul:
— Bravo! Bravo! Aşa-mi placi! Un curaj ce nu se frânge
niciodat ! Nu pot decât s admir, domnule Brodie,
atitudinea dumitale neclintit în fa a acestor ruşinoase
întâmpl ri. Un b rbat care de ine o pozi ie atât de
important în oraş ar fi putut prea bine s fie distrus
printr-o asemenea pr buşire, c ci nu încape îndoiala c
timp de câteva luni tot Levenfordul n-a r sunat decât de
întâmplarea asta.
— Tr nc neala de la R scruce nu m poate atinge, replic
Brodie gâfâind. Ar fi fost în stare s -l ucid cu privirea pe
cel lalt, dar demnitatea îl oprea de a se folosi de alte arme,
iar mândria nu-i permitea s bat în retragere.
— Da, da, r spunse Grierson chibzuind, dar pe un altul
l-ar fi doborât s fie inta acestor tr nc neli şi s ajung ca
întreg oraşul s râd pe socoteala lui. Domnule, ad ug el,

225
coborând glasul, ca şi cum i-ar fi venit o idee, toate acestea
ar fi suficiente ca s împing pe un om ca to i oamenii s
caute mângâierea în b utur .
Brodie îi arunc o privire încrâncenat pe sub
sprâncenele sale stufoase. Oare îl ponegriser şi în aceast
privin ?
— Nimic nu întrece o pic tur bun , ca s îmb rb teze pe
om, mai ales pe o vreme ca asta, insinu domol. Eh, trebuie
s plec. E cam rece ca s stai aşa, la taifas. La revedere,
domnule Brodie.
Grierson se dep rt gr bit, aplecându-şi capul cu
modestie, f r a-i da timp celuilalt s r spund . Tremura, e
drept, din cauza statului pe loc în aerul înghe at, dar focul
l untric ai mul umirii de sine îl înc lzea în chip delicios. Se
înfierbânta gândindu-se la tulburarea observat în privirea
s lbatic a lui Brodie, atunci când s ge ile sale, lansate cu
fine e, îşi atinseser inta, şi se desf ta amintindu-şi de
geam tul adânc pe care acumularea veninului lor sfârşise
prin a i-l smulge. Râdea pe înfundate de pl cere,
gândindu-se la amuzanta poveste pe care avea s-o
istoriseasc seara la club; auzea de pe acum hohotele de râs
stârnite şi îşi gusta dinainte succesul. Şi de ce s nu-i fi t iat
nasul acestui bivol înfumurat? Ce crede el c e, de-şi d
aerele astea obraznice şi arogante? Şi afar de asta, cine
şi-ar fi dat afar propria lui fiic într-o noapte ca aceea?
Provocase moartea copilaşului. Da, prin aceasta aproape c
o ucisese şi pe Mary, dac e s d m crezare zvonurilor!
Pneumonie şi febr puerperal , iat cu ce s-a ales şi numai
Dumnezeu ştie cât o mai fi suferit. E scandalos, da, chiar
dac e o adev rat … Îşi urm drumul şi disp ru,
continuând s rumege aceste gânduri.
Brodie îl urm ri din ochi, cu buzele strânse într-o linie
sub ire şi arcuit . Aşa se poart oamenii ştia, îşi spunea el.
Vor încerca s -l loveasc , s -l calce în picioare, s -l sfâşie
acum când era doborât. Dar chiar numai la aceast idee, el
se îndrept cu mândrie. Nu, nu era doborât! Aveau s vad
ei, cei ce-şi închipuiau acest lucru! R bdare! Într-o lun sau

226
dou , toat aceast blestemat afacere se va destr ma,
lumea nu-şi va aduce decât vag aminte de ea. Adev ra ii lui
prieteni, nobilimea, fruntaşii districtului nu puteau avea
pentru el decât simpatie şi regrete. Amintindu-şi îns de ce
îndurase, buzele lui strânse frem tar uşor. În timpul
s pt mânilor în care Mary z cuse între via şi moarte la
spital, r m sese indiferent, dur şi aspru ca o stânc , imuabil
în hot rârea lui de a o repudia pe fiic -sa. Prin propria ei
fapt , ea se declasase, iar el declarase f iş c o va l sa s
putrezeasc afar din rândurile societ ii onorabile. În fa a
suferin ei mute a so iei sale, a clevetirilor p timaşe şi a
fluctua iilor opiniei surescitate a oraşului, în ciuda
st ruin elor depuse de doctorul Renwick într-o aprins
convorbire particular cu el, sub oprobriul afronturilor şi
mustr rilor publice, r m sese neclintit şi neînduplecat.
Refuzase s o vad pe fata lui şi conştiin a de a fi r mas
inflexibil îi liniştea acum cugetul r scolit. Dar oamenii nu
ştiau cât suferise; lovitura dat orgoliului s u fusese
aproape mortal .
Cu o crud uşurare îşi ab tu gândurile spre mângâierea
care-i d duse putere în cursul acestor luni de am r ciune:
evoc st ruitor şi cu voluptate catastrofa de pe podul de
peste Tay. Nu privea cu nicio mul umire moartea micu ului
bastard – îl renegase din prima clip –, dar imaginea
trupului zdrobit al lui Foyle, ale c rui r m şi e jalnice
fuseser g site şi z ceau acum putrezind în p mântul
Darrochului, îi pierise numai rareori din minte. Era un
balsam pentru arogan a lui r nit . Închipuirea lui se
desfatase f r margini cu o sumedenie de am nunte crude şi
macabre. Nu-i p sa c o sut de al i oameni pieriser acolo;
nimicirea întregului tren nu era pentru el decât mijlocul unei
drepte r zbun ri. Acest singur om îl insultase, cutezase s i
se împotriveasc şi acum era mort. Era o dulce consolare.
Tocmai se preg tea s intre înapoi în pr v lie, când se
v zu acostat din nou. Un b rbat mititel, nervos şi timid ca
un iepure de cas , se ivise brusc din uşa de al turi spre a-i
vorbi. Era Dron. Un dispre adânc se întip ri pe fa a crispat

227
a lui Brodie la vederea mişc rilor sacadate ale celuilalt. În
vreme ce c uta s ghiceasc scopul vizitei omule ului, îşi
recâştig siguran a de sine, pe care i-o red dea totdeauna
conştiin a spaimei ce putea s o inspire altora. Avea oare
s -i anun e naşterea noului s u mormoloc? se întreb el,
observând privirea ciudat , ascuns a celuilalt.
Dron avea într-adev r un aspect neobişnuit. Tremurând
de emo ie re inut , frecându-şi repede mâinile între ele cu
un pârâit, clipind neîncetat din ochii cu genele sp l cite,
tremurând din genunchi ca lovit de tetanos, încerca
bâiguind s vorbeasc .
— D -i drumul, mârâi Brodie, şi nu m mai ine în fa a
uşii! Cu ce fel de animal ai fost miluit de ast dat ?
— Nu-i tocmai vorba de asta, spuse repede Dron, cu un
nou acces de tremurici, ad ugând apoi rar, ca un om ce-şi
repetase bine replica: M întrebam numai dac sunte i sigur
c nu ave i nevoie de localul meu, pe care vi l-am oferit la
sfârşitul anului trecut. F cu semn cu capul spre pr v lia lui
goal . Poate c a i uitat c m-a i dat afar în ziua aceea, eu
îns nu. N-am uitat c m-a i îmbrâncit, f cându-m s cad
pe spate în strad . Glasul lui, la ultimele cuvinte, se ridic
într-un crescendo strident.
— Ai alunecat şi ai c zut, omule ule, asta a fost tot.
Dac - i place s stai pe şezut în fa a magazinului meu, n-am
nimic împotriv ; dar dac i se pare c nu e pozi ia cea mai
pl cut , n-ai decât s-o spui nevestei dumitale. Pe mine nu
m priveşte, spuse Brodie liniştit.
Totuşi, expresia celuilalt, p truns de dou sentimente
contrarii, care îşi disputau suprema ia, îl intriga. Avea
privirea pe jum tate însp imântat , pe jum tate
entuziasmat a unui iepure care îşi vede vr jmaşul prins în
propria lui curs .
— V-am întrebat dac sunte i sigur, îng im Dron,
nesocotind întreruperea, dup care urm gr bit: Aş vrea s
ştiu dac sunte i absolut sigur c nu ave i nevoie de localul
pr v liei mele. C ci dac a i dori s -l ave i, nu vi l-aş putea
da. Nu l-am închiriat. L-am vândut! L-am vândut societ ii

228
Mungo – P l rii şi tricotaje. Rosti aceste ultime cuvinte pe un
ton triumf tor, continuând apoi gr bit: Am ob inut mai mult
decât doream, c ci capitalul lor e nelimitat. Vor deschide un
splendid magazin general cu m rfuri de tot soiul şi un raion
special, cu vitrin separat , pentru p l rii şi şepci. Ştiam c
vestea o s v fac pl cere, de aceea n-am putut s rabd s
nu v-o spun. Îndat ce am semnat contractul, m-am repezit
încoace. Vocea i se umfl , luând accente frenetice de
r ut cioas satisfac ie: înghite asta, matahal crud şi
încrezut ce eşti, şi rumeg-o pân’ i s-o face r u! url el. O s
te-nve i minte s - i ba i joc de oamenii mai slabi decât tine şi
s -i chinuieşti!
Dup care, temându-se parc de un atac al lui Brodie,
f cu stânga-mprejur şi o şterse, disp rând în vizuina lui.
Brodie nu se clinti. Izbucnirea laş a lui Dron nu-l tulbura
deloc, ştirea îns era catastrofal . Oare nenorocul avea s -l
urm reasc neîncetat? Societatea Mungo, care îşi avea
sediul la Glasgow, şi îşi m rginise la început activitatea la
acest oraş, începuse de la o vreme s -şi întind tentaculele
în inutul din jur; dându-şi seama, ca o deschiz toare de
drumuri în comer , de avantajele principiului unor
sucursale multiple, ea invadase majoritatea or şelelor din
Lanarkshire, iar acum înainta treptat în lungul Clyde-ului.
Aceast incursiune – Brodie o ştia – fusese un dezastru
pentru mul i negustori locali; c ci societatea nu se m rginea
numai la asemenea focuri de artificii cum sunt vânz rile de
solduri şi aranjarea de vitrine sclipitoare, în care pre urile
articolelor erau marcate nu în şilingi simpli şi cinsti i, ci în
cifre înşel toare, terminate în chip viclean cu 11 3/4 pence,
fiind înso ite de inscrip ii seduc toare, f cute s excite
imagina ia, cum ar fi: „Ideal pentru copii” sau „Adev rat
chilipir”, sau pur şi simplu „Superb”, ci cobora f r scrupule
pre urile în fa a concuren ei. Deschisese de câtva timp, dup
ştirea lui, sucursale la Darroch şi Ardfillan, dar cu toate c
nu se ocupa exclusiv cu comer ul de p l rii, Brodie se
leg nase cu gândul c avea s cru e Levenfordul din cauza
vechiului şi reputatului s u magazin, îşi spusese cu dispre

229
c societatea nu ar putea_reuşi s vând nici m car o
p l rie pe an. Şi iat totuşi c sosea! Îşi d dea seama c avea
s se işte o lupt , o lupt în care nu se va da b tut, în care îi
va l sa s încerce ce pot face împotriva lui James Brodie,
pân când vor fi sili i s suporte consecin ele. Deodat ,
în elese cât de aproape vor fi de el; şi, într-un brusc acces de
furie oarb , îşi ridic amenin tor pumnul înspre pr v lia
goal de al turi, întorcându-se apoi şi intrând în magazinul
lui.
Se r sti îndat la Perry, care, ca totdeauna, era prezent cu
umilin peste tot:
— Ce te tot învârteşti pe-aici, n t r ule? F şi tu o treab
odat ! Mutra asta bleaga m scoate din s rite.
— Ce-a i dori s fac, domnule Brodie? N-am pe nimeni de
servit.
— V d prea bine c nu serveşti pe nimeni. Vrei, poate, s
insinuezi prin asta c nu am clien i, eu, care am magazinul
cel mai bun şi cei mai solid din tot oraşul? Nu vezi c
oamenii stau acas din cauza z pezii, dobitocule? F pu in
ordine aici, sau ia o bucat de s pun şi du-te s te speli pe
picioare! strig Brodie urcându-se, trop ind, în biroul s u.
Se aşez . Acum, c era singur şi nu-şi mai inea capul cu
atâta trufie ca în fa a lumii, schimbarea aproape
imperceptibil intervenit în înf işarea lui devenea mai
vizibil : linia neted şi ferm a obrajilor s i se scobise uşor şi
o cut sub ire de am r ciune pornea din col ul gurii. Pe
biroul lui, ziarul Herald st tea neatins – de câteva luni nu-şi
mai aruncase ochii pe vreun jurnal, omisiune extrem de
semnificativ – şi cu un gest neglijent de dezgust, îl m tur
de pe mas cu palma deschis . Imediat dup aceea dibui cu
mâna buzunarul, scoase maşinal din el pipa şi punga cu
tutun, se uit brusc la ele de parc s-ar fi întrebat cum de
ajunseser în mâinile lui şi le aşez în fa a lui pe mas ,
strâmbând cu repulsie din gur . Nu avea poft s fumeze în
diminea a aceasta, care-i adusese, una dup alta, atâtea
nepl ceri. Cu toate c un foc vioi de c rbuni ardea în sob şi
în ciuda indiferen ei pe care o afişa fa de vremea rea, i se

230
f cu deodat frig. În timp ce un fior rece îl str b tu, se gândi
la cuvintele lui Grierson: „Nimic nu întrece o pic turic
pentru a combate frigul şi a te îmb rb ta!” O pic turic ! Ce
expresie pentru un om în toat firea, îşi spuse Brodie. Dar i
se potrivea lui Grierson s vorbeasc aşa, cu vocea lui
dulceag şi t r g nat şi felul lui linguşitor şi pref cut.
Concluzia evident pe care o trase din aceast reflec ie fu
aceea c la R scruce fusese deja taxat drept be iv, el, care nu
se atinsese de luni de zile de vreo b utur .
S ri în sus cu ner bdare şi se uit prin fereastra
înghe at . Z pada aşternut peste tot, pe sol, pe Leven, pe
acoperişurile caselor, continua s cad , nevrând parc s se
mai opreasc . Fulgii ce zburau prin aer îi ap reau lui Brodie,
lua i în parte, ca o ap sare suportabil , dar care devenea de
neîndurat prin mul imea lor. Pe când st tea meditând, un
gând ce dormita în capul lui începu s se trezeasc . Sim i în
mintea lui confuz nedreptatea oarb a acuza iei voalate c
ar c uta mângâiere în b utur . „Asta e – murmur – suf r
ruşinea, dar nu gust nimic din pl cere.” Dezolarea
spectacolului de afar i se puse din nou pe suflet şi, p truns
de fiori reci, continu s vorbeasc singur. Aceast înclina ie
de a sta de vorb cu sine cu glas tare era ceva cu totul nou;
acum îns , când îşi rostea astfel gândurile, ele se desf şurau
mai limpede şi mai pu in încurcat: „Zic ei c aş trage câte o
înghi itur ; vezi bine, la ce s te aştep i din partea acestor
porci jegoşi decât la asemenea vorbe f r noim , dar, pe
legea mea, am s fac tocmai cum spun ei! Tot trebuie s -mi
sp l gura de gustul acestor scârboşenii. Stârpitur
schiload ce e, cu afurisita lui de pic turic ! El şi cleiosul lui
«ierta i-m , v rog, cu voia dumneavoastr », cu gudur turile
şi ploconelile lui pân în noroi! Într-o bun zi, am s -i dau
un picior undeva şi am s -l in cu nasul acolo. Da, am nevoie
de ceva ca s -mi cl tesc gura dup plictiselile de
azi-diminea ”. Fa a i se schimonosi într-o grimas sever şi
ad ug cu ironie tot c tre odaia goal : „Î i mul umesc,
totuşi, domnule Grierson… mul umesc pentru aceast
sugestie foarte potrivit !”

231
 Apoi expresia i se schimb : sim i deodat o poft s lbatic
şi nest pânit de a bea. Se sim ea atât de tare, plin de o
vigoare atât de brutal , încât i-ar fi pl cut s îndoaie drugi
de fier: era atât de avid de via , avea în el puteri atât de
enorme de a-i gusta pl cerile, încât g sea c ar fi în stare s
goleasc rezervoare uriaşe de alcool. „La ce-mi serveşte s
tr iesc ca un blestemat de pastor ratat, lumea tot vorbeşte
pe socoteala mea. Am s le dau eu un subiect de
tr nc neal , lua-i-ardracu’!” strig el, tr gându-şi p l ria
peste ochi şi p r sind încruntat pr v lia.
La distan de câteva case se afla o osp t rie mic şi
liniştit , cu firma „La pajura Wintonului”, inut de o
b trâioar respectabil , Phemie Douglas, renumit pentru
b uturile ei spirtoase, virtutea ei şi înc perea retras din
fundul localului, botezat de spiritele rafinate din societatea
mai bun a oraşului, pentru care ea constituia un refugiu
favorit, cu numele de „Salonaşul intim al lui Phemie”.
Intrând în tavern , Brodie evit totuşi acest cerc select, c ci
nu avea timp s stea de vorb ; dorea s bea, şi cu cât aştepta
mai mult, cu atât pofta îi creştea. R mase în barul public,
care era gol, şi ceru chelneri ei un grog cu whisky. „Repede,
te rog”, spuse, cu un glas r guşit din pricina dorin ei sale
nest pânite. Acum, c se hot râse s bea, nimic nu-l putea
re ine, nimic nu putea înfrâna pofta crescând ce-i usca
gâtlejul, f cându-l s -şi strâng şi s -şi deschid f r
încetare pumnii şi s bat iritat din picior pe duşumeaua
acoperit cu rumeguş, în timp ce-şi aştepta paharul de
whisky înc lzit. Când fata i-l aduse, d du pe gât b utura
fierbinte, dintr-o singur sorbitur prelung .
— Înc unul, spuse ner bd tor.
B u în total patru pahare mari de whisky, arz tor şi tare
ca focul, înghi indu-le de îndat ce-i erau aduse. Acum
lucrau în el ca un ferment puternic. Pe m sur ce se
aprindea, Brodie se sim ea mai uşor; negurile ultimelor
s pt mâni se împr ştiau; continuau s se învârtejeasc în
creierul lui ca nişte nori de fum, dar totuşi se risipeau. Un
zâmbet sardonic îi juca pe buze, în timp ce sentimentul

232
superiorit ii şi al personalit ii sale inviolabile creştea în el;
dar aceasta era singura manifestare a gândurilor ce-l
n p deau. Trupul îi r mase liniştit, mişc rile lui devenir
mai precaute, mai re inute; îşi p str pe deplin st pânirea
de sine, în vreme ce mândria lui r nit g sea alinare în
gândurile trandafirii ce-i goneau prin minte. Chelneri a era
tân r , atr g toare şi foarte dispus s intre în vorb cu
acest b rbat straniu şi enorm, dac el i s-ar fi adresat. Dar
Brodie nu-i d du aten ie, ba nici m car n-o observ ;
st pânit de senza ia acestei minunate eliber ri de odioasa
lui descurajare şi adâncit în reflec ii incoerente, dar
fascinante, asupra viitoarelor sale ac iuni şi triumfuri, el
p stra t cerea, cu privirea pierdut în gol. În cele din urm ,
ceru o sticl de whisky, pl ti şi plec .
Întors în biroul s u, continu s bea. Limpezindu-se mai
mult cu fiecare pahar, mintea lui devenea mai dominatoare,
mai poruncitoare; trupul lui r spundea mai repede şi mai
bine tuturor impulsurilor; şi Brodie aproba acum pe deplin
recentele sale ac iuni.
Sticla golit , aşezat pe mas în fa a lui, purta pe etichet
inscrip ia „Roua mun ilor” care, în imagina ia lui aburit , i
se p ru extrem de potrivit , c ci acum se sim ea puternic ca
un munte şi scânteietor ca roua.
— Da, murmur , adresându-se sticlei, ascult bine ce- i
spun: nu m vor doborî. Sunt mai tare decât ei. Îi pot pune
cu botul pe labe. Tot ce-am f cut a fost just. N-am s dau
înapoi nici cu un pas pe calea ce am urmat-o fa de ea.
Pu in r bdare înc , şi ai s vezi cum am s procedez acum.
Totul va fi dat uit rii şi nimic nu-mi va sta în cale! Voi face
din ei ce vreau!
Nu ştia, de fapt, cine erau cei pe care-i acuza, dar îngloba
în chip larg şi neprecizat în aceast categorie pe to i aceia
despre care îşi închipuia c -l comb tuser , îl depreciaser
sau nu-l recunoscuser drept omul care era. Nu se mai
gândea acum la concuren a ce-i amenin a comer ul; în fa a
orgoliului s u nem surat, ea p rea prea neînsemnat , prea
ridicol de neputincioas spre a-l putea atinge serios.

233
Opozi ia la care se referea era general , insesizabil , dar
cristalizat în sentimentul c mâna oricui se putea ridica
împotriva demnit ii sale sacrosancte. Acum aceast
obsesie, care st ruise în el în stare latent , devenea mai
puternic , fr mântându-l şi mai mult. Pe de alt parte îns ,
în timp ce primejdia ce-i amenin a pozi ia se ridica mai
limpede în fa a lui, încrederea în capacitate sa de a o învinge
sporea şi se exalta în aşa m sur , încât îl f cea s se simt
aproape atotputernic.
În cele din urm , tres ri şi îşi scoase din buzunar ceasul;
acele, care i se p rur mai mari şi mai negre ca de obicei,
ar tau ora unu f r zece.
„E timpul s m duc la mas , îşi spuse el cu mul umire.
Timpul s -mi rev d scumpa, grijulia mea so ie. Minunat
lucru s ai o femeiuşc atât de dr g laş , care s te atrag
spre cas !” Se ridic cu demnitate, dar cl tinându-se uşor,
aproape imperceptibil, trecu maiestuos prin pr v lie,
nesocotindu-l pe Perry, care se ploconea cu un aer speriat, şi
ieşi cu paşi mari în strad , înaintând în mijlocul ei, ca un
lord. P şea seme în mijlocul p r ii carosabile, cu capul
ridicat, cu umerii traşi înapoi, înfigându-şi picioarele în
caldarâm cu un sentiment magnific al importan ei sale.
Pu inii trec tori îl priveau cu stupoare; şi în timp ce îi
observa cu coada ochiului, uimirea lor îi stimula îngâmfarea
şi-i sporea încrederea uriaş în sine. „Uita i-v bine – p rea a
spune atitudinea lui. Îl vede i pe Brodie… pe James Brodie
şi, pe legea mea, e cineva!” Str b tu prin z pad tot drumul
pân acas , ca şi cum ar fi condus un cortegiu triumfal,
men inându-se atât de precis în mijlocul str zii şi
p strându-şi atât de constant direc ia, încât vehiculele,
pu in numeroase în ziua aceea, fur nevoite s -l ocoleasc ,
l sându-l st pân necontestat al str zii.
Ajuns în fa a casei sale, se opri. Învelişul alb al z pezii
conferea cl dirii o ireal şi înşel toare demnitate, îndulcind
liniile aspre, ascunzând contururile bondoace şi rigide,
contopind elementele distonante, astfel încât în fa a ochilor
înce oşa i ai lui Brodie cl direa lua aspectul unei mase

234
impun toare care, profilându-se pe cerul opac şi cenuşiu,
d dea iluzia c ar avea dimensiuni uriaşe. Niciodat nu-i
pl cuse atât de mult, niciodat nu-i inspirase o mai mare
admira ie. Cu un sentiment de exaltare, se îndrept spre uşa
din fa şi intr .
În vestibul, îşi scoase p l ria şi, cu gesturi mari şi
extravagante, scutur în toate direc iile stratul gros de
z pad ce se adunase pe ea, urm rind cu amuzament cum
gr m joarele apoase împroşcau tavanul, pere ii, tablourile şi
candelabrul; apoi izbi zgomotos cu ghetele sale butuc noase
în podea, desprinzând de pe ele bulg ri tari şi îndesa i de
ghea şi z pad . Avea s aib pu in de furc puturoasa
aceea a lui, ca s cure e toat murd ria asta, îşi spuse
Brodie, intrând în buc t rie cu un aer de cuceritor.
Se aşez îndat în fa a enormului castron cu sup de
carne şi oase de vac , îngroşat cu fain de orz, ce aburea
îmbietor pe mas , în aşteptarea lui – m rturie neluat în
seam a devotamentului şi prevederii so iei sale. Exact ce
trebuie pe o vreme geroas ca asta, îşi spunea în gând,
ducând f r întrerupere la gur , cu l comia unui animal
nes ios, lingura mare şi înc rcat pân la margine şi
muncind neîncetat cu f lcile. Zdrobea şi sfarâma cu din ii lui
tari buc elele de carne şi micile frânturi de oase ce înotau în
sup , constatând cu încântare c de s pt mâni întregi nu
sim ise atâta poft şi nici gustul mânc rii nu-l satisfacuse în
aşa m sur .
— Minunat! recunoscu el fa de doamna Brodie,
plesc ind din buze. Şi e un noroc pentru tine, c ci dac
mi-ai fi afumat supa într-o zi ca asta, i-aş fi aruncat-o în
obraz. Şi cum ea r mase încremenit în fa a acestei laude
neaşteptate, se r sti la ea: Ce stai aşa de bleag ? Asta-i tot ce
am la mas ?
Doamna Brodie se dep rt îndat , dar în timp ce-i aducea
în grab rasolul şi un castron cu cartofi şi varz fiart , se
întreb , cu team , ce-l putuse oare scoate din veşnica lui
mu enie şi îmbufnare, dându-i o bun dispozi ie atât de
zgomotoas şi de diabolic . Brodie îşi t ie o felie mare din

235
carnea gras de vac , trântindu-şi-o pe farfurie, pe care o
încarc dup aceea cu cartofi şi cu varz , şi porni s
m nânce. Cu gura plin , o m sur batjocoritor:
— Dar nostim siluet mai ai, draga mea! rânji el între
dou îmbuc turi. Eşti aproape tot atât de dreapt ca
minunea ta de nas. Nu, nu fugi!
Ridic cu itul cu un gest larg, amenin tor, ca s-o
opreasc pe loc, în timp ce termina de mestecat cu zgomot o
halc de rasol. Urm apoi, cu un interes afectat:
— Trebuie s recunosc c n-ai devenit mai dr gu în
vremea din urm ; toate grijile astea te-au consumat; de fapt,
aduci mai mult ca oricând cu o mâr oag b trân . V d c tot
mai por i zdrean a asta de capot. Se scobi în din i cu col ul
furculi ei. Î i st admirabil!
Mama st tea în fa a lui, ca o trestie uscat , incapabil de
a-i suporta c ut tura ironic . Îşi îndrepta ochii spre
fereastr , ca şi cum aceast privire pierdut ar fi ajutat-o s
îndure mai uşor în ep turile so ului ei. Fa a îi era cenuşie şi
transparent ca a unei bolnave, ochii c sca i, cu o stins şi
încremenit expresie de descurajare; mâinile ei slabe,
deformate de munc , se jucau nervos cu un şiret desf cut al
rochiei.
Deodat , Brodie fu izbit de un gând. Se uit la ceas şi
strig :
— Unde-i Nessie?
— I-am dat ceva de mâncat la şcoal , ca s nu fie obligat
s se întoarc la mas prin z pad .
Brodie mârâi, întrebând apoi:
— Şi mama?
— N-a vrut s se scoale azi, de teama frigului.
Brodie se scutur de râs.
— Aşa ar fi trebuit s te menajezi şi tu, strâmb tur ce
eşti! Dac-ai fi avut tot atâta minte ca dânsa, ai fi rezistat mai
bine şi nu te-ai fi uzat aşa de repede. Se opri un moment,
dup care urm : Aşadar suntem singuri amândoi. Ce lucru
emo ionant, nu-i aşa? Ei bine, am o veste mare pentru tine!
O surpriz grozav !

236
 Doamna Brodie îşi întoarse îndat privirea de la fereastr ,
uitându-se la el într-o mut aşteptare.
— Nu te pierde cu firea, rânji batjocoritor, nu e vorba
despre târfa ta de fat . N-ai s afli niciodat unde e! E vorba
de afaceri de ast dat . Îmi eşti de aşa mare ajutor, m
sprijini atât de mult, încât trebuie s - i povestesc lucrul
sta. Se opri cu un aer important. Firma de articole de
îmbr c minte Mungo a cump rat pr v lia de lâng aceea a
so ului t u, da, de lâng magazinul lui Brodie, p l rierul.
Râse cu hohote. S nu te mire deci, dac-ai s ajungi în
curând la azilul de s raci – ad ug el, urlând de propria lui
glum .
Ochii doamnei Brodie se pierdur din nou în gol. Sim i
deodat o sl biciune şi se aşez pe un scaun; dar de îndat
ce f cu acest lucru, privirea ironic a lui Brodie se întunec
şi obrazul lui, înroşit dinainte de mâncarea fierbinte, se
învine i de furie.
— i-am spus eu s stai jos, netrebnico? Scoal şi
aşteapt s ispr vesc cu tine!
Ca un copil ascult tor, doamna Brodie se ridic .
— Poate c faptul c porcii aceia o s aib îndr zneala s
se instaleze pe pragul uşii mele nu înseamn prea mult
pentru tine. Î i cape i prea uşor, poate, mâncarea şi b utura,
în vreme ce eu trebuie s muncesc pentru ele. Se vede c
mintea ta neroad nu pricepe c va fi o lupt pân la ultima
suflare, pân la ultima lor suflare!
Izbi cu pumnul în mas . Veselia lui zgomotoas sc dea
treptat, f când loc mahmurelii.
— Dac nu eşti în stare s gândeşti, eşti capabil , sper, s
serveşti. Adu-mi pr jitura.
Doamna Brodie îi aduse o farfurie de mere în aluat, pe
care el le atac precum un lup h mesit, în timp ce dânsa
st tea la cel lalt cap t al mesei ca o curc plouat . Vestea pe
care i-o d duse o îngrijora prea pu in. La umbra
personalit ii dominante a lui Brodie, nu se temea de un
dezastru pecuniar; cu toate c o inea foarte strâns cu
cheltuielile de menaj, ea ştia c so ul ei nu ducea niciodat

237
lips de bani, şi-l v zuse adesea sco ând din buzunar câte
un pumn de monede lucioase de aur… Triste ea ei era
pricinuit de alte griji. De şase s pt mâni nu primise nicio
scrisoare de la Matthew, dar chiar şi înainte comunic rile lui
deveniser din ce în ce mai scurte şi atât de neregulate, încât
ajunsese s se simt adânc jignit şi îngrijorat . Pe Mary o
considera acum pierdut pentru totdeauna. Nu ştia nici
m car unde se afla; auzise doar zvonul c familia Foyle îi
procurase un serviciu oarecare la Londra, dar ignora cu totul
în ce fel de serviciu era. Toate speran ele şi toat dragostea ei
se îndreptau acum spre Matthew. Nessie era în chip atât de
absolut favorita lui Brodie, încât Mamei îi r m sese numai
Matt. De altfel îl iubise totdeauna cel mai mult pe fiul ei, iar
acum, când acesta o l sa f r veşti, era sigur c fusese lovit
de o boal sau de vreo nenorocire. Deodat , tres ri,
auzindu-l pe Brodie strigând:
— D -mi pu in zah r. Ce tot stai acolo visând? Merele
astea sunt acre ca m crişul. Te pricepi s le g teşti ca o
cizm .
Cu cât efectul alcoolului sc dea, cu atât devenea mai
ursuz. Îi smulse din mân zaharni a, pres r cu zah r feliile
de mere dup gustul lui, apoi le mânc , dând semne de
nemul umire.
În sfârşit, se ridic , scuturându-se într-un efort de a
alunga somnolen a ce începea s -l cuprind . Ajuns la uş ,
se întoarse c tre nevast -sa, strigându-i:
— Acum ai s te aşezi! Sunt sigur c îndat ce voi fi ieşit
pe uş , ai s te ghemuieşti lâng sob , cu tâmpitele tale de
c r i, pe când eu am s muncesc pentru tine. Şi mai zi c nu
eşti leneş , mai zi c nu eşti netrebnic ! Dac i-o spun, e
c -i aşa, şi cu asta basta! Te cunosc prea bine şi ştiu cât
pre uieşti, putoare!
În timp ce sup rarea lui creştea, c uta cu înd r tnicie un
mijloc nou ca s-o r neasc ; şi deodat îi veni în minte o
lovitur extrem de rafinat . Ochii îi sticlir de r ut cioas
pl cere: avea s foloseasc vestea adus diminea a de Dron
ca un pretext viclean spre a-i t ia piuitul.

238
 — Acum, când vom avea de furc cu concuren a, urm el
încet, oprindu-se în uş , e nevoie s facem economii. O s
trebuiasc s punem cap t risipei în casa asta. Ca un
început, m-am hot rât s reduc suma ce i-o dau pentru
menaj. Ai s primeşti de acum înainte cu zece şilingi mai
pu in pe s pt mân , dar nu uita c nu admit nicio economie
asupra mânc rii mele. Vei c uta s tai de acolo unde arunci
banii degeaba; mie, îns , ai s -mi g teşti la fel ca pân
acum. Ai auzit? Zece şilingi mai pu in pe s pt mân pentru
tine! Gândeşte-te la asta când ai s - i citeşti romanele.
Cu aceasta se întoarse şi ieşi.

R mas singur , doamna Brodie se aşez cu adev rat.

Sim ea c dac plecarea so ului ei nu i-ar fi dat putin a s se
odihneasc , s-ar fi pr buşit în fa a lui din pricina istovelii şi
a durerii care o rodea în coast . Era o durere ciudat ,
sem nând cu o împuns tur înceat şi sâcâitoare, care, cu
toate c era atât de deprins cu ea, încât aproape c nu-i
d dea aten ie, îi rodea neîncetat puterile, iar când st tea
ceva mai mult în picioare, o obosea în chip exagerat şi de
neîn eles. Dar acum, când şedea acolo, obrazul ei, care
îmb trânise mult în ultimele trei luni şi purta urmele
concentr rii asupra unei inte îndep rtate, ar ta c nu era
absorbit de ideea egoist a propriilor ei beteşuguri, ci c
avea un motiv de mâhnire mai adânc şi mai chinuitor.
Ultima amenin are a lui Brodie nu o atinsese prea mult;
era prea ab tut spre a-i în elege semnifica ia, şi cu toate c
avea sentimentul nedesluşit c purtarea lui fusese
neobişnuit şi din cale-afar de aspr , nu-i b nuia cauza.
Nu era nici deosebit de tulburat de insultele lui. Ajunsese
atât de c lit fa de violen ele sale de limbaj, încât aproape
c acum nu mai sim ea nicio schimbare în felul lui de a o
pedepsi; nu-i mai trecea niciodat prin minte s se apere
împotriva vreunuia din atacurile sale sarcastice, şi n-ar fi

239
fost în stare s opun voin ei lui nici cel mai blând sau mai
logic cuvânt de ap rare. În elesese de mult, în chip nimicitor
şi definitiv, c era legat cu lan uri de un om de o nedreptate
tiranic şi c singurul ei mijloc de ap rare era de a încerca s
se închid într-o indiferen supus în fa a tuturor
imput rilor absurde cu care o înjosea. Nu reuşise pe deplin
s-o fac şi fusese frânt , dar dobândise cel pu in facultatea
de a-l exclude din mintea ei atunci când el lipsea din cas .
De aceea, din clipa când Brodie ieşise, gândurile îi fugir
departe, întorcându-se automat la obiectul recentelor ei
preocup ri – Matthew.
La început, scrisorile lui sosiser cu o satisf c toare şi
afectuoas regularitate. Cu aceste prime scrisori el îi
trimisese în fiecare lun suma de cinci lire, ca s-o
investeasc pentru el în Societatea de construc ii din
Levenford. Tonul acestor scrisori îi pl cuse; fuseser nespus
de fermec toare şi interesante, dovediser o mare în l ime
de sim ire şi fuseser p trunse de o deosebit puritate
moral , exprimat cu vigoare. Pe urm , încetul cu încetul,
urm o perioad de tranzi ie; deşi continuaser s soseasc
regulat cu fiecare vapor, scrisorile lui Matthew sc zuser în
volum şi îşi schimbaser caracterul. Cu toate c doamna
Brodie sorbise cu nesa frânturile de ştiri s r c cioase şi
adesea tulbur toare pe care le con ineau, pasiunea ei
matern nu se mul umea cu atât. Nici formulele c ldu e şi
stereotipe de ataşament cu care ele se încheiaser invariabil
nu reuşiser s împr ştie vagile ei temeri. Când epistolele lui
devenir din ce în ce mai scurte şi mai lipsite de con inut, ea
începuse s -i fac mustr ri dar, vai, f r succes!
R spunsurile la prima ei scrisoare de acest fel fusese
t cerea; pentru întâia dat de la plecarea lui Matt, vaporul
nu-i adusese nicio veste de la el. Aceste omisiuni se
repetaser apoi, pricinuindu-i o şi mai mare nelinişte, iar
acum, doamna Brodie nu mai primise de aproape şase
s pt mâni niciun rând.
Agnes Moir suferise în acelaşi chip. Ultimele scrisori ale
lui Matt c tre ea fuseser de o r ceal vecin cu indiferen a,

240
pline de aluzii, întâi voalate, apoi directe, la faptul c clima
Indiei n-ar fi potrivit pentru o so ie, şi între esute cu altele,
ce d deau de în eles c se socotea nevrednic sau nu tocmai
dispus s accepte preacinstitele ei propuneri matrimoniale.
Firea blând şi iubitoare a domnişoarei Moir suferise o crud
şi dureroas lovitur de pe urma acestor scrisori lipsite de
c ldur şi din ce în ce mai rare. Gândindu-se acum la Agnes,
Mama, împins de dorin a nesocotit , dar fireasc , de a
c uta mângâiere lâng un suflet cuprins de o descurajare
asem n toare cu a ei, se decise, în ciuda oboselii şi a vremii
neprielnice, s fac o vizit viitoarei ei nurori. Aruncând o
privire spre pendul , v zu c avea la dispozi ie înc dou ore
libere, pe care le putea folosi în acest scop, f r ca nimeni
s -i simt lipsa în cas – lucru important, c ci de la
izgonirea lui Mary, Brodie pretindea s -i dea socoteal ori de
câte ori lipsea de acas .
Se ridic , aşadar, şi urcându-se în camera ei, îşi lep d
capotul, l sându-l pur şi simplu s alunece pe podea, apoi,
f r a arunca m car o privire în oglind , îşi f cu toaleta,
frecându-se gr bit pe fa cu col ul umezit al unui prosop.
Scoase pe urm din dulapul de rochii un obiect care, dup
înl turarea câtorva foi protectoare de hârtie, prinse pe el cu
ace, se dovedi a fi o jachet veche de lutru, r m şi datând
dinaintea c s toriei ei şi care acum era uzat , roas ,
lustruit şi pe alocuri de o nuan stins , cafenie. O p strase
şi o purtase cu intermiten timp de peste dou zeci de ani; şi
aceast hain pr p dit şi ponosit , care îmbr case
odinioar trupul ei tân r şi feciorelnic, avea un aer tot atât
de tragic ca şi Margaret Brodie îns şi. Ea nu o vedea îns în
aceast lumin tragic , ci o privea ca pe o blan de lutru, de
lutru adev rat, a c rei croial nu mai era poate prea
modern , dar în ciuda c reia r mânea, totuşi, de lutru
autentic. De aceea o şi îngrijea ca pe cel mai str lucit articol
de îmbr c minte de care dispunea. Uitând un moment de
mâhnirea ei, ridic jacheta, o desprinse, spre desf tarea
ochilor, din învelişul ce o ap ra, o scutur cu mişc ri
uşoare, mângâie cu degete dr g stoase fa a ei decolorat şi,

241
oftând adânc, de parc -ar fi f cut s r sar din blana
veşted amintiri palide din tinere ea ei uitat , şi-o îmbr c
încet. Jacheta avea cel pu in meritul de a-i ascunde rochia
uzat şi de a ap ra împotriva frigului trupul ei firav. Îşi puse
apoi peste p rul nepiept nat, fixând-o neglijent cu un ac, o
p l rie neagr , garnisita cu o pan de stru zbârlit , care, cu
un înfior tor simulacru de cochet rie, îi atârna dup
urechea stâng . Terminându-şi astfel toaleta, doamna
Brodie coborî în grab scara şi ieşi din cas cu un aer
aproape vinovat.
Pe strad ea nu se fandosi ca so ul ei, umblând în mijlocul
drumului, ci se strecur , târşâind picioarele, pe lâng case.
Cu capul plecat, cu fa a învine it de frig, c uta s treac
neobservat , imagine vie de resemnare şi martiraj. Z pada
d dea hainei ei uzate de lutru un aspect de hermin
sclipitoare, îi p trundea în ochi şi în gur , f când-o s
tuşeasc , îi îmbiba ghetele sub iri şi nerezistente, udându-i
ciorapii, astfel încât, cu mult înainte ca dânsa s ajung la
pr v lia lui Moir, ele plesc iau la fiecare pas.
Deşi nu se aştepta la aceast vizit , Agnes fu încântat s-o
vad şi o primi cu mult c ldur . Cele dou femei schimbar
o privire, fiecare din ele c utând în ochii celeilalte semnul
unor veşti mai bune. În eleser imediat c speran ele lor
arz toare r mâneau neîmplinite, amânate înc o dat , şi-şi
l sar cu triste e privirile în jos; d dur totuşi glas
amândou întreb rii c reia fiecare din ele îi şi r spunsese
prin t cerea ei.
— Ai primit vreo veste s pt mâna asta, Aggie?
— Înc nu, mam . Îi d dea dr g stos acest nume,
anticipând cu încredere asupra viitoarea lor leg tur de
rudenie. Dar dumneata?
— Nu, draga mea, înc nu, dar poate c vaporul a
întârziat din cauza vremii rele –, spuse descurajat doamna
Brodie.
— Nu m-ar mira, r spunse Agnes cu mâhnire.
De fapt, fiecare c uta s-o înşele pe cealalt , c ci
cunoşteau amândou pe dinafar data sosirii poştei din

242
India, iar cursele vapoarelor care aduceau curierul nu mai
erau o tain pentru ele; ast zi îns , sub povara
insuportabil a nesiguran ei lor crescânde, acest slab efort
de a se înşela reciproc era inutil. Se uitar câteva clipe cu
priviri absente una la cealalt , ca şi cum ar fi epuizat de pe
acum toate subiectele de conversa ie. În calitatea ei de
gazd , Agnes îşi reveni cea dintâi şi, adunându-şi puterile,
spuse în chip prevenitor:
— Ai s iei o ceaşc de ceai cu mine, mam . Eşti ud toat
şi înghe at .
Doamna Brodie consim i pe t cute şi o urm pe Agnes în
mica înc pere din spatele pr v liei, unde, printre
nenum rate cutii goale de biscui i, de borcane cu dulciuri şi
de l di e cu ciocolat , o sobi de fier r spândea o c ldur
slab .
— Aşaz -te acolo, mam , relu Agnes, deschizând uşa
sobei şi aşezând un scaun în fa a acestei mici guri
înv p iate. Pe o vreme ca asta afacerea merge foarte slab,
aşa c o s am vreme s stau la taifas cu dumneata.
Prin în elegere tacit , un scurt armisti iu întrerupse
amantul lor schimb de idei, şi în timp ce Agnes punea
ceainicul s fiarb , Mama îşi usca ghetele lâng foc,
declarând îngândurat :
— Da, ningea iar şi tare când am venit încoace. E pl cut
s vezi pu in foc într-o zi ca asta.
La aceste cuvinte, Agnes arunc peste j ratic o lop ic de
cocs, întrebând:
— Ce preferi, ceai sau cacao? Am primit un transport
proasp t s pt mâna asta.
— Cred c am s iau cacao. E mai înt ritoare şi hr nitoare
decât ceaiul pe vremea asta rece. Ce e pl cut la tine, Agnes, e
c te pricepi s oferi totdeauna ceva gustos.
— E atât de pu in lucru, mam , r spunse Agnes
ascu indu-şi semnificativ buzele. Ar fi o ruşine s nu-mi dau
pu in silin pentru dumneata. Nu vrei s - i sco i haina?
Se întoarse spre ea ca s-o ajute s -şi dezbrace jacheta de
lutru.

243
 — Nu, nu, mul umesc! exclam repede Mama,
amintindu-şi speriat de rochia ce o purta dedesubt. N-am
s pot sta prea mult. Dar ochii i se umezir de recunoştin
când ridic ceaşca de cacao fierbinte şi sorbi cu deliciu din
ea; accept şi un biscuit dulce, apucându-se s -l ron ie.
Dup care, p truns de o senza ie pl cut , suspin :
— A fost o iarn grea pentru mine. M mir c am fost în
stare s-o îndur.
— Ştiu bine, mam , cât ai suferit.
— Da, am suferit! N-aş fi crezut niciodat c aş putea
rezista unei asemenea ruşini, Agnes. N-am meritat acest
lucru. Şi cred c tat l ei m învinuieşte c nu am p zit-o mai
bine pe Mary.
Pronun cu un mare efort numele fetei ei, c ci rostirea lui
îi fusese categoric interzis .
— Nimeni altcineva decât ea îns şi nu poate fi f cut
r spunz tor de p catul ei, mam . Dumneata n-ai putut s ai
decât o influen bun asupra lui Mary… r utatea zace în
omul ce p c tuieşte. Ar trebui s m laşi s-o înlocuiesc.
— E dr gu din partea ta, Agnes, dar trec noaptea prin
momente când nu pot sc pa de amintirea ei. N-aş fi crezut
niciodat c -mi va lipsi atât de mult… era totdeauna atât de
liniştit şi de dulce în cas … şi nici nu ştiu m car unde se
afl .
— Trebuie s-o ui i acum, st rui Agnes cu blânde e.
— Tat l ei nu-mi d voie s scot un cuvânt despre ea. Nu
m-a l sat nici chiar când era cât pe-aci s moar la spital.
Nici chiar când bietul copilaş a pierit.
Agnes strânse din buze.
— Nu ştiu, mam , dac trebuie s i-o spun, începu ea
încet. Şi nu e un subiect pl cut pentru mine, nu e un lucru,
cu care o fat cinstit s poat avea a face m car şi indirect,
dar am auzit deun zi c ar fi la Londra.
Pronun numele oraşului cu un accent de dezaprobare şi
dispre , care p rea s rezume p rerea ei despre multiplele
primejdii legate de via a în acest focar de depravare.
— Ştii, poate, ce face acolo? strig Mama.

244
 Agnes cl tin din cap cu o privire sumbr .
— Nu sunt sigur , r spunse cu glas sc zut, mi s-a spus,
noteaz bine c nu e decât o vorb , c s-a angajat ca
servitoare.
— Servitoare! bâigui Mama. P catele mele! Ce dec dere! E
îngrozitor! Ce-ar spune tat l ei dac-ar afla! O Brodie s
ajung servitoare!
— La ce alt treab ar putea fi bun ? r spunse Agnes,
mişcând uşor din cap. S fim mul umi i c are o ocupa ie
cinstit , dac e într-adev r aşa.
Cu toat leg tura ei cu doamna Brodie, Agnes avea o
pl cut senza ie de superioritate moral şi social dându-i
aceast veste, pe care o pescuise cu aviditate din
tr nc nelile oraşului.
— Servitoare la Londra! repet Mama cu voce stins .
Teribil! Care oamenii aceia de la Darroch n-au putut face
nimic pentru ea?
— Tocmai asta-i chestiunea! exclam Agnes. Aceşti Foyle
doreau s aib copilul de dragul amintirii fiului lor, ca s -l ia
cu ei în Irlanda, c ci ştii c s-au întors acolo. Desigur, nu
po i da crezare tuturor zvonurilor; se povestesc doar tot felul
de lucruri. Cred îns c adev rul e c , atunci când copilul a
murit, au prins ur împotriva ei şi au c utat s scape cât
mai repede de dânsa.
Doamna Brodie cl tin din cap.
— Cred c n-a fost greu, ripost ea. Mary a fost totdeauna
o fat independent ; n-ar accepta mila nim nui… nu, mai
degrab va munci ca s -şi câştige via a.
— Oricum ar fi, mam , nu mi-a fost pl cut s i-o spun,
am crezut îns c e mai bine s ştii. În orice caz, nu mai eşti
r spunz toare de ea. Şi te rog s crezi c nu am nicio pic pe
dânsa, cu toate c a p tat numele logodnicului meu. Sper c
se va c i la timp; dumneata, îns , mai ai pe al ii la care s te
gândeşti.
— Aşa e, Agnes! Trebuie s înghit acest hap amar. Vreau
îns s spun un lucru: n-am avut niciodat o p rere prea
bun despre Mary, nu am ştiut s-o apreciez înainte de a o

245
pierde. Trebuie, totuşi, s uit, dac pot, şi s m gândesc la
cei ce mi-au r mas. Oft adânc. Ce i s-o fi întâmplat bietului
nostru Matt? Mi se rupe inima c n-am veşti de la el. Crezi
c-o fi bolnav?
Se lansaser acum în discutarea subiectului vital pentru
amândou şi, dup o clip de reflec ie, miss Moir cl tin din
cap în semn c se îndoia:
— N-a scris nimic despre s n tatea lui. Ştiu c a lipsit o
dat sau de dou ori de la serviciu, dar cred c n-a fost din
cauza vreunei boii.
— Poate c n-a vrut s ne sperie, spuse cu neîncredere
doamna Brodie. Bântuie frigurile, g lbinarea şi tot felul de
molimi îngrozitoare în rile acelea îndep rtate. Poate chiar a
fost lovit de insola ie, deşi e curios s te gândeşti la aşa ceva
în mijlocul z pezii de aici. Matt n-a fost niciodat prea
zdrav n. Ad ug apoi, f r nicio leg tur : Avea pl mânii
delica i în timpul iernii şi bronşite care cereau o
îmbr c minte c lduroas !
— Dar bine, mam , strig Agnes ner bd toare, doar n-o
s cape i o bronşit într-o ar atât de cald ! Nu exist
niciodat z pad ca aceasta la Calcutta.
— Ştiu asta, Agnes, r spunse hot rât doamna Brodie, dar
o sl biciune de felul acesta poate s continue pe din untru
şi într-o ar cald ; şi unde mai pui c dac transpir şi se
aşaz jos, poate s r ceasc , aşa cum m vezi şi te v d.
Agnes p ru c nu se împac uşor cu acest fel de a gândi;
se opri o clip , dup care spuse şoptit:
— M-am întrebat uneori, mam , dac vreunii din aceşti
oameni de culoare nu au o influen rea asupra lui Matt.
Exist acolo oameni c rora li se spune rajahi, nişte prin i
p gâni, foarte boga i. Am citit lucruri grozave despre ei… Şi
poate c Matt s-a l sat antrenat de ei. E uşor s -l influen ezi,
ad ug ea solemn, amintindu-şi, poate, de atrac ia pe care o
exercitase ea îns şi asupra acestui tân r sensibil.
Doamna Brodie avu îndat viziuni despre to i potenta ii
Indiei, care-l ademeneau cu giuvaiere pe fiul ei s se abat
de pe calea cea dreapt ; dar alung imediat cu indignare

246
acest gând înfior tor.
— Cum po i spune, Agnes, una ca asta? strig ea. A tr it
numai printre oameni cumsecade la Levenford. Ar trebui s
ştii asta! S-a ferit totdeauna de leg turi îndoielnice sau de
prieteni nevrednici.
Agnes îns , care, pentru o fat credincioas , cunoştea
surprinz tor de bine subiectul, datorit , de bun seam ,
unei minunate intui ii despre dragoste, continu f r
cru are:
— Şi apoi, mam , deşi abia îndr znesc s rostesc aceste
cuvinte, au acolo spectacole, foarte, foarte indecente, de
pild dansatoare care… farmec şerpi şi danseaz f r …
Miss Moir, l sându-şi ochii în jos, f cu o pauz plin de
în eles şi se înroşi, în timp ce puful de pe buza ei superioar
tremura în chip pudic.
Doamna Brodie o privi cu ochi atât de îngrozi i, de parc-ar
fi v zut un cuib al acelor şerpi pe care Agnes îi descrisese
atât de plastic: demoralizat de o presupunere neaşteptat
şi înfior toare, care nu-i trecuse niciodat prin minte, o
vedea aievea cu indignare pe una din acele hurii neruşinate
abandonând fermecarea reptilelor pentru a atenta, prin
aceleaşi vr ji, la virtutea fiului ei.
— Matt nu-i un b iat de soiul sta! exclam ea.
Miss Moir strânse delicat din buze, st pânindu-se; ridic
apoi din sprâncenele ei groase, cu aerul unei persoane care
ar fi fost în m sur s dezv luie doamnei Brodie taine
neb nuite despre abisurile firii pasionate a lui Matthew. Îşi
sorbi ceaşca de cacao cu o atitudine ce p rea s spun : „Ar
trebui s cunoşti acum înclina iile copiilor t i. Numai
fecioria mea neprih nit i-a salvat fiului t u virtutea.”
— N-ai nicio dovad , Agnes, nu-i aşa? scânci doamna
Brodie, a c rei team fusese înt rit de aerul straniu al
celeilalte.
— Fireşte c nu am nicio dovad precis , dar ştiu c doi şi
cu doi fac patru, r spunse cu r ceal miss Moir. Dac ştii s
citeşti printre rândurile ultimelor sale scrisori, î i dai seama
c -şi petrece vremea jucând biliard la clubul acela, c iese

247
seara împreun cu al i b rba i şi c fumeaz ca un turc.
Apoi, dup un moment de t cere, ad ug pe un ton iritat:
N-ar fi trebuit s i se dea voie s fumeze. A fost un pas greşit.
Nu mi-au pl cut niciodat trabucurile acelea. E un adev rat
viciu.
Doamna Brodie îşi pierdea vizibil cump tul în fa a acestei
insinu ri v dite c ar fi încurajat primii paşi ai fiului ei pe
calea pierzaniei.
— Dar bine, Aggie, izbucni ea, tu îns i l-ai l sat s
fumeze, c ci îmi aduc aminte c a c utat s m conving ,
spunându-mi c g seşti c e un lucru b rb tesc.
— Dumneata eşti mama lui… Eu nu i-am spus asta decât
ca s -i fac pl cere. Ştii bine c aş face orice pentru el, ripost
Agnes sughi ind, gata s izbucneasc în plâns.
— Şi eu aş face orice pentru el, r spunse doamna Brodie
cu dezn dejde, dar nu ştiu ce-o s ias din toate astea.
— M-am gândit serios, urm Agnes, dac n-ar trebui s -l
faci pe domnul Brodie s -i trimit o scrisoare energic lui
Matt, ca s -i… ei, ca s -i aduc aminte de datoriile şi
obliga iile sale fa de cei de-acas . Cred c a sosit
momentul s fac ceva în aceast privin .
— Vai de mine! E cu neputin ! strig repede Mama. Nici
nu m pot gândi la una ca asta. N-aş putea s i-o cer. Nu-i
felul meu; şi, de altminteri, nu e un lucru pe care tat -s u
l-ar face.
Tremura la aceast idee atât de opus comport rii ei fa
de Brodie, atât de contrar obiceiului ei de a ascunde tot ce
ar fi putut stârni mânia lui de st pân. Scutur cu triste e din
cap şi ad ug :
— Trebuie s facem singure tot ce putem, c ci tat -s u nu
ar mişca un deget ca s -l ajute. E poate nefiresc, dar aşa e
felul lui. Crede c a f cut tot ce trebuie s fac .
Agnes p ru mâhnit .
— Ştiu c Matt s-a temut totdeauna… a respectat
totdeauna cuvintele tat lui s u, spuse ea, şi sunt convins
c nu doreşti ca o alt ruşine s cad pe capul familiei.
— Nu, Agnes, nu-mi place s te contrazic, dar sunt sigur

248
c te înşeli. N-aş putea crede niciodat ceva r u despre fiul
meu. Eşti îngrijorat , ca şi mine, şi asta te-a f cut s judeci
greşit. Mai aşteapt pu in şi ai s primeşti s pt mâna
viitoare un sac plin de ştiri bune.
— Pentru mine, orice aşteptare e prea lung , ripost miss
Moir pe un ton glacial, care indica indispozi ia ei fa de
doamna Brodie în special, şi resentimentul ei, sporit de
amintirea ruşinii pricinuite recent de Mary, împotriva
numelui de Brodie, în general. R sufla agitat şi era pe
punctul s rosteasc o amar şi aspr imputare, când,
deodat , clopo elul de la intrare sun . Cu sângele în obraz,
ea se v zu silit s se ridice cu supunere spre a merge s
serveasc în pr v lie pe un b ie el ce venea s cumpere o
cantitate infim de dulciuri. Aceast întrerupere îngrozitor
de umilitoare nu contribui cu nimic s-o linişteasc , ci
dimpotriv , o exasper , iar când glasul sub ire al clientului
ei r sun limpede, cerând acadele de o jum tate de peni,
animozitatea ei crescu şi mai tare.
F r a b nui nimic din mânia ce fierbea în pieptul opulent
al lui miss Moir, doamna Brodie, r mas singur , şedea
ghemuit în fotoliul din fa a sobei, cu b rbia ei sub ire
înfundat în haina de lutru ud şi r p noas . Înconjurat
afar de curen i de aburi ce se luptau între ei, era
fr mântat şi l untric de groaznice îndoieli în privin a
întreb rii dac nu cumva, prin vreo greşeal în felul de a-l
creşte pe Matt, purta r spunderea vreunei vagi sl biciuni în
caracterul acestuia. O fraz folosit adeseori de Brodie cu
zece ani înainte îi reveni fulger tor în minte şi, în teama ei,
rev zu desluşit expresia de dispre întip rit pe fa a so ului
ei, de câte ori, prinzând-o în vreun flagrant delict de
indulgen fa de Matthew, îi strigase: „Îl r sfe i pe
smiorc itul t u de b iat; ai s faci din el o otreap ”. C utase,
e drept, totdeauna s -l apere fa de tat -s u, s -l fereasc
de asprimile vie ii, s -i acorde satisfac ii şi favoruri pe care le
refuza celorlal i copii. E adev rat c Matt nu avusese
niciodat îndr zneala s chiuleasc de la cursuri în liceu, iar
de câte ori dorise s aib o zi liber – şi aceasta se

249
întâmplase adesea – sau de câte ori se temuse, din vreun
motiv oarecare, s mearg la şcoal , dânsa fusese aceea la
care venise şchiop tând şi scâncind: „Mam , sunt bolnav,
m doare burta”. De câte ori simulase vreo boal , oricare ar
fi fost ea, el afectase acel mers şchiop tat şi s ltat de câine
schilod, ca şi cum durerea ivit în orice organ al corpului s u
s-ar fi transmis imediat unuia din picioarele sale,
paralizându-i-l şi lipsindu-l de capacitatea normal de
mişcare. Cu toate c Mama nu se l sase, fireşte, înşelat de
aceast pref c torie, ea cedase totuşi neroadei ei iubiri
materne, râspunzându-i cu blânde e: „Atunci, urc -te
repede în odaie, b iete, şi am s - i aduc ceva bun. Ştii doar,
Matt, c n-ai prieten mai bun decât maic -ta.” Elanurile
în buşite ale afec iunii ei aveau nevoie de o supap şi ea le
îndreptase pe toate c tre fiul ei, sim ind nevoia imperioas ,
în aceast via aspr de familie, s -l lege de dânsa prin
c tuşele dragostei. Distrusese ea oare t ria lui de caracter
prin indulgen a ar tat ? F cuse ea dintr-însul, prin excesul
ei de îng duin şi tandre e, un sl b nog? De îndat ce
mintea ei formul aceast idee, inima o respinse cu
indignare, şoptindu-i c dânsa nu ar tase fiului ei nimic
altceva decât bun tate, duioşie şi blânde e, nedorindu-i
decât binele; muncise pentru el ca o sclav , sp lase, cârpise,
împletise pentru el, îi cur ase ghetele, îi f cuse patul, îi
g tise cele mai gustoase mânc ruri.
— Da, murmur ea, l-am servit pe acest b iat cu trup şi
suflet. Nu o s m uite, desigur, niciodat . Mi-am luat
pâinea de la gur pentru el.
Toate eforturile depuse în interesul fiului ei, de la sp latul
primelor scutece pân la împachetarea cuf rului pentru
plecarea în India, îi revenir în minte, dându-i sentimentul
deprimant c toat dragostea şi toat truda ei fuseser
inutile, de vreme ce o trata acum în acest fel. Îşi punea
confuz întrebarea dac nu cumva z d rnicise singur , prin
stâng cia ei, enormele şi neîncetatele ei str duin e,
f cându-l s se arate acum atât de independent fa de
dânsa şi s-o lase prad unei atât de chinuitoare îngrijor ri.

250
 În clipa aceea, un zgomot brusc o f cu s tresar .
Ridicându-şi ochii cu un aer trist, o z ri pe Agnes, care se
întorsese şi o apostrofa pe un ton iritat, în care se sim ea o
voin de r zbunare prost ascuns :
— Mam , am s m m rit cu Matt. Am s fiu so ia lui şi
vreau s ştiu ce se întâmpl cu el. Trebuie s faci îndat
ceva!
Mama îndrept spre ea o privire umil şi blând ; ochii ei
albaştri, împânzi i de lacrimi, luceau sfios sub p l ria ei
grotesc .
— Nu te r sti la mine, Agnes, scumpa mea! spuse ea cu
supunere. Am avut destule de îndurat în via a mea, ca s -mi
mai vorbeşti şi tu cu atâta asprime. Nu sunt în stare s - i
ripostez, o vezi prea bine. Ad ug apoi încet: Sunt o femeie
sfârşit .
— Toate astea-s bune, zise Agnes cu aprindere, dar n-am
s las pe nimeni s mi-l ia în felul acesta pe Matt. Îmi
apar ine tot atât de mult ca oricui şi n-am s renun la el.
— Aggie, r spunse Mama cu glas stins, nu ştim nimic, nu
putem spune ce se întâmpl , dar putem s ne rug m. Da!
Asta e ce putem face. Cred c-ar fi bine s spunem o
rug ciune chiar aici, în odaia asta. Poate c Atotputernicul,
acelaşi Dumnezeu şi st pân care-l priveşte din în l ime pe
Matt în India, îşi va îndrepta privirea şi spre noi, dou biete
femei îngrijorate, ar tându-ne o lumin care s ne
înt reasc .
Atins în partea ei cea mai slab , Agnes se muie.
Atitudinea ei eap n ced , fulgerele din ochi i se stinser , şi
spuse:
— Poate c ai dreptate, mam . Ar fi o mângâiere. Apoi,
mai mult din polite e decât din vreun alt motiv, ea întreb :
Vrei s spui dumneata rug ciunea sau s-o spun eu?
— Te pricepi mai bine decât mine, r spunse doamna
Brodie cu modestie. Ai s pui un cuvânt pentru noi
amândou .
— Prea bine, mam , zise Agnes cu bun voin .
Îngenunchear în mica înc pere lipsit de aer, în mijlocul

251
înv lm şelii de sticle, l di e şi cutii de tabl ce z ceau pe
podea, înconjurate de gunoiul de paie şi rumeguş al
ambalajelor, având drept altar o lad şi drept icoan un afiş
încadrat de pe perete. Totuşi se închinar .
Stând în genunchi şi îndreptându-şi corpul scund şi gras,
plin de o energie aproape masculin , Agnes începu s
rosteasc rug ciunea cu glas tare şi clar. Printre oamenii
pioşi din rândurile organiza iile bisericeşti c rora le
apar inea şi ea, miss Moir era cunoscut pentru fervoarea şi
bog ia rug ciunilor ei improvizate. Acum, cuvintele îi
curgeau de pe buze într-un şuvoi p timaş, rostite cu
ardoarea unui preot tân r şi însufle it, care se roag pentru
iertarea p catelor omenirii. Totuşi nu implora, p rea mai
degrab s revendice un drept; ochii ei negri luceau şi
pieptul ei plin se ridica în focul rug ciunii. Punea în aceast
rug toat patima firii ei. Cuvintele îi erau m surate,
cuvioase, obişnuite, dar în esen ea cerea de la cel
Atotputernic s nu i-l r peasc pe acela pe care îl cucerise
şi-l supusese prin modestele farmece cu care El o înzestrase.
Nimeni afar de Matt nu se uitase vreodat la ea. Ştia c
atrac ia ei era foarte limitat şi c , în cazul c l-ar pierde,
risca s nu se mai m rite niciodat . Toate dorin ele
în buşite, acumulate într-însa, nu fuseser st vilite decât
de imaginea pl cerilor pe care i le rezerva viitorul, iar
rug ciunea tacit pe care o adresa acum celui Atotputernic
era de a nu o lipsi de perspectiva de a gusta din plin toate
aceste delicii în mult aşteptata c s torie.
Mama, dimpotriv , f cea impresia unei mase inerte,
pr buşite, a unei gr mezi de veşminte bo ite şi lep date; îşi
inea capul plecat cu umilin ; ochii ei albaştri, şterşi, cu
expresia lor înduioş toare, erau sc lda i în lacrimi, şi nasul
îi curgea. Când cuvintele fierbin i ale rugii rostite cu glas
tare îi izbir urechea, imaginea fiului ei i se ivi înaintea
ochilor şi, de unde la început nu-şi folosise batista decât pe
furiş, acum o folosea mereu, c ci nu se mai ascundea, ci
plângea pe fa . B t ile inimii ei p reau s scandeze tot
timpul cuvintele: „O, Doamne! Dac am greşit fa de Mary,

252
nu m pedepsi prea aspru. Nu mi-l lua pe Matt. Las -mi
m car b iatul, ca s m iubeasc !” Când rug ciunea se
sfârşi, urm o lung t cere, apoi Agnes se ridic , întinse
mâna Mamei şi o ajut s se scoale. Stând fa -n fa , una
lâng alta, cele dou femei se privir în ochi cu o lic rire de
în elegere şi simpatie. Mama d du cu blânde e din cap ca
pentru a spune: „Asta va ajuta, Agnes. A fost minunat!” O
via nou p rea a le însufle i pe amândou . Aceast
m rturisire a tuturor n dejdilor, temerilor şi dorin elor lor în
fa a cerurilor necunoscute, a Fiin ei Supreme, atotştiutoare
şi atotputernice, le d ruia încredere, le mângâia şi le înt rea.
Erau sigure acum c totul va merge bine cu Matthew, iar
când Mama, reconfortat şi înviorat , se preg ti, în sfârşit,
s plece, schimbar între ele o privire în care se citea bucuria
fa de dulcea şi tainica lor apropiere. Îmbr işându-se apoi
cu dragoste şi c ldur , se desp r ir .

Pe la mijlocul lui martie, pr v lia goal de lâng aceea a

lui Brodie deveni centrul unei activit i febrile. Înainte, când
acest local pustiu şi s r c cios, care contrasta nepl cut cu
distinc ia magazinului s u, fusese un ghimpe permanent în
ochii lui Brodie, acesta îl privise cu dezgust şi dispre . Dar,
îndat dup ce aflase de la Dron despre vânzarea localului,
el începuse s -l considere cu o aversiune mult mai
pronun at şi de alt natur . De câte ori intra sau ieşea din
pr v lia lui, furişa spre cl direa pustie şi ruinat o privire
rapid , ca şi cum s-ar fi temut s fie observat, dar
duşm noas , de parc-ar fi vrut s -şi descarce asupra ei tot
paraponul. Cele dou vitrine deşarte îi deveniser odioase; şi
în fiecare diminea când sosea, plin de team , dar şi de
speran a de a recunoaşte semne v dite c noua societate era
pe punctul s se instaleze, el sim ea o poft nest pânit de a
arunca cu întreaga lui for un bolovan, spre a le face
nd ri. Cum o s pt mân trecu f r ca nimic s se

253
întâmple, aceast întârziere îl umplu de mânie – se preg tise
doar atât de bine în vederea luptei! – f cându-l s se întrebe
dac totul nu era în fond decât o viclean inven ie a lui Dron,
menit s -l scoat din s rite. O zi întreag el fusese convins
c pr v lia nu fusese vândut şi, în tot acest timp, se
umflase triumf tor în pene. Îndat dup aceea îns , un
scurt anun din Monitorul Levenfordului, care anun a laconic
c Societatea Mungo va deschide la începutul lunii aprilie o
nou sucursal pe High Street nr. 62 şi c detalii complete
vor fi date în num rul din s pt mân urm toare, îi nimici
aceast trec toare iluzie; şi astfel conflictul dintre el şi
pr v lia pustie, iscat doar de mintea bolnav a lui Brodie, se
redeschise cu şi mai mare îndârjire.
Scurt timp dup apari ia acestui preten ios anun în
Monitor, Brodie v zuse intrând în pr v lia sa un personaj
sclivisit şi manierat, care, cu un surâs amabil, dar totuşi
distant, îi d duse cartea lui de vizit spre a se prezenta.
— Domnule Brodie, spuse el întinzându-i binevoitor
mâna, sunt, dup cum vede i, directorul regional al
Societ ii Mungo de p l rii şi tricotaje. Aş dori s fim
prieteni.
Brodie înm rmuri, dar afar de faptul c nu lu în seam
mâna întins , nu-şi manifest prin nimic sentimentele şi nu
se ab tu de la atitudinea lui obişnuit .
— Asta e tot ce dori i? întreb brusc.
— În eleg prea bine sentimentele dumneavoastr , relu
cel lalt. Ne privi i de pe acum ca duşmani. Dar nu-i chiar
aşa. Deşi suntem într-un sens concuren i, am constatat c
este adesea spre avantajul reciproc a dou întreprinderi de
acelaşi fel, ca a dumneavoastr şi a noastr , ca ele s fie
situate al turi.
— Nu mai spune! zise Brodie ironic, pe când cel lalt f cu o
pauz teatral , dup care, necunoscându-şi omul şi
nedându-şi seama de simptomele mâniei ce începea s
fiarb în el, continu cu volubilitate: Da, aşa e, domnule
Brodie. Am g sit c aceast combina ie atrage mai mult
public în partea respectiv a oraşului şi stimuleaz

254
cump r turile, ceea ce, fireşte, este în avantajul ambelor
magazine. Înmul im vânz rile şi împ r im beneficiile. Iat
aritmetica noastr , încheie el, în cuvinte bine ticluite dup
socoteala lui.
Brodie îi arunc o privire glacial .
— Ia mai sl beşte-m cu afurisitele astea de minciuni!
spuse el cu brutalitate. S nu- i închipui c ai s m
îmbrobodeşti cu ele, şi te rog s nu pomeneşti de nego ul
meu la un loc cu taraba dumitale de boarfe. A i venit s -mi
fura i clientela, dar am s v tratez ca pe nişte borfaşi
ordinari.
— Cred c nu vorbi i serios, zise cel lalt zâmbind.
Reprezint o firm onorabil ; avem sucursale peste tot, nu
suntem borfaşi. Filiala de aici am s-o deschid chiar eu şi aş
dori s mergem mân -n mân . Cât despre dumneavoastr –
ad ug el pe un ton m gulitor –, v asigur c nu ar ta i ca
un om care s nu fie în stare a-şi da seama de utilitatea
colabor rii.
— Nu-mi vorbi de blestemata dumitale de colaborare!
strig Brodie. Dac aşa se cheam la dumneata s furi
clientela altuia.
— Sper c nu vre i s spune i c ave i dreptul de a
monopoliza comer ul de p l rii în acest oraş, r spunse
cel lalt, cu oarecare indignare.
— Nu-mi pas de drept, dar am puterea; şi- i spun una şi
bun : am s v zdrobesc! Îşi umfl bicepsul lui enorm cu un
gest semnificativ. Am s v fac praf!
— Astea-s copil rii, domnule Brodie! Colaborarea e
totdeauna mai bun decât concuren a. Dar, desigur, dac
prefera i r zboiul – zise el cu un gest de regret – dispunem de
destule mijloace. Ne-am v zut şi alt dat sili i, în
împrejur ri similare, s ne reducem pre urile, şi nu ne e
greu s-o facem din nou.
Brodie arunc o privire dispre uitoare pe cartea de vizit
pe care o inea ghemuit în mân :
— I-ascuit , mister… cum i-o fi zicând… vorbeşti ca un
roman foileton. Nu am de gând s -mi reduc pre urile nici cu

255
o l scaie, spuse el r spicat. Clientela e a mea, asta-i tot, şi
nu sunt omul care s-o piard .
— În eleg, accept cel lalt t ios, ine i cu tot dinadinsul
s ne declara i r zboi.
— Pe legea mea, tun Brodie, iat singurul cuvânt
adev rat pe care l-ai spus şi sper c e şi ultimul!
La aceast invita ie ce nu l sa loc îndoielii, cel lalt îi
întoarse spatele şi ieşi liniştit din pr v lie. În ziua urm toare
– la 15 martie – o echip de meseriaşi sosi în localul de
al turi.
Lucrau acum, şi-l iritau îngrozitor prin zgomotul lor, prin
fiecare din loviturile de ciocan care i se înfigeau, cu o
monotonie exasperant , în creier. Chiar şi în intervalele de
linişte, prezen a lor îl tulbura; aştepta mereu s reînceap
cioc niturile acelea ritmate, iar când se porneau din nou,
pulsul îi b tea amenin tor, în tact cu ele. Când scâr âitul
fer straielor p trundea prin zidul desp r itor, Brodie se
crispa, ca şi cum ele i-ar fi t iat propriile lui oase, iar la
sunetul metalic al d l ilor pe piatr îşi încrunta sprâncenele
ca şi cum i-ar fi s pat pe frunte, între ochi, o brazd adânc ,
vertical , de ur .
Renovau pr v lia de sus pân jos. Oamenii lucrau repede,
şi în graba lor de a-şi duce cât mai curând la cap t treaba,
f ceau ore suplimentare; plata de salarii duble nu p rea s
joace niciun rol pentru Societatea Mungo! Pân la sfârşitul
s pt mânii, ei scoseser vechile vitrine, portalul, rafturile
şubrezite şi tejgheaua, toate r m şi ele jalnice ale unor
vremi apuse, iar acum fa ada dezgolit rânjea la Brodie ca o
masc : deschiz turile ferestrelor erau orbitele ei f r vedere,
iar portalul gol, gura ei c scat şi ştirb . Pe urm , ipsosarii
şi zugravii îşi unir eforturile cu ale zidarilor şi dulgherilor,
schimbând vizibil, zi de zi, prin ostenelile şi iscusin a lor,
întregul aspect al construc iei. Brodie urm rea cu ur toate
fazele acestor prefaceri, înglobându-i în aversiunea lui
crescând împotriva cl dirii transformate şi pe aceşti
muncitori care, prin râvna lor, o reconstruiau cu atâta
pricepere, admirabil, f când din ea cel mai frumos şi mai

256
modern magazin din tot oraşul. Odat , când unul din ei
intr în pr v lia lui Brodie şi, ducându-şi mâna la şapc ,
întreb politicos dac i-ar da voie s ia o g leat de ap ca s
fac un ceai pentru el şi tovar şii lui din cl direa de al turi,
întrucât conducta lor fusese vremelnic întrerupt , Brodie îl
d duse afar pe acest om uimit. „Ap ! mârâise el. Ai nevoie
de ap şi îndr zneşti s -mi ceri mie acest serviciu? Nu- i dau
nimic! De-aş şti c toat banda voastr se perpeleşte în iad şi
tot n-aş pune nicio pic tur pe limba vreunuia dintre voi!
Ieşi afar !”
Dar animozitatea lui nu avea niciun efect asupra
activit ii lor, ba nu f cea – aşa cel pu in i se p rea – decât
s -i stimuleze. Vedea cu ciud cum geamuri groase şi
sclipitoare de cristal, de o transparen verzuie, erau aşezate
la vitrine, cum rafturi elegante ap reau peste noapte ca
ciupercile, cum o firm cu inscrip ie artistic decorat se ivi
str lucitoare. În sfârşit, ca o culme a mârş viei, un uriaş
model de joben, somptuos poleit, fu atârnat în toiul zilei, sub
ochii lui, deasupra intr rii, unde se b l b nea vesel la
fiecare adiere de vânt.
În aceast perioad , comportarea lui Brodie fa de lumea
din oraş nu tr d , în general, nimic din emo iile lui
în buşite. Ar ta, în afar , doar o indiferen calm , c ci
mândria lui îl oprea de a vorbi. Fa de cunoştin ele sale,
afişa un profund dispre pentru noua firm , iar la Clubul
filosofic întâmpina glumele veninoase ale lui Grierson cu un
aer de superioar nep sare.
Opinia general era c Brodie avea s ias , f r îndoial ,
victorios din lupta împotriva cotropitorilor.
— Nu le dau mai mult decât şase luni pân când Brodie îi
va izgoni, spuse senten ios, într-o sear , primarul Gordon,
în absen a acestuia, în fa a unui grup select de membri ai
clubului. E un adversar al naibii de primejdios. Ar fi în stare,
pe cuvântul meu, s aşeze o înc rc tur de praf de puşc
sub noua şi frumoasa pr v lie.
— Ar fi o treab cam riscant pentru un om cu firea lui
n b d ioas , interveni Grierson.

257
 — O s -i m nânce frip i! ripost primarul. James Brodie
sta îmi impune. Nu cunosc niciun om pe lumea asta care s
fi fost în stare s îndure ca el teribila ruşine şi scandalul cu
fiic -sa, f r s clipeasc m car din ochi sau s lase o dat
capul în jos. E un adev rat diavol când a luat o hot râre.
— Nu sunt atât de sigur, domnule primar; nu, nu sunt
atât de sigur, spuse cel lalt cu glas t r g nat c tocmai
înd r tnicia lui nu-i va z d rnici planurile, c ci e atât de
înc p ânat, încât ar putea s fac de ruşine şi pe un catâr.
Afar de asta, domnule primar, este atât de plin de el, încât
lumea, da, chiar şi nobilii de la ar , care-l pl ceau pe
vremuri, au început s se sature de el. Ifosele lui sunt
întocmai ca somnul: o buc ic e bun , dar dac i-e servit
în fiecare zi, domnule, ajungi s - i fie scârb de el.
V zând c lumea se ocup de dânsul şi observând c
tonul comentariilor era mai degrab favorabil, Brodie începu
s aib sentimentul c opinia public îl încuraja,
recunoscând în el pe un ap r tor al vechilor şi solidelor
tradi ii ale oraşului împotriva invaziei modernismului ieftin
şi de prost-gust. Îşi d du din ce în ce mai mult aere de dandi,
îşi comand dou costume din cea mai fin şi mai scump
stof , îşi cump r de la bijutierul de la R scruce un elegant
ac de cravat cu un opal, purtându-l acum în locul simplei
sale potcoave de aur. Noul ac fu imediat remarcat de colegii
de la club, care şi-l trecur cu admira ie din mân în mân .
— E o piatr frumoas … deşi nu m pricep, chicoti
Grierson. Sper c nu te-ai ruinat cump rând-o.
— Nu judeca economiile mele dup ale dumitale, ripost
Brodie cu asprime. Ştiu foarte bine ce pot s -mi permit.
— Vai de mine! Cum m-aş încumeta? Î i cheltuieşti banii
cu atâta uşurin , încât trebuie s -i ai cu carul. Garantez c
ai pus deoparte un morman de bani pentru zile negre, sâsâi
Grierson, aruncându-i lui Brodie o privire ironic .
— Se spune c opalul aduce nenoroc, cobi Paxton. Sora
nevesti-mii a avut un inel de opal, care i-a atras o mul ime de
ghinioane. Chiar în luna când l-a c p tat a c zut,
r nindu-se foarte grav.

258
 — Mie n-o s mi se întâmple aşa ceva, ripost Brodie
brutal.
— Dar nu i-e fric s -l por i? insist Paxton.
Brodie îl privi în ochi.
— Omule, spuse el r spicat, ar trebui s ştii c nu mi-e
fric de nimic pe lumea asta.
Lucru ciudat: cu toate c acorda cea mai scrupuloas
aten ie inutei şi înf iş rii persoanei sale, nu-i trecea
nicidecum prin gând s înfrumuse eze aspectul mizer al
magazinului s u, ci p rea s -şi fac o glorie din p strarea
neschimbat a st rii lui de d r p nare care, în ultimul timp,
se accentuase. Când Perry, care nu încetase de a arunca
priviri invidioase asupra orbitoarelor splendori ale cl dirii
vecine, f cuse o remarc despre acest contrast şi sugerase
cu timiditate c o mic zugr veal ar prinde bine exteriorului
pr v liei, Brodie r spunsese vehement: „Nici nu m gândesc
la una ca asta! Cine vrea s -şi cumpere p l ria într-o
panoram b l at n-are decât. sta îns e un magazin
pentru gentlemani şi am s -l p strez aşa cum e.” În aceast
atitudine, aştepta primul atac al inamicului.
Când ultimele lucr ri de renovare şi amenajare fur
terminate, ziua deschiderii întreprinderii rivale sosi în sfârşit
Progrese uimitoare fuseser f cute în cursul ultimei
s pt mâni din martie, iar o coloan întreag din Monitor
anun ase pentru 1 aprilie inaugurarea noului magazin. În
spatele perdelelor groase, de culoare verde, şi al obloanelor
de la uş , o atmosfer de mister domnise în tot cursul zilei
din ajun şi prin acest v l directorul regional al societ ii,
care fusese delegat s conduc în primele luni sucursala,
putuse fi z rit agintându-se neîncetat, ca o umbr ce
simboliza tainicele preg tiri. Tactica v dit a Societ ii
Mungo era de a ului Levenfordul prin revelarea brusc a
fastului ei orbitor; perdelele vitrinelor aveau s fie date în
l turi şi întregul oraş va r mâne cu gura c scat în fa a
minunatei privelişti. Acestea erau, cel pu in, gândurile
ironice ale lui Brodie, când ieşi din cas în ziua de 1 aprilie,
la ora 9 şi 30 precis, nicio secund mai devreme sau mai

259
târziu. Se îndrept , exact ca de obicei, spre magazinul s u.
Trecând pe High Street, cu un calm des vârşit, p rea – cu
toate c în aerul lui era poate o nuan de exagerare – omul
cel mai pu in tulburat din Levenford. Reflec iile sale
sarcastice îi m guleau vanitatea şi înt reau neclintita lui
încredere în sine, în buşind vaga nelinişte care-i fluturase
câteva zile prin minte. Acum, c nesuferita perioad de
aşteptare se sfârşise şi c lupta începea efectiv, el redevenea
st pân pe soarta lui, iar atitudinea lui p rea s spun :
„L sa i pe mine! Am aşteptat momentul sta. Şi acum, c
sunte i gata s v m sura i cu mine, sunt, v asigur, gata şi
eu s m m sor cu voi!” Adora lupta. Pe lâng aceasta, se
sim ea stimulat în combativitatea lui de ideea c focul
b t liei avea s -i smulg cugetul din sumbra stare de
deprimare în care îl cufundase lovitura dat nu demult
mândriei sale familiale. Inima îi tres lta de pe acum de
pl cerea luptei. Le va ar ta, îşi spunea el, din ce stofa e f cut
James Brodie, avea s dovedeasc din nou oraşului t ria ce
zace în el, s ridice, prin zdrobitoarea înfrângere a acestor
parveni i de Mungo, prestigiul s u în ochii concet enilor s i
la un nivel şi mai înalt. Cu spatele drept, cu pieptul bombat,
cu bastonul pe um r – fandoseal sfid toare pe care nu şi-o
permisese în ultimele luni – str b tea încrez tor strada.
Ajungând în dreptul noului magazin, constat c , în
sfârşit, acesta fusese deschis. Un om mai pu in însemnat
s-ar fi m rginit, de bun seam , s examineze vitrinele mai
pe furiş, tr gând, în trecere, cu coada ochiului spre ele, dar
acest fel de a spiona nu era în firea lui Brodie; se opri
ostentativ în mijlocul trotuarului, cu picioarele dep rtate şi
proptite solid, cu capul lui masiv dat pe spate, cu bastonul
mereu pe um r, privind sardonic la tabloul oferit de cele
dou vitrine din fa a lui. Un zâmbet demonstrativ i se întinse
peste fa , apoi un hohot de râs îl scutur . Întreaga lui
atitudine exprima încântarea fa de constatarea c întregul
spectacol era înc mai stupid şi mai ip tor decât îndr znise
s spere, mai caraghios decât şi-l închipuise în cele mai
nes buite pl smuiri. Unul din galantare era în esat de sus

260
pân jos cu p l rii de toate formele, genurile şi stilurile
imaginabile, ridicându-se în trepte succesive printre şiruri
de cravate şi buchete înfoiate de batiste colorate, împodobite
la intervale gra ioase cu ghirlande de şosete şi ciorapi şi
înfrumuse ate printr-un aranjament de m nuşi, dispuse ca
frunzele de ferig , cu degete moi, dar totuşi întinse cu
amabilitate. Faptul c aceast etalare cuceritor de artistic
nu urm rea un simplu scop decorativ, era indicat limpede,
dar cu tact, de mica etichet prins de fiecare articol şi pe
care, sub ini ialele M.P. & T. Era marcat cu cifre roşii pre ul
respectiv. Cu toate c vedea acest tablou pestri , privirea
amuzat a lui Brodie fu atras mai ales de cealalt vitrin ,
c ci acolo ochii s i plini de dispre descoperir o
neînchipuit noutate: dou manechine de cear ! De
necrezut, dar totuşi adev rat: un gentleman cu un ten
minunat şi o inut impecabil privea cu încremenit
duioşie spre silueta unui b ie el care, judecând dup
culoarea deschis a pielii lui, dup ochii mari, albaştri şi
surâsul inocent era, f r îndoial , fiul model al acestui tat
model. St teau acolo, întinzând cu un gest delicat câte o
mân , tat l pe cea drept , iar fiul pe cea stâng , voind parc
s spun : „Iat -ne! Uita i-v la noi! Ne afl m aici ca s ne
admira i.”
Îmbr c mintea lor era f r cusur şi ochii lui Brodie se
plimbau de la cuta pantalonilor la splendoarea cravatelor, la
luciul gulerelor scrobite, la albul imaculat al batistelor, al
c ror col ieşea din buzunarul hainelor, la nuan ele fine ale
şosetelor şi ciorapilor pân la p l ria tare, cu borul arcuit de
pe capul tat lui şi la cocheta beret de pe creştetul odraslei
sale, oprindu-se în cele din urm la cartonul alb, care purta
inscrip ia tip rit : „Îmbr cat de Societatea M.P. & T. –
îng dui i-ne s facem acelaşi lucru pentru dumneavoastr .”
„Manechine! morm i Brodie. sta nu-i magazin de p l rii,
e un panoptic.” Aceste figuri îi ap reau ca o fars
nemaipomenit , c ci aşa ceva nu se mai v zuse niciodat la
Levenford. E adev rat c se zvonise de curând c asemenea
inova ii ap ruser în marile magazine din Glasgow, dar

261
Brodie era de p rere c aceste caraghioslâcuri aveau s
ajung în scurt timp un obiect de batjocur pentru tot
oraşul.
Pe când st ruia în aceast contemplare arogant , un om
ieşi din magazin inând în mân un pachet învelit cu hârtie
cafenie. Îndat , rânjetul lui Brodie încremeni şi o team
umilitoare îi str punse inima ca o lovitur de cu it.
Începuser , aşadar, s fac afaceri! Nu-l mai v zuse
niciodat pe acest om şi încerc s se linişteasc ,
spunându-şi c , dup toate probabilit ile, nu era decât un
meseriaş, care terminase o lucrare întârziat sau îşi luase
sculele uitate acolo; totuşi, ambalajul îngrijit al pachetului îi
trezea b nuiala şi-l tulbura adânc. Cu un aer mai pu in
arogant, se desprinse din loc şi intr în propria sa pr v lie.
Inevitabilul Perry se afla acolo, aşteptându-l. Mersul
evenimentelor îl împingea în diminea a aceea s se arate şi
mai respectuos şi supus, nutrind, poate, în cugetul lui, vaga
speran c , în prezen a acestor noi concuren i, va avea
prilejul de a ar ta patronului s u ceva din valoarea lui real
şi de a-şi vedea împlinite, în oarecare m sur , n dejdile sale
cele mai scumpe.
— Bun diminea a, domnule Brodie, s tr i i.
Pentru aceast ocazie special , Perry îşi preg tise o vorb
de duh pe care, în ce-l privea, o considera ingenioas şi
amuzant . Adunându-şi tot curajul, se încumet s o
serveasc lui Brodie:
— Azi e întâi aprilie, patroane, spuse el agitat. În elege i,
desigur, unde vreau s ajung, de vreme ce ia – îi desemna
totdeauna pe noii vecini în acest fel – au deschis tocmai în
ziua p c lelilor.
— Nu, mârâi Brodie, privindu-l moroc nos pe sub
sprâncene, dar spune tu, care eşti aşa deştept!
— Ei bine, tot oraşul spune c o s le trage i o cacealma de
întâi aprilie, domnule Brodie, îng im Perry. Şi v zând
efectul produs de cuvintele sale, chicoti cu supunere,
strâmbându-se apoi de mul umire, c ci Brodie râsese scurt,
încântat de ideea ce st tea la baza acestei remarce

262
m gulitoare, dar, lucru pe care nu-l b nuia, complet
inventate de Perry, anume c întregul oraş îşi manifesta
admira ia pentru el. Strânse încet pumnul lui enorm.
— Da, am s le joc o fest ! Am s le scurtez nasul, am s le
iau piuitul! Nu-şi dau seama înc de cine s-au legat, dar, nu
te teme, au s afle repede!
Cum anume, nu ştia nici el, dar în clipa aceea, cu toate c
nu avea în cap nici urma unei tactici precise, încrederea lui
în capacitatea sa de a-şi zdrobi adversarii era nem rginit .
— Ai v zut p puşile din vitrin ? întreb el distrat.
— O! Da, domnule Brodie! E o idee luat din marile
magazine. Destul de original , desigur, şi foarte modern .
În entuziasmul lui fa de succesul s u în arta
conversa iei, era destul de optimist ca s spere c „şeful” ar
putea s comande pe loc vreo dou din aceste curioase
modele. Ochii îi luceau de bucurie, dar în fa a fulgerelor din
privirea lui Brodie, fu nevoit s -i lase în jos, dându-şi seama
c , de ast dat , nu o nimerise prea bine.
— Moderne, zici? E o panoram de bâlci. O s se adune
lumea în fa a blestematului lor de geam.
— Dar, patroane, risc Perry cu timiditate, oare lucrul
sta nu-i de dorit? Dac faci oamenii s se adune afar , e
probabil c ei au s intre şi în magazin. E un fel de reclam .
Brodie se uit la el, neîn elegând, apoi mârâi furios:
— Ce, ai înnebunit şi tu, de te-a apucat dorul s vezi toat
gloata de nesp la i sp rgându-mi uşa? Scoate- i g rg unii
din cap, b iete, dac ii la pielea ta!
Perry îl privi cu umilin , observând sfios:
— Aduce, totuşi, ap la moar , patroane. C utând apoi
un teren mai sigur, se gr bi s adauge: V d c ia se ocup
şi de tot felul de articole de îmbr c minte.
Brodie d du îmbufnat din cap.
— Nu sunte i de p rere, patroane, c ar fi nimerit s v
extinde i comer ul la câteva articole de galanterie, s zicem:
câte un cordon, câte o pereche elegant de m nuşi? Distins
lucru, o pereche frumoas de m nuşi!
Perry avea un ton aproape rug tor, pân într-atât era de

263
agitat de clocotul ideilor sale refulate. Dar aceste propuneri
str lucite r sunau în gol. Brodie nu-i d dea nicio aten ie.
St tea nemişcat în mijlocul pr v liei, meditând sub un
impuls neobişnuit de autoanaliz , asupra ciudatei sale
abateri de la rutina zilnic . De ce – se întreba el – îşi pierdea
vremea în pr v lie, în loc s intre, ca de obicei, în birou, cu
suveran indiferen ? Bineîn eles c avea s -i zdrobeasc pe
cei de al turi, dar putea el atinge acest el stând liniştit la
masa lui de lucru şi încercând s citeasc ziarul Glasgow
Herald? Sim ea c trebuie s fac ceva, s adopte o linie
precis de conduit ; dar în timp ce se agita prin pr v lie,
stingherit de lipsa de deprindere, mintea lui înceat nu-i
oferea nicio idee practic pentru ac iunea energic la care
visa. A, s fi avut putin a s foloseasc , în aceast
împrejurare, formidabila lui putere fizic , ar fi muncit pân
când sudoarea ar fi curs de pe el, pân când încheieturile
i-ar fi trosnit de violen a efortului; ar fi cuprins cu bra ele
stâlpii de sprijin ai magazinului duşman, smulgându-i din
r d cini şi f când ca întreaga cl dire s se n ruie peste
capul lui; dar conştiin a vag a inutilit ii for ei brutale miji
în mintea lui, f cându-l s sufere amarnic.
În acel moment, o femeie de condi ie modest intr în
pr v lie inând de mân un copil de vreo şase ani. Se adres
lui Perry, care o întâmpin cu polite e.
— Aş vrea o şapc pentru b ie elul meu. O s mearg la
şcoal s pt mâna viitoare, spuse ea.
Perry o privi radios.
— Desigur, doamn ! Ce v pot ar ta pentru domnişorul
sta?
Deodat , Brodie sim i un straniu impuls, o s lbatic
pornire de a reac iona împotriva detestabilei lui concuren e
şi, cu toate c aceast client apar inea v dit p turii de jos şi
era din categoria pe care el o l sa totdeauna pe mâna
vânz torului s u, nu se putu re ine şi se apropie.
— Las c m ocup eu de asta, spuse pe un ton aspru, ce
suna ireal.
Femeia se uit la el cu timiditate şi, cuprins de o team

264
instinctiv în fa a lui, îşi pierdu pu ina ei siguran ; nu mai
era o doamn care alege şi pl teşte o şapc spre a-şi lansa
b iatul în marea aventur a şcolii, acest prim pas pe calea
misterioas a vie ii, ci doar o modest şi s rac so ie de
muncitor.
— Ultima dat m-a servit acest tân r, şopti ea cu şov ial ,
ar tându-l pe Perry. Am mai fost aici anul trecut şi am
r mas foarte mul umit de el.
B ie elul sim i îndat stinghereala maic -sii şi, speriat la
rândul lui de enormul şi sumbrul personaj ce se apleca
asupra lui, îşi ascunse obrazul în fusta mamei sale şi începu
s scânceasc :
— M mico! M mico! Hai s plec m! Nu vreau s mai stau
aici! Vreau acas !
— Ispr veşte cu miorl iala! Taci! M auzi?
Biata femeie, ruşinat la culme, st tea încurcat şi
nehot rât , în timp ce copilul continua s geam şi s se
v ic reasc , îngropându-şi capul în cutele rochiei maic -sii
şi ag ându-se cu dezn dejde de dânsa. Femeia îl scutura,
dar cu cât îl zgâl âia, cu atât el urla mai tare; se înroşi la fa
de ruşine şi necaz, gata s izbucneasc în plâns şi ea. „N-ar
putea fiorosul sta de Brodie sa ne lase în pace? Vrem o
şapc pentru b iat, nu pe el!” îşi spuse furioas , luând
copilul în bra e. Apoi declar , jenat :
— E mai bine s revin alt dat . E un copil r u. Am s m
întorc când o s ştie s se poarte.
În timp ce, pentru a salva aparen ele, aducea aceast fals
învinuire copilului ei, instinctul matern îi spunea c n-avea
s se întoarc niciodat . Era gata s plece şi ar fi disp rut,
probabil, pentru totdeauna, dac Perry n-ar fi încercat din
fundul pr v liei, s sugereze, pe un ton sc zut şi plin de
tact:
— Poate c o bomboan …?
Şi dintr-o cutie ascuns într-un sertar, scoase cu dib cie
o pastil mare de ment , inând-o între degetul mare şi
ar t tor şi întinzând-o în chip ademenitor. Copilul încet
imediat s plâng şi, ridicându-şi pe jum tate capul de pe

265
pieptul mamei sale, îndrept o privire înl crimat şi
iscoditoare spre bomboan . În fa a acestui semn de
încredere, mama se opri, uitându-se întreb toare la copil.
— O vrei?
Cu un ultim sughi convulsiv, b ie elul d du afirmativ din
cap, întinzând o l bu avid spre Peny. Se întoarser . Într-o
clip , bomboana umfl falcu a umed a copilului şi, pacea
fiind acum restabilit , Perry continu s -l linişteasc , s o
m guleasc pe mam , s se gudure pe lâng amândoi, pân
când importanta tranzac ie – c ci reuşise s -i fac s o
considere ca atare – fu încheiat spre deplina lor mul umire.
Când plecar , Perry îi conduse pân la uş , cu aceeaşi
neistovit polite e, primind pe creştetul lui, înclinat cu
modestie, privirea recunosc toare a mamei, în vreme ce
Brodie, care se retr sese ursuz în fundul pr v liei, îi privea
cu ochii întuneca i.
Perry se întoarse frecându-şi mâinile cu satisfac ie. Acest
tân r ciudat îşi întemeia încrederea în sine pe capacit i
imaginare, nesocotind cu totul realele sale calit i de
promptitudine şi intui ie. Cu toate c înregistrase un
adev rat triumf de tact şi diploma ie, nu sim ea decât umila
mul umire de a-i fi p strat un client lui Brodie, chiar sub
augusta privire a acestuia. Îşi ridic respectuos privirea,
când st pânul s u, urcându-se încruntat în birou, se
m rgini s spun :
— Nu ştiam c d ruim bomboane împreun cu p l riile
noastre.
Ziua început astfel îşi dep na neab tut orele, dar Brodie
st tea închis în biroul lui, adâncit în gânduri. Umbre treceau
peste obrazul lui sever ca norii peste fa a sumbr a unui
munte. Suferea. Cu toat voin a lui de fier, nu se putea
împiedica de a trage cu urechea la fiecare zgomot, de a pândi
încetinirea treptat a paşilor ce se apropiau de pr v lia lui,
de a analiza cele mai slabe sunete ce veneau de afar , voind
parc s deosebeasc intrarea unui client de paşii lui Perry,
care-şi f cea neîncetat de lucru; ast zi îns , deşi nu le
urm rise niciodat pân atunci în mod conştient, aceste

266
sunete i se p reau rare şi pu in promi toare. Soarele îşi
arunca razele prin fereastr asupra lui, noroaiele
dezghe ului, care urmase gerului îndelungat, disp ruser cu
totul, iar vremea era uscat şi cald , astfel încât, în acest
început de prim var , str zile – o ştia prea bine – aveau s se
umple de lume vesel , plin de via , dând cu aviditate
n val în pr v lie. Şi, totuşi, niciun ecou de glasuri
întreb toare nu întrerupsese t cerea de afar .
Zidul desp r itor p rea s se topeasc sub privirile lui,
l sând s se vad c o intens şi fructuoas activitate se
desf şura în pr v lia de al turi. Era o reac ie fa de
încrederea sa batjocoritoare din diminea a aceea, avea acum
viziunea morbid a unei mul imi nesfârşite de oameni, ce se
înghionteau în dorin a lor p timaş de a cump ra. Îşi muşc
s lbatic buzele şi ridic de jos ziarul pe care-l aruncase,
silindu-se s -l citeasc ; dup câteva clipe îns , se surprinse
din nou uitându-se n ucit la peretele din fa a lui, de parc-ar
fi fost hipnotizat.
Îşi amintea cu melancolie cât de pl cut fusese odinioar
pentru el s stea r sturnat în fotoliu – c ci ce altceva f cuse?
– aruncând prin uşa întredeschis o privire de st pân
asupra lui Perry şi a celor ce p trundeau în domeniul lui.
Treburile m runte ale pr v liei erau în întregime l sate pe
seama lui Perry, care f cea totul dup indica iile sale
moroc noase; el, Brodie, nu. Se mai suise pe scara din
magazin, nu mai întinsese mâna spre rafturi şi nu mai
f cuse vreun pachet de nu mai ştia cât vreme. Nu d dea
nicio aten ie celor mai mul i dintre clien i; pentru unii din ei
cobora alene în pr v lie, în timp ce Perry îi servea, dând
distant din cap, lua în mân p l ria din cutie, îşi petrecea
degetele peste fibrele fetrului sau îndoia borul într-un gest
de trufaş apreciere a m rfii sale, rostind cu un aer superior:
„Pute i s-o lua i sau s-o l sa i, dar nu ve i g si nic ieri una
mai bun ”. Numai câtorva dintre ei, care apar ineau celor
mai distinse familii ale comitatului, le acorda o aten ie mai
deosebit şi favoarea de a-i servi personal.
Ce minunat fusese pe atunci certitudinea c lumea e

267
obligat s vin la el, c ci, în orbirea lui autocratic , nu-şi
d duse niciodat seama c lipsa de concuren , neputin a
alegerii era aceea care-i f cea pe mul i s intre în pr v lia
lui, c necesitatea îi sus inea comer ul; acum îns , şezând
stingher acolo, începea s în eleag cu durere c ,
deocamdat cel pu in, se sfârşise cu monopolul lui. Totuşi,
era ferm decis s nu-şi schimbe atitudinea; dac pân
atunci nu avusese nevoie s alerge dup clien i, s le solicite
mizerabilul lor sprijin, nu se va l sa nici acum constrâns s-o
fac ; nu alergase dup nimeni de când tr ia şi se jura
solemn c nu avea niciodat s se înjoseasc pân
într-acolo.
Vremea începuturilor sale la Levenford, atât de
îndep rtat , încât aproape c o uitase, îi reveni în memorie
ca într-o cea ; dar prin acest v l se vedea ca un om ce nu
cerşise favoruri, nu se ploconise în fa a nim nui şi nu
linguşise pe nimeni. Deşi nu-l avusese pe atunci pe lâng el
pe Perry, fusese drept şi cinstit, şi hot rât, muncise din greu
şi nu ceruse nimic nim nui. Şi reuşise, îi creştea inima de
mândrie în timp ce-şi amintea c însemn tatea şi prestigiul
s u sporiser treptat, cum ajunsese s fie recunoscut de
Consiliul comunal, cum fusese ales membru al Clubului
filosofic, cum concepuse încetul cu încetul planurile casei
sale şi o cl dise şi cum de la aceast dat situa ia lui se
schimbase pe nesim ite, pân când ajunsese la acea pozi ie
unic , distinct şi notabil , pe care o de inea acum în oraş.
Datora – îşi spunea el – sângelui ales ce-i curgea în vine
faptul de a fi atins, în ciuda piedicilor care-i st tuser în cale
în tinere e, locul de cinste ce i se cuvenea, acestui sânge al
str moşilor s i care – ca la un cal de ras – avea s se afirme
totdeauna şi nu avea s -l mint nici de ast dat .
Cuprins de mânie în fa a situa iei nedrepte în care se
vedea pus, s ri în sus. „S încerce numai s mi-l ia! strig el,
ridicându-şi pumnul. S vin cu to ii şi am s -i şterg de pe
fa a p mântului, aşa cum nimicesc pe to i cei care mi se
împotrivesc. A fost o creang putred pe arborele meu de
familie şi am retezat-o. Am s zdrobesc pe oricine mi se pune

268
în cale. Sunt James Brodie şi nu-mi pas de nimeni şi de
nimic! S încerce numai s m stinghereasc , s -mi fure
clientela, s -mi ia tot ce am; s-o fac ! Orice s-ar întâmpla,
rămân cel ce sunt!”
C zu din nou în fotoliu, f r a-şi da seama c se ridicase,
c urlase la pere i, ci ag ându-se numai cu s lbatic
satisfac ie de acest gând. Era cel ce era – James Brodie – şi
nimeni afar de dânsul nu în elegea, nu era în stare s
priceap vreodat imensa mângâiere, îmb rb t toarea
mândrie pe care acest sentiment i le d ruia. Gândurile lui
zburar departe de am r ciunile prezente, spre un inut de
visuri şi aspira ii exaltate; şi, inându-şi capul în piept, el se
pierdu în sublima contemplare a unor zile viitoare când, f r
a întâmpina vreo împotrivire, avea s dea frâu liber
dorin elor nest pânite ale orgoliului s u, potolindu-şi pân
la satura ie nem rginita poft de m rire şi onoruri.
În cele din urm scoase un oftat şi, asemenea unui om ce
se trezeşte dintr-o narcoz , clipi din ochi şi se scutur .
Uitându-se la ceas, observ tres rind c sfârşitul zilei şi al
izol rii sale voluntare se apropia. Se ridic încet, c sc
zgomotos, îşi dezmor i oasele şi, alungându-şi de pe fa
toate urmele dulcii sale vis ri, îşi refacu o masc de rigid şi
dur indiferen şi trecu în pr v lie spre a controla, potrivit
obiceiului s u, încas rile zilei. Aceasta era totdeauna pentru
el o pl cut îndatorire, pe care o îndeplinea cu aristocratic
demnitate, dându-şi aerul unui senior feudal, ce-şi primeşte
tributul din partea vasalului s u. Perry avea totdeauna o
gr mad de piese str lucitoare de argint, adesea câteva
monede sclipitoare de aur şi uneori o bancnot foşnitoare de
cinci lire, care-şi luau diurnul spre buzunarul adânc din
spate al pantalonului st pânului s u; acestea fiind f cute,
Brodie arunca o privire neglijent asupra listei vânz rilor –
neglijent , pentru c recunoştea c Perry nu l-ar fi înşelat
niciodat şi, pentru c , dup propriile sale cuvinte, „ar fi fost
vai şi amar de neispr vitul sta, dac-ar fi încercat m car s-o
fac ” –, lovea cu mâna peste buzunarul umflat, îşi lua
p l ria şi, dând un ultim ordin scurt, ieşea pe uş , l sându-i

269
lui Perry sarcina de a închide magazinul şi de a trage
obloanele.
În seara aceea îns , împotriva obiceiului, Perry avea un
aer încurcat şi dezolat. În general, deschidea sertarul
tejghelei cu un gest mândru şi totuşi supus, vrând parc s
spun : „Poate c nu e mult de capul meu, dar iat ce-am
f cut ast zi pentru dumneavoastr , domnule Brodie”; acum
îns , el trase cu sfial sertarul, clipind rug tor din ochi:
— A fost o zi foarte liniştit , patroane, spuse el resemnat.
— Vremea a fost bun , ripost Brodie iritat. Unde i-au
fost ochii? Strada a fost plin de oameni.
— O, da, a fost o adev rat înghesuial , r spunse Perry,
dar mul i dintre ei… vreau s spun câ iva, au intrat… Se
opri, îng imând apoi: Aveau o vitrin atr g toare i de acolo.
Brodie îşi arunc ochii în sertar. Nu con inea decât şase
am râ i de şilingi.

Clubul filosofic din Levenford era adunat în şedin . Cu

toate c nu era vorba nicidecum de o şedin plenar ,
salonul era plin de fum, fiind ocupat de un grup de şase
membri care, instala i în fotolii confortabile, în jurul focului
primitor ce ardea în c min, filosofau în voie în aceast
atmosfer prielnic . Doi dintre cei prezen i erau absorbi i de
o liniştit partid de dame – pl cut , armonioas şi
odihnitoare, în timp ce ceilal i st teau r sturna i pe spate,
fumând, conversând şi c utând prin înghi ituri dese şi
înt ritoare de grog inspira ia unor idei remarcabile.
Conversa ia era dezlânat , pauzele fiind adesea, în ciuda
bog iei limbajului folosit, mai expresive decât cuvintele
rostite, puf iala unei pipe mai pregnant decât un epitet
puternic, iar privirile membrilor distrate, meditative şi
pierdute în specula ii intelectuale. Afişând cu modestie
conştiin a superiorit ii lor cerebrale, şedeau în incinta
sacr a clubului – punctul de întâlnire al preacinsti ilor

270
cet eni ai Levenfordului care puteau pretinde a fi mai
însemna i decât conlocuitorii lor – mul umi i, cel pu in de a
se şti beneficiarii acestei distinc ii. A fi ajuns membru al
acestui club era în sine o performan ce conferea îndat
acestor fericite personaje un prestigiu deosebit, f când din
fiecare obiectul invidiei muritorilor mai pu in favoriza i de
soart . C tre unii dintre aceştia, vreun membru al clubului
spunea seara, poate cu un c scat nep s tor: „Ei, cred c am
s trec pe la club; ast -sear are loc o mic dezbatere”,
luând-o apoi alene din loc, în timp ce priviri geloase îl
urm reau dep rtându-se pe strad . Celor de afar , celor ce
nu se num rau printre aceşti aleşi, prestigiul social al
clubului le inspira un respect deosebit, la fel ca şi ideea
înaltei lui însemn t i intelectuale, c ci sonorul nume de
„filosofie” evoca domeniile cele mai profunde şi mai subtile
ale ra iunii pure. E drept c un profesor de limbi clasice, care
venise la liceul din Levenford şi al c rui nume era urmat de
ini ialele titlului s u academic ob inut la Universitatea din
Oxford, observase fa de un coleg: „Când am auzit numele
clubului, am avut o mare poft s ader la el, dar, spre
dezgustul meu, am constatat c nu e decât o clic de
fum tori şi b utori”. Ce ştia el, acest ignorant de mitocan
englez? Nu aflase el oare despre cele şase conferin e, urmate
de lungi discu ii care aveau loc la intervale regulate în cursul
iernii? Nu v zuse el lista îngrijit tip rit , pe care fiecare
membru o purta inevitabil, ca o amulet , în buzunarul de
sus al hainei, şi care cuprindea programul conferin elor şi
discu iilor din anul acela? S fi vrut numai, şi ar fi putut
s -şi arunce ochii s i r uvoitori asupra unor teme atât de
profunde ca acestea:

„Bardul nostru nemuritor – cu lecturi.”

„Porumbelul c l tor, s n tatea şi bolile lui.”
„Dezvoltarea construc iilor navale în burgul regal de pe
Clyde.”
„Umorul şi spiritul sco ian – cu anecdote locale”
sau chiar:

271
 „De la ucenic-l c tuş la primar; istoricul vie ii defunctului
şi prearespectatului Mathias Gloag din Levenford.”

Acestea erau, într-adev r, importantele conferin e ce

urmau s fie inute; dar dac în serile când min ile
membrilor nu erau absorbite de aceste subiecte profunde
sau când cugetul lor, eliberat de sarcina rezolv rii
problemelor rasei şi na iunii, îşi acord o mic şi
neînsemnat destindere – era oare o crim dac oamenii mai
st teau şi pu in de vorb ori fumau, ori jucau o partid de
dame sau chiar de whist? Şi cum localul cur el al lui
Phemie era la doi paşi de uşa din dos, ce mare p cat era dac
trimiteau ocazional dup un p h rel sau se deplasau uneori
pân la „salonaşul intim” al cârcium resei?
Asemenea argumente erau, fireşte, de necomb tut! Era,
pe lâng acestea, rolul şi obiceiul acestui consiliu neoficial al
oraşului s discute am nun it şi s delibereze îndelung
asupra cet enilor şi treburilor lor. Aceast ramur auxiliar
a activit ii lor filosofice îmbr işa subiectele cele mai
diverse, mergând de la firea veninoas a nevestei lui Gibson
pân la observa iile adecvate ce se cuveneau a fi f cute lui
Blair de la ferma lui Main cu privire la apuc turile neigienice
ale vacilor sale, când treceau pe drumurile publice. O
caracteristic liniştitoare şi gr itoare pentru spiritul de
echitate ce domnea la Levenford consta în faptul c înşişi
membrii clubului nu se bucurau de vreun privilegiu sau de
vreo imunitate care s -i pun la ad post de aceste discu ii şi
de comentariile colegilor lor. În seara aceea subiectul
discu iei era James Brodie. Fusese precedat de o privire
aruncat întâmpl tor asupra fotoliului r mas neocupat în
col ul salonului, de o t cere semnificativ şi, în sfârşit, de
remarca:
— Brodie a întârziat ast -sear . M întreb dac mai vine.
— Vine el, n-avea grija, declar primarul Gordon. Nu l-am
v zut niciodat mai punctual. Trebuie s -şi men in
moralul… cred c pricepe i. Se uit în jurul lui c utând o
aprobare pentru nimerita şi nobila lui reflec ie. Ceea ce

272
vreau s spun, explic el, e c trebuie s -şi dea o inut ,
dac nu vrea s se înece cu totul.
Ceilal i tr geau din lulelele lor, dând t cut din cap. Unul
din juc torii de dame mut un pion, îşi ridic gânditor
privirea prin aerul cald şi aromat, spunând apoi:
— Doamne, ce repede trece vremea! Trebuie s fie aproape
un an de când şi-a dat afar fata în seara marii furtuni.
Paxton, care era cunoscut pentru buna sa memorie a
datelor, observ :
— Peste dou s pt mâni va fi exact un an, dar pentru cât
a v zut de atunci Levenfordul pe Mary Brodie, s-ar putea s
fie şi numai o zi. Am sus inut totdeauna şi sus in şi acum c
Brodie a fost teribil de crud în seara aceea.
— Unde e fata acum? întreb unul.
— Ce s spun? r spunse Paxton. Se zvonise c familia
Foyle din Darroch îi g sise un serviciu, dar toate astea-s
prostii. Adev rul e c a plecat din proprie ini iativ . Doctorul
a vrut s-o ajute, dar ea şi-a luat câmpii. Se spune acum c
şi-a g sit un loc într-o cas mare din Londra, nici mai mult
nici mai pu in decât servitoare, s r cu a. Oamenii aceia din
Darroch n-au mişcat niciun deget pentru ea, înainte de a se
înapoia în Irlanda.
— Aşa e, spuse al doilea juc tor de dame. B trânul Foyle a
fost complet distrus de pierderea b iatului s u. Grozav
nenorocire catastrofa podului peste Tay! N-am s uit
niciodat noaptea aceea. M dusesem la cumnat -mea, şi a
trebuit s m întorc acas în toiul vijeliei. O plac de ardezie
de pe o cas mi-a trecut la un deget de ureche. Cât pe ce
s -mi reteze capul!
— Ar fi fost o nenorocire mai mare pentru oraşul nostru
decât pr buşirea podului, John chicoti Grierson din col ul
s u. Am fi fost obliga i s - i ridic m un monument la
R scruce, ca noua statuie a lui Livingstone de pe George
Square, de acolo, de la Glasgow. D - i seama ce-ai pierdut.
Dac te-ar fi nimerit, omule, ai fi fost azi un nou erou al
Sco iei.
— În orice caz, noul pod o s trebuiasc s fie ceva mai

273
rezistent, înainte ca cineva s m fac s trec peste el. A fost
un adev rat scandal ca atâtea vie i s fie jertfite. Sus in c
vinova ii ar fi trebuit pedepsi i, interveni primul juc tor de
dame, c utând s acopere înfrângerea partenerului s u.
— Doar nu-l po i pedepsi pe Atotputernicul! mârâi
Grierson. A fost voin a lui Dumnezeu şi lui nu-i po i cere
desp gubiri… În orice caz, nu cu succes.
— Sst! f cu primarul, uzând de autoritatea lui. ine- i
gura, Grierson; e o adev rat blasfemie ceea ce spui.
— Nu, nu, domnule primar, îl linişti Grierson. Nu invoc
decât legea… o mic parte a legii. Nu e nicio jignire pentru
societatea noastr , pentru cel Atotputernic sau pentru
dumneata personal, ad ug el, privindu-l chiorâş.
Urm o t cere jenant , în timpul c reia s-ar fi p rut c
armonia discu iei fusese distrus . În cele din urm îns ,
primarul continu :
— Cred c Brodie îşi pierde şi c maşa de pe el. Nu v d nici
m car un câine intrând în pr v lia lui.
— Pre urile la care Societatea Mungo îşi vinde lucrurile ar
face s r mân goal pr v lia oricui ar încerca s concureze
cu ea, spuse Paxton, cu oarecare simpatie pentru Brodie.
Şi-au pus în gând s ispr veasc întâi cu el, iar numai dup
aceea s câştige. E, în orice caz, de partea proast a
baricadei. Îmi cam miroase a faliment.
— Faliment, sta-i cuvântul, îngân Grierson care, din
col ul lui, îi privea ştiutor pe ceilal i, ca şi cum, dac-ar fi vrut,
ar fi avut multe de povestit pe aceast tem .
— Trebuie totuşi s stea destul de bine Brodie sta.
Arunc banii cu lopata, f cându-şi toate gusturile. Îşi
cump r tot ce e mai bun şi î i vine s crezi, totuşi, c niciun
lucru nu i se pare destul de bun pentru el. Uita i-v la
hainele lui, la noul lui ac de cravat , la inelul cu sigiliu şi mai
ales – vorbitorul îşi roti cu precau ie privirea în jurul lui
înainte de a rosti cuvintele urm toare – uita i-v la
grandiosul lui castel.
Un zâmbet uşor p ru s se iveasc pe fe ele tuturor, şi
priviri discrete de batjocur re inut fur schimbate între ei.

274
 — Uita i-v numai la ghetele b trânei lui neveste, la
rochiile ei elegante, la minunata ei înf işare, ripost
Grierson. Uita i-v la contul lui de la banc , de dou
s pt mâni e dator la liceu taxele lui Nessie pe acest
trimestru. Uita i-v la tremurul din privirea lui arogant
când crede c nu-l observ nimeni. Asculta i-m pe mine:
acest mare, mare om, cum se socoteşte el, începe s se simt
cam îngrijorat de unele lucruri. Cuvintele sale erau pline de
subîn elesuri când urm : Poate c m -nşel, dar dup umila
mea p rere, James Brodie trece prin cea mai grea perioad a
vie ii lui. Şi, dac nu bag de seam , va ajunge acolo unde
i-a aruncat pe mul i al ii, drept în rigol .
— Da, e un om teribil, şi nu putea s nu-şi fac duşmani.
Şi, pentru c veni vorba de rigol , trebuie s v povestesc
una bun . Adunându-şi gândurile, Paxton trase de câteva
ori din pip . Treceam sâmb ta trecut spre sear , prin fa a
magazinului lui Brodie, când un zgomot de voci m f cu s
m opresc. Puf i înc de dou ori. Se afla acolo, în pr v lie, o
namil de pavagiu, beat turt . Era plin pân la gât, ca un
poloboc, c ci îşi luase leafa pe s pt mâna aceea. Avea chef
s arunce cu banii în dreapta şi în stânga, vedeam în mâna
lui bancnotele de o lir f cute sul, şi st tea cl tinându-se în
fa a lui Brodie, cerând câteva p l rii şi câteva şepci, şi pe
asta, şi pe aia, şi dracu’ ştie mai ce. P rea gata s cumpere
toat pr v lia şi s pl teasc peşin. Brodie, şi Dumnezeu
ştie cât nevoie trebuie s fi avut de banii aceia, se uita
nemişcat la el, cu ochii injecta i de mânie. Ajuns la punctul
culminant al povestirii sale, Paxton puf i la nesfârşit din
pipa lui, o scoase apoi din gur , f cu un gest emfatic prin aer
şi urm : „Dac nu eşti în stare s spui «v rog» când mi te
adresezi, mârâi Brodie, n-ai s cape i nimic aici. Poate c în
alt parte, spuse el cu venin, manierele astea sunt admise.
Du-te acolo dac vrei, dar la mine trebuie s te por i
cuviincios, sau te dau afar ”. N-am putut auzi r spunsul
celuilalt, dar trebuie s -l fi iritat teribil pe Brodie, c ci ieşi cu
un salt de dup tejghea, îl apuc de ceafa şi, înainte s po i
spune pâs, îl arunc în strad , în noroiul rigolei, unde bietul

275
om, complet z p cit, r mase întins la picioarele mele.
O t cere ap s toare urm acestei anecdote.
— Da, suspin , în sfârşit, primul juc tor de dame, e
grozav de irascibil. Orgoliul lui a devenit de-a dreptul
însp imânt tor, e cel mai mare duşman al lui. Nu era atât de
susceptibil odinioar , dar de câ iva ani încoace a pierdut
orice control asupra sa. E mai trufaş decât Lucifer.
— Şi sunt sigur c se va pr buşi la fel ca acesta, ad ug
Grierson. Nu-şi mai încape în piele de atâta vanitate. A
devenit la el o adev rat nebunie.
— Şi când te gândeşti ce ridicol motiv are toat
grandomania asta! spuse Paxton precaut, cu jum tate de
glas. Preten ia de a fi înrudit cu Wintonii! Aş putea s jur c
e convins c el e adev ratul conte. Ciudat şi felul cum
ascunde aceste gânduri, cu toate c se îmbat cu ele.
— Fireşte c ei nu l-ar recunoaşte. Poate s le poarte
numele, poate sem na cu Wintonii. Dar ce valoare are un
nume şi ce înseamn o asem nare? spuse primul juc tor de
dame. Nu are nici cea mai mic dovad .
— M tem c ce brum de dovezi vor fi existat au fost
barate cu o linie groas , neagr , observ Grierson, f când
aluzie la regulile descenden ei nobiliare, c ci sunt absolut
sigur c tot ce se va fi petrecut cu mult vreme în urm nu a
avut loc tocmai sub pav za legitimit ii. sta-i motivul
pentru care prietenul nostru nu vrea s bat toba. În asta
const , poate, aceast frumoas rubedenie.
— Dar nu se m rgineşte s revendice rudenia, zise
primarul Gordon încet. Nu, nu! Boala a mers mai departe.
Nu prea am poft s vorbesc despre treaba aceasta şi, de
altfel, nu sunt chiar sigur nici eu, dar nu o s pomenesc
niciun nume şi v rog s p stra i totul pentru
dumneavoastr . O ştiu de la un om care l-a v zut pe Brodie
într-o zi când acesta era beat cri şi nu mai ştia ce f cea. Nu
sunt mul i cei ce l-au v zut în halul sta, urm el, c ci e un
om ascuns în asemenea cazuri. În seara aceea, îns , limba i
se dezlegase şi şi-a dat drumul…
— Las-o pe alt dat , domnule primar, strig deodat

276
Paxton.
— Ssst, bag de seam …
— Vorbeşti de lup…
— În ce priveşte noua dumitale tr suric , domnule
primar, vrei s …
Brodie intrase pe uş . Înainta cu paşi grei, clipind din ochi
din cauza tranzi iei bruşte de la întunericul de afar la
lumina vie din salon şi încruntându-şi sprâncenele din
b nuiala amar c în momentul sosirii sale fusese obiectul
tr nc nelilor lor perfide şi laşe. Fa a lui întunecat şi dur
era ast -sear palid şi mâhnit . Rotindu-şi privirea asupra
celor prezen i, d du de câteva ori t cut din cap, mai degrab
în chip de sfidare decât de salut.
— Vino, vino, spuse Grierson pe un ton mieros, tocmai ne
întrebam dac ploaia ce st tea s înceap a şi pornit s
cad .
— E tot uscat afar , r spunse Brodie moroc nos. Vocea îi
era stins , îşi pierduse timbrul sonor şi, tot astfel ca masca
lui sumbr , nu exprima decât o stoic pasivitate. Îşi scoase
pipa din buzunar şi începu s-o îndoape. Un b trân, curierul
şi factotumul clubului, dup cum indica şor ul lui de postav
verde, îşi vârî capul prin deschiz tura uşii, în semn de
întrebare mut , iar Brodie îi trânti scurt: Ca de obicei.
O t cere se l s asupra grupului, în timp ce b trânul se
retrase. Se întoarse dup o clip , cu mersul lui târşâit, ca
s -i aduc lui Brodie un pahar mare de whisky, dup care
ieşi definitiv. Primarul se sim i dator s rup penibila t cere
care st pânea peste grup. Se uit la Brodie şi, mişcat f r
voie de paloarea cadaveric a acestuia, îl întreb pe un ton
amabil:
— Ei, Brodie, cum î i merg treburile? Ce mai e nou?
— Bine, domnule primar, foarte bine, r spunse Brodie
domol. N-am de ce s m plâng.
Nep sarea for at a tonului s u avea în ea ceva tragic şi
nu înşel pe nimeni, dar Gordon replic , cu o afectat
cordialitate:
— Perfect! Aşa îmi placi! Ne aştept m dintr-o zi pe alta s

277
vedem firma Mungo tr gând obloanele.
Brodie primi aceast politicoas minciun şi pref cutul
murmur de aprobare al celorlal i nu cu zgomotoasa
satisfac ie pe care ar fi manifestat-o cu şase luni înainte, ci
cu o silit indiferen , dictat de situa ia lui actual , şi care
nu sc p aten iei celorlal i. Puteau s -l discute în voie când
nu era de fa , s -l critice, s -l condamne, ba chiar s -l şi
târasc în noroi, dar când se afla printre ei, sentimentele lor,
exprimate cu atâta vehemen , sl beau sim itor sub
influen a prezen ei lui efective; ajungeau atunci, adesea
împotriva lor, s fac la adresa lui unele reflec ii
m gulitoare, în care nu credeau şi pe care nici nu avuseser
inten ia s le rosteasc .
Era un om pe care socoteau c e mai în elept s -l
menajeze, s -l m guleasc , mai prudent s -l dispun
favorabil decât s -l înfurie; acum îns , când observau
sperioşi aerul lui mohorât şi atitudinea lui deprimat , ei se
întrebau dac voin a lui de fier nu începea poate s -l
p r seasc .
O voce blând , insinuant , ce se adresa din col întregii
adun ri, întrerupse medita ia general :
— Dac crede i c Societatea o s -şi trag obloanele, va
trebui s mai aştepta i pu in… nu, nu, nu-şi va închide
pr v lia… în orice caz nu atât de curând… deocamdat nu,
spuse Grierson t r g nat.
— Cum aşa? întreb unul.
— O, o simpl informa ie personal , r spunse Grierson cu
suficien , ascu indu-şi buzele, împreunându-şi vârful
degetelor şi aruncând, cu un aer misterios, dar totodat
binevoitor, o privire asupra întregului grup şi mai ales
asupra lui Brodie. Acesta îşi ridic îndat ochii pe sub
sprâncenele lui stufoase, nu cu team , dar cu b nuiala,
izvorât din experien ele lui trecute, c atitudinea pref cut
şi dulceag a celuilalt ascundea o inten ie bine calculat şi
veninoas .
— Despre ce e vorba? întreb Paxton. D -i drumul?
Acum îns , când le stârnise bine curiozitatea, Grierson nu

278
era deloc gr bit s divulge informa ia lui secret , şi continua
s zâmbeasc onctuos, inându-i pe j ratic şi l sându-i s
fac zâmbre în aşteptarea fructului zemos care nu avea s le
fie oferit înainte, de a fi bine copt.
— N-o s v intereseze, pariez, morm i el. Nu-i decât o
mic noutate local , despre care am aflat din întâmplare, pe
cale particular .
— Dumneata o cunoşti, Brodie? întreb Paxton, c utând
s pun cap t acestei aştept ri iritante.
Brodie cl tin din cap f r a scoate o vorb , gândindu-se,
plictisit, c Grierson era primul ce-şi b ga nasul în toate şi
ultimul ce şi-l retr gea.
— E doar un fleac de informa ie, f r nicio importan ,
zise Grierson cu mul umire crescând .
— Atunci spune-o odat , prefacutule!
— Ei bine, dac ine i neap rat s afla i, directorul
regional al lui Mungo pleac , de vreme ce firma s-a introdus
atât de bine în oraş. Mi s-a spus c afacerile lor merg
admirabil. Îi surâse nevinovat lui Brodie şi urm : Da, a fost
un act abil din partea lor s ofere postul vacant, şi e un post
de mâna întâi, unui om din Levenford. I l-au propus şi l-a
acceptat.
— Despre cine e vorba? strigar câ iva.
— O, e un om foarte merituos acest nou director local al
Societ ii Mungo!
— Cum îl cheam ?
— E ajutorul prietenului nostru, nimeni altul decât
tân rul Peter Perry, spuse Grierson ap sat, cu un gest
triumf tor c tre Brodie.
Un potop de comentarii se dezl n ui imediat.
— Nu mai spune, omule!
— B trâna v duv , maic -sa, o s fie încântat !
— Ce avansare pentru bietul b iat!
— Trebuie s se fi aruncat pe postul sta ca un lup
fl mând.
Pe urm , când prima agita ie stârnit de aceast veste
neaşteptat , ecou al zvonurilor r spândite în oraş, se potoli

279
şi când oamenii începur s întrevad adev rata ei
semnifica ie pentru Brodie, se f cu linişte şi to i ochii se
îndreptar spre dânsul. T cea mâlc, uluit de aceast veste,
cu to i muşchii trupului s u uriaş în epeni i, cu f lcile
încleştate, strângând între din i vârful pipei, cu presiunea
crescând a unei menghine ale c rei bra e se îmbuc .
Aşadar Perry îl p r sea, Perry de care în ultima vreme
ajunsese s nu se poat lipsi, dându-şi, în sfârşit, seama c
el însuşi nu se mai pricepea s -şi serveasc clien ii, c se
afla acum mai presus de aceste îndeletniciri şi c era
incapabil de a se înjosi pân la aceast munc de slug ,
chiar de-ar fi vrut. O trosnitur ascu it rupse t cerea
atent : într-un acces de furie şi am r ciune, din ii lui Brodie
se strânseser cu atâta for r zbun toare, încât t iaser în
dou cap tul pipei. Ca în trans , privi îndelung pipa spart
din mâna lui, scuip apoi cu brutalitate pe podea cap tul
rupt, se uit din nou cu stupoare la luleaua de spum de
mare distrus şi morm i c tre sine, f r a-şi da seama c
ceilal i îl auzeau:
— ineam mult la pipa asta… foarte mult. O preferam
tuturora.
Observ atunci cercul de chipuri îndreptate spre el, de
parc s-ar fi aflat în mijlocul unei arene spre a le oferi un
spectacol, şi în elese c trebuie s le arate în ce fel reac iona
la aceast amar lovitur , sau, mai degrab , s -i fac s
vad c ea nu avea nimic grav pentru el. Îşi întinse bra ul
spre pahar, ducându-l la gur cu o mân sigur şi neclintit
ca o stânc , privindu-l fix pe Grierson, ai c rui ochi se
sustraser imediat acestei c ut turi neşov itoare. În acest
minut, Brodie şi-ar fi dat şi mâna dreapt pentru a fi în stare
s arunce celuilalt o replic ustur toare, zdrobitoare, care
prin simpla ei for s -l bage în p mânt, dar, în ciuda
eforturilor sale furibunde, creierul lui nu era destul de
suplu, mintea lui greoaie şi înceat refuza s func ioneze.
Tot ce izbuti s fac fu s spun , cu un efort de a schi a
obişnuita lui grimas sarcastic :
— N-are nicio importan , niciuna! Mi-e complet

280
indiferent!
— Sper c nu va lua cu el şi clien i de-ai dumitale, zise
Paxton cu solicitudine.
— Dac stai s te gândeşti bine, e o fest foarte urât ,
domnule Brodie, spuse unul din juc torii de dame pe un ton
linguşitor, î i cunoaşte to i clien ii.
— Po i s fii sigur c banda asta a lui Mungo ştie s
manevreze bine. Dup p rerea mea, sunt ai dracului de
şire i, ad ug altul.
— În ce m priveşte, chibzui Grierson alene, g sesc mai
degrab c e o purtare foarte laş . Îmi face impresia unui
şobolan care p r seşte corabia ce se scufund .
Deodat se f cu t cere, to i r mânând încremeni i fa de
îndr zneala acestei reflec ii, cel mai f iş afront f cut
vreodat lui Brodie în salonul clubului. Se aşteptau s -l
vad sculându-se, înşf cându-l pe priz ritul de Grierson şi
rupându-l în buc i cu for a lui brutal ; dar în loc de
aceasta, el r mase nemişcat, insensibil, ca şi cum n-ar fi
auzit sau n-ar fi în eles cuvintele celuilalt. Cu gândul
cufundat într-un sumbru abis, chibzuia c aceasta era cea
mai grozav lovitur pe care o primise vreodat , deşi
concuren ii s i îl şi trântiser la p mânt.
Recurseser f r cru are, în lupta împotriva lui, la marile
lor rezerve de capital. Îşi folosiser în nenum rate chipuri
ingeniozitatea lor viclean , dar acum, luându-i-l pe Perry, îl
lipseau de ultimul lui sprijin. Îşi amintea limpede acum de
atitudinea stranie, re inut , pe care ajutorul lui o avusese în
seara aceea, de expresia lui pe jum tate înfricoşat , pe
jum tate încântat , ca şi cum ar fi sim it o bucurie, şi regret,
ca şi cum ar fi dorit s vorbeasc , f r a g si totuşi curajul
s-o fac . Ciudat lucru îns , nu-l condamna pe Perry,
în elegând în chip drept c acesta nu f cuse decât s accepte
o ofert mai bun decât aceea pe care ar fi putut s i-o fac
el; în schimb, toat animozitatea pe care o sim ea se întorcea
împotriva îns şi Societ ii Mungo. Totuşi, sentimentul de
care era st pânit în acest moment nu era propriu-zis ura, ci
mai degrab o ciudat mil de el însuşi, o adânc mâhnire în

281
fa a tristei constat ri c el, un om atât de nobil, atât de
demn, era silit s sufere de pe urma unor lovituri atât de
perfide, fiind, în consecin , nevoit s adopte în permanen
aceast masc fals de indiferen , de unde pân acum
arogan a lui nep s toare îi servise inconştient drept armur .
Atunci, în mijlocul medita iilor sale, obseriv din nou cercul
de ochi ce-l iscodeau şi sim i nevoia imperioas de a vorbi. Şi
abia dându-şi seama de ceea ce spunea, dar a â ându-şi
singur mânia, începu:
— Am luptat totdeauna cinstit, am luptat totdeauna cu
mâini curate. Nu m-aş înjosi niciodat s folosesc mita şi
coruperea. Şi dac l-au mituit pe n t r ul şi bubosul acela
ca s m p r seasc , s le fie de bine. M scutesc astfel de
oboseala de a-l da afar , da, n-au decât s şi-l p streze cât
timp îi in chingile. Nu dau doi bani pe toat afacerea lor!
Îmb rb tat de propriile lui cuvinte, antrenat de
exprimarea unui sentiment, pe care nu-l avusese, continu
s vorbeasc cu o voce din ce în ce mai tare, mai
încrez toare, cu o privire mai sfid toare, mai sigur :
— Nu, nu dau pe ea nicio para chioar ! strig el. Dar n-am
s -l reprimesc, nu! Pentru nimic în lume! N-are decât s -şi
încaseze mita cât timp poate… şi dac -i în stare… C ci dup
ce or plesni şi s-or duce dracului, iar el o s vin miorl ind la
mine ca s -şi reia locul, am s -l las mai degrab s crape,
decât s mişc un deget ca s -l ajut. E gr bit s-o ştearg !
Crede, desigur, c l-a apucat pe Dumnezeu de picior, bietul
idiot, dar când o s se trezeasc din nou în mocirla din care
l-am scos, o s blesteme ziua în care a p r sit firma lui
James Brodie!
Era transfigurat, exaltat de discursul lui, crezând pe
deplin în declama ia aceasta, care contrasta violent cu
concep ia sumbr , dar în eleg toare pe care o avusese cu un
moment înainte. Îmb tat de conştiin a puterii lui, prindea
din nou curaj şi-i privea pe cei din jurul lui cu ochi mari şi
scânteietori. Inima-i creştea la gândul c putea înc s -i
domine, s -i supun , s le inspire team , şi când, în sfârşit,
îi veni o ideee, pe care o g si încânt toare şi potrivit cu

282
împrejurarea, el strig :
— Nu! În ciuda celor pe care micul nostru prieten de
acolo, din col , s-a încumetat s le spun , e nevoie de mai
mult spre a-l face pe James Brodie s -şi piard cump tul.
Când m ve i auzi v ietându-m , s şti i c a venit
momentul s v preg ti i brasardele de crep, dar pân
atunci va mai trece mult , mult vreme. Dar toat t r şenia
asta nu-i decât o glum ! Ochii îi jucau în cap când şi-i roti
asupra lor cu un aer zâmbitor. Pe legea mea, e o glum care
merit , domnilor, o pic tur , strig el cu o voce seniorial .
V propun s ridic m şedin a ca s lua i cu mine un
p h rel.
Îl aplaudar imediat, încânta i de dispozi ia lui generoas ,
bucuroşi s bea pe socoteala altuia, adulmecând perspectiva
unei petreceri.
— Bravo, Brodie!
— Tr iasc Sco ia! Aşa om mai zic şi eu!
— Sunt al dumitale! Doar un p h rel, la botul calului, ca
s gonim frigul.
— B trâna gloab mai are via în ea.
Însuşi primarul îl b tu pe spate:
— Straşnic om mai eşti, Brodie! Curajos ca un leu, tare ca
un taur, da, şi mândru ca diavolul, e greu ca cineva s - i
vin de hac! Cred c ai muri, mai degrab decât s te dai
b tut.
Cu aceste cuvinte, se scular to i deodat , afar de
Grierson, adunându-se în jurul lui Brodie, astfel c acesta
st tea în mijlocul lor, îmbr işându-i cu privirea lui mândr
– încurajatoare şi totodat mustr toare, aprobatoare şi
totodat dojenitoare – asemenea unui împ rat înconjurat de
curtea sa. Sângele lui, acest sânge nobil ca al unui suveran,
curgea mai împ r teşte în vinele lui decât lichidul sub ire şi
apos din vinele lor, în mintea lui greoaie avea sentimentul de
a fi s vârşit o mare şi nobil ac iune, c purtarea lui în fa a
dezastrului fusese sublim .

283
 — Porneşte, Macduff 16 ! strigar ei, încuraja i de
neobişnuita blânde e şi generozitate a acestui om de care, în
general, nu te puteai apropia. Erau ner bd tori s guste
înt ritoarea b utur aurie pe care avea s le-o ofere. Pe când
ieşir , conduşi de el, pe uşa din spate a clubului, intrând
dup câ iva paşi în aer liber, unul dup altul, în salonaşul
din fund al lui Phernie, Brodie sim i c primejdia trecuse şi
c redevenise st pânul lor.
Curând, alcoolul curse în valuri şi închinar jubilind, cu
cel mai bun whisky McDonald, pentru el, pentru
generozitatea, discern mântul şi energia lui. Când scoase
din buzunar un sovereign 17 de aur, f cându-l cu un gest
m re s se rostogoleasc sonor pe masa rotund de mahon,
un lic r de bun-sim ce-i r m sese îi şopti c nu putea s -şi
mai permit acest lucru; goni îns acest gând, îl în buşi cu
furie, strigând cu glas tare:
— În s n tatea noastr ! Cine-i cu noi?
— Minunat b utur ! sfor i Grierson, plesc ind din buze
ca un cunosc tor şi inând paharul în zare. E dulce ca
laptele şi catifelat ca… ei, ca fetrul minunatelor p l rii ale
prietenului nostru. P cat numai c e aşa afurisit de scump
fa de zeama obişnuit .
Chicoti r ut cios, clipind cu în eles spre Brodie.
— Ei bine, bea-o atunci, omule, r spunse Brodie cu glas
tare. Linge paharul, de vreme ce ai ocazia. Doar nu te cost
niciun ban. Pe cuvântul meu, dac-am fi cu to ii atât de
c rp noşi ca dumneata, p mântul ar înceta s se
învârteasc .
— Înghite asta, Grierson, râse Paxton r guşit.
— Pentru c veni vorba de zgârcenie, cunoaşte i povestea
cea mai nou despre micul nostru prieten aici prezent?
strig primarul, indicându-l cu capul pe Grierson şi
f cându-i lui Brodie semn cu ochiul.

16 Macduff – nobil sco ian, r zbun tor al crimelor lui Macbeth în tragedia
cu acest nume a lui Shakespeare.
17 Sovereign (suveran) – moned de aur de 20 de şilingi.

284
 — Nu, despre ce e vorba? r spunser ceilal i în cor.
Spune i-ne-o, domnule primar!
— Bine, spuse Gordon cu o privire şireat , e scurt şi cu
haz. Zilele trecute, câ iva b ie i se jucau în fa a semin eriei
prietenului nostru, lâng un sac de fasole aşezat la uş .
Deodat , se apropie odrasla casei. „Pleca i de-aici, b ie i,
strig tân rul Grierson, şi nu v atinge i de fasolea asta, c ci
tata o s afle. A num rat fiecare bob.”
Toat lumea izbucni într-un hohot de râs aprobator, în
timp ce Grierson murmur netulburat, clipind din ochi prin
norii de fum:
— Nu t g duiesc, domnule primar, c ştiu câte boabe
sunt într-o duzin , dar acest lucru e util în ziua de azi, când
domneşte atâta lips şi s r cie.
Dar pe tronul s u, Brodie, al c rui sânge, ce se înc lzise
înc dinainte, fierbea acum sub influen a b uturii tari, nu
auzi aceast aluzie şi nici n-o lu în seam ; cuprins de o
s lbatic exaltare, el sim ea dorin a de a ac iona, de a da
frâu liber for ei sale, de a sparge ceva. Ridicându-şi paharul
gol mai sus decât capul, el url deodat , f r vreo leg tur
cu conversa ia:
— La dracu’ cu ei! La dracu’ cu porcii aceia ai lui Mungo!
şi cu o mişcare violent , azvârli paharul în perete.
Ceilal i, care acum erau puşi la punct pentru toanele lui,
r spunser cu voioşie:
— Bine-ai zis!
— Înc un rând, domnilor!
— Be i pân la fund!
— Cânt -ne ceva, Willie!
— Un discurs, un discurs!
În acest moment, o b taie discret în uş , urmat de
intrarea f r zgomot, dar totuşi înfricoş toare a patroanei
localului care înainta, târşâindu-şi şoşonii de pâsl ,
întrerupse turbulenta ilaritate.
— Sunte i cam veseli ast -sear , domnilor, zise ea
zâmbind uşor cu buzele strânse şi indicând astfel c
exuberan a nu le şedea tocmai bine şi nu era nici cu totul pe

285
placul ei. Sper c nu ve i uita buna reputa ie a localului
meu.
Cu toate c inea s -i aib drept clien i, era prea departe
de asemenea excese, prea virtuoas , devenise în prea mare
m sur ea îns şi un fel de institu ie, pentru a se l sa
impresionat de ei.
— Nu mi-a pl cut deloc s aud zgomotul de pahare
sparte, ad ug ea cu acreal .
— Linişteşte-te, Phemie drag , ai s ni le pui la socoteal ,
strig Brodie.
Ea d du uşor din cap, ca pentru a-i ar ta c socotise
dinainte acest lucru ca de la sine în eles, întrebând apoi pe
un ton mai potolit:
— Cu ce ocazie veselia asta?
— O, e doar o mic serbare dat de stimatul nostru coleg
din capul mesei, morm i Grierson. Nu ştiu exact ce serb m,
dar am putea s spunem c e un dineu al angaja ilor… f r
angaja i18.
— Nu-l asculta, Phemie, trimite-ne mai bine înc o sticl !
— Nu vrei şi dumneata un p h rel, Phemie? întreb
primarul cu jovialitate.
— Vino-ncoace, Phemie, şi aşaz -te pe genunchii mei,
strig unul din juc torii de dame, care acum nu mai era în
stare s deosebeasc un jeton de o pastil de ment .
— Trimite-ne whiskyul, Phemie, ceru Brodie, şi am s -i
fac eu s se poarte cumsecade.
Ea le arunc tuturora şi fiec ruia în parte o privire
dojenitoare, îşi ridic amenin tor degetul şi se retrase cu
paşi cl tina i şi târşi i, aşa cum venise, în timp ce morm ia:
— Nu uita i buna reputa ie a localului meu. Am s v
trimit b utura, dar trebuie s sta i linişti i. Gândi i-v la
bunul renume al casei.
Dup ce plec , veselia lor lu iar şi avânt, crescând
repede, pân ce deveni şi mai exuberant decât înainte.

În Marea Britanie exist tradi ia ca patronii s

18 ofere o dat pe an o
mas personalului salariat.

286
 — Nu v sinchisi i de Phemie! strig o voce. Latr mai
mult decât muşc , dar cel mai teribil e obrazul ei.
— Ai zice c localul ei e un sactuar al virtu ii, atât e de
pioas când vorbeşte despre el, ar vrea s bem ca şi cum am
fi la biseric .
— În orice caz, are o fetişcan nostim în strana din fa ,
spuse cel mai cu chef dintre juc torii de dame. Se spune c
Nancy, chelneri a, e tot atât de îndatoritoare pe cât e de
dr gu , ad ug el, f când cu ochiul spre ceilal i.
— Haide, haide, strig primarul, dezaprobându-l. Nu
spurca cuibul în care i-ai g sit ad post!
— Faci aluzie la cuc, r spunse cel lalt pe un ton glume .
S ştii c nu sunt unul din ia.
— Vre i s v spun o poezie a lui Burns19? strig Paxton.
Sunt tocmai pus la punct ca s v recit „Dracul printre
croitori”.
— Prezidentul nostru ne-a promis un mic discurs, nu-i
aşa? insinu Grierson.
— Da! D -i drumul discursului pe care voiai s ni-l ii!
strig primarul.
— Discursul, st ruir ceilal i, discursul prezidentului!
Orgoliul crescând al lui Brodie, a â at de strig tele lor de
oameni be i, atinse regiunile înalte, în care limitele lui
disp reau şi în al c ror aer rarefiat limba i se dezlega cu totul
şi incapacitatea lui de a-şi articula limpede gândurile intime
era dat uit rii.
— Prea bine! exclam el. Am s v in un discurs.
Se ridic umflându-şi pieptul, îi privi cu ochi mari,
cl tinându-se uşor pe picioarele lui masive şi întrebându-se,
acum c se sculase, ce s le spun .
— Domnilor, începu el în cele din urm , vorbind încet, în
mijlocul aplauzelor, şti i cu to ii cine sunt: Brodie, James
Brodie, şi poate ghici i ce înseamn acest nume. Se opri,
scrutând pe rând pe fiecare din membrii grupului. Da, sunt
James Brodie şi atât în burgul regal Levenford, cât şi dincolo

19 Roberl Burns (1759-1796) – celebru poet sco ian.

287
de el, numele acesta e respectat şi stimat. Ar ta i-mi pe
omul care s spun un cuvânt împotriva lui, şi v voi ar ta
ce vor face din el aceste dou mâini. Îşi întoarse mâinile lui
enorme, strângându-şi cu furie pumnii în gol, f r a
remarca, în agita ia lui, indiferen a general şi amuzamentul
r ut cios din privirea ironic a lui Grierson. Nu vedea peste
tot decât venera ie. Dac-aş vrea, urm el, aş putea s spun
un lucru care v-ar cutremura pân în m duva oaselor. Pe
urm , rotindu-şi ochii în jurul mesei, îşi sc zu vocea şi,
cl tinând şiret din cap, şopti r guşit, cu un aer confiden ial:
Dar nu! N-am s-o fac. Pute i s -l ghici i dac vre i, dar n-am
s vi-l spun acum şi poate c nu o s -l afla i niciodat .
Niciodat ! Rosti aceast vorb strigând. Dar e adev rat, şi
atât timp cât voi respira, am s -mi cinstesc numele. Am avut
de curând un mare necaz care ar fi f cut chiar pe un om
puternic s se încovoaie şi ar fi zdrobit şi pe unul mai slab,
dar ce efect a avut asupra mea? Sunt tot aici, sunt acelaşi
James Brodie, îns mai tare, mai hot rât decât înainte.
„Dac mâna ta te-a jignit, taie-o!” spune Scriptura; a trebuit
s tai în carnea şi sângele meu, da, dar am mânuit securea
f r a clipi. Am avut sup r ri în cas şi dincolo de pere ii ei;
canalii viclene şi ho i neruşina i în fa a uşii, prieteni falşi şi
duşmani murdari în jurul meu, da, şi ponegritori laşi şi
perfizi în spate. Arunc o privire feroce lui Grierson. Dar în
pofida acestor adversit i şi mai presus de ele, James Brodie
va r mâne în picioare, tare şi neclintit, asemenea Castelului
de pe stânc , şi cu capul sus, ca şi el, url el lovindu-se în
piept cu pumnul lui masiv şi încheind cu glas tare:
Asculta i-m pe mine, am s v ar t la to i şi fiec ruia din
voi cine sunt!
Dup ce emo ia sa atinse astfel punctul ei culminant, c ci
cuvintele îi âşnir spontan de pe buze sub impulsul
sentimentelor sale n valnice, se trânti violent pe scaun,
spunând pe un ton potolit şi firesc:
— Şi acum vom mai bea un rând.
Ultima parte a discursului s u fu aplaudat , aclamat şi
salutat prin ciocnirea paharelor pe t blia dur a mesei şi îşi

288
g si ecoul în cuvintele suave şi t r g nate ale lui Grierson:
— Foarte frumos! N-am auzit vreun discurs care s -mi
plac mai mult, din ziua când Tom Be ivul i-a înjurat pe
paznici din fereastra închisorii.
B ur în s n tatea lui, pentru cuvântarea lui, pentru
viitorul lui, iar unul din ei cânt într-un falset întrerupt de
sughi uri; Paxton proclama, f r s i se dea aten ie, c vrea
şi el s in un discurs; al doilea juc tor de dame încerc s
povesteasc o lung istorie, complicat şi indecent , ba se
cântar şi câteva refrene urlate în cor. Deodat Brodie, care,
schimbându-şi dispozi ia, r m sese rece, impasibil şi
dispre uitor în mijlocul veseliei lor, îşi împinse scaunul
înapoi şi se scul ca s plece. Cunoştea valoarea acestor
plec ri subite, sim ea cât re inut demnitate z cea în faptul
de a l sa aceste puşlamale îndobitocite de b utur s cânte
şi s fac t r boi dup placul lor, în vreme ce el pleca în
momentul când putea s se retrag cu cinste şi m re ie.
— Ce te-a apucat, omule? Vrei poate s te întorci acas ?
strig primarul. Doar mai e mult pân la dou sprezece!
— Mai stai un moment şi o s mai golim o sticl .
— Te aşteapt dr g laşa de nevast ? şopti Grierson cu un
aer inocent.
— Am plecat! strig el aspru, încheindu-se la palton şi
b tând din picioare, apoi, în ciuda potopului lor de proteste,
le arunc o privire solemn şi spuse: Bun seara, domnilor.
Strig tele lor îl înso ir pe când ieşi în vântul rece al
nop ii, f cându-l s fream te de o exaltare ce creştea pe
m sur ce ecoul zgomotului lor sl bea; aceste ipete îi sunau
acum în urechi ca nişte osanale care, stingându-se, dar
continuând s -l urm reasc , p reau s se înal e de pe
caldarâmul acoperit de chiciur în r ceala pl cut a aerului,
ca un fum de t mâie înghe at. Fusese o sear de pomin , îşi
spunea el, îndreptându-se spre locuin a lui, printre siluetele
alburii ale caselor ce se în l au ca nişte temple t cute
dintr-un oraş pustiu. Se umfla de mul umire de sine,
sim ind c se justificase în ochii s i şi ai lor. Alcoolul din el
d dea paşilor s i ceva elastic şi tineresc; în aceast stare de

289
exaltare, pe care atmosfera pl cut din jurul lui o sporea, ar
fi fost gata s treac şi peste mun i; trupul îi frem ta şi, în
prada unor s lbatice şi confuze pofte erotice, el vedea în
fiecare din înc perile întunecate ale caselor pe lâng care
trecea scena unor ac iuni de o tainic intimitate. Se sim ea
victima unei umilitoare şi nedrepte priva iuni, zicându-şi c
va trebui s g seasc în viitor o supap pentru nevoile
în buşite şi nesatisfacute ale c rnii. Mica distan ce-i
r m sese de str b tut pân acas îi a â a pofta de a-şi
încheia în chip potrivit aceast sear glorioas şi, nefiind
departe de a-şi promite o asemenea încheiere, intr în cas
întorcând apoi cu o mişcare energic cheia grea a uşii de
afar .
Observ c lumina mai era aprins în buc t rie, lucru pe
atât de neobişnuit pe cât de tulbur tor, c ci de câte ori se
înapoia târziu, toate luminile erau stinse, afar de aceea care
ardea cu fidelitate în vestibul, aşteptându-i întoarcerea. Se
uit la ceas, constat c era ora unsprezece şi jum tate şi
z ri din nou lumina, care p rea a-i face semn prin
cr p turile uşii închise. Încruntând din sprâncene, îşi puse
la loc ceasul, travers vestibulul şi, ap sând cu putere pe
clan , împinse uşa şi p trunse brusc în buc t rie; r mase
înfipt acolo, aruncându-şi ochii prin camer şi v zând-o pe
so ia lui şezând ghemuit în fa a cenuşii ce mai lic rea în
sob . Deşi îl aştepta, doamna Brodie tres ri la intrarea lui,
speriat de apari ia lui brusc , care o smulgea din visele ei
triste şi de muta dezaprobare ce se citea pe fa a lui
încruntat . Când îşi întoarse, tremurând, spre el ochii roşi i,
o privi mânios.
— Ce-i cu tine? întreb el, punând un accent sarcastic pe
ultimul cuvânt. Ce mai cau i aici la ora asta, cu ochii scurşi
şi cu pungi sub ei ca nişte farfurii?
— Tat , şopti ea, n-ai s te superi, nu-i aşa?
— Ce înseamn iar şi smiorc iala asta? Oare aceasta e
primirea pe care o merit, şi înc într-o sear ca asta? Nu po i
s te bagi în pat înainte s m întorc? scrâşni el. Acolo
m car nu sunt silit s m uit la tine, c z tur b trân . Halal

290
muiere! Exact tipul care-i place unui b rbat s -l g seasc
atunci când se întoarce acas . Te aşteptai poate s te scot la
plimbare, ca s - i şoptesc vorbe dulci la lumina lunii? Tu
care ai tot atâta foc în tine cât o veche pip spart !
Ea îşi ridic ochii spre fa a lui încruntat şi dezgustat şi
p ru s se chirceasc şi mai mult, s devin ştears ca o
umbr . Incapabil de a rosti o fraz închegat , ea articul
neclar şi tremurând un singur cuvânt: „Matt!”
— Matt! Micul şi scumpul t u Matt! Ce s-a mai întâmplat
cu el? întreb Brodie rânjind. A mai înghi it un sâmbure de
prun ?
— Scrisoarea asta, bâigui ea, am primit-o azi de
diminea . M-am inut toat ziua s i-o ar t.
Cu o mân tremurând , îi întinse foaia de hârtie
mototolit , pe care o inuse ascuns o zi întreag la pieptul
ei ce palpita de spaim . Mârâind batjocoritor, el îi smulse
brutal scrisoarea dintre degete şi o citi încet, în vreme ce ea
se leg na într-o parte şi într-alta, cu o privire absent .
Acum, când era vorba de fiul ei, limba i se dezleg şi gemu:
— Nu puteam s-o mai p strez niciun minut pentru mine.
Trebuia s te aştept. Nu fi sup rat pe el, tat ! Sunt sigur c
nu vrea s te nec jeasc . Nu cunoaştem înc faptele, iar ara
aceea trebuie s fie teribil . Am b nuit c ceva nu era în
ordine cu b iatul, când a încetat s mai scrie regulat. O s se
simt mai bine acas .
Brodie sfârşise de citit cele câteva rânduri mâzg lite.
— Vas zic , podoaba ta de b iat, cu succesele lui, se
întoarce acas la tine, mârâi el. Acas la mama lui şi la
îngrijirile ei dr g stoase.
— Poate c e spre binele lui, şopti. Am s fiu fericit s -l
am din nou lâng mine şi s -l ajut s se întremeze şi s
prind iar şi puteri, dac are nevoie.
— Ştiu c ai s fii fericit s -l ai iar şi aici, nebun
b trân ce eşti, dar mie pu in îmi pas !
Se uit din nou cu scârb la foaia mototolit , apoi o
strânse în pumn şi o arunc cu furie în foc.
— Şi din ce motiv d cu piciorul unui post aşa de bun?

291
 — Nu ştiu mai mult decât dumneata, tat , dar cred c nu
o duce bine cu s n tatea. A avut totdeauna o constitu ie
delicat … şi cred c într-adev r nu era f cut pentru o şedere
la tropice.
Brodie o privi cu un rânjet.
— Nu e f cut, cap prost ce eşti? Tu ai f cut din el un
pap -lapte, cu toat r zgâiala ta. „Matt, puişorule, o
maimu ri el, vino la mama s - i dea un peni. Nu te uita la
tata, mieluşelule, vino la maic -ta, dr gu ule, s te mângâi!”
Oare asta îl face s se întoarc atât de repede ca s se in de
pulpana ta? Dac e aşa, am s -l strâng de gât. Auzi
dumneata! „P.S. Anun -l, te rog, pe tata” – ironiza el, citind
scrisoarea ars . Nu are m car curajul s -mi scrie mie,
neispr vitul! Nu! Trebuie s-o roage pe blânda şi dulcea de
maic -sa s -mi dea aceast veste bun . i-ai g sit b rb ie
la caraghiosul sta!
— O, James, îl implor , nu vrei s m consolezi pu in?
Sunt atât de nenorocit ! Nu ştiu ce s-a întâmplat şi
nesiguran a asta m omoar . Tremur pentru copilul meu!
— S te consolez, b trâno? f cu el cântând. Frumos mi-ar
sta, z u, s iau de mijloc o buturug ca tine! Şi pe un ton
brutal, plin de repulsie, ad ug : Nu pot s te suf r! Ştii bine
lucrul sta! Nu însemni mai mult pentru mine decât o traist
goal . Ai reuşit, ca so ie, la fel cum ai reuşit ca mam . Una
din odraslele tale te-a f cut de ruşine, iar ast lalt pare pe
cale s -i urmeze exemplul. Da, pare într-adev r pe cale s
fac la fel. Face cinste educa iei pe care i-ai dat-o. Deodat ,
privirea i se întunec . Ia seama, numai, s nu mi-o strici şi
pe Nessie! E a mea. S nu te atingi de ea! Scuteşte-o de
neghiobiile tale sau î i sparg capul!
— Ai s -l primeşti aici, tat ? gemu ea. N-ai s -l dai afar ,
nu-i aşa?
Brodie râse cu r utate.
— Aş muri dac l-ai goni ca pe… ca pe… ad ug Mama
complet zdrobit .
— Am s m gândesc, r spunse pe un ton duşm nos,
încântat de gândul c o inea în nesiguran , rev rsându-şi

292
asupra ei toat indignarea fa de dezertarea neaşteptat a
lui Matthew şi aruncându-i toat vina acestui eşec al fiului
ei. O ura şi aşa, din cauza neputin ei ei de a-i procura
pl cerile la care jinduia şi o detesta şi mai mult din pricina
insuccesului fiului ei. O va pune s -i pl teasc scump acest
insucces, îşi spuse el; asupra ei avea s se abat t işul
ascu it al furiei sale. Dac Matthew renun ase la postul lui şi
era pe cale s se întoarc , vina era numai a ei. Aşa se
întâmpla totdeauna: când copiii greşeau, erau ai ei, când
erau vrednici de laude, îi revendica pentru el.
— Eşti un om prea drept, tat , s nu ascul i ce va avea s
spun sau ce are de cerut, st rui pe un ton plâng re şi
linguşitor. Un om superb şi mare ca tine nu poate face aşa
ceva. Sunt sigur c ai s -l laşi s vorbeasc , s explice…
trebuie s aib un motiv.
— Bineîn eles c are un motiv, r spunse el sarcastic. Vrea
s se întoarc acas şi s tr iasc pe spinarea lui taic -s u.
Nu m îndoiesc de asta. Ca şi cum n-am avea destule griji şi
f r a-l hr ni pe acest ling u! sta-i motivul m re ei
întoarceri. Îşi închipuie, desigur, c o s huzureasc aici,
l sându-m s muncesc pentru el, iar pe tine s -i lingi
noroiul de pe ghete. La dracu’! E peste puterile unui om! Fu
apucat de un acces de furie amestecat cu un fior de
antipatie. E prea mult, îi strig din nou, al naibii de mult!
Ridic mâna în semn de amenin are, inând-o câteva clipe în
aer, dup care o întinse cu un gest brusc spre lampa de gaz
şi stinse lumina. L sându-şi so ia în întuneric, ieşi cu paşi
grei din odaie.
În bezna în care ultima lic rire a t ciunilor din sob
contura şters silueta inform a trupului ei ghemuit în
fotoliu, doamna Brodie r mase nemişcat şi mut . Aştept
mult vreme meditând în t cere, şi gândurile triste ce o
ap sau d deau camerei o atmosfer şi mai întunecat şi
melancolic . Aştept , cenuşa se r cea, pân ce Brodie avea
s se dezbrace, s se culce şi, poate, s adoarm . Într-un
târziu, se urni în sil , strecurându-se pe uş ca un animal
h ituit şi târându-se precaut pân la etajul de sus.

293
Scândurile, care trosniser şi scâr âiser la urcarea lui
Brodie, nu f cur niciun zgomot sub greutatea trupului ei
firav. Şi, totuşi, scoase un oftat de uşurare, când, ajuns la
uşa od ii de culcare, auzi în întuneric ritmul greu al
respira iei so ului ei. Dormea. Intrând pe dibuite în camer ,
ea îşi scoase veşmintele ponosite şi p tate, aşezându-le
gr mad pe scaun pentru a doua zi. Se sui cu grij în pat,
inându-şi cu team cât mai departe de el trupul veşted,
asemenea unei oi pr p dite şi slabe ce s-ar culca lâng un
leu adormit.

— Mam , întreb Nessie în sâmb ta urm toare, de ce se

întoarce Matt?
Se juca prin camer şi se inea de maic -sa,
neastâmp rat şi cic litoare ca un copil pentru care o
diminea ploioas de sâmb t este cea mai mare nenorocire
din toat s pt mâna.
— Nu-i pria clima, r spunse scurt doamna Brodie.
Era o idee adânc înr d cinat în mintea Mamei, ca un
principiu esen ial al doctrinei Brodie, c cei mici trebuie
inu i în necunoştin a mecanismului ascuns al treburilor,
rela iilor şi incidentelor din cas , mai ales când ele erau
nepl cute. La întreb rile ce priveau aspectele mai adânci şi
mai ascunse ale comport rii lui Brodie şi ale vie ii, în
general, ea r spundea liniştitor: „Ai s afli asta mai târziu,
draga mea. Toate la vremea lor!” Iar pentru a pune cap t
întreb rilor la care un r spuns nu putea fi evitat, Mama
socotea c nu s vârşeşte un p cat min ind f r jen , spre a
men ine intacte prestigiul şi demnitatea familiei.
— E o ar unde bântuie friguri grozave, urm ea. Şi vaga
inten ie de a spori no iunile de ştiin e naturale ale lui Nessie
o f cu s adauge: Sunt acolo lei, tigri, elefan i, girafe şi tot
felul de fiare şi de insecte ciudate.
— Dar, mam , insist Nessie, Jenny Paxton mi-a spus c

294
în tot şantierul se povesteşte c Matt a fost dat afar pentru
c nu se inea de treab .
— Atunci i-a spus o minciun urât . Fratele t u şi-a dat
demisia ca un gentleman.
— Când se întoarce, mam ? Crezi c-o s -mi aduc ceva?
O maimu sau un papagal? Aş prefera un papagal mai
curând decât o maimu . Maimu a m-ar zgâria, dar
papagalul ar vorbi cu mine şi ar spune: „Frumoasa Lora,
frumoasa Lora”, şi asta un canar n-o poate face, nu-i aşa?
R mase o clip pe gânduri, urmând apoi: Nu, nu vreau
papagal, ar trebui s -i cur colivia. Cred c mi-ar pl cea o
pereche dr gu de papuci de marochin sau… sau un colier
frumos de m rgean. Nu vrei s -i scrii, mam ?
— Potoleşte-te feti o! Cum vrei s -i scriu, de vreme ce a şi
plecat încoace? Şi afar de asta, Matt are alt treab decât s
se gândeasc la m rgele. Ai s -l vezi în curând.
— Vas zic , se întoarce repede!
— Ai s afli la timp, Nessie. Dând glas speran elor ei,
ad ug : S-ar putea s soseasc peste vreo zece zile, dac s-a
îmbarcat curând dup ce mi-a scris.
— Zece zile! Ce bine! ciripi Nessie, începând s zburde
prin camer . Poate c-o s am pu in distrac ie când Matt va
fi iar şi aici! A fost îngrozitor de când…
Se opri brusc, ca în fa a unui zid amenin tor, c ci
abordarea acestui subiect era riguros interzis . Se uit cu
team la maic -sa, t cu un moment încurcat , dar v zând
c doamna Brodie nu avea de gând s-o certe, întreb ,
printr-o copil reasc asocia ie de idei:
— Ce înseamn , mam , a intra la ap ?
— Ce te-a apucat iar şi? Î i merge gura ca o morişc . Nu
po i s m laşi s -mi v d de treab ?
— O fat din clas m-a întrebat dac tata ştie s înoate,
pentru c l-a auzit pe taic -s u spunând c James Brodie a
intrat la ap .
— Ispr veşte cu prostiile tale, nu-mi tot bate capul! strig
Mama. Tat -t u ştie s se îngrijeasc de el şi f r ajutorul
t u. E o obr znicie s vorbeşti aşa despre el!

295
 Totuşi, naiva întrebare a feti ei trezi în ea o vie şi
neaşteptat nelinişte. Ieşind din buc t rie cu o cârp de praf
în mân , ea se întreba în chip vag dac nu exista vreo cauz
mai serioas care-l f cea pe b rbatul ei s fie tot mai zgârcit
fa de ea, reducându-i şi amputându-i aloca ia pentru
menaj, care de câteva luni încoace nu-i d dea putin a s
fac fa cheltuielilor.
— Vai, mam , nu eu vorbesc aşa! r spunse Nessie,
uguindu-şi copil reşte botişorul şi inându-se dup
maic -sa. O spun celelalte fete din clas . Dup felul cum
vorbesc, ai zice c familia noastr are ceva ciudat. Sunt mai
bun decât ele, nu-i aşa, mam ? Tata i-ar putea bate pe to i
laolalt .
— Tat -t u e un om cum nu mai e altul.
Rostirea acestor cuvinte îi ceru un efort, dar le pronun
cu eroism, f r s -şi dea seama de dublul lor în eles; era
preocupat numai de a ar ta bunele tradi ii ale casei.
— Nu trebuie s asculta i niciodat ce se vorbeşte pe
socoteala lui. Oamenii spun multe lucruri rele când sunt
geloşi pe cineva.
— Sunt toate nişte mincinoase ordinare, nişte neruşinate.
Am s le reclam profesoarei dac mai spun vreo vorb despre
noi, conchise Nessie, turtindu-şi nasul pe geamul ferestrei,
ca un bo de chit. Tot mai plou , toarn din ce în ce mai tare,
duce-s-ar la naiba!
— Nessie! S nu mai spui asta! Nu e frumos! N-ai voie s
vorbeşti aşa de urât! o cert Mama, oprindu-se din lustruitul
sfeşnicelor de bronz de pe placa din fa a pianinei. Nu voia s
aib nepl ceri cu Nessie. Cea mai mic greşeal trebuia
îndreptat . S ii minte asta sau am s te spun tatei –, o
amenin ea, întorcându-şi din nou obrazul înfierbintat spre
pian, care, deschis anume de ea pentru a şterge praful, o
aproba cu un zâmbet superior, rânjindu-şi clapele ca o
enorm dantur fals .
— Voiam s ies ca s m joc, asta e tot, se auzi de la
fereastr o voce plâng rea , dar chiar dac ploaia se
opreşte, totul e plin de b ltoace. Am atât de mult de lucru

296
toat s pt mâna cu nesuferitele astea de lec ii, c e o ruşine
s nu m pot juca m car sâmb ta.
Continu s contemple cu jale peisajul lugubru de
decembrie, strada umezit , câmpiile îmbibate de ap ,
crengile liniştite ale mestecenilor din fa , ce picurau,
melancolica lips de mişcare, tulburat numai de neîncetata
c dere a ploii. Dar întreruperea flec relii ei f r rost nu inu
mult timp; în ciuda priveliştii deprimante, ea se porni, dup
câteva clipe, din nou:
— Uite o vrabie pe tunul nostru… o! Uite şi alta… dou
vr biu e ghemuite în ploaie pe tunul nostru de broz. De ce
inem tunul sta? Nu trage nimeni cu el şi trebuie cur at tot
timpul! N-am observat niciodat pân acum ce comic e! o
cic li ea neîncetat pe maic -sa. Pentru ce-i aşezat acolo?
Spune, mam !
— E un fel de ornament, pus de frumuse e. Cred c a fost
ideea tatei, r spunse doamna Brodie, agasat , din spatele
pianului.
— Ar fi fost mai frumos s punem acolo o brazd de
pansele sau nişte tufe de merişor, cum are Jenny Paxton în
fa a casei, r spunse Nessie; urm apoi s p l vr geasc
încet, dând glas gândurilor ei nestatornice: Nu se simte nicio
adiere în copacii de peste câmp. Stau în ploaie ca nişte
statui. „Ploaie, ploaie nes ioas , du-te-n Spania şi ne las !”
Dar vorba asta tot n-o goneşte. Nu e decât o poveste ca a lui
moş Cr ciun. Are o barb alb . M întreb cum o fi ar tând
un spaniol? Are o fa neagr ? Capitala Spaniei e Madridul.
Exact. Eşti prima în clas , Nessie Brodie. Bravo ie! O s -l
bucure pe tata. Ce vreme pentru o sâmb t liber ! Stau aici
şi m ocup cu geografia! Niciun om pe strad . Ba nu! Nu-i
adev rat, mi se pare c v d un b rbat. Urc strada. Nu-i un
b rbat, e un b iat de la telegraf! Era o descoperire
senza ional şi neaşteptat în priveliştea sumbr şi
monoton . Încântat , Nessie se crampona de ea. Mam !
Mam ! Cineva o s primeasc o telegram ! V d b iatul pe
strad . Vine direct încoace. O, uite, uite! strig ea
transportat şi arzând de curiozitate şi ner bdare. Vine la

297
noi!
Z rindu-l pe b iat urcând treptele de la intrare, doamna
Brodie l s din mân cârpa de praf şi alerg la fereastr ,
îndat dup aceea, clopo elul de la uş fu tras cu atâta
putere, încât îi sun în urechi ca un semnal de alarm .
R mase încremenit . Îi era o fric imens de telegrame, c ci
vedea în ele pe vestitorii gr bi i ai unor nenorociri
neprev zute; nu o f ceau s se aştepte la vreun eveniment
fericit – o naştere sau o nunt ci doar la dezastrul subit şi
neb nuit al mor ii. Pe când st tea nemişcat , un nou şi
fatidic sunet al clopo elului o izbi în urechi şi, ca şi când
cordonul acestuia ar fi fost în leg tur cu firele nenorocirii, el
îi trezi amintirea singurei ocazii din via a ei când mai primise
o telegram : aceea care-i vestea moartea mamei ei. F r a se
uita la Nessie, spuse r guşit:
— Du-te la uş şi vezi ce este.
Când îns Nessie, fierbând de ner bdare, ieşise alergând
din salon, c ut s se linişteasc ; îşi spuse c factorul venise
poate numai s cear o informa ie despre vreun nume
necunoscut sau o adres nedescifrabil , ceea ce se întâmpla
destul de des, dat fiind c locuiau în ultima cas a str zii. Îşi
încord auzul cât putea, c utând s prind de la uş ecoul
d t tor de speran al unei conversa ii, dar în zadar, c ci
Nessie se întoarse într-o clip fluturând în mân , cu aerul
triumf tor de a fi f cut o descoperire personal , un plic
portocaliu şi strigând pe ner suflate:
— E pentru tine, mam ; întreab dac vrei s trimi i un
r spuns.
Mama apuc telegrama ca şi cum ar fi atins o viper şi,
r sucind-o cu team , o examina cu aceeaşi groaz cu care ar
fi privit aceast primejdioas reptil .
— Nu pot s citesc f r ochelari, murmur ea,
neîndr znind s deschid telegrama şi c utând s câştige
timp.
Iute ca fulgerul, Nessie ieşi din odaie, aducând într-o clip
ochelarii cu ram de o el.
— Uite-i, mam ! Acum ai s po i s citeşti. Deschide-o!

298
 Doamna Brodie îşi puse încet ochelarii, se uit din nou, cu
team , la înfior torul obiect din mâna ei şi, întorcându-se
spre Nessie, îng im , într-un acces de nehot râre şi spaim :
— Poate c e mai bine s aştept pân se întoarce tata. Nu
am dreptul s deschid un plic ca sta. E treaba tatei, nu
crezi, draga mea?
— Haide mam , deschide-o! st rui Nessie cu ner bdare.
i-e adresat ie şi b iatul aşteapt r spunsul.
Doamna Brodie deschise plicul cu degete epene şi
stângace, scoase tremurând hârtia din untru, o desp turi şi
îşi arunc privirea pe ea. O contempl mult vreme, ca şi
cum n-ar fi con inut doar nou cuvinte, ci un mesaj atât de
lung şi de complicat, încât dep şea puterea ei de în elegere.
Treptat îns , fa a ei c p ta o nuan cenuşie, cadaveric ,
p rând s se micşoreze şi s se îngusteze; tr s turile ei se
alungir , obrajii se pr buşir de parc un suflu glacial ar fi
stins deodat slaba lic rire ce-i însufle ea, f cându-i s
înghe e într-o stranie şi nefireasc imobilitate.
— Ce spune, mam ? întreb Nessie ridicându-se curioas
în vârful degetelor.
— Nimic, r spunse doamna Brodie cu voce surd ,
mecanic . Se aşez pleoştit pe sofa, inând între degetele ei
tremur toare foaia de hârtie ce foşnea.
În fa a uşii de la intrare, b iatul se agitase ner bd tor
câteva minute, iar acum se apucase s fluiere şi s bat
zgomotos cu vârful ghetei în treapta sc rii, voind s arate,
prin aceasta, în felul lui, c nu era dator s -şi petreac toat
ziua acolo.
— Vrei ca factorul s aştepte un r spuns? întreb Nessie
iscoditor, observând, dar neîn elegând pe deplin imobilitatea
şi consternarea maic -sii.
— Nu e niciun r spuns, spuse maşinal doamna Brodie.
Primind aceast comunicare de la Nessie, b iatul de la
telegraf plec , continuând s fluiere f r grij , ca unul care,
deşi conştient de importan a lui de instrument al destinului,
era cu totul nep s tor la ravagiile produse de distrug toarea
misiv adus de el.

299
 Nessie se întoarse în salon şi, uitându-se la maic -sa,
aspectul acesteia i se p ru şi mai straniu, ba, scrutând-o
mai îndelung, o g si de nerecunoscut.
— Ce e cu tine, mam ? Eşti teribil de palid .
Îi atinse uşor obrazul, sim ind sub degetele ei calde c era
rece şi tare ca lutul. Cu o misterioas intui ie, continu apoi:
— E vreo ştire despre Matt în telegram ?
Auzind numele fiului ei, doamna Brodie reveni din
împietrirea ei în lumea real . De-ar fi fost singur , s-ar fi
topit într-un nest pânit potop de lacrimi; în prezen a lui
Nessie îns , f cu, în ciuda descuraj rii ei, un energic efort de
a st pâni plânsul ce o podidea şi, luptând spre a se re ine,
c ut s cugete cu toate for ele min ii ei amor ite. Împins
de cel mai puternic impuls al firii, la o încordare a cugetului
şi a voin ei, care în mod normal ar fi fost peste puterile ei, ea
se întoarse cu o mişcare brusc , spre fata ei şi şopti:
— Nessie, urc -te sus şi vezi ce face bunica. Nu-i pomeni
de telegram , dar caut s afli dac a auzit clopo elul. Ai s
faci asta pentru Mama, scumpa mea?
Cu vioiciunea ce o caracteriza, Nessie în elese exact ce
dorea Mama de la ea şi, acceptând cu bucurie sarcina de a
îndeplini una din aceste misiuni confiden iale pe care le
adora, d du de dou ori încet din cap, ca s arate c
pricepuse, şi ieşi f r grab din camer .
De îndat ce fiica ei plec , doamna Brodie desf cu
telegrama mototolit de degetele ei crispate şi, cu toate c
mesajul i se întip rise cu litere de foc în memorie, îşi arunc
din nou ochii asupra lui, articulând cu buze tremur toare
fiecare cuvânt: „Trimite imediat telegrafic patruzeci lire
post-restant Marsilia, Matt”.
Îşi cerea banii! Cerea economiile pe care i le trimisese ei,
cele patruzeci de lire sterline pe care dânsa le investise
pentru el în Societatea de construc ii! În elese imediat c
Matt se g sea blocat la Marsilia, r mas în impas, într-o
situa ie disperat şi c avea nevoie imediat de bani spre a
ieşi din aceast teribil şi primejdioas strâmtoare. I se
furase punga, fusese lovit în cap şi jefuit, vaporul plecase

300
l sându-l despuiat de tot avutul lui, la Marsilia. Chiar numai
numele de Marsilia – necunoscut, str in, sinistru – îi înghe a
sângele, sugerându-i toate nenorocirile imaginabile ce
puteau s se abat asupra fiului ei iubit, c ci pe simpla baz
a acestei misterioase şi tulbur toare cereri, ea era definitiv
convins c Matt era victima nevinovat a unor deplorabile
şi sfâşietoare împrejur ri. Examinând cu meticulozitate
toate elementele disponibile, ea observ c telegrama fusese
predat la Marsilia chiar în diminea a aceea – ce repede
sosise funesta ştire! – ceea ce dovedea c fiul ei fusese în
stare s-o expedieze şi c , în consecin , m car via a lui nu
era imediat primejduit . Se refacuse poate de pe urma
perfidului atac împotriva lui şi acum doar aştepta cu r bdare
şi îngrijorare sosirea banilor. R t cind prin meandrele
acestor presupuneri, gândurile ei se întorceau totuşi, f r
greş, spre unica şi implacabila concluzie c trebuia s
expedieze banii. La acest gând, un fior rece o str b tu. Nu-i
putea trimite; nu putea trimite nimic. Cheltuise cele
patruzeci de lire pân la ultima l scaie.
În cursul ultimelor nou luni, se luptase disperat cu
problemele b neşti. Brodie îi redusese treptat banii de
menaj, sc zându-i în cele din urm la jum tate, dar
pretinzând totuşi pentru el aceeaşi mâncare excelent şi în
aceleaşi cantit i exagerate. Dac so ia lui manifesta chiar şi
cea mai uşoar tendin de economie în privin a meselor, ea
avea de îndurat o întreag tirad plin de s lbatic ironie, în
care el o trata de nepriceput şi incapabil de a administra
cum trebuie modestul buget al casei. O batjocorea,
înşirându-i talentele superioare ale mamei sale, dându-i
exemple conving toare despre calit ile ei de menajer ,
descriind în am nunt felurile de mâncare, pe cât de
delicioase, pe atât de ieftine pe care i le g tea înainte de
c s toria lui şi amenin ând-o c , în ciuda vârstei înaintate a
mamei lui, avea s treac direc ia casei în mâinile ei mai
competente. Degeaba îi obiectase Mama sfios c -i d dea
prea pu ini bani, c via a se scumpea, c Nessie creştea şi
avea nevoie de îmbr c minte, înc l minte şi c r i de şcoal ,

301
care costau mai mult, c bunica Brodie nu în elegea s
renun e la niciuna din comodit ile şi pl cerile cu care era
deprins . Ar fi fost tot atât de zadarnic s încerce a-l
convinge c nu cheltuia niciun ban pentru nevoile ei proprii,
c de trei ani nu-şi mai cump rase niciun lucru nou, astfel
încât ajunsese tipul însuşi al femeii mizerabil îmbr cate,
expunându-se tocmai prin aceast abnega ie şi economie la
batjocurile şi oc rile lui.
V zând c , în ciuda slabelor şi inutilelor ei protest ri
ini iale, ea accepta suma redus şi p rea s se descurce cu
ea, el trase concluzia c fusese prea larg, şi cum banii
deveniser acum atât de scumpi pentru el, încât ocazia de a
face economii pe spinarea ei îl încânta, el strânsese pân la
ultima limit baierele pungii, inând-o şi mai tare sub
ap sarea c lcâiului s u.
Cu toate c ea se luptase s scoat dintr-un şiling doi,
facându-şi cump r turile în locurile cele mai ieftine,
tocmindu-se şi linguşindu-i pe negustori în aşa m sur ,
încât câştigase reputa ia de a fi meschin şi c rp noas ,
lucrurile nu putuser continua. Conturile neachitate se
adunaser , negustorii îşi pierduser r bdarea, astfel c , în
cele din urm , ea alesese calea minimei rezisten e, atacând
banii lui Matthew. Îndat totul mersese mai uşor. Brodie o
bomb nea mai rar cu privire la mâncare, iar preten iile
plâng re e şi senile ale b trânei se potolir . Nessie c p t un
palton nou, taxele şcolare fur pl tite, iar m celarul şi
b canul, care aşteptaser atât de mult, îşi v zur conturile
achitate. Doamna Brodie îns şi nu se alesese cu nimic; nici
cu îmbr c minte, nici cu vreo mic g teal , nici cu
satisfacerea vreunei fantezii; fusese numai scutit vremelnic
de mustr rile so ului ei şi sc pat de grijile cauzate de
datorii. Îşi împ case cugetul fa de ac iunea ei,
spunându-şi c Matt îi destinase de fapt ei aceşti bani şi c o
iubea atât de mult, încât nu putea fi decât fericit ca dânsa
s -i foloseasc ; se mai gândise apoi c nu-i cheltuise pentru
ea şi c , f r îndoial , avea s strâng aceast sum în
vremuri mai bune şi s i-o restituie.

302
 Patruzeci de lire! Era o sum enorm ! Cu toate c o
cheltuise cu atâta uşurin , nici nu era de conceput s o
poat înlocui. În condi iile dinainte şi cu cea mai strict
economie, ea ar fi putut eventual realiza suma în lungul
interval de un an; dar avea nevoie de ea imediat. Buzele-i
tremurau şi inima i se topea; îndat îns se reculese,
adunându-şi tot curajul spre a-l ajuta pe Matt. Îşi încleşt
energic f lcile, ridicându-şi privirea spre Nessie, care se
întorcea în camer .
— Bunica îşi aranja sertarul, îi şopti Nessie cu un aer de
conspirator. N-a auzit clopo elul şi nu ştie nimic. Am
iscodit-o cu mult b gare de seam .
— Eşti o fat bun şi deşteapt , spuse Mama. Nimeni nu
trebuie s afle de telegrama asta. N-ai s sufli un cuvânt
despre ea. A fost numai şi numai pentru mine. Am încredere
în tine şi am s - i fac un cadou frumos, dac-ai s - i ii gura.
Sim ind totuşi c o explica ie oarecare era necesar , încheie
în chip vag: Era doar de la o veche prieten de la ar … o
prieten a mea, care are mici nepl ceri.
Nessie îşi duse ar t torul la buze, încântat de a
împ rt şi un secret cu maic -sa şi indicând, cu acest gest de
copil precoce, c era vrednic s i se încredin eze cele mai
intime şi mai mistuitoare taine din lume.
— Foarte bine! Dar nu uita c mi-ai dat cuvântul.
Tat -t u nu are nevoie s ştie nimic despre întâmplarea
asta, zise doamna Brodie ridicându-se.
Ar fi dorit s poat reflecta în linişte, dar nu mai era mult
pân la prânz şi avea de preg tit masa. Oricare ar fi fost
grijile ce o ap sau, treaba din cas trebuia f cut , mâncarea
trebuia dat la mas cu o punctualitate f r greş, st pânul
trebuia dispus favorabil şi hr nit din belşug şi pe gustul lui.
Apucându-se s cure e o oal mare de cartofi, ea c ut s
decid ce avea de f cut.
Din capul locului îşi d du seama c nu putea g si niciun
ajutor la so ul ei. Ar fi suportat orice de dragul lui Matt, dar îi
era cu neputin s -l înfrunte pe so ul ei şi s -i cear suma
absurd de patruzeci de lire, fiind sigur dinainte c ar fi

303
refuzat cu hot râre s trimit banii. A-i aduce astfel la
cunoştin problema, ar fi însemnat s -i dezv luie vinov ia
ei, s -i stârneasc mânia cumplit , f r a ajunge la niciun
rezultat concret. Chiar pe când f cea acest ra ionament, îl
vedea în fa a ochilor, r stindu-se batjocoritor: „Vas zic e la
Marsilia? Ei bine, n-are decât s se întoarc înot sau pe jos.
I-ar face mult mai bine, dr gu ul de el.”
Chibzui apoi asupra posibilit ii de a face apel la Agnes
Moir. Nu înc pea nicio îndoial c Agnes, care, ca şi Mama,
nu-i putea refuza nimic lui Matthew, s-ar fi ar tat imediat
dispus a trimite banii, cu toat ruşinoasa r ceal şi
indiferen pe care el i-o ar tase în ultimele luni,
pricinuindu-i atâta suferin . Din nenorocire, îns , era tot
atât de neîndoios c Agnes nu avea patruzeci de lire. P rin ii
ei erau oameni onorabili, dar s raci; nevoia îi pândea la uş
şi chiar dac-ar fi dorit s pun banii la dispozi ia lui Agnes,
era de neconceput ca ei s -şi poat procura deodat o sum
atât de mare. De altfel, sim ise de curând în atitudinea lui
Agnes fa de dânsa o umbr de mustrare, destul de
justificat prin suferin ele şi am r ciunile ei nemeritate.
Cum putea aşadar doamna Brodie, în prezen a unei
asemenea virtu i ofensate, s m rturiseasc c a furat banii
fiului ei adorat? Neprih nita miss Moir ar condamna-o
îndat , ar renega-o poate în ochii întregului oraş.
P r si deci ideea de a recurge la Agnes, dar în timp ce
g tea maşinal mâncarea, mintea îi lucra cu înfrigurare,
c utând s in pe loc clipele ce se scurgeau. Când Brodie
sosi, ea servi masa f r s înceteze niciun moment de a se
concentra cu înverşunare asupra problemei ce o obseda. Era
atât de distrat , încât aşez din greşeal în fa a lui Brodie
mica farfurie a lui Nessie.
— Ce, eşti beat , femeie? url el, uitându-se la por ia
minuscul . Sau poate aştep i de la mine s repet minunea
cu pâinile şi peştii?
Schimbând degrab farfuriile, ea roşi, sim indu-se
vinovat c a fost prins cu gândurile în alt parte; dar ce ar
fi putut ea s spun spre a se scuza: „M gândesc cum aş

304
putea g si patruzeci de lire pentru Matt”?
— A dat poate pe gât o înghi itur , ca s -şi dreag
puterile, chicoti bunica r ut cios. Se vede c aşa şi-a
petrecut vremea toat diminea a.
— Vas zic pe asta se duc banii casei! spuse Brodie
batjocoritor, cântându-i în strun b trânei. Pe b utur !
Las c o s vedem noi ce e de f cut în privin a asta!
— Se vede c de acolo îi vine nasul ei roşu şi ochii aceia
ursuzi, r spunse bunica.
Nessie nu spuse nimic, dar ocheadele f işe de fidelitate şi
solidaritate ce le arunca maic -sii erau atât de pline de
în eles, încât riscau s dezv luie totul. Totuşi, explozia fu
evitat , iar când Brodie plec şi b trâna urc în camera ei,
Mama respir mai liber şi-i spuse lui Nessie:
— Vrei s strângi masa, dr gu a mea? Am câteva curse de
f cut. Îmi eşti de mare ajutor ast zi şi dac speli vasele pân
când m întorc, am s - i aduc câteva bomboane.
În grozava ei dilem , era totuşi în stare s foloseasc o
subtil strategie într-o treab atât de m runt şi, cu toate c
ploaia încetase, Nessie, atras de momeala dulciurilor şi
încântat de a fi tratat de maic -sa ca o persoan adult ,
consim i cu pl cere.
Domna Brodie îşi puse p l ria şi paltonul – acelaşi pe
care-l purtase atunci când îl înso ise pe Matt pân la
Glasgow în ziua plec rii lui – şi ieşi gr bit din cas .
Travers cu paşi repezi Câmpul comunal şi apuc pe strada
ce ducea în dosul g rii. La întret ierea dintre Railway Road
şi College Street, ea se opri în fa a unei pr v lii mici şi
scunde care purta deasupra lintoului arcuit al uşii trei bile
de alam , însemnele ruşinoase ale unei dughene de
împrumuturi pe amanet. Pe geam, o inscrip ie cu litere albe,
murdare, din care unele lipseau şi altele erau pe jum tate
şterse, indica nu tocmai clar: Achiziţii de aur, argint, danturi
vechi. Împrumuturi de bani, iar în spatele ei, o t bli
pr p dit de ardezie purta, scris cu cret , însemnarea mai
concis , dar mai pu in atr g toare: Cumpărăm zdrenţe.
Doamna Brodie contempl cu team şi neîncredere aceast

305
pr v lie: singurul loc din vechiul şi respectabilul Levenford
unde se împrumutau bani pe amanet. A intra acolo – ştia
bine acest lucru – era cea mai adânc umilire pentru o
persoan onorabil , iar crima şi mai mare de a fi v zut de
al ii intrând însemna ruşine, dezonoare şi descalificare
social . Îşi d dea seama de toate acestea, sim ea, de
asemenea, cât de incapabil era s înfrunte ororile ascunse
în untru, totuşi, strângând din buze, se strecur cu mult
curaj în dughean , repede şi imaterial ca o umbr . Numai
sunetul puternic al clopo elului fixat de uş îi dezv lui
intrarea şi, în timp ce b taia lui strident continua, ea se
v zu în fa a unei tejghele dintr-o mic desp r itur
sem nând cu o loj , lâng care se aflau alte dou la fel. Cifra
trei avea în aparen aici o semnifica ie cabalistic atât la
exterior, cât şi în untru, dar în aceast desp r itur doamna
Brodie era mai ferit de priviri str ine decât sperase. Aşadar,
chiar în aceast lume dec zut p reau s existe totuşi urme
vagi de delicate e! Când clopo elul încet s sune, n rile ei
începur treptat s simt un miros p trunz tor de untur
fierbinte şi de ceap , provenind dintr-un loc invizibil. Gata
s leşine din pricina acestui miros gre os, ea închise ochii,
iar când, dup o clip , îi deschise, v zu în fa a ei un om mic
şi îndesat, ivit ca prin farmec de dup norul opac de abur ce
umplea fundul pr v liei. Avea o barb lung , p trat ,
cenuşie ca fierul şi uşor cârlion at , sprâncene stufoase de
aceeaşi culoare, sub care clipeau nişte ochi rotunzi şi
str lucitori ca de pas re. Se înclin respectuos, dar privirea
acestor bile negre nu se desprinse nicio clip de obrazul
doamnei Brodie. Era un evreu polonez, a c rui stabilire la
Levenford putea fi atribuit numai tendin ei neamului s u
de a înfrunta adversit ile şi care, nereuşind s -şi asigure
altfel existen a pe terenul ingrat al oraşului, fusese silit s
vegeteze, aşa cel pu in se p rea, cump rând şi vânzând
vechituri şi zdren e. Fire blând şi inofensiv , nu punea la
inim cuvintele jignitoare cu care era întâmpinat când îşi
f cea tururile prin oraş, cu c ruciorul tras de un m gar,
strigând: „Zdren e, cârpe, sticle goale cump r m!” şi nu se

306
plângea de nimic, exprimându-şi numai, fa de cei dispuşi
s -l asculte, regretul c oraşul n-avea sinagog .
— Doamna e doreşte? sâsâi el.
— Da i bani cu împrumut? îng im doamna Brodie.
— Şi e ave i de amanetat? arunc el. Cu toate c glasul îi
era blând, ea se sperie de acest fel brutal de a se exprima.
— Nu am nimic la mine, dar aş vrea s împrumut
patruzeci de lire.
Se uit cu coada ochiului la ea, examinând atent
îmbr c mintea ei uzat şi demodat , mâinile aspre cu
unghiile rupte, aurul p lit şi sub iat al unicului inel de pe
degetele ei, p l ria ridicol şi turtit ; niciun am nunt al
jalnicului şi s r c ciosului ei aspect nu sc p ochilor s i ce
sclipeau. O lu drept nebun . Mângâindu-şi între degetul
mare şi ar t tor nasul c rnos, spuse îngândurat:
— E o gr mad de bani. E nevoie de garan ii. Adu e i aur
sau bizuterii, dac vre i s c p ta i suma asta.
Fireşte c ar fi trebuit s aduc bijuterii! În romanele pe
care le citea, giuvaierele erau totdeauna piatra de încercare a
bun st rii unei doamne, ea îns nu avea, afar de verigheta
ei, decât ceasul de argint al maic -sii, pe care, în cazul cel
mai fericit, l-ar fi putut amaneta cu cincisprezece şilingi.
În elegând acum cât de slab era pozi ia ei, doamna Brodie
bâigui:
— N-a i putea s -mi împrumuta i banii pe mobila mea
sau… în schimbul unei chitan e? Am citit în ziare c unii
oameni fac acest lucru, nu-i aşa?
Negustorul continu s -şi frece nasul, spunându-şi în
gând c femeile astea din oraş erau toate la fel: usc ive,
istovite şi stupide. Nu pricepea c afacerile lui se încheiau pe
baz de şilingi, nu de lire şi c el, chiar dac , la urma urmei,
ar fi putut g si suma cerut , era obligat s pretind garan ii
şi dobânzi care, dup cum îşi d duse seama din prima
arunc tur de ochi, întreceau cu mult posibilit ile ei?
Cl tin din cap pe cât de amabil pe atât de hot rât,
declarând pe un ton conciliant, şi cu un gest de regret:
— Nu fa em afa eri de astea. În erca i la o firm mai

307
mare… poate dincolo, în oraş. O, da! Poate c ei dau. Au mai
mul i bani decât un om s rac ca mine.
Doamna Brodie, consternat şi umilit , cu inima
palpitând, îl privi în t cere; înfruntase primejdia, suferise
ruşinea de a intra în aceast infam cocioab , f r a-şi
atinge elul. Era îns silit s accepte hot rârea, n-avea
încotro, şi iat-o din nou pe aceast strad murdar , printre
b ltoace şi gunoaiele din rigol , f r a fi ob inut m car una
din cele patruzeci de lire ce-i trebuia. Era complet
descurajat , dar pe când se dep rta în grab din aceste
locuri, se gândea cu nelinişte crescând c , deşi nu realizase
nimic, Matt aştepta chiar în acest moment sosirea
neîntârziat a banilor. Aplecându-şi umbrela peste obraz ca
s nu fie recunoscut , îşi iu i cu înfrigurare paşii,
îndreptându-se spre cas .
Nessie, care-şi pusese un şor improvizat, o aştepta
jucându-se triumf tor de-a gospodina lâng un morman de
vesel sp lat şi uscat , preg tindu-se s -şi ia în primire
r splata meritat : bomboanele; dar Mama o împinse brutal
la o parte.
— Alt dat , Nessie! strig ea. Nu m plictisi! i le iau alt
dat .
Intr în oficiu şi îşi vârî mâna în lada în care se p strau,
pentru trebuin ele casei şi mai ales pentru a aprinde focul,
numere vechi din ziarele şi revistele aduse acas de Brodie.
Sco ând un teanc din ele, ea le întinse pe pardoseala de
ciment şi îngenunche în fa a lor, ca şi cum s-ar fi prosternat
în fa a unui idol fals. Îşi arunc repede ochii peste câteva din
aceste foi pân când g si, cu un strig t de uşurare, ceea ce
c uta. Ce spusese nenorocitul acela de evreu? „Încerca i la o
firm mai mare”, o sf tuise el în englezeasca lui pocit . De
aceea alese cel mai mare anun , care ar ta cu multe
înflorituri atr g toare, c Adant McSevitch – sco ian
get-beget desigur! – împrumut de la 5 pân la 500 de lire
f r garan ii, ci pe baz de simpl chitan , c viziteaz
prompt la domiciliu pe clien ii din împrejurimi şi – detaliu
demn de re inut – c discre ia cea mai deplin este

308
garantat , ba chiar pretins între împrumut tor şi client.
Respirând mai liniştit, doamna Brodie, care nu-şi scosese
p l ria şi paltonul, se ridic , trecu în buc t rie şi,
aşezându-se, redact cu îngrijire o scurt scrisoare, prin
care-l invita pe Adam McSevitch s se prezinte la locuin a ei
luni de diminea , la ora unsprezece. Sigil scrisoarea cu cea
mai mare precau ie şi, deşi abia se târa de oboseal , porni
din nou în oraş. În toat aceast agita ie, durerea ei
permanent din coast o înjunghie cu mai mult putere; ea
îns nu se l s influen at în goana ei, reuşind s ajung pe
la trei jum tate la poşta central , unde cump r o marc şi
puse cu grij scrisoarea la cutie. Dup aceea întocmi şi
expedie o telegram c tre „Brodie. Post-restant. Marsilia”,
care spunea: „Banii sosesc sigur luni. Îmbr iş ri. Mama”.
Costul acestui mesaj o ului, dar cu toate c l-ar fi putut
reduce prin omiterea ultimelor dou cuvinte, nu se putu
hot rî la aceasta. Trebuia, mai presus de orice, s -i dea de
în eles lui Matt c ea, maic -sa, era aceea care expediase cu
mâna ei telegrama şi c -l iubea.
Pe drumul spre cas încerca un sentiment de uşurare:
ideea c realizase ceva şi c luni avea cu siguran s ob in
banii, o calma. Totuşi, când ziua se apropie încet de sfârşit,
doamna Brodie începu din nou s fie cuprins de nelinişte şi
ner bdare. Mângâierea pe care o g sise în ac iunea ei
hot rât disp ru treptat, l sând-o trist , inert şi
descump nit , ap sat de îndoieli chinuitoare. Oscila între
extreme de nehot râre şi spaim ; sim ea c nu va reuşi s
ob in banii, apoi c va fi cu siguran descoperit ; se îndoia
de îndemânarea ei de a-şi duce la bun sfârşit str duin ele; se
cutremura ca în fa a unui ireal şi oribil coşmar la ideea c
tocmai ea, care era mai pu in f cut ca oricine pentru
aceasta, încerca s trateze cu nişte c m tari.
Duminica fu pentru dânsa o succesiune nesfârşit de
minute, în cursul scurgerii c rora se uit de o sut de ori la
pendul , ca şi cum ar fi putut gr bi astfel trecerea
anevoioas a timpului şi pune cap t neliniştii şi aştept rii
chinuitoare a fiului ei. De-a lungul orelor leneşe ale acestei

309
zile ce nu se mai sfârşea, îşi repet de nenum rate ori în
minte planul atât de simplu pe care-l f cuse, întrebându-se
cu emo ie cum va avea s -i vorbeasc lui McSevitch. Uneori
era convins c el o va trata ca pe o doamn , alteori sim ea
c nu va fi aşa. Reciti pe ascuns anun ul din ziar,
sim indu-se încurajat de oferta lui liniştitoare de a da cu
împrumut 500 de lire, apoi, dimpotriv , indignat de aceast
neînchipuit sfruntare. Când se duse în cele din urm s se
culce, capul îi vâjâia de z p ceal şi se v zu copleşit în vis
de o avalanş de piese de aur.
În diminea a de luni abia de-şi mai putu p stra atitudinea
obişnuit , pân într-atât era de vizibil teama ce o f cea s
tremure. Din fericire, îns , neliniştea ei r mase neobservat ;
oft uşurat când întâi Nessie şi pe urm Brodie disp rur
pe uşa din fa . Îi mai r mânea s se descotoroseasc de
bunica Brodie, c ci înc din momentul când trimisese
scrisoarea, îşi d duse seama pe deplin de primejdia evident
la care ar fi expus în cazul c aceast b trân iscoditoare,
limbut şi duşm noas s-ar afla în cas la ora fixat pentru
vizita lui McSevitch. Riscul ca bunica s descopere întreaga
afacere era prea mare, astfel c Mama se preg ti cu
neb nuit şiretenie s o atace în partea cea mai sensibil .
Aşadar, când la ora nou şi jum tate îi duse sus tava cu
micul dejun, compus ca de obicei din porridge cu lapte,
doamna Brodie nu p r si imediat camera, cum f cea în
fiecare zi, ci se aşez pe pat, uitându-se la b trân cu
pref cut şi exagerat îngrijorare:
— Mam -mare, începu ea, mi se pare c de la o vreme n-ai
mai ieşit deloc din cas . Eşti foarte palid ast zi. N-ar fi r u
s iei pu in aer în diminea a asta.
B trân se opri cu lingura de porridge în ghearele ei
îng lbenite şi arunc pe sub cre urile albe ale bonetei ei de
noapte o privire b nuitoare spre Mama.
— Unde s m plimb pe o vreme de iarn ca asta? întreb
cu neîncredere. Vrei, poate, s m aleg cu o aprindere de
pl mâni, ca s scapi de mine?
Mama se sili s râd , ştiind numai ea cât o costa s

310
simuleze aceast veselie.
— Dar e o zi minunat ! strig . Şi ştii ce am s fac? Am
s - i dau doi şilingi ca s - i cumperi nişte „Deesides” şi nişte
turti e.
Bunica o m sur cu b nuial , mirosind imediat un motiv
ascuns, – dar sim indu-se totodat atras de aceast
momeal extrem de ademenitoare. În l comia ei senil , avea
o mare sl biciune pentru biscui ii crocan i, cunoscu i sub
numele de „Deesides” şi adora pr jiturelele rotunde şi plate
pomenite de Mama. C uta s aib totdeauna în odaia ei o
mic provizie din aceste bun t i, pe care le p stra în dou
cutii separate de tabl din sertarul de sus al scrinului.
Acum, îns , dup cum doamna Brodie ştia, aceast provizie
se epuizase. Era o ofert ispititoare!
— Unde sunt banii? întreb cu şiretenie.
F r niciun cuvânt, Mama îi ar t moneda ce-i str lucea
în palm .
B trâna o fix clipind din ochii ei tulburi, calculând
fulger tor c suma avea s -i ajung nu numai ca s -şi
cumpere biscui ii şi turti ele, ci poate şi ca s guste un
p h rel.
— La urma urmei, aş putea s fac câ iva paşi, murmur
ea alene, schi ând un c scat în semn de indiferen .
— Ai dreptate, mam -mare… am s te ajut, o încuraj
Mama.
C utând s nu-şi tr deze bucuria ce o f cea s tremure şi
sim ind c pân acum ieşise biruitoare, doamna Brodie o
ajut pe b trân s se scoale din pat. Nel sându-i timp s se
poate r zgândi, îi puse într-o clip numeroasele ei veşminte,
legând o sumedenie de panglici, îi trase în picioare ghetele cu
gumilastic, îi aduse boneta cu m rgele şi o înveli cu capa ei
neagr , pres rat cu paiete. Îi întinse apoi pe o farfurioar
spart dantura fals şi îi înmân moneda de doi şilingi.
Sfârşind astfel echiparea bunicii cu armele necesare pentru
lupta cu dulciurile, o ajut s coboare scara şi o urm ri pe
când înainta pe strad , cu mersul ei leg nat, înainte ca
pendula s arate ora zece şi jum tate. În cea mai mare

311
grab , Mama f cu apoi paturile, sp l vasele, deretic în
cas , îşi d du, dup propria ei expresie, o inut convenabil
şi se aşez , cu sufletul la gur , lâng fereastr , spre a-şi
aştepta vizitatorul.
Când acele ceasornicului de marmur de pe c minul din
salon se apropiar de ora unsprezece, Mama începu s
tremure de emo ie, c ci se aştepta s vad dintr-o clip
într-alta o tr sur apropiindu-se în goan şi s aud
clopo elul de la uş sunând o dat cu prima b taie a orei.
Când, în sfârşit, ceasornicul b tu de unsprezece şi t cu,
doamna Brodie se întreb dac McSevitch îi va aduce banii
într-un s cule cu monede de aur, sau i-i va înmâna în
bancnote imaculate; v zând apoi ceasornicul ar tând cinci,
zece şi apoi cincisprezece minute dup ora fixat , f r ca
nimeni s soseasc , ea începu s se nelinişteasc . Dac
vizitatorul ei nu va sosi la ora anume stabilit de ea, toate
combina iile f cute de dânsa cu atâta grij vor fi z d rnicite.
Mama se înfiora gândindu-se la cele ce s-ar întâmpla dac el
ar sosi la ora prânzului, când so ul ei avea s fie acas .
La dou sprezece f r dou zeci pierduse aproape orice
speran , dar deodat z ri dou personaje bizare ivindu-se
peste drum. Veneau pe jos şi nu aveau geant . Erau
îmbr ca i exact la fel, într-un chip care, dup socoteala
doamnei Brodie, reprezenta culmea elegan ei, perfec iunea
îns şi a modei masculine din acea vreme. Meloanele lor, ale
c ror boruri întoarse în sus aproape c atingeau fundul
bombat, erau înfipte cochet pe o ureche, deasupra unor
favori i îngriji i; vestoanele lor foarte scurte şi strânse pe
talie aveau revere lungi şi rulate, astfel încât pieptul
fiec ruia din ei p rea umflat ca guşa unui porumbel de ras ,
în timp ce rotunjimea p r ii mai de jos a spatelui desena în
sens invers o curb nu mai pu in seduc toare; pantalonii lor
cadrila i, care p strau în por iunea superioar o pl cut
amploare, se lipeau tot mai gra ios de corp pe m sura ce
linia lor cobora, strângându-se, în cele din urm , ca nişte
ghetre, în jurul unor botine mici, discrete şi totuşi lucioase.
Fiecare din aceşti b rba i purta de-a curmezişul p r ii de

312
sus a vestei sale de fantezie, împodobit cu pic ele, un lan
lung şi masiv de ceasornic, şi chiar la distan a de la care îi
observa, doamna Brodie remarc pe degetele lor sclipirea
unor inele cu pietre scumpe, ce scânteiau şi luceau la fiecare
din mişc rile suple ale mâinilor. Niciodat , de când doamna
Brodie îşi putea aminti, str ini cu o înf işare atât de
distins şi cu un penaj atât de str lucit nu se l saser în
zborul lor asupra oraşului Levenford. Cu inima b tând de
emo ie şi cu ochii fascina i, ea în elese instinctiv – cu toate
c în aştept rile ei imaginase un gentleman patriarhal, cu o
purtare simpl şi deschis , o barb zbârlit şi un palton cu
pelerin – c aceşti oameni de lume erau emisarii lui
McSevitch, sco ian pur sânge.
Din mijlocul str zii, ei priveau cl direa ca adev ra i
cunosc tori, ai c ror ochi, dup ce îmbr işaser şi
apreciaser în chip critic toate am nuntele arhitectonice ale
exteriorului ei, sfredeleau acum ca nişte burghie pere ii de
piatr , cercetând imperfec iunile dispozi iei ei interioare şi
descoperind cu dispre o sumedenie de defecte, r mase
ascunse pân acum chiar şi celor ce o ocupau.
În sfârşit, dup aceast contemplare prelungit şi
impasibil , unul din cei doi b rba i îşi întoarse încet capul,
aruncând din col ul gurii câteva cuvinte companionului s u,
care, la rândul lui, îşi împinse şi mai mult p l ria pe ceafa,
îşi acoperi cu mâna ochii lui bulbuca i şi râse cu un aer de
expert.
Ca atins subit de diplopie, doamna Brodie îi v zu atunci
înaintând simultan, intrând um r la um r pe poart şi
scrutând la unison fiecare piatr din curte. Când se oprir
lâng tunul din fa a uşii, ea se trase speriat înapoi,
ascunzându-se dup perdea.
— Caraghioas vechitur , dar e material solid… bronz,
am impresia, îl auzi spunând pe unul din ei, în timp ce-şi
pip ia acul de cravat cu perl .
Cel lalt b tu cu unghia pe eava tunului, vrând parc s
constate dac sunetul e bun; îndat , îns , îşi retrase
degetul, punându-l în gur .

313
 — O, în orice caz, e afurisit de tare! exclam el, cuvinte ce
p trunser prin fereastra întredeschis pân la urechea
speriat a Mamei. Clopo elul b l b ni. Dânsa se îndrept
maşinal spre uş şi, deschizând-o, se g si în fa a a dou
surâsuri deopotriv de amabile, care r spundeau, printr-o
etalare orbitoare de aur şi fildeş, privirii ei, ce se tr gea
înapoi.
— Doamna Brodie? întreb unul stingându-şi zâmbetul.
— Dumneavoastr ne-a i scris? zise cel lalt, f când la fel.
— Veni i din partea domnului McSevitch? îng im ea.
— Fiii lui, spuse cel dintâi pe un ton degajat.
— Şi asocia i, ad ug cu elegan cel lalt.
Copleşit de distinc ia manierelor lor, dar cuprins
totodat de o vag neîncredere, doamna Brodie îi introduse,
şov itoare, în salon. Imediat, ochii lor p trunz tori, care
r m seser fixa i asupra ei, începur s fac ocolul
obiectelor din camer într-un chip ce voia s par distrat,
dar care ascundea, de fapt, o evaluare foarte atent a
fiec rui lucru. Terminându-şi inspec ia, schimbar o privire
semnificativ , iar unul din cei doi se adres celuilalt, într-o
limb necunoscut doamnei Brodie. Limba era str in , dar
tonul îi era familiar şi, tres rind la auzul sunetelor ei
sup r toare, Mama roşi uşor de indignare, gândindu-se c
în orice caz asemenea cuvinte nu erau autentic sco iene. Pe
urm , cei doi b rba i începur s-o bombardeze pe rând cu
întreb ri:
— Ave i nevoie de patruzeci de lire, doamn ?
— În mod discret, f r ca nimeni s ştie, nici chiar
st pânul casei, doamn ?
— Vreo mic impruden , poate?
— Pentru ce v trebuie banii, doamn ?
Privirile lor ştiutoare o distrugeau, în timp ce mişc rile
degetelor lor, care le f ceau inelele s sclipeasc , îi d deau
amabil de în eles c ei erau cei ce aveau banii, iar dânsa cea
care-i dorea. Era la cheremul lor.
Dup ce stoarser de la ea toate informa iile asupra casei,
a so ului ei, a ei îns şi şi a familiei, îşi f cur unul altuia

314
semn din cap şi se ridicar ca un singur om. F cur
înconjurul salonului, se plimbar apoi cu zgomot şi
nep sare prin cas , atingând, pip ind, mânuind, întorcând
şi cânt rind toate obiectele, vârându-şi nasul în toate
col urile, inspectând fiecare odaie, în timp ce doamna Brodie
se inea pe urmele lor ca un câine supus. Dup ce controlar
cele mai intime am nunte ale vie ii casnice, dezv luite de
con inutul c m rilor, dulapurilor, sertarelor, şi o f cur s
roşeasc de jen p trunzând pân şi în odaia ei de culcare şi
aruncându-şi ochii cu un aer cunosc tor sub pat, ei
coborâr în sfârşit scara, uitându-se în toate p r ile, numai
la dânsa nu. Le citea pe obraz refuzul.
— Mi-e team , doamn , c nu e nimic de f cut. Mobila
dumneavoastr nu valoreaz prea mult: e greoaie,
demodat , imposibil de vândut, spuse în cele din urm unul
din ei, cu un aer odios de afectat sinceritate. Am putea s
v împrumut m pe ea dou zeci… sau, hai s zicem,
dou zeci şi patru, da, maximum dou zeci şi cinci de lire,
bineîn eles cu dobânda pretins de noi, continu el sco ând
din buzunarul vestei o scobitoare şi folosind-o neobosit
pentru calculele sale. V convine?
— Da, doamn , zise cel lalt, timpurile sunt grele în ziua
de azi, iar dumneavoastr nu sunte i tocmai ceea ce s-ar
putea numi un bun debitor. Suntem totdeauna prevenitori
cu doamnele, e curios câte doamne avem ca cliente, dar
dumneavoastr nu ne pute i oferi garan ii.
— Dar nu am decât lucruri bune, bâlbâi Mama cu glas
stins, sunt moşteniri de familie.
— Ast zi nu le-ar lua nimeni, doamn , o asigur cel cu
scobitoarea, cl tinând cu triste e din cap. Nu, nici pe
degeaba. Am mers pân la limita extrem . E o ofert bun .
Ce spune i de dou zeci şi cinci de lire b tute pe muchie?
— Îmi trebuie patruzeci, r spunse Mama cu voce slab .
Orice alt cifr nu-mi serveşte la nimic.
Îşi pusese în cap suma cerut de Matt; şi nimic altceva
decât ob inerea ei integral nu o putea satisface.
— Nu mai ave i vreun alt lucru s ne ar ta i, doamn ?

315
spuse insinuant unul. E uimitor ce pot da la iveal
cucoanele la o adic . Nu mai ave i nicio ultim rezerv ?
— Doar buc t ria, r spunse umil doamna Brodie,
deschizând uşa de team de a-i l sa s plece şi c utând cu
disperare s -i atrag în modesta înc pere pentru o ultim
examinare a cererii ei.
O urmar în sil şi cu un aer dispre uitor, dar de îndat
aten ia lor se fix asupra unui tablou atârnat în loc vizibil pe
perete şi încadrat cu o ram galben de nuc. Era o gravur
intitulat „Secer torii”, purtând men iunea „Prima stare” şi
semn tura J. Bell.
— E a dumneavoastr , doamn ? întreb unul dup o
pauz semnificativ .
— Da, e a mea, spuse doamna Brodie. A fost înainte a
mamei mele. Micul desen în creion din col ul chenarului a
fost foarte admirat.
Cei doi st tur de vorb pe şoptite în fa a gravurii, o
examinar cu lupa, o frecar , o pip ir ca şi cum ar fi fost a
lor.
— A i fi dispus s-o vinde i, doamn ? Desigur, nu e un
obiect care s te fac s - i pierzi capul, nici gând de aşa ceva,
dar v-am oferi… da… cinci lire pe ea, spuse la urm cel lalt,
pe un ton schimbat, insinuant.
— Nu pot vinde nimic, şopti Mama. Domnul Brodie ar
observa imediat.
— S spunem atunci zece lire, doamn , interveni cel
dintâi, cu un gest generos.
— Nu, nu! ripost Mama. Dar dac valoreaz ceva, n-a i
putea s -mi împrumuta i pe ea restul banilor? De vreme ce
are o valoare ca s-o cump ra i, ea valoreaz , desigur, şi ca
garan ie pentru un împrumut.
Aştept cu înfrigurare, atârnat de inflexiunile glasurilor
lor, de gesturile lor rapide şi expresive, de mişc rile
sprâncenelor lor, pe când se sf tuiau asupra tabloului. În
cele din urm , dup lungi discu ii, se puser de acord.
— Ei bine, doamn , spuse unul, a i câştigat partida. V
împrumut m cele patruzeci de lire, dar ne ve i semna un

316
contract de amanet pentru tablou şi pentru restul
mobilierului.
— Nu ne arunc m banii, doamn , zise cel lalt, dar vrem
s v servim. Vedem c ave i mare nevoie de ei, dar trebuie
s v da i bine seama c dac nu ni-i restitui i, tabloul şi
mobila dumneavoastr sunt ale noastre.
Doamna Brodie confirm t cut din cap, încercând
sentimentul sufocant şi intolerabil al unei izbânzi scump
pl tite. Se întoarser în salon şi se aşezar în jurul mesei,
unde Mama isc li nenum ratele hârtii pe care i le
prezentar , punându-şi cu oarb şi necugetat indiferen
semn tura în locurile indicate de ei. În elese c avea de pl tit
câte trei lire sterline pe lun timp de doi ani, dar pu in îi
p sa; când îi num rar banii în bancnote noi, foşnitoare, îi
lu în primire ca pierdut într-un vis, înso indu-i apoi pân
la uş , asemenea unei somnambule. Oricum, ob inuse banii
pentru Matt!
La începutul dup -amiezei îi expedie telegrafic, în
imagina ia ei surescitat , vedea bancnotele curate
str b tând efectiv v zduhul spre a-l salva pe fiul ei; şi dup
ce plecar , doamna Brodie, pentru prima dat de trei zile,
r sufl împ cat ; şi o mare linişte coborî asupra ei.

În diminea a urm toare, Brodie şedea moroc nos, rece şi

indiferent la mas , luându-şi micul dejun. Cele dou cute
verticale – mai adânc s pate în vremea din urm – marcau,
între ochii afunda i în orbite, mijlocul frun ii, ca dou r ni
cicatrizate, dând fe ei lui sumbre un aer de permanent şi
chinuit perplexitate. În lumina palid şi sever a dimine ii,
expresia fe ei lui, sustras privirilor str ine, p rea s
justifice vorbele ce se rosteau în casa lui Paxton, cum c lui
Brodie îi fuge p mântul de sub picioare; iar de dup peretele
scund al frun ii lui zbuciumate, z p ceala din mintea lui
ieşea la iveal cu atâta for , încât, chiar şi în timp ce şedea

317
liniştit la mas , p rea s se zbat dezn d jduit şi
neputincios cu întreaga putere animalic a unei balene
lovite de harpon. Slaba lui inteligen , atât de
dispropor ionat fa de trupul lui gigantic, nu era în stare
s -l duc la liman; şi în timp ce în eforturile sale de a evita
catastrofa final , Brodie împ r ea lovituri în cele mai
absurde direc ii, el vedea dezastrul apropiindu-se f r greş.
Nu ştia, fireşte, nimic despre telegram sau despre
ac iunea din ajun a Mamei. Din fericire, nu avea nicio
cunoştin despre intruşii care-i înc lcaser cu atâta
b d r nie domeniul, îns propriile sale griji şi neajunsuri
erau mai mult decât suficiente ca s -l fac s explodeze la
prima scânteie a unei provoc ri. Terminase porridge-ul şi îşi
aştepta cu o ner bdare cu greu st pânit ceaşca lui special
de cafea, pe care doamna Brodie tocmai i-o umplea în oficiu.
Aceast cafea matinal era una din grijile, ce e drept mai
m runte, ale existen ei h r uite a Mamei, c ci cu toate c
f cea admirabil ceaiul, reuşea rareori s prepare cafeaua
exact dup gustul exigent al lui Brodie, care cerea s fie
proasp t m cinat , proasp t fiart şi servit fierbinte.
Aceast inocent b utur devenise un mijloc comod de a
provoca o scen matinal , şi aproape în fiecare zi Brodie
g sea un pretext spre a-şi manifesta vehement
nemul umirea: ba cafeaua era prea dulce, ba nu era destul
de tare, ba avea prea mult za , ba îi ardea limba, ba era plin
de pieli e de lapte fiert. Orice-ar fi f cut, rezultatul era
declarat nemul umitor. Însuşi faptul de a-i duce cafeaua la
mas devenea pentru ea un supliciu, deoarece Brodie, ştiind
c mâna ei tremura, cerea neap rat ca ceaşca s fie plin
pân la margine şi ca nicio pic tur s nu se verse în
farfurioar . Aceast infrac iune era cea mai grav din câte le
putea sâvârşi Mama; şi dac lucrul se întâmpla, el l sa
dinadins pic tura de pe fundul ceştii s -i cad pe hain şi
apoi striga: „Netoat ce eşti, uite ce-ai f cut! Din cauza
nepriceperii şi apuc turilor tale murdare, nicio hain nu-mi
r mâne nep tat .”
Când Mama intr de ast dat cu ceaşca, îndrept spre ea

318
o c ut tur iritat , pentru c -l f cuse s aştepte exact nou
secunde. Dar aceast c ut tur se schimb într-o privire
batjocoritoare, când o v zu înaintând încet de la uşa
oficiului spre mas , inând foarte drept ceaşca plin pân la
margine şi ferind farfurioara de c derea vreunei pic turi, cu
pre ul unui enorm efort al mâinii ce-i tremura uşor. Aproape
c -şi atinsese inta când, deodat , cu un ip t ascu it, ea
l s totul s cad jos, strângându-şi cu amândou mâinile
partea stâng a pântecelui. Brodie se uit cu stupoare şi
furie la vasele sparte, la cafeaua v rsat şi, la urm de tot, la
trupul chircit ce se zvârcolea în fa a lui pe podea, printre
cioburi, începu s rag . Ea îns nu-i auzi urletele, atât era
de chinuitor junghiul subit care o ardea în coast ca un fier
roşu şi de la care i se r spândeau în tot trupul valuri de
sfâşietoare durere. Suferi nespus timp de câteva clipe, dup
care, ca şi cum teribilul cauter s-ar fi r cit, spasmele ei
dureroase devenir mai slabe. Cu un obraz ca de cear , se
ridic şi st tu în fa a b rbatului ei, f r a se gândi în acest
moment la faptul de neiertat de a-i fi v rsat cafeaua.
Uşurarea pe care o sim ea în urma încet rii durerii îi
desc tuş ca niciodat graiul,
— O, James! hârâi ea. A fost cel mai grav acces pe care
l-am avut vreodat . Aproape c m-a dat gata. Cred, z u, c
ar trebui s consult un medic. De la o vreme, durerea asta
m apuc atât de des şi uneori simt în coast o mic
umfl tur .
Se opri brusc, observând deodat aerul de demnitate
jignit al lui Brodie.
— Vas zic aşa, rânji el, s d m fuga la doctor pentru
orice durere de burt ! Ne şi d mâna! Şi tot aşa ne d mâna
s v rs m pe jos bun tate de cafea şi s spargem por elanul!
Ce importan are paguba, ce importan dejunul meu!
Sparge dar, sparge tot! Ridic mai tare glasul cu fiecare
cuvânt ce îl rostea, apoi deodat adopt un ton zeflemitor.
Doreşti poate un consult al tuturor doctorilor din oraş?
Poate c-ar fi în stare s - i descopere vreo boal , r sfoind
c r ile lor savante şi adunându-şi capetele lor seci ca s - i

319
studieze cazul! La cine-ai fi vrut s te duci?
— Se spune c Renwick e foarte bun, murmur f r s se
gândeasc .
— Cum? strig el. Ai de gând s te duci la mizerabilul
acela, care s-a legat de mine anul trecut? S nu te prind c
încerci!
— Nu vreau s m duc la nimeni, Tat , spuse cu umilin .
M gândeam numai la durerea asta grozav , care m apuc
atât de des şi de atâta vreme. Dar acum mi-a trecut şi nu-mi
mai fac griji.
Brodie îşi ieşise cu totul din s rite.
— Nu- i faci griji? Am v zut câte griji î i faci! S nu- i
închipui c nu am observat toate scârboşeniile tale. Mi-a fost
destul ca s m dezguste şi n-am s mai suport lucrul sta.
Po i s - i strângi catrafusele şi s te mu i în alt odaie.
Începând din ast -sear n-ai ce c uta în patul meu. Nu
vreau s te mai am lâng mine, c z tur împu it ce eşti!
Mama în elese c o izgonea din patul conjugal, patul în
care la început st tuse culcat cu dragoste lâng el, unde-şi
adusese pe lume copiii. Timp de aproape treizeci de ani se
odihnise în el; în ceasuri de am r ciune sau de boal , trupul
ei ostenit se întorsese pe acest pat. Nu se gândea la uşurarea
pe care o va însemna pentru ca faptul de a dispune noaptea
de un col liniştit al ei, departe de prezen a lui ap s toare şi
ursuz , de a se retrage în fosta camer a lui Mary şi de a se
afla acolo singur şi netulburat ; sim ea doar ustur toarea
umilire de a fi aruncat deoparte ca un obiect scos din uz.
— Voi face cum spui, James! Vrei o alt cafea?
— Nu! P streaz pentru tine blestemata ta de cafea. M
pot lipsi de micul dejun, url el. Cu toate c mâncasc un
castron mare de porridge cu lapte, socotea totuşi c so ia sa
îl spoliase cu inten ie de micul s u dejun şi c era pus înc o
dat s sufere din cauza nepriceperii ei şi a pretinsei ei boli.
Nu m-aş mira dac-ai încerca în curând s ne înfometezi cu
afurisitele tale economii – strig el la urm , ieşind eap n din
cas .
Pe tot drumul pân la pr v lie, continu s fiarb de

320
mânie, c ci, cu toate c uitase de incident, sentimentul de
nedreapt frustrare st ruia, iar gândul la ziua grea ce-l
aştepta nu contribuia cu nimic s -l însenineze. Perry îl
p r sise într-adev r; nu sc pase, fireşte, de un potop de
înjur turi şi mustr ri, dar totuşi plecase; iar Brodie nu
reuşise s -l înlocuiasc pe priceputul şi zelosul s u ajutor
decât printr-un b iat care nu avea alt rol decât s deschid
pr v lia şi s fac alerg turile în oraş. F r a mai vorbi de
sc derea vânz rilor din cauza tr d rii pre iosului Perry,
toat povara muncii din pr v lie c dea acum pe umerii lui
largi, care îns nu erau deprinşi cu ea; şi chiar cu mintea lui
obtuz , Brodie începuse s în eleag cu durere c pierduse
pe deplin aptitudinea de a servi acel soi de oameni care
nimereau acum în magazinul lui. Ura şi dispre uia munca
asta, nu ştia niciodat unde se g seau lucrurile, era prea
nervos, prea lipsit de r bdare, într-un cuvânt, prea mare
pentru aceast ocupa ie.
Începuse, de asemenea, s -şi dea seama c clien ii s i mai
selec i, cu a c ror pozi ie social se mândrise, erau prea
pu ini la num r spre a-i face comer ul s mearg ; remarca
cu o consternare crescând c nu-i c lcau în pr v lie decât
la rare ocazii şi c neglijau aproape totdeauna – cu maniere
de gentlemani, fireşte – s -şi achite datoriile c tre el.
Odinioar , el l sase aceste socoteli s se adune timp de doi,
trei sau chiar patru ani, fiind sigur c , în cele din urm , ele
aveau s fie achitate; aveau s vad , îşi spunea el cu ifose de
senior, c James Brodie nu e un m runt negustor care
alearg dup banii lor, ci un gentleman, la fel ca şi ei, care îşi
putea permite s aştepte pân când unui alt gentleman îi
venea la îndemân s pl teasc . Acum îns , când veniturile
magazinului s u sc zuser sim itor, avea atâta nevoie de
bani lichizi, încât aceste istorii în restan ale diferitelor
familii nobiliare ale comitatului ajunseser pentru el o surs
de serioase preocup ri. Cu toate c , dup calcule laborioase
şi verific ri neobişnuite, expediase cereri de plat şi
deconturi tuturor acestor familii, întregul teanc de facturi,
cu excep ia câtorva, printre care şi acelea ale familiei Latta,

321
care-i fur achitate imediat, ar fi putut tot atât de bine s fie
aruncat în Leven, dac e s judec m dup rezultatul
ob inut, îşi d dea perfect seama c era inutil s expedieze un
nou rând de conturi, dat fiind c aceşti oameni aveau s
pl teasc la data aleas de ei, iar nu de el; însuşi faptul c
ceruse cu neobişnuit insisten achitarea putea s -i
înstr ineze definitiv. Propriile sale datorii fa de cele câteva
vechi firme de angro pe care le onora cu comenzile lui
dep şiser de mult limitele lor obişnuite. Cum nu fusese
niciodat un priceput om de afaceri, se obişnuise s
comande m rfurile când şi cum îi pl cea şi s nu dea nicio
aten ie bonurilor de livrare, facturilor şi conturilor, pân în
ziua când, la intervale stabilite, demnul reprezentant al
fiec rei firme îl vizita ca prieten, aşa cum se cuvine între
dou întreprinderi cu prestigiu şi renume. Atunci, dup o
conversa ie politicoas şi cordial despre subiectele la
ordinea zilei, Brodie se ducea la mica lui cas de bani
îngropat în perete, o deschidea maiestuos şi scotea un
anumit s cule de pânz .
— Ei bine, spunea el pe un ton impun tor, la cât se ridic
ast zi obliga iile mele?
Cel lalt morm ia câteva cuvinte de protest, iar apoi, silit
parc împotriva voin ei lui s prezinte contul, scotea din
buzunar elegantul lui portofel, scotocea cu un aer important
printre hârtii şi r spundea pe un ton suav:
— Ei, domnule Brodie, pentru c dori i, iat stimatul
dumneavoastr cont.
La care Brodie, aruncând o rapid privire asupra sumei
finale, îi num ra din s cule , pentru achitare, o gr m joar
de piese de aur şi de argint. Deşi ar fi fost mai comod s
pl teasc printr-un cec, dispre uia acest procedeu meschin
şi avoc esc, preferându-i gestul generos de a num ra pe
mas curatele şi lucioasele monede, acesta fiind în ochii lui
un mijloc mai demn de un gentleman de a-şi achita datoriile.
„Aştia-s banii, r spunsese el odat unei întreb ri. Valoare
pentru valoare. Ce înseamn asta, s scrii pe un petic de
hârtie imprimat ? S-o fac cine are poft , dar argintul cinstit

322
şi curat le ajungea str moşilor mei şi-mi ajunge şi mie.” Pe
urm , când chitan a celuilalt era ştampilat şi semnat , el o
punea neglijent în buzunarul vestei, şi cei doi gentlemani îşi
strângeau cu c ldur mâna şi se desp r eau asigurându-se
reciproc de stima lor. Acesta era, dup p rerea lui Brodie,
felul în care un om bine crescut trebuie s aranjeze
asemenea afaceri.
Ast zi îns când aştepta o vizit de acest fel, el nu se
gândea la ea cu mândria şi satisfac ia de alt dat , ci,
dimpotriv , cu emo ie şi team . Domnul Soper însuşi, din
firma Bilaland & Soper Ltd, cea mai mare şi mai
conservatoare cas de comer cu care avea leg turi de
afaceri, avea s -l viziteze în persoan şi, împotriva uzan ei,
aceast vizit îi fusese anun at în scris, jignire neaşteptat
adus mândriei sale. Cunoştea bine motivul acestei
proced ri, dar o resim ea totuşi ca o dureroas atingere
adus amorului s u propriu şi nu aştepta nimic bun de la
întrevederea ce urma s aib loc.
Ajuns la pr v lie, Brodie c ut s risipeasc prin munc
tristele sale presim iri, dar nu avea mare lucru de f cut:
comer ul lui stagna. Totuşi, spre a-şi da iluzia unei activit i,
începu s umble prin magazin cu mişc rile greoaie ale unui
mastodont. Aceast fals aparen nu-l înşela nici chiar pe
micul b iat de pr v lie care, urm rindu-l cu team pe
Brodie prin uşa înc perii din spate, vedea cum se oprea la
fiecare moment în mijlocul vreunei ocupa ii inutile, ca s
priveasc în gol. Îl auzea apoi vorbindu-şi singur pe şoptite,
cu un aer absent. Cu agerimea lui de ştrengar, el ghici c
patronul lui se afla la marginea pr pastiei şi se gândi, cu o
vie uşurare, c în scurt vreme avea s fie obligat s -şi caute
un alt serviciu, mai pe gustul lui.
Dup un interval ce p rea s nu se mai sfârşeasc şi în
timpul c ruia Brodie avu impresia c toat diminea a va
trece f r ca vreun cump r tor s apar , se ivi în pr v lie un
om, în care recunoscu pe un vechi client al lui. V zând în el,
dac nu un muşteriu important, cel pu in unul credincios, îi
ieşi înainte cu demonstrativ cordialitate, salutându-l:

323
 — Ei, dragul meu, cu ce te pot servi?
Cel lalt, cam surprins de aceast amabilitate, r spunse
laconic c doreşte doar o şapc de postav, una simpl şi
obişnuit , ca aceea pe care o cump rase cu câtva timp
înainte: cenuşie, cadrilat , m sura şase şi şapte optimi.
— Ca aceea pe care o ai pe cap? întreb Brodie
încurajator.
Cel lalt r spunse jenat:
— Nu, asta-i alta; e şapca mea de duminic .
— Ia s v d, zise Brodie şi, cuprins de o vag b nuial , îşi
întinse mâna, scoase brusc şapca de pe capul celuilalt şi se
uit la ea. Pe c ptuşeala lucioas erau imprimate literele M.
P. & T., marca detestat a rivalului de al turi. Deodat ,
Brodie se învine i de furie şi arunc şapca înapoi
proprietarului ei. Aşa!? strig . Te-ai dus al turi pentru acest
faimos şi elegant articol, nu-i aşa? Ca s -l por i duminica,
hai? Şi mai ai obr znicia s vii la mine pentru o şapc
ordinar , dup ce i-ai dat aproape to i banii dincolo? Crezi
c am s primesc resturile r mase de la ei? Întoarce-te acolo
şi cump r - i toate nimicurile şi gunoaiele din panopticul
lor! Nu te servesc nici dac mi-ai oferi o lir .
Cel lalt se sim ea complet derutat.
— Vai, domnule Brodie! N-am avut inten ia asta. Am vrut
numai s fac o încercare acolo, din cauza nout ii. A fost, de
fapt, ideea nevesti-mii. Mi-a b tut capul c vrea s vad cum
arat noul magazin. Aşa sunt femeile, şti i şi
dumneavoastr , dar m-am întors aici.
— Dar nu vreau s te primesc! url Brodie. Î i închipui c
po i s umbli cu mine aşa? N-am s admit! Ai în fa a
dumitale un b rbat, nu o blestemat de maimu pe o
pr jin , ca aceea din pr v lia de al turi.
Şi b tu cu pumnul în tejghea.
Situa ia era caraghioas . S-ar fi zis c Brodie se aştepta ca
omul s cad în genunchi în fa a lui, implorându-l s -l
primeasc din nou în rândul clien ilor s i; în furia lui
absurd , el p rea s pretind de la cel lalt s cerşeasc
onoarea de a putea cump ra ceva din pr v lia lui. O umbr

324
de stupoare se ivi pe fa a muncitorului; cl tin din cap,
neputând în elege.
— Pot g si şi în alt parte ceea ce-mi trebuie. Sunte i,
desigur, un mare domn, dar v sup ra i ca v carul pe sat.
Îndat ce plec , mânia lui Brodie se potoli brusc; f cu o
mutr plouat dându-şi seama c f cuse o prostie care avea
s se r sfrâng p gubitor asupra nego ului s u. Omul pe
care refuzase s -l serveasc va vorbi, va exagera din
resentiment lucrurile; şi peste câteva ore, o versiune
deformat despre purtarea lui va circula liber în tot oraşul.
Comentarii defavorabile vor fi f cute asupra lui şi a
manierelor sale arogante. Alt dat ar fi fost încântat de
tr nc nelile lor duşm noase şi nu s-ar fi l sat influen at de
ele; acum îns , în lumina recentelor sale experien e, sim ea
c cei ce vor auzi povestea se vor hot rî s nu rişte asemenea
ofense şi vor ocoli pr v lia lui. Încrunt din sprâncene la
aceste gânduri tulbur toare şi d du dracului clientul,
oamenii şi tot oraşul.
Când se f cu ora unu, strig b iatului c va lipsi o
jum tate de ceas din pr v lie. De când plecarea lui Perry îl
lipsise de un responsabil în seama c ruia s poat l sa
pr v lia, nu se mai ducea decât rareori acas pentru masa
de prânz şi, în aceste cazuri, cu toate c vânz rile sale
sc zuser considerabil, ner bdarea lui în lungul drum spre
cas ajungea pân la exasperare; cu un optimism ciudat şi
nejustificat prin nimic, îşi închipuia c ar putea s piard o
ocazie capabil de a-i îndrepta în chip hot râtor situa ia, în
ziua aceea, deci, el nu f cu decât câ iva paşi şi intr la
„Pajura Wintonului”. Cu un an în urm nu i-ar fi trecut prin
cap s calce în acest local la alt or decât seara târziu, şi
atunci numai prin uşa cu totul special rezervat lui şi
colegilor s i întru filosofic; acum îns , aceste vizite
deveniser un obicei, iar azi Nancy, dr gu a chelneri , îi
servi o pl cint cu carne şi salat de varz roşie.
— Ce vre i s be i azi, domnule Brodie, un pahar de bere?
îl întreb , privindu-l pe sub genele ei lungi şi negre.
Se uit lung la ea, remarcând, în pofida deprim rii lui,

325
cum câ iva pistrui minusculi şi galbeni subliniau albea a
l ptoas a tenului ei, asemenea delicatelor puncte aurii de
pe un ou de prihor.
— Ar trebui s şii, Nancy, c nu beau niciodat bere. Nu
pot s-o suf r. Adu-mi pu in whisky şi ap rece.
Nancy deschise gura, gata s spun c i se p rea o jale ca
un om bine ca dânsul s bea atât de mult în timpul zilei, dar
fu cuprins de team şi nu zise nimic. Îl privea pe domnul
Brodie ca pe un om distins şi impozant, care, dac
informa iile ei erau exacte, avea de nevast o adev rat
sperietoare, iar interesul ei pentru dânsul se amesteca cu
mil , cu o deosebit mâhnire, v zându-l acum atât de
îngândurat şi de melancolic. În ochii ei avea toate tr s turile
caracteristice ale unui personaj romantic.
Când îi aduse paharul de whisky, îi mul umi ridicându-şi
spre ea fa a sumbr şi posomorât , care p rea s o îmbie
mai degrab decât s o resping , şi cum chelneri a îşi f cea
de lucru în jurul mesei lui, în timp ce el mânca, pândind o
ocazie de a-i preîntâmpina dorin ele, Brodie o cerceta atent
cu coada ochiului. „Nostim , ştreng ri a!” îşi spuse el,
plimbându-şi privirile de la picioruşele ei dr gu înc l ate, la
încheieturile frumos modelate sub ciorapii negri bine întinşi,
la şoldurile ei tari, la sânii rotunzi şi plini, pân la buzele ei,
ce se desprindeau, roşii ca petalele de cerceluş, pe fondul alb
al tenului. Pe când o observa aşa, se sim i deodat excitat. O
pornire brusc şi s lbatic de a gusta toate pl cerile
voluptuoase ce-i fuseser refuzate puse st pânire pe el; îi
venea s sar de la mas şi s-o strâng cu putere pe Nancy
în bra ele lui enorme, s simt sub ele împotrivirea unui
trup tân r, vârtos, în locul masei inerte şi supuse cu care
fusese atâta vreme obligat s se mul umeasc . În momentul
acela nu mai era în stare s înghit ; gâtul i se usca de o alt
poft , mai n valnic . Auzise despre Nancy şoapte uşoare şi
aluzii voalate, care-i a â au violent foamea şi-i spuneau c
aceast foame era uşor de potolit. Dar cu un teribil efort de
voin , se st pâni, continuând maşinal s m nânce, cu ochii
s i aprinşi, apleca i asupra farfuriei.

326
 „Alt dat ” – îşi repeta el, dându-şi seama c avea de
înfruntat importanta întâlnire din dup -amiaza aceea, c
era dator s se domine, s -şi adune puterile în vederea
convorbirii cu Soper, care putea s aib o însemn tate
hot râtoare pentru viitorul comer ului s u. Nu mai ridic
privirea spre Nancy în cursul mesei, cu toate c acum
prezen a ei îl fascina. Şi când, schimbându-i farfuria, ea îi
atinse uşor bra ul cu trupul ei, el îşi încleşt din ii. „Alt
dat ! Alt dat !”
Accept în t cere biscui ii şi brânza pe care i le aduse şi le
înghi i în grab , dar îndat ce termin , se scul şi, stând lipit
de ea, îi puse, cu un aer semnificativ, o moned în mâna
cald .
— Ai avut mult grij de mine în vremea din urm , spuse
privind-o ciudat. N-am s te uit.
— Vai, domnule Brodie, exclam ea speriat , sper c nu
vre i s spune i c nu o s mai veni i! Mi-a i lipsi, dac n-a i
reveni…
— Da, i-aş lipsi? r spunse el încet. M bucur ! Cred c
noi doi ne-am potrivi foarte bine. Deci, nu- i face griji, am s
revin cu siguran . Se opri, ad ugând apoi cu voce sc zut :
Da! Şi poate c ghiceşti de ce.
Nancy se sili s roşeasc şi-şi l s afectat capul în jos. Cu
toate c se temea de contrariu, sim ea c o remarcase şi c
era dispus s o fericeasc cu aten ia lui. Îl pl cea, era
obsedat de for a lui; nemaifiind fecioar , fiin a ei reac iona
cu mai mare aprindere la impresia de for brutal ce emana
din el. Şi apoi, era atât de darnic acest domn Brodie!
— Un b rbat de seam ca dumneavoastr nu prea are ce
g si la o biat fat ca mine, murmur ea provocator. Desigur
c nici n-a i vrea s încerca i!
— Am s revin, repet , sfredelind-o cu privirea.
Apoi se întoarse pe c lcâie şi plec .
Nancy r mase o clip nemişcat , cu ochii sclipindu-i de
mul umire. Sfiala ei simulat disp ruse; alerg la fereastr
şi, în l ându-se în vârful picioarelor, îl urm ri pe când
înainta pe strad .

327
 Întors în pr v lie, Brodie f cu un efort energic spre a goni
seduc toarele imagini care-i str bateau mintea în chip atât
de pl cut şi c ut s -şi adune ideile în vederea vizitei
iminente a domnului Soper. Dar aceste gânduri erau lipsite
de leg tur şi coeren ; acum, ca totdeauna de altfel, era
incapabil s formuleze un plan de ac iune precis şi închegat;
de îndat ce se apuca s cânt reasc valoarea unei idei,
mintea începea s -i r t ceasc în alte direc ii, gândurile îi
zburau din nou la Nancy, la privirea ei cald , la posibilitatea
de a aranja o întâlnire cu ea. Dezgustat, renun la aceste
eforturi şi, sim ind c trebuie s vad mai întâi în ce fel va
decurge conversa ia înainte de a încerca s -i fac fa , el se
ridic şi trecu din birou în pr v lie, ca s aştepte sosirea
vizitatorului s u.
Dup cum ar tase atât de precis în scrisoarea sa, domnul
Soper sosi exact la ora trei, iar Brodie, care era preg tit, îi
ieşi imediat înainte spre a-l primi. Când îşi d dur mâna, i
se p ru c simte mai mult fermitate şi mai pu in c ldur
în strânsoarea celuilalt, dar f r a da aten ie acestei
impresii, spuse cu exagerat cordialitate:
— Pofti i în biroul meu, domnule Soper. Pl cut vreme
pentru sezonul sta! Da, foarte blând , nu-i aşa?
Dar oaspetele s u nu p rea dispus s discute despre
vreme. Când se aşezar de cele dou p r i ale mesei, el se
uit la Brodie cu o expresie de polite e formal ,
întorcându-şi apoi ochii în alt direc ie. Cunoştea exact
situa ia lui Brodie şi, de dragul vechilor lor leg turi de
afaceri, avusese inten ia s se arate conciliant; acum îns ,
puternicul miros de alcool pe care Brodie îl exala şi tonul
degajat, familiar al primirii sale îi displ ceau profund. Soper
era un om cu principii morale bine stabilite, membru
convins al sectei „Fra ilor din Plymouth” şi, pe deasupra,
sprijinitor activ al Asocia iei sco iene de temperan . Şedea
calm, îmbr cat cu un costum elegant şi bine croit,
privindu-şi unghiile admirabil îngrijite şi strângând din buze
într-un fel ce nu prevestea nimic bun pentru Brodie.
— Dac vremea asta senin continu , ar turile vor merge

328
bine. Deun zi, când am f cut o plimbare, am v zut c la
ferma lui Maine au şi început s întoarc brazdele, st rui
Brodie, care, cu mintea lui obtuz , nu era în stare s se
adapteze atitudinii reci a celuilalt, ci se silea, prin banalit i
conven ionale, s p streze tonul obişnuit al conversa iilor
lor din trecut. Dau deseori câte o scurt rait la ar , când
am ocazie, urm el, c ci îmi place mult s v d o pereche
frumoas de cai tr gând plugul pe ogoarele grase din partea
locului.
Soper îl l s o vreme s tr nc neasc , întrerupându-l
apoi brusc, cu o voce t ioas :
— Domnule Brodie, totalul datoriilor dumneavoastr fa
de firma noastr se ridic exact la o sut dou zeci şi patru de
lire, şase şilingi şi şase pence. Am venit, la cererea
asocia ilor mei, s v cer s le achita i.
Brodie se opri ca lovit de tr snet.
— Cum… cum? bâlbâi el. Ce v-a apucat?
— Recunosc c e o sum mare, dar a i amânat achitarea
conturilor noastre cu ocazia ultimelor trei vizite ale
reprezentantului nostru. inând seama de suma important
de care e vorba, cum şi de faptul c sunte i un vechi client al
nostru, am venit personal, cum desigur v-a i închipuit, ca s
reclam plata.
În capul lui Brodie dou sentimente opuse se ciocneau
violent: mânia împotriva atitudinii lui Soper şi consternarea
fa de suma la care se ridica datoria lui. Cu toate c nu
dispunea de documente ca s-o verifice, el îşi d du seama
îndat c cifra indicat de Soper, oricât de înfior toare i se
p rea, era f r îndoial exact ; aceşti oameni nu se înşelau
niciodat . Dar atitudinea glacial a celuilalt îl însp imânt ,
iar faptul c nu avea putin a s reac ioneze cum ar fi vrut îl
scotea din fire. Dac-ar fi avut banii, i-ar fi achitat imediat lui
Soper şi ar fi rupt pe loc leg turile cu aceast firm ; ştia îns
bine c nu era în m sur s fac acest lucru şi îşi st pâni,
aşadar, cu pre ul unui mare efort, mânia.
— Ve i da, desigur, timp unui vechi client ca mine ca s v
achite, reuşi s spun , recunoscând indirect neputin a lui

329
de a-şi procura aceşti bani.
— Sunt peste dou sprezece luni de când nu ne-a i pl tit
nimic şi am început, fireşte, s fim îngrijora i. Îmi pare r u,
dar trebuie s v rog s achita i contul acum.
Brodie se uit la ei, apoi la casa de fier îngropat în perete
care, cum ştia, con inea mai pu in de cinci lire, gândindu-se
inutil şi la contul lui de la banc , care sc zuse la o sum
derizorie.
— Dac nu, continu Soper, va trebui, m tem, s lu m
m suri. Ideea nu ne e pl cut , dar nu putem face altfel.
Brodie se întunec la fa , ca un taur h r uit.
— Nu pot pl ti, spuse el, nu pot pl ti ast zi. Dar nu ve i
avea nevoie, cum v-a i exprimat, s lua i m suri; ar trebui s
şti i c James Brodie e un om cinstit. Am s achit banii, dar
trebuie s -mi l sa i timp ca s mi-i procur.
— Îmi da i voie s v întreb, domnule Brodie, cum socoti i
s face i acest lucru?
— Pute i s m întreba i pân v vor ieşi ochii din cap,
stimate domn, dar nu sunt obligat s v l muresc. Tot ce
ave i nevoie s şti i e c ve i primi pre ioşii dumneavoastr
bani pân la sfârşitul s pt mânii. V-o afirm, şi cuvântul
meu valoreaz cât şi o semn tur .
Soper se uit la el şi expresia lui se îndulci pu in.
— Da, spuse dup o scurt pauz , ştiu asta. Ştiu, de
asemenea, c a i avut greut i, domnule Brodie. Societ ile
acestea, care stric pre urile cu magazinele lor moderne…
Ridic elocvent din umeri. Dar şi noi avem problemele
noastre şi trebuie s facem fa angajamentelor luate. În
via a de afaceri nu prea e loc pentru sentimente, în ziua de
azi. Dar totuşi… care e situa ia dumneavoastr real ?
Pe când Brodie c uta un r spuns nimicitor, se gândi
deodat , cu un umor crunt, c nimic nu putea s -l
cutremure mai mult pe cel lalt decât purul adev r.
— În dou s pt mâni am încasat mai pu in de trei lire,
arunc el brusc. Ce zice i de asta?
Soper ridic îngrozit mâinile lui îngrijite.
— Domnule Brodie, m zgudui i! Mi se spusese… dar nu

330
credeam c lucrurile stau chiar aşa de r u. Se uit un
moment la fa a încruntat a lui Brodie, spunând apoi, pe un
ton mai blând: E o zic toare la burs , asupra c reia a i face
bine s medita i. E preferabil uneori s pui cap t pierderilor.
F ce i-o şi dumneavoastr , mai degrab decât s v ruina i.
Nu v da i cu capul de un zid de piatr . Ierta i-m … dar
în elege i, desigur, ce vreau s spun.
Se scul s plece.
— Nu pricep! Ce naiba vre i s spune i? întreb Brodie.
Sunt aici, am fost totdeauna aici şi, pe legea mea, am s
r mân aici!
— V-o spun în interesul dumneavoastr , domnule Brodie,
exclam Soper, oprindu-se în drum spre uş . E un sfat pe
care vi-l dau cu cele mai bune inten ii. Îl pute i urma sau nu,
dar experien a mea îmi spune c v g si i într-o situa ie
imposibil . A i avut într-o vreme aici o afacere splendid ;
acum îns , oamenii de al turi au o sut de mijloace ca s v
distrug . Gândi i-v , omul lui Dumnezeu, c tr im în anul
1881. Ne conducem cu to ii dup idei noi şi metode
moderne, numai dumneavoastr nu, şi roata progresului v-a
doborât. În elept e acela ce se recunoaşte învins, şi dac-aş fi
în locul dumneavoastr , mi-aş închide magazinul şi aş
pleca, luând cu mine tot ce-aş putea. De ce nu pleca i de aici
ca s încerca i altceva? Un om voinic ca dumneavoastr ar
putea monta o ferm , exploatând-o admirabil. Îi întinse
mâna cu sinceritate şi ieşi pe uş spunând: Nu uita i de noi
la sfârşitul s pt mânii.
Brodie îl urm ri cu o privire stins , inexpresiv ,
strângând cu mâinile muchia biroului pân când tendoanele
ieşir albe în afar sub pielea lui închis şi p roas , iar
vinele i se umflar ca nişte odgoane.
— S montez o ferm ! morm i el. Se vede c nu ştie ce
pu in mi-a mai r mas. Şi în timp ce gândurile îi zburau spre
câmpurile deschise cu un s lbatic regret nostalgic, el îşi
şopti: Are dreptate totuşi! Asta ar fi fost via a potrivit
pentru mine, dac-aş fi avut mijloacele. M-aş fi putut stabili
lâng glia care mi-e atât de drag , care ar trebui s fie a mea.

331
Acum, îns , e cu neputin . Trebuie s m lupt mai departe
aici.
Îşi d dea seama acum c era silit s -şi ipotecheze casa,
singurul bun ce-i r mânea, ca s -şi procure banii pentru a
pl ti contul lui Soper şi a achita celelalte datorii ce se
adunaser treptat. Nimeni nu avea s ştie; se va duce în
ascuns la un avocat din Glasgow, care va aranja totul, dar de
pe acum se sim ea cuprins de o vag triste e, ca şi cum casa
nu i-ar mai fi apar inut, îi era ca şi cum s-ar fi v zut
constrâns s înceap cu propriile lui mâini distrugerea
solidei construc ii, pe care o v zuse crescând piatr cu
piatr şi în l ându-se treptat, ca un monument al n dejdilor
sale. Îşi iubea casa, şi totuşi se vedea silit s-o dea drept
garan ie ca s salveze onoarea numelui s u, înainte de orice,
era obligat s -şi p streze nep tat reputa ia de cinste şi
probitate, s dovedeasc f r întârziere c el, James Brodie,
nu r mânea dator nim nui, nici chiar cu un peni. Erau
unele lucruri pe care nu le putea face. Pe urm , gândurile lui
se ab tur brusc în alt direc ie. P ru, prin contrast, s -şi
aminteasc de ceva; buza de jos i se împinse încet înainte şi
gura i se strâmb într-un zâmbet lasciv, în deşertul grijilor
sale, z ri deodat o oaz verde a pl cerilor. Mai erau lucruri
bune pe lume pe care le putea face! Sumbru, inând ascuns
în el o int tainic , asemenea secretului unei crime, ieşi din
pr v lie, nesinchisindu-se de faptul c o l sa nep zit , şi îşi
îndrept încet paşii spre „Pajura Wintonului”.

Doamna Brodie se odihnea pe canapeaua din salon,

comoditate neobişnuit la ea, mai ales la aceast or
timpurie a dup -amiezei, când ar fi trebuit s se ocupe activ
de sp latul vaselor r mase de la dejun. În ziua aceea îns ,
puterile o l saser mai devreme ca de obicei şi sim ise nevoia
de a se odihni înainte de c derea nop ii.
— Sunt complet sleit , îi spuse bunicii Brodie. Simt c m

332
pr buşesc. Am s m întind un moment.
B trâna o privise mustr tor şi, ieşind repede din odaie, de
team c i-ar putea cere s spele vasele, îi r spunse:
— Nu- i trebuie mult ca s te doboare. Z u! De la o vreme
te vaie i şi gemi tot timpul c nu i-e bine. La vârsta ta,
munceam de dou ori mai mult, f r m car s clipesc din
ochi.
Dup plecarea bunicii, Mama mersese totuşi liniştit s se
culce pe canapea şi, sim indu-se acum mai bine, odihnit şi
înviorat , se gândea lenevind c , dac-ar fi luat mai devreme
obiceiul acestor scurte sieste, ar fi rezistat mai bine
oboselilor; era îns mul umit c de zece zile încoace nu mai
încercase acele chinuri sfâşietoare, ci numai durerea surd ,
pe care, în urma lungii deprinderi, mai c nu o observa.
Trecuser aproape trei s pt mâni de când îi trimisese
banii lui Matt şi pentru atât cât îi mul umise, cele patruzeci
de lire ar fi putut tot atât de bine r mâne în siguran în casa
de bani a lui McSevitch. Chiar numai gândindu-se la acest
nume ridicol şi detestat o treceau flori, c ci o costa atât de
mult trud s strâng prima rat a datoriei ei, s fac cele
mai sordide economii pentru a ajunge s pun din când în
când, cu mul umire, câteva monede în cutiu a de tinichea
ascuns în sertarul ei în acest scop, pe care nu trebuia s -l
piard nicio clip din vedere. Atât era de grea şi dureroas
adunarea banilor, încât avea impresia c aceast datorie îi
va sta, timp de doi ani, neîncetat atârnat deasupra capului,
ca o sabie a lui Damocles.
Aceasta, fireşte, f r a ine seama de Matt, c ci acum, în
mijlocul grijilor în care se zbatea, simpla idee a întoarcerii lui
îi lumina fa a cu un palid surâs. Era ferm convins în
adâncul inimii ei c , în momentul când se va întoarce, avea
s -i întind cu dragoste şi mil bra ele, eliberând-o, cu o
singur vorb , de r spunderea ei chinuitoare. Col urile
l sate în jos ale gurii i se destinser la gândul c , în scurt
vreme, b iatul avea s fie din nou în bra ele ei ca s-o
mângâie şi s-o r spl teasc însutit pentru eforturile
supraomeneşti pe care le f cuse pentru el. Îşi descria în

333
gând ultimele etape ale c l toriei lui, îi vedea siluet viril
plimbându-se ner bd tor pe puntea vaporului, debarcând
impetuos, str b tând apoi în goan str zi în esate de lume,
şezând agitat în col ul compartimentului s u de tren şi
aruncându-se în cele din urm , cu clan, în tr sura ce avea
s i-l aduc înapoi.
Avea în fa a ochilor imaginea întoarcerii lui, era orbit de
ea, de iminen a împlinirii ei; totuşi, când se uit indiferent
pe fereastr şi observ treptat c o tr sur înc rcat de
bagaje tr gea în fa a por ii, sprâncenele i se încre ir , c ci
nu-i venea s cread ce vedea. Nu putea fi Matt, b iatul ei,
scumpul ei fiu, şi totuşi, ce minune! Era el, ajuns în sfârşit
acas , la dânsa, coborând agale din tr sur , ca şi cum n-ar
fi st b tut trei mii de mile peste m ri şi ri spre a se
întoarce la ea. Cu un strig t nearticulat, se ridic , se poticni,
ieşi din cas alergând şi îl strânse în bra e aproape înainte
ca el s se fi dat jos din tr sur .
— Matt! îng im ca, copleşit de sim mintele ce o
n p deau. O, Matt!
El se trase uşor înapoi, protestând:
— Încet, mam ! Linişteşte-te! Ai s m în buşi, dac nu te
opreşti!
— O, Matt, b iatul meu drag! şopti, în sfârşit, te-ai întors
la mine!
— Stai, mam ! M inunzi cu lacrimile tale. Sunt deprins
cu o clim uscat . Hai, las ! Nu transforma cravata mea
nou în batist !
În fa a protestelor sale, îşi sl bi în sfârşit strânsoarea, f r
îns a-i da drumul cu totul; apuncându-l dr g stos de bra ,
ca şi când s-ar fi temut s nu-l piard din nou, ea exclam
cu aprindere:
— Nu-mi vine s cred c te-am reg sit, copilul meu! Ce
bucurie pentru ochii mei obosi i, s te v d din nou! M
gândeam la tine tocmai în clipa când ai sosit. Mi-ai lipsit
teribil, teribil!
— Ei, în orice caz, iat -m din nou aici, b trânica mea,
întors la acelaşi vechi Levenford, la aceeaşi veche cas

334
str moşeasc , la aceeaşi b trân mam ! glumi el.
Doamna Brodie îl mânca din ochi. Aici poate totul era
neschimbat, el îns se schimbase, nu mai sem na deloc cu
adolescentul necopt care o p r sise cu abia doi ani în unn .
— Vai, Doamne! Ce elegant ai devenit, Matt! Ce minunat
ar i! Mi se taie r suflarea când te privesc. Eşti b rbat acum,
fiul meu!
— Absolut! se învoi el, cu ochii mai mult în jurul lui decât
la dânsa. Am înv at câte ceva de când am plecat de aici. Şi
în curând am s le deschid pu in ochii celor din col işorul
sta pr fuit. Dar, Dumnezeule, ce meschine mi se par toate
aici, în compara ie cu cele cu care eram obişnuit dincolo!
Apoi se întoarse c tre birjar, strigându-i pe un ton autoritar:
Du-mi bagajele în cas , djilde20.
Mama observ cu mândrie c Matt, care plecase cu un
singur cuf raş de lemn cu leg turi de alam , se întorcea cu
un num r considerabil de cufere şi geamantane. Şi ar fi ştiut
el oare, în ziua memorabil în care îl l sase s -şi ia zborul de
sub aripile ei, s -i vorbeasc birjarului pe un ton atât de
autoritar şi de dispre uitor? Urmându-şi fiul, în timp ce intra
cu un aer cuceritor în vestibul, ea nu se putu împiedica de
a-şi exprima afectuoasa admira ie pentru aceast
schimbare,
— O, asta nu-i nimic! exclam el nep s tor. Aveam acolo o
întreag suit de servitori, negri, fireşte, î i dai seama, şi în
condi iile astea te deprinzi atât de bine s dai ordine, încât
nu mi-e greu deloc s -l fac s se mişte pu in pe individul
sta b trân. Dar fii bun , te rog, şi pl teşte-l. Din
întâmplare, am r mas f r m run iş.
Atitudinea lui p rea s sugereze c nu era de demnitatea
lui s pl teasc un simplu birjar. Rotindu-şi înc o dat
privirea cu un aer superior, se urni din loc şi intr în cas .
Mama alerg ca s -şi ia punga şi pl ti imediat tr sura. Când
se întoarse, închise cu grij uşa, pentru ca nu cumva fiul ei
s fie r pit din nou. Vederea stivei de bagaje din vestibul o

20 Repede (în indian ).

335
umplea de bucurie şi inima îi cânta vesel : „Matt s-a întors!
S-a întors de-a binelea!”
Îl g si în buc t rie, unde se tol nise în fotoliu, cu
picioarele întinse, cu bra ele atârnându-i peste laturi,
întreaga lui poz indicând un distins plictis.
— Destul de obositoare c l toria! murmur el cu capul
nemişcat. Trenurile din ara asta sunt teribil de zgomotoase;
î i dau o durere de cap afurisit .
— Odihneşte-te atunci, odihneşte-te, b iatul meu! Eşti
acas acum, sta-i lucrul principal. Mama se opri, c ci avea
atâtea de spus, încât nu ştia cu ce s înceap , zicându-şi, pe
de alt parte, c înainte de a-şi satisface curiozitatea ei
egoist , e datoare s -i redea lui Matt puterile cu o mânc ric
bun , g tit cu mâinile ei iubitoare. Matt, spuse ea, mor de
ner bdare s aflu tot, dar las -m s - i aduc întâi ceva de
gustat.
Tân rul respinse cu un gest ideea mânc rii.
— Ba da, drag … pu in şunc rece, sau o ceaşc de sup
de linte. Po i, desigur, s m nânci asta. Î i aduci aminte de
supa aceea bun şi hr nitoare pe care i-o f ceam? Î i pl cea
mult.
Matt cl tin din cap cu hot râre:
— Nu mi-e foame, deocamdat . Sunt deprins acum s iau
masa mai târziu şi, afar de asta, am luat o gustare la
Glasgow.
Cam decep ionat , Mama insist totuşi:
— Trebuie s - i fie sete, dup o asemenea c l torie. S - i
dau o ceaşc de ceai. Nimeni nu ştie s -l prepare ca mine.
— Ei bine, fie, consim i el. D -i drumul, dac sta-i lucrul
cel mai bun pe care ştii s -l faci.
Doamna Brodie nu în elese prea bine ce voia s spun ,
dar alerg , într-un elan de tandre e, s -i prepare ceaiul.
Când îi aduse apoi ceaşca aburind , ea se aşez pe un
taburet în fa a lui, urm rindu-i cu ochi avizi fiecare mişcare.
Privirea ei nes ioas nu-l tulbur deloc. Sorbindu-şi ceaiul,
el scoase alene din buzunar un toc elegant de piele şi
luându-şi din el o igar groas de Manila, trase paiul din ea

336
şi şi-o aprinse, demonstrând mai elocvent decât ar fi putut
s-o fac prin cuvinte c era propriul lui st pân, un om de
lume des vârşit. În timp ce-i studia fiecare gest, admirând
elegan a neglijent a costumului s u de stof moale şi
deschis la culoare, remarc cu oarecare îngrijorare c fa a i
se schimbase, îmb trânise peste aştept rile ei. Ochii lui,
îndeosebi, nu mai aveau aceeaşi expresie tinereasc şi
aceeaşi culoare deschis ca înainte şi o re ea fin de riduri se
întindea în col urile pleoapelor; tr s turile lui erau mai
aspre, tenul lui c p tase o nuan mai palid , aproape
g lbuie, în timp ce obrajii p reau bine întinşi pe pome i. Era
convins acum c , în timpul desp r irii de dânsa, Matt
trecuse prin vreo încercare amar şi, socotind c -şi mai
revenise, îi spuse cu blânde e:
— Povesteşte-mi tot, Matt.
El o privi cu ochii pe jum tate închişi, r spunzând brusc:
— Ce s - i povestesc?
— O, tot, b iatul meu! Privirea unei mame nu se înşal .
Cineva a fost r u cu tine, Matt… şi nedrept. Dar ştiu atât de
pu in! Spune-mi, cum ai plecat din India şi ce… ce s-a
întâmplat pe drum!
Matt îşi deschise ochii mai mari şi, agitându-şi trabucul,
spuse îndat cu volubilitate:
— A, asta? Am s - i explic imediat. Nu e nimic de povestit.
Le-am trântit demisia, c ci prea m enervau! Ca s fiu
absolut sincer, mam , nu-l puteam suferi pe afurisitul acela
de la docuri, care conducea biroul. Nimic nu-i pl cea. Dac
întârziai pu in diminea a, dup o sear petrecut la club,
sau se întâmpla sa lipseşti o zi, doar aşa, din cauza unei mici
obliga ii mondene, în elegi, era pur şi simplu de nesuferit. O
privi pe maic -sa cu un aer ofensat, tr gând din igara de foi
şi continuând apoi cu indignare: Ştii c nu mi-a pl cut
niciodat ca cineva s -şi bat joc de mine. Nu sunt omul
care s se lase condus de oricine. Nu e felul meu. De aceea
i-am spus pe şleau ce gândeam, mi-am luat p l ria şi am
plecat.
— N-ai putut s discu i chestiunea cu domnul Waldie?

337
întreb , împ rt şindu-i indignarea. E din Levenford şi e un
om cumsecade, cunoscut pentru spiritul lui de dreptate.
— Tocmai despre el vorbesc, animalul! replic Matthew cu
am r ciune. El e acela care a încercat s m mâie cum îi
pl cea, ca pe un culi. Nu e un gentleman, ad ug el, ci un
p c tos de v taf de sclavi şi cânt re de psalmi.
Mama p ru oarecum nedumerit şi îngrijorat .
— sta a fost deci motivul, Matt? N-a avut dreptate s se
poarte aşa cu tine. Se opri un moment, ad ugând apoi timid:
Credeam c era la mijloc s n tatea ta.
— S n tatea mea? Sunt s n tos tun, spuse Matthew
îmbufnat. Afurisita aceea de slujb , asta a fost cauza. Tot
restul îmi pl cea acolo. Ar fi fost un trai minunat, dac m-ar
fi l sat în pace. Dar n-o s -şi mai bat joc de mine, b trânul
porc de câine! Am s plec din nou în str in tate… În
Birmania sau Malaysia, de ast dat . N-am s r mân
niciodat în locul sta infect, dup câte am v zut.
Doamna Brodie înghe . Fiul ei abia c se întorsese, îi
fusese redat în clipa aceea, şi iat -l vorbind din nou, f r
m car s respire, de inten ia lui de a o p r si, de a pleca
iar şi, asemenea lui Alexandru, spre a încerca s fac noi
cuceriri în acele inuturi str ine şi s lbatice, care o umpleau
de groaz .
— Dar n-ai s te gândeşti deocamdat la asta, dragul
meu, spuse ea cu buze tremurânde. Poate c-ai s g seşti aici
un post care s - i convin mai mult. Şi atunci n-ai s ai
nevoie s m p r seşti din nou.
Matt râse scurt.
— Crezi oare c aş putea s m înmormântez aici dup
via a pe care am dus-o acolo? Ce-ai putea s -mi oferi aici în
schimbul ei? Gândeşte-te, doar! strig el. Aveam clubul,
dineul la popot , baluri, cursele, meciuri de polo, servitori
neobosi i, tot ce puteai dori!
O z p cea cu minciunile lui romantice, f când-o s -l vad
frecventând lumea cea mai select , luând parte la
banchetele regimentelor cot la cot cu ofi erii în
smochingurile lor roşii şi cu doamne în toalete str lucite de

338
m tase. Dându-şi seama, cu ruşine, cât de s r c cios era
tot ce-i putea oferi în schimb, doamna Brodie nu fu în stare
decât s spun , cu sfial :
— Ştiu c la noi acas nu exist nimic din toate astea, dar
am s fac tot ce pot ca s te îngrijesc, ca s - i asigur o via
pl cut .
Matthew nu r spunse nimic. În fa a acestei t ceri
gr itoare, ea şov i, mâhnit de a vedea conversa ia
lâncezind, ca şi cum, dup o lips de doi ani, fiul ei n-ar fi
avut nimic s -i spun , nici dorin a de a afla cum îi mersese
ei în acest r stimp.
— Ai c l torit bine la întoarcere? îndr zni, în cele din
urm , s -l întrebe.
— Acceptabil! Destul de acceptabil, r spunse el cu
indiferen . Vreme bun , dar m plictiseam grozav la sfârşit,
şi am debarcat la Marsilia.
— Acolo unde i-am trimis banii, zise ea şov ind, banii
t i? I-ai primit?
— Da, e în regul , spuse neglijent. Dar a trecut o veşnicie
pân s -i primesc. Pe cât de încet au sosit, pe atât de repede
s-au dus.
— Ai avut, probabil, mare nevoie de to i banii ştia?
— Exact, r spunse el neglijent, mi-au trebuit… ajunge,
cred.
— Desigur, desigur! f cu ea. Am în eles din telegrama ta
c aveai neap rat nevoie de ei. Dar era o sum atât de mare!
— Un fleac de sum , îi replic iritat. Dup felul cum
vorbeşti, s-ar zice c nu era a mea. Am muncit pentru ea, nu
crezi? Nu i-am furat-o. Erau banii mei şi aveam dreptul s -i
cheltuiesc dup placul meu.
— S -i cheltuieşti? îngân ea. Credeam c - i trebuie
pentru ceva mai serios decât doar s -i cheltuieşti!
Matthew izbucni într-un hohot de râs.
— Mam , m faci s mor! Ştii c mi-am continuat drumul
cu trenul. Cum puteam s m descurc f r pu ini bani de
buzunar? Se întrerupse şi o privi cu pref cut gravitate: Am
s - i spun ce-am f cut, mam . I-am c utat pe to i cerşetorii

339
orbi din Paris şi le-am împ r it banii. A fost o ultim şi mic
distrac ie pe care mi-am permis-o în „veselul Paris”, înainte
de a m întoarce în col işorul sta amuzant.
Doamna Brodie era complet uluit . Imaginea Parisului îi
r s ri în fa a ochilor, f când-o s în eleag limpede c se
d duse peste cap, se aruncase în ghearele unor c m tari
p gâni numai şi numai spre a-l trimite, cu punga plin , s
guste pl cerile necaste ale unui oraş pervertit. Pentru ce
extravagan e nes buite şi monstruoase ale fiului ei va fi ea
obligat s pl teasc tribut timp de doi ani? Cu toat
dragostea ei fierbinte, ea spuse pe un ton mustr tor şi cu
riscul grav de a-l ofensa:
— O, Matt! Aş fi preferat s nu vizitezi un loc ca acesta. Nu
vreau s spun c ai f cut ceva r u cu banii t i, dragul meu,
dar acest… acest oraş trebuie s fie plin de ispite pentru un
tân r. Mi-e team c a fost o greşeal şi sunt sigur c Agnes
va fi de aceeaşi p rere.
— M doare în cot acum ce gândeşte sau spune Agnes.
Ştiu prea bine ce-ar gândi, cât despre vorbele ei, au prea
mult miros de t mâie dup gustul meu. N-am s m mai
aşez niciodat pe divanul ei. Nu, mam , nu face de mine! Am
terminat cu ea!
— Matt, Matt! exclam Mama. Nu vorbi aşa! Sunt sigur
c nu vorbeşti serios. Agnes te ador .
— M ador ? S -şi p streze adora ia pentru cei ce o
doresc. Ce are afar de asta? Nimic. Crede-m , continu cu
expansiune, am cunoscut femei care au mai mult în degetul
lor mic decât ea în toat fiin a ei. Farmec! Vioiciune! Via !
Doamna Brodie era îngrozit ; şi pe când se uita rug tor la
el, un gând o fulger .
— Nu i-ai c lcat leg mântul fa de ea, nu-i aşa, fiul
meu?
O privi în chip ciudat, întrebându-se dac b trâna nu-şi
închipuie poate c tot mai st ag at de fusta ei. Poate c -i
vorbise prea deschis.
— Doar din când în când câte o înghi itur de gin

340
olandez 21 , spuse el pe un ton dulceag. Ai nevoie de asta
acolo, pricepi, pentru ficat.
Mama îşi imagin imediat ficatul lui ca un burete uscat,
care cerea s fie saturat cu b uturi alcoolice. Considerând
ca o binefacere faptul c se întorsese, la propriu şi la figurat,
într-o clim mai temperat , ea îşi relu cu mult curaj tema:
— Agnes e o fat bun , Matt! Ar fi o salvare pentru orice
b rbat. Te-a aşteptat cu credin . I s-ar rupe inima dac-ai
p r si-o.
— Bine, mam , r spunse pe un ton suav. Nu- i face griji!
Nu te agita! Am s merg s-o v d, dac ii.
Îi venise deodat ideea c , acum, când avea o mai mare
experien a lumii, ar fi amuzant s-o revad pe miss Moir.
— Aşa îmi placi, b iatul meu. Du-te s-o vezi. Ştiam c-ai s
faci asta pentru mine.
Se sim i îndat uşurat , v zând influen a pe care
dragostea ei o exercita asupra lui şi fiind sigur c totul se va
aranja când cei doi tineri se vor revedea. Dac se ab tuse pe
c i greşite, Agnes îl va readuce pe calea cea dreapt . Şi
temându-se ca Matt s nu-şi ia înapoi promisiunea,
continu în grab s -i predice:
— Mi se pare c-ai dus acolo o via cam uşuratic , Matt.
Nu te condamn, fiul meu, dar trebuie s - i fi fost greu s - i ii
mintea îndreptat spre îndeletnicirile mai pioase ale vie ii.
Aluziile lui vagi o alarmaser ; sim ea nevoia s afle mai mult,
s se poat linişti cu orice pre . Continu deci s -l
chestioneze: î i citeai totuşi în fiecare zi capitolul din Biblie,
nu-i aşa, dragul meu?
Matt se agit pe scaun şi-i arunc o privire iritat :
— Parc -l aud pe b trânul Waldie, mam , spuse
ner bd tor. Ai s m întrebi dac m plimbam pe
Chowringee Road cu un text din Scriptur atârnat de gât,
sau dac citeam seara în gura mare din Biblie pe maidan.
— Înceteaz , Matt! Înceteaz ! Nu-mi place s te aud

21 Matt face aici un joc de cuvinte: termenul de „gin olandez“ se foloseşte

în limba englez în sensul de femeie indigen .

341
vorbind aşa de uşuratic, zise Mama tremurând. Departe de
a-i înl tura b nuielile, le sporea. Poate c acum, c te-ai
întors, ai s te duci iar şi cu Agnes la congrega ie. Voi doi
însemna i mult pentru mine acum. Vreau s v ştiu ferici i şi
nu exist fericire pe lume, dragul meu, decât în virtute.
— Ce ştii tu despre fericire? ripost el. Ai avut un aer
nenorocit de când te cunosc.
— Ai s te duci cu Agnes la congrega ie, Matt, nu-i aşa?
insist ea. Încearc m car o dat , de dragul meu!
— Am s v d, r spunse b iatul evaziv. Am s m duc
dac voi avea poft , dar termin cu predicile. Nu-mi plac, nu
sunt deprins cu ele şi nu vreau s le aud.
— Ştiu c ai s te duci, din dragoste pentru mine, şopti ea,
punându-şi mâna ei muncit pe genunchii lui. Ştii c Mary
nu mai e aici şi c nu te am decât pe tine. Ai fost totdeauna
b iatul meu drag!
— Am aflat c Mary a plecat, râse el înfundat. Unde s-a
dus de când cu micul ei accident?
— Sst! Sst! Nu vorbi aşa, se gr bi ea s protesteze. E
foarte urât. Se opri indignat , apoi continu : E la Londra, pe
cât ştiu, dar nu avem voie s -i pronun m numele în casa
asta. Te implor s nu vorbeşti aşa în fa a tatei!
Matt d du la o parte mâna mângâietoare a Mamei.
— Ce-mi pas de tata! se umfl el în pene. Sunt b rbat
acum şi pot s fac ce vreau. Nu m mai tem de el!
— Ştiu asta, Matt! Eşti o minune de b rbat! zise
m gulitor. Dar tat -t u a trecut prin încerc ri grozave de
când ai plecat. M încred în tine c n-ai s -l superi prea
mult, c ci tot în capul meu s-ar sparge. Nu-i spune nimic din
ce mi-ai povestit. E atât de sup r cios de la o vreme, încât
s-ar putea s nu-i plac . Are griji… afacerile nu-i mai merg
ca alt dat .
— Aşa-i trebuie, spuse moroc nos, ridicându-se. Ca de
obicei, maic -sa îl iritase. Mi-e complet indiferent ce i se
întâmpl . S încerce numai s se lege de mine, şi o s -i par
r u. Se îndrept spre uş , ad ugând: Urc ca s m sp l
pu in.

342
 — Foarte bine, Matt! Camera ta te aşteapt . Am inut-o
gata pentru tine din ziua când ai plecat. Nimeni n-a pus
piciorul acolo şi nicio mân afar de a mea nu s-a atins de
ea. i-am aerisit bine şi patul. Du-te s te aranjezi şi, între
timp, am s - i prepar ceaiul.
Se uit atent la el, aşteptând un cuvânt de mul umire
pentru grija ce i-o purta; el îns se sim ea înc jignit şi ieşi în
vestibul, f r s scoat o vorb . Îl auzi apucând un
geamantan şi urcând scara. Îşi ciuli urechile, urm rind
fiecare zgomot al lui Matt. Îl auzi intrând în odaia bunicii, îi
auzi râsul încrezut şi fanfaronadele cu care o saluta pe
b trân . În ciuda neliniştii ei confuze, zgomotul pe care-l
f cea sus o reconforta, şi un adânc sentiment de
recunoştin o cuprinse la gândul c dup toate aceste luni
de chinuitoare desp r ire, fiul ei se afla din nou lâng ea.
Şopti o rug ciune de mul umire, apucându-se apoi repede
s fac preg tirile pentru masa de sear .
Scurt timp dup aceea, Nessie intr op ind. V zuse
cuierele în vestibul şi se repezi spre Mama, strigând:
— S-a întors, mam ? Ce cuiere mari! Unde e? M întreb
dac mi-a adus un cadou din India. O, vreau s -l v d pe
Matt! Unde e? La r spunsul maic -sii, ea urc repede la etaj,
strigându-l plin de aştept ri, ner bd toare de a-l vedea.
Dup câteva clipe, se întoarse îns încet, oprindu-se din nou
în fa a Mamei, de ast dat cu o mutr bosumflat şi
decep ionat ; toate aştept rile ei entuziaste se pr buşiser .
Abia dac l-am recunoscut, declar pe tonul ei b trânesc, nu
seam n nici pe departe cu Matt al nostru. N-a p rut deloc
bucuros s m revad .
— Taci! exclam Mama. Vorbeşti prostii! Se întoarce
dintr-o lung c l torie; d -i timp s se dezmeticeasc .
— Când am intrat la el, l-am g sit bând ceva dintr-o sticl
mic , îmbr cat cu piele. Mi-a spus s nu-l plictisesc.
— Vrea s -şi desfac bagajele, feti o. Nu fi aşa de
ner bd toare! Are altceva de f cut deocamdat decât s se
ocupe de tine.
— Când l-am întrebat despre busola pe care i-am dat-o,

343
mi-a spus c-a aruncat-o… şi a mai spus un lucru pe care nu
l-am în eles bine… ceva despre asem narea ei cu nasul t u.
Doamna Brodie se f cu roşie ca racul, dar nu spuse nimic.
Era sigur c Nessie se înşela, c interpretase greşit remarca
lui, totuşi se gândea cu strângere de inim la ceea ce Matt
voise poate s spun .
— Am crezut c mi-a adus poate un l n işor de m rgean,
sau ceva în genul sta, st rui Nessie. Mama-mare e foarte
nemul umit şi ea; se aştepta s primeasc de la el o
amintire, dar mi se pare c n-a adus niciun lucru pentru
nimeni.
— Nu fi egoist , Nessie! strig Mama cu asprime, dând
glas prin aceast mustrare tuturor sentimentelor ei
în buşite. Fratele t u are destule alte lucruri de f cut cu
banii lui, decât s -i risipeasc pentru tine. S nu mai aud
nicio vorb ! Du-te şi spune-i bunicii s vin ca s pr jeasc
pâinea. Şi strângând din buze, doamna Brodie îşi aplec şi
mai tare capul într-o parte, cu aerul ei de suferin ,
apucându-se cu resemnare s pun masa.
Când ora ceaiului se apropie, Matthew coborî în
buc t rie. O uşoar roşea îi colora pielea galben din jurul
pome ilor proeminen i; vorbea cu şi mai mare volubilitate
decât la sosire, şi Mama, sim ind în respira ia lui un miros
slab, dar semnificativ, în elese îndat c fiul ei se înt rise în
vederea întâlnirii cu tat -s u. Observându-l pe furiş, ea îşi
d du seama c , în ciuda l ud roşeniei lui, se temea de
aceast întrevedere iminent . Uit îndat de umilirea ei
recent , şi toate instinctele ei se trezir din nou c s -şi
apere b iatul.
— Aşaz -te la mas , pe scaunul t u, îi spuse. Nu te obosi
şi mai mult.
— E în regul , mam , r spunse el. Prefer s stau în
picioare. M-am cocârjat tot şezând zilele astea în tren. Îmi
face bine s m îndrept pu in.
Se plimba agitat prin buc t rie, pip ind nervos tot ce-i
c dea sub mân , uitându-se în fiecare moment la ceas şi
stingherind-o pe maic -sa în treb luiala ei din jurul mesei.

344
 Bunica Brodie, care intrase în urma lui şi se aşezase lâng
sob , îl interpel :
— Ce tot umbli ca apucat de streche? Ai luat obiceiul sta
de la oamenii negri de acolo? Îmi vine ame eal când m uit
la tine. Era înc sup rat pentru c nu primise niciun dar de
la el.
Matthew se aşez în sfârşit la mas , lâng ceilal i. Cu
toat împotrivirea lui, apropierea orei cinci şi jum tate îl
înfricoşa; hot rârea ferm luat de el de mai multe zile de a
ine piept tat lui s u şi de a se afirma ca un om în toat firea
începea s se clatine, iar inten ia lui de a p stra o atitudine
de nep s toare siguran la aceast prim întrevedere
sl bea treptat. Îi fusese uşor s -şi spun în momentul
întoarcerii c nu-i p sa de tat -s u. Acum îns , când st tea
aşezat pe scaunul lui de alt dat , la aceeaşi mas şi în
aceeaşi înc pere, în care nimic nu se schimbase, trâgând
tremur tor cu urechea la paşii grei şi hot râ i ce aveau s
r sune în curând, un şuvoi copleşitor de amintiri se rev rs
peste el şi, pierzându-şi toat siguran a de sine, toat
cutezan a pe care o dobândise, deveni din nou b ie elul ce
aşteapt cu înfricoşare. Se întoarse instinctiv c tre maic -sa
şi observ , spre necazul lui, c privirea ei limpede era
a intit asupra lui cu în eleg toare simpatie. Vedea c dânsa
îi pricepea emo ia, îi ghicea îngrijorarea şi, apucat de o furie
violent împotriva ei, strig :
— De ce te ui i aşa la mine? M sco i din s rite cu privirea
asta! Şi o fix cu mânie pân când ea îşi l s ochii în jos.
La cinci şi jum tate, izbitura bine cunoscut a uşii îl f cu
s tresar ; zgomotul r sun la secunda exact , c ci, dup o
lung perioad în care sosise neregulat la mas , Brodie
revenise acum, cu totul nep s tor fa de comer ul lui, la
obiceiurile sale de scrupuloas punctualitate. Când tat -s u
intr în înc pere, Matthew îşi lu inima în din i, îşi st pâni
mişc rile mâinilor, preg tindu-se s sufere un atac furibund
de cuvinte grele, Brodie îns nu deschise gura, nu-i arunc
m car o privire fiului s u. Se aşez şi începu s se înfrupte
copios din mâncare, p rând s o g seasc întru totul pe

345
gustul lui. Matthew se sim i umilit. Îşi imaginase aceast
întâlnire în fel şi chip, dar un asemenea mod de a-l primi
nu-i trecuse vreodat prin minte. Sim ea acum o nevoie
aproape irezistibil de a striga ca un şcolar pedepsit: „Tat ,
sunt aici! Uit -te la mine!”
Dar Brodie nu-i d du nicio aten ie. Continua liniştit s
m nânce, cu privirea a intit în farfurie şi f r a scoate o
vorb , hot rât parc s nu-şi recunoasc fiul. În cele din
urm , îns , dup un lung interval, când tensiunea din
camer devenise aproape de nesuferit, el îşi întoarse capul şi
se uit la Matthew. Era o privire sfredelitoare, care vedea şi
exprima totul, înfigându-se, prin învelişul exterior de
îndr zneal şi bravad , pân în carnea moale şi tem toare
de dedesubt, p trunzând, luminându-le, pân în cele mai
ascunse unghiuri ale min ii lui Matthew şi p rând s spun :
„Vas zic te-ai întors, în sfârşit! Te cunosc! Eşti acelaşi
sl b nog, dublat acum de un ratat.”
Sub aceast privire, statura lui Matthew p ru s scad
vizibil, şi cu toate c se lupta din r sputeri s -l priveasc în
ochi pe tat l s u, nu reuşi. C ut tura lui deveni nesigur ,
începu s -i fug şi, spre imensa înjosire a vanit ii lui
umflate, alunec în jos, spre podea.
Brodie zâmbea cu cruzime şi, dup ce-l pusese pe fiu-s u
la locul lui, f r a scoate un cuvânt, se mul umi s spun pe
un ton t ios:
— Te-ai întors!
Dar aceste trei cuvinte, atât de simple, erau înc rcate de
batjocur şi mustrare. Mama tremura. H r uirea b iatului
ei începuse, şi cu toate c vedea c lucrurile vor lua o
întors tur mai grav decât prev zuse, nu îndr zni s
rosteasc nicio vorb , de team s nu-l înt râte pe so ul ei.
Se uit cu spaim şi mil la Matt al ei, în timp ce Brodie
urm :
— Ce pl cere s - i rev d mutra scump şi dr gu , deşi
s-a îng lbenit ca o guinee. Ai fost totdeauna cam brânzos la
fa , acum c -mi aduc aminte, dar tot aurul pe care l-ai pus
deoparte acolo te-a vopsit în galben.

346
 Îl scruta pe Matthew cu un ochi critic, înfierbântându-se
şi g sind în acest atac ironic o supap pentru amarele sale
suferin e din ultimele luni.
— Dar merit , merit negreşit, continu el. Ne-ai adus,
desigur, un morman de aur din locurile acelea str ine, unde
ai muncit ca un rob. Trebuie s fii plin de bani acum! Eşti
bogat? Spune! strig brusc.
Matthew cl tin plouat din cap, şi Brodie ridic din
sprâncene, cu un fioros sarcasm la aceast nega ie t cut .
— Cum? strig el. N-ai adus o avere cu tine? Asta le
întrece pe toate! Dup felul cum ai hoin rit prin Europa şi
dup minunatele şi marile cufere din vestibul, crezusem c
valorezi cel pu in cât o min de aur. C ci dac nu eşti chiar
atât de bogat, de ce ai l sat s fii dat afar din slujb ?
— Nu-mi pl cea, morm i Matthew.
— Auzi! Auzi! f cu Brodie, p rând s se adreseze tuturor.
Nu-i pl cea postul! Mare om trebuie s fie, c e atât de greu
de mul umit; şi unde mai pui curajul şi sinceritatea de a
recunoaşte c postul nu-i pl cea! Întorcându-se apoi c tre
Matthew şi adoptând un ton mai aspru îi strig : Nu vrei s
spui mai bine c tu nu i-ai pl cut lui? Mi s-a povestit aici, la
Levenford, c i-au dat un picior în spate… c erau atât de
s tui s te vad , cât sunt şi eu de pe acum. Se întrerupse,
urmând apoi pe un ton suav: Dar poate c sunt nedrept fa
de tine. Nu m îndoiesc c ai ceva minunat în vedere… un
nou post admirabil. Nu-i aşa?
Tonul lui cerea un r spuns şi Matthew murmur
îmbufnat:
— Nu.
Tremura acum de ur împotriva tat lui s u şi privea ca o
intolerabil înjosire faptul c acesta îndr znea s -i
vorbeasc în acest fel, lui, un om de lume atât de voiajat, de
experimentat şi de rafinat; îşi jura c , deşi acum nu-i
opunea nicio rezisten , avea în schimb mai târziu, când va
prinde putere, când se va fi odihnit mai bine dup oboselile
c l toriei, s se r zbune crunt.
— Niciun post nou în perspectiv , continu Brodie cu

347
pref cut blânde e, nici post, nici bani! Te-ai întors doar aşa,
ca s tr ieşti pe spinarea lui taic -t u. Te-ai întors ca un
câine b tut. G seşti, desigur, c e mai uşor s m sugi pe
mine decât s lucrezi.
Un fior îl trecu pe Matthew.
— Ce? strig Brodie. i-e frig? E probabil trecerea brusc
de la c ldurile pe care ai fost silit s le înduri pe când lucrai
acolo, de te-a lovit g lbinarea. O s fie nevoie ca m icu a ta
drag s - i scoat ceva haine mai calde din cuferele tale
uriaşe. Îmi aduc aminte cum te înfofolea cu flanele când erai
mic. Nu trebuie s te lase s r ceşti acum, când ai ajuns
mare şi frumos. Nu, nu! Eşti prea pre ios pentru asta. Şi,
întinzându-i ceaşca spre a fi umplut din nou cu ceai,
declar : Nu mi-am luat de mult ceaiul în condi ii atât de
pl cute! Îmi stimuleaz pofta de mâncare s - i rev d
dr g laşul obraz!
Matthew nu mai putu îndura aceste în ep turi şi,
încetând de a se mai preface c m nânc , se ridic
şoptindu-i maic -sii cu o voce întret iat :
— Nu mai pot suporta! Renun la ceai! Plec.
— Stai jos! url Brodie, împingându-l cu pumnul înapoi
pe scaun. Stai jos, nobile domn! Ai s pleci când i-oi spune
eu, nu mai devreme! N-am terminat înc cu tine. Apoi, dup
ce Matthew se pr buşi pe scaun, continu t ios: Nu o s mai
avem cinstea deosebit a companiei tale? Ai lipsit doi ani şi
n-ai m car r bdarea s stai dou minute în cas ! Nu vezi c
ardem de ner bdare s auzim despre minunatele aventuri
prin care ai trecut acolo? Suntem atârna i de buzele tale, ca
s sorbim cuvintele ce stau gata s âşneasc de pe ele. Hai,
povesteşte-ne!
— Ce s povestesc? r spunse Matthew ursuz.
— Via a splendid , pasionant pe care ai dus-o acolo.
Vorbeşte-ne despre rajahii şi prin ii cu care te tutuiai…
despre elefan ii şi tigrii pe care i-ai vânat… spune repede,
înainte de a avea timp s potriveşti lucrurile! Ai ajuns, am
impresia, un om c ruia nimic nu-i poate sta în cale! Nu o s
mai existe grani e pentru ceea ce eşti capabil s faci, nu-i

348
aşa?
— Sunt, poate, capabil s fac mai mult decât crezi, spuse
Matthew cu jum tate de glas.
— Nu mai spune! zise Brodie batjocoritor. Ai s ne uimeşti
pe to i, nu e aşa? E veşnica poveste: c ai s faci aşa şi pe
dincolo. Niciodat nu te aude omul spunând ce ai f cut, nu,
ci numai ce o s vin . Z u, când te v d cu mutra asta laş şi
cu hainele astea b t toare la ochi, m întreb dac ai s faci
vreodat ceva. Se mânie din ce în ce mai tare, gata s se
sufoce; dar c utând s se st pâneasc , el continu cu voce
dulceag , ironic : Dar pu in import ! Suntem atât de
bucuroşi s te avem iar şi în mijlocul nostru încât nu
trebuie s fim prea severi cu tine. Principalul lucru e c ai
sc pat s n tos şi teaf r din grozavele primejdii despre care,
din modestie, nu vrei s ne vorbeşti. Trebuie s anun m
întoarcerea ta în Monitor. Atunci to i prietenii, şi mai ales
frumoasele tale prietene vor afla c eşti iar şi aici. O s
roiasc în jurul t u ca muştele în jurul unui borcan cu
miere. Asta î i place, nu e aşa, ca femeile s te alinte şi s
alerge dup tine?
Matthew nu r spunse şi, dup o scurt pauz , Brodie
continu , cu un rânjet sarcastic:
— B nuiesc c duminica viitoare dr gu a de maic -ta are
s te pun s te g teşti şi are s te târasc la biseric , pentru
ca toat congrega ia s te admire. Dac eşti destul de dibaci,
ai s te strecori poate din nou şi în cor, pentru ca to i s
poat auzi vocea ta frumoas , sl vindu-l pe Domnul. Ar fi o
fapt cu adev rat b rb teasc s cân i din nou în cor, ce
zici? R spunde-mi, blegule! Auzi ce- i spun?
— N-am s cânt în niciun cor, replic Matthew,
gândindu-se iritat c tat -s u dezaproba şi folosea cu ironie
aceast amintire din trecut, spre a-l ridiculiza. sta era
taic -s u!
— Fiul r t citor refuz s cânte, zise Brodie batjocoritor.
S-a mai pomenit vreodat aşa ceva? El, care avea o voce atât
de fermec toare! Ei, frumuşelule, urm el cu un mârâit,
dac nu vrei s cân i pentru maic -ta, ai s cân i pentru

349
mine, aşa cum am s - i fluier eu! S nu- i închipui c nu ştiu
s citesc în tine. Ştiu! Te-ai acoperit de ruşine, stropindu-m
şi pe mine. N-ai fost în stare s te ii de slujba ta ca un om…
nu, te întorci în goan acas , la dulcea ta mam , ca o javr
b tut . Dar s nu crezi c - i merge şi cu mine. Bag - i
min ile în cap, sau o s fie r u de tine! În elegi ce vreau s
spun? Se scul brusc de la mas , uitându-se mâniat în jos,
la fiul lui. N-am ispr vit înc cu tine! Am s - i scot g rg unii
din cap înainte de a termina! Bag de seam , domnişorule,
s nu mi te pui în curmeziş, c te fac praf. M auzi?
Încurajat de faptul c tat -s u se preg tea s plece şi
îmboldit de îns şi pozi ia lui umilitoare, Matthew îşi în l
capul, aruncându-i lui Brodie o privire pieziş .
— N-am s - i stau în cale, po i s fii sigur!
Ochii lui Brodie se aprinser de furie. Îl apuc pe Matthew
de um r, strigând:
— Câine! Nu te uita aşa la mine! S nu îndr zneşti, c - i
rup oasele, lep d tur ce por i numele de Brodie! Eşti o
ruşine pentru mine, da, o ruşine mai mare decât târfa de
sor -ta. Şi când Matthew îşi l s din nou privirea în jos,
tat -s u ad ug cu o mânie amestecat cu dezgust: Mi-e
scârb când m gândesc c un om de neam mare a putut
z misli un derbedeu ca tine. Eşti primul Brodie, pe legea
mea, care merit numele de laş. Stârpitur nevrednic ce
eşti, mi-i ruşine de tine! Îl scutur ca pe un sac, dându-i apoi
deodat drumul şi l sându-l s cad , ca o cârp , pe scaun.
Ia seama la ce-ai s faci, b iete! Am s fiu cu ochii pe tine!
strig el amenin tor, şi ieşi din camer .
Dup ce plec , Nessie şi b trâna continuar s -l priveasc
în t cere pe Matthew, dar Mama îngenunche lâng el,
petrecându-şi bra ul în jurul umerilor lui.
— Nu e nimic, Matt! Nu e nimic, b ie elul meu! Eu tot te
iubesc, articul ea printre sughi uri.
În timp ce muşchii obrazului îi zvâcneau sub pielea
palid , Matthew îi împinse bra ul înapoi.
— Am s i-o pl tesc! şopti sculându-se. N-am s -i r mân
dator. N-o fi ispr vit el cu mine, dar nici eu n-am ispr vit cu

350
el!
— Sper c nu pleci, fiul meu! strig doamna Brodie
speriat . Ai s stai cu mine ast -sear , nu-i aşa? Vreau s te
am lâng mine.
— Nu, spuse, cl tinând din cap şi st pânindu-şi cu greu
glasul. Trebuie s ies. Îşi umezi buzele uscate. Am de
vizitat… câ iva prieteni vechi. M duc. D -mi o cheie.
— Nu pleca! Te rog! Nu te am rî din cauza celor spuse de
tat -t u. Nu gândeşte aşa cu adev rat. E nec jit şi el. R mâi
cu mama ta, fii dr gu ! Nici nu i-ai luat ceaiul. Stai acas şi
am s - i dau ceva bun. Te iubesc, Matt, te iubesc atât de
mult, încât aş face orice pentru tine!
— Atunci d -mi cheia, r spunse el. E tot ce doresc. Îi
întinse t cut cheia ei. Matthew o puse în buzunar,
spunând:
— Am s m întorc târziu. Nu m aştepta.
Mama se inu dup el, tremurând de fric .
— Fii prudent, Matt! S nu faci vreo prostie! Gândeşte-te
la mine! Nu te l sa antrenat la vreo fapt nechibzuit . N-aş
putea s îndur un lucru ca sta, acum, când te-ai întors
s n tos la mine.
Plec f r s r spund , disp rând în întuneric. Mama îi
urm ri zgomotul paşilor pân când se stinse în bezn . Pe
urm se întoarse cu un icnet sec, trecând iar şi în buc t rie.
Nu ştia ce avea s se întâmple, dar era nespus de neliniştit .

În diminea a urm toare, doamna Brodie se trezi înc pe

întuneric, dar pe când se mişca în pat, auzi din dep rtare
primul cântat de cocoş, slab şi sfid tor, vestind zorii
apropia i ai unei zile noi. Cu toate c veghease în ajun pân
noaptea târziu, nu-l v zuse pe Matthew întorcându-se, şi
acum, dup un somn agitat, primul ei gând era acela de a se
convinge c fiul ei nu p ise nimic. Se îmbr c f r s se
team c tulbur somnul so ului ei, c ci dormea acum

351
singur în od i a ce fusese odinioar a lui Mary; totuşi, în
virtutea unei lungi deprinderi, mişc rile ei erau furişate şi
t cute ca ale unei umbre. Lumina palid ce p trundea prin
fereastra camerei îi contura fantomatic silueta ghemuit , în
timp ce se îmbr ca, tremurând de frig. Rufele ei erau atât de
peticite, cârpite şi reparate, încât a şi le pune era
întotdeauna o problem ; cu atât mai mult acum, în aerul
rece de februarie.
Degetele insensibile şi aspre ale Mamei se încurcau
stângace în ele. Pe când se îmbr ca astfel, mai mult dibuind,
din ii îi cl n neau încet, singurul semn perceptibil al
activit ii ei.
Dup ce dezleg problema încurcat a enigmaticelor ei
veşminte şi îşi acoperi trupul, ea îşi frec t cut mâinile, spre
a-şi pune cât de cât sângele în mişcare, şi ieşi din odaie
numai în ciorapi.
Camera lui Matthew, situat în spatele casei şi dând spre
r s rit, era mai luminat . Când Mama intr f r zgomot
acolo, ea z ri sub înv lm şeala dezordonat a aşternutului
conturul trupului s u, care respira regulat. De uşurare,
r suflarea doamnei Brodie se calm şi ea. În lumina
alb struie a zorilor, fa a lui Matthew p rea ca de plumb; o
crust murdar îi mânjea col urile gurii şi şuvi e încâlcite de
p r îi acopereau fruntea. Printre buze, limba îi ieşea uşor la
iveal , ca şi cum ar fi devenit prea umflat şi groas pentru
albia ei obişnuit , şi la fiecare expira ie ea servea drept plac
surd de rezonan respira iei lui sfor itoare.
Mama îi puse delicat în ordine cearşafurile şi plapuma,
învelindu-l mai bine, şi încerc chiar s -i ridice de pe ochi
şuvi ele de p r, dar de îndat ce-l atinse, el se scutur
mârâind; ea îşi retrase repede mâna, inând-o îns în aer
deasupra capului s u, binecuvântându-l parc , f r a-şi da
seama, în somnul lui. Privirea ei, r mas nemişcat câteva
clipe, aducea şi ea cu o binecuvântare, în cele din urm , îşi
întoarse ezitând fa a de la el, dând s plece. În drum spre
uş , v zu c haina, vesta şi pantalonii lui erau împr ştia i în
dezordine pe jos, c gulerul şi cravata erau aruncate într-un

352
col , c maşa într-altul; şi, bucuroas parc de a-l putea
servi, se aplec , ridic veşmintele şi le rândui, împ turite cu
grij , pe un scaun. Apoi, arunc înc o privire asupra fe ei
lui cufundate în somn şi ieşi liniştit din camer .
Jos, totul avea aspectul resping tor şi murdar al unui mal
în timpul refluxului din zorii zilei; retr gându-se ca un
ocean, noaptea l sase mobila în dezordine, c minul stins şi
plin de cenuş pr foas , un teanc de farfurii nesp late,
îngr m dite în chiuveta de lâng buc t rie, asemenea unor
epave de pe o plaj p r sit .
De obicei, înainte de a se apuca efectiv de munc , de a
preg ti şi aprinde focul, de a da cu negreal gr tarul
c minului, de a sp la vasele, de a m tura, de a fierbe
porridge-ul şi de a îndeplini nenum ratele sarcini din cursul
dimine ii, îşi acorda o ceaşc de ceai tare, g sind, dup
propria ei expresie, c aceasta o „dregea”. Lichidul fierbinte
şi aromat era pentru ea ca un leac care o înt rea, o înc lzea,
îi limpezea creierul şi îi d dea puterea de a face fa cu
resemnare eforturilor noii zile.
În diminea a aceea îns , cu toate c op ri şi turn o
ceaşc de ceai, nu o b u ea îns şi, ci o aşez , împreun cu
dou felii sub iri de pâine unse delicat cu unt, pe o tav
aranjat în chip apetisant, cu care urc sus în camera lui
Matthew.
— Matt, şopti ea atingându-l uşor pe um r, i-am adus
pu in ceai, dragul meu. Are s te învioreze. Dar cu toate c se
aplec deasupra lui, el continu s sfor ie, exalând la fiecare
respira ie un miros greoi de alcool, ceea ce o tulbur adânc,
f când-o, în agita ia ei, s vorbeasc mai tare: Matt, uite
ceva bun pentru tine. Era formula cu care-l atr sese
totdeauna când era copil. La aceste cuvinte, el tres ri pe
jum tate adormit, se suci ner bd tor şi morm i, inând
ochii închişi:
— Las -m s dorm, boy22. Du-te dracului. N-am nevoie

22 B iat, servitor (în limba englez ).

353
de chota hazri23.
— Matt, scumpul meu, spuse ea nenorocit ,
scuturându-l, ceaiul sta are s - i fac bine. E un lucru
pl cut diminea a.
La aceste cuvinte, el deschise ochii şi o privi buim cit pe
sub pleoapele umflate de somn; în pupilele sale negre, ea
observ trezindu-se încet şi f r bucurie conştiin a vag a
locului unde se afla.
— A, tu eşti? mârâi el. De ce m trezeşti? Las -m s
dorm.
— Dar ceaiul sta bun, dragul meu, are s te învioreze.
M-am dus repede jos şi i l-am fiert singur .
— Mereu îmi ba i capul cu ceaiul t u! Las -m s dorm,
lua-le-ar dracu’ pe toate! Se întoarse cu spatele la ea şi
adormi imediat.
Mama îşi plimb nenorocit privirea de la trupul întins al
lui Matt la tava pe care tot o mai inea în mân , neputând
în elege nici acest refuz, nici violen a oc rilor lui. Zicându-şi
apoi c fiul ei îşi va schimba poate mai târziu hot rârea,
aşez tava pe un scaun lâng pat, acoperi ceaşca cu
farfurioara pentru ca ceaiul s r mân cald, întoarse
farfuria peste tartinele de pâine şi se retrase adânc mâhnit .
Toat diminea a nu-l putu uita pe Matt. Aprinse focul,
sp l vasele, cur ghetele, puse porridge-ul s fiarb , îi
duse so ului ei apa cald pentru ras, se apuc s pun
masa, gândindu-se tot timpul la fiul ei, deplângând felul
cum îi vorbise el, mirosul revelator al respira iei lui, dar
scuzându-l totuşi neîncetat în mintea ei. Emo ia întoarcerii,
primirea brutal pe care i-o f cuse tat -s u îl zguduiser
desigur; cât despre cuvintele folosite de el, nu trebuia uitat
c bietul b iat tr ise într-o ar necivilizat şi le rostise când
înc nu se trezise bine. În timp ce-l dezvinov ea în acest fel,
casa, cufundat în t cere, începu s prind via ; sunete
uşoare sau mai tari p trundeau prin plafon; uşi se
deschiser la etajul de sus. Cuprins acum de teama c o

23 Nimeni, oricine ar fi (în indian ).

354
nou ciocnire s-ar putea produce între Brodie şi fiul ei,
Mama îşi încorda îngrijorat auzul, pândind zgomotul
vreunei izbucniri subite, zarva unor voci înfuriate, ba chiar
r sunetul unei lovituri. Spre marea ei uşurare, niciun astfel
de zgomot nu ajunse la ea şi, dup ce Nessie coborâse,
mâncase în galop şi fusese expediat cu ghiozdanul ei,
Brodie îşi f cu apari ia şi îşi lu sumbru şi t cut micul
dejun. Mama îşi d duse cea mai mare silin ca totul s fie
perfect în diminea a aceea, pentru a-l dispune; era chiar
gata s mint f r ruşine în privin a orei târzii la care se
întorsese Matt. Dar cu toate c starea de spirit a so ului ei
p rea pu in binevoitoare, temerile ei se dovedir
neîntemeiate şi Brodie plec f r s fac cea mai mic aluzie
la fiul ei.
Îndat ea respir mai uşor şi, înviorat pe deasupra de o
ceaşc de ceai, preg ti micul dejun al bunicii şi i-l duse sus
aproape de ora zece. Dup ce o vizit pe b trân , travers în
vârful picioarelor palierul şi trase cu urechea la uşa camerei
lui Matt; auzindu-i respira ia regulat , deschise încet uşa.
V zu c fiul ei nu se atinsese de nimic şi, r nit în
sentimentele ei, avu impresia c tava intact o mustra în
t cere, iar farfuria care tot mai acoperea feliile de pâine cu
unt neatinse, ca şi farfurioara pus inutil peste ceaiul r cit
de mult, îi ap rur ca m rturii ale naivit ii şi încrederii ei
oarbe. Matt mai dormea, iar doamna Brodie îşi punea vag
întrebarea dac mutarea lui din emisfera situat în
concep ia ei la antipod nu intervertise poate orele lui de
odihn , f cându-l s fie activ noaptea şi somnoros ziua şi
silindu-l s doarm în anumite ore ale dimine ii. Prea pu in
convins , dar totuşi cu inima mai uşoar şi sim ind c , dac
nu chiar aceasta, trebuia s existe totuşi vreo explica ie
similar a purt rii lui, ea nu-l deranj şi ieşi înc o dat f r
zgomot din odaie.
Se apuc cu şov ial de treburile ei de gospodin , c utând
s -şi îndrepte aten ia în alt direc ie; dar pe m sur ce orele
dimine ii înaintau, ea fu cuprins de nelinişte; în elegea c
dac fiul ei avea s fie tot în pat la întoarcerea la mas a lui

355
Brodie, o scen nepl cut putea s aib loc. Cu înfrigurare,
îşi ascu i auzul, pândind primul semnal al deştept rii lui
tardive; c tre amiaz fu r spl tit , auzind scâr âitul slab al
patului lui, din care se scula, şi sunetul paşilor pe podea.
Turnând repede ap cald într-o can dintr-o oal gata
aşezat pe foc, alerg sus s i-o pun în fa a uşii.
Toaleta lui Matt inu îndelung, dar pe la unu f r un sfert
el coborî încet scara şi intr în buc t rie. Mama îl primi cu
tandre e.
— M bucur c ai dormit bine şi mult, dragul meu, dar nu
i-ai luat micul dejun. N-ai vrea s m nânci ceva înainte de
mas ? N-ai decât s -mi spui un cuvânt şi nu o s -mi fie greu
s - i fac o… era cât pe-aci s -i ofere panaceul universal: o
ceaşc de ceai, din fericire îns îşi aduse aminte la timp de
remarca f cut de el la începutul dimine ii, şi ad ug :…
orice se g seşte în cas .
— Nu m nânc niciodat mult diminea a.
Era elegant îmbr cat, cu alt costum decât în ajun, unul de
şeviot brun deschis, o c maş bej şi o cochet cravat
cafenie, bine asortat cu restul. Pip indu-şi nodul cravatei
cu degetele sale albe şi suple, care tremurau uşor, o privi pe
Mama cu îndoial , socotind în mod greşit, dup purtarea ei
slugarnic , c nu-şi putuse da bine seama de eşecul lui din
ajun.
— Ceea ce-mi lipseşte sunt fructele proaspete pe care
servitorii mei mi le aduceau în fiecare diminea , declar el,
sim ind c mai era poate nevoie de o explica ie suplimentar .
— Ai s ai câteva mere frumoase mâine, spuse Mama cu
aprindere, am s le comand negreşit. Numai de mi-ai spune
ce i-ar pl cea sau felul de hran cu care te-ai obişnuit acolo,
mi-aş da toat silin a ca s i-o procur.
Atitudinea lui respingea ideea unor mere acre şi seci, pe
care i le-ar fi putut procura în ara aceasta neroditoare; f cu
un gest gr itor cu mâna şi r spunse scurt:
— M gândeam la poame de mango, la banane proaspete,
la ananaşi. Nu-mi place decât ce-i mai bun.
— Bine, fiul meu, voi face în orice caz tot ce pot, r spunse

356
ea curajos, deşi pu in cam descump nit de tonul lui
pompos. i-am preg tit totuşi o mas bun . Iar pe urm ,
dac eşti dispus, am putea face o mic plimbare împreun .
— Am s dejunez în oraş, zise el cu r ceal , ca şi cum
propunerea ei ar fi fost ridicol , iar ideea de a se ar ta în oraş
în compania unei apari ii atât de pr p dite şi de
neobişnuite, ar fi fost ultima pe care spiritul lui superior ar fi
putut-o concepe.
Obrazul doamnei Brodie se alungi; ea bâlbâi:
— Am… aveam o sup atât de gustoas şi de hr nitoare
pentru tine, b iatul meu… tot ce poate fi mai bun!
— D -o b trânului, ripost el cu am r ciune, d -i un
castron întreg. Îl poate suporta. Dup o clip , continu pe
un ton mai dulce: Mam , n-ai vrea s m împrumu i cu o lir
sau dou pentru ast zi? E afurisit de plicticos c banca din
Calcutta nu mi-a transferat înc banii! Îşi încre i fruntea de
atâta sup rare. M încurc teribil. Sunt aici f r s am
m car pu ini bani lichizi, şi aceasta numai din cauza
blestematei lor încetineli. Împrumut -mi un bilet de cinci
lire şi i-l dau înapoi s pt mâna viitoare.
Cinci lire! Mama fu cât pe-aci s izbucneasc într-un
plâns isteric fa de dureroasa absurditate a acestei cereri.
S -l împrumute pe nepus mas cinci lire ea, care îşi storcea
ultima pic tur de sânge ca s adune tributul lunar ce avea
s -i fie cerut în curând şi care, afar de cele trei lire pe care
le strânsese cu trud în acest scop, nu avea în punga ei
decât câteva nenorocite monede de cupru şi de argint!
— O, Matt! strig . Nu- i dai seama ce-mi ceri! În toat
casa nu exist atâ ia bani.
— Haide, haide! r spunse el aspru. Po i tu s -i g seşti.
Scoate banii! Unde i-e punga?
— Nu-mi vorbi pe tonul sta, dragul meu! şopti ea. Nu pot
suporta! Aş face orice pentru tine, dar îmi ceri un lucru
imposibil.
— Atunci împrumut -mi o lir , dac eşti atât de zgârcit ,
spuse, aruncându-i o privire dur . Hai! D -mi o p c toas
de lir !

357
 — Nu po i în elege, fiul meu? pleda ea. Sunt atât de
s rac acum, încât de-abia dac m pot descurca. Tat -t u
nu-mi d de ajuns ca s putem tr i.
Sim i o dorin s lbatic de a-i povesti în ce fel fusese
silit s -şi procure banii pe care i-i trimisese la Marsilia, dar
o în buşi, dându-şi brusc seama c momentul acela era cel
mai pu in prielnic.
— Dar ce-şi închipuie în definitiv? Doar are magazinul lui
şi podoaba asta nepre uit de cas , spuse Matthew
batjocoritor. Pe ce îşi cheltuieşte banii acum?
— Vai, Matt! Nu-mi vine s - i spun, îi r spunse ea, cu
glasul înecat de plâns, dar afacerile tat lui t u par s
mearg foarte prost. M tem c a ipotecat casa. Nu mi-a
spus niciun cuvânt, dar am v zut nişte acte în camera lui. E
teribil! Are de luptat de la o vreme cu o grea concuren în
oraş. Sunt sigur c pân la urm o s înving , dar
deocamdat sunt silit s fac ca un şiling s valoreze cât doi.
Matthew o privi cu stupoare, dar nu se ab tu de la inta
lui.
— Toate bune, mam , mârâi el, dar te cunosc. Ai
întotdeauna ceva pus deoparte pentru zile grele. Vreau o lir .
Î i spun c -mi trebuie. Am absolut nevoie de ea.
— O, scumpul meu, nu i-am spus ce r u ne merge? se
v it doamna Brodie.
— Te întreb pentru ultima dat : vrei s mi-i împrumu i?
întreb el amenin tor.
Când Mama îl refuz din nou, plângând, crezu cu groaz o
clip , în agita ia ei, c Matt era gata s-o loveasc . El îns se
întoarse brusc şi ieşi din odaie. R mas acolo,
strângându-se cu mâna de partea stâng a mijlocului, îl auzi
cotrob ind cu zgomot prin camerele de la etaj şi coborând în
sfârşit scara, trecând prin vestibul f r a spune o vorb şi
trântind uşa din fa .
Când ecoul prelung al pocniturii se pierduse în aer, el tot
mai r suna în creierul Mamei ca o prevestire sinistr pentru
viitor, îşi duse involuntar mâinile la urechi, spre a nu-l mai
auzi, aşezându-se ab tut şi decep ionat la masa din

358
buc t rie. Cu capul sprijinit în mâini, sim ea c povestea cu
contul lui în banc nu era decât o minciun sfruntat şi c ,
de fapt, Matt, dup ce cheltuise cele patruzeci de lire, se
g sea acum f r niciun ban. O amenin ase el oare? Nu ştia
prea bine. Ceea ce era sigur era c Matt avea nevoie urgent
de câteva lire, şi c dânsa, vai, nu fusese în stare s i le dea!
Înainte de a-şi putea analiza mai departe emo iile şi
dându-şi seama acum c ar fi fost, de fapt, în m sur s -i
satisfac ultima lui cerere astfel c , într-un anumit sens,
greşeala era de partea ei, un val de tandre e îi înec
mâhnirea. Bietul b iat! Era deprins s frecventeze oameni
distinşi, care cheltuiau banii f r s -i numere; nu era deci
decât firesc s doreasc a avea bani în buzunar la fel ca
ceilal i. Era, în fond, o nevoie elementar , dup via a
monoton pe care o dusese. Nu era drept s pretinzi din
partea unui tân r atât de prezentabil cum era Matt s ias în
oraş f r mijloacele corespunz toare inutei sale elegante.
Într-adev r, nu merita nicio mustrare, şi Mama regreta
oarecum de a nu-i fi dat m car câ iva şilingi, dac el i-ar fi
acceptat. Lucrurile prezentându-se astfel într-o lumin mai
satisf c toare, ea avu sentimentul de a nu fi fost la în l imea
situa iei şi, cedând unui impuls irezistibil, se ridic şi urc
în camera fiului ei, unde se apuc s rânduiasc cu
dr g stoas grij amestec tura de lucruri de îmbr c minte
împr ştiate. Descoperi acum c garderoba lui nu era chiar
atât de bogat cât s-ar fi putut crede la prima vedere, c ci
unul dintre cufere era gol, dou geamantane erau pline de
haine sub iri de dril, iar un altul îndesat cu rufe murdare.
Apuc cu ardoare ciorapii de esut, c m şile de cârpit,
gulerele de scrobit, sim indu-se bucuroas de a-i putea fi de
folos prin aceste servicii şi fiind fericit chiar numai de a-i
atinge veşmintele.
Când sfârşi prin a pune ordine în lucrurile lui şi f cuse o
leg tur mare cu rufe de sp lat şi reparat, pe care o lu
triumfal cu dânsa, ea intr în camera ei. Îşi f cu patul şi
începu într-o dispozi ie mai bun s ştearg praful.
Ajungând la t vi a de por elan aşezat pe m su a de lâng

359
fereastr , ea fu cuprins de un nedesluşit sentiment de
mirare; un aspect familiar cu care, în subconştientul ei, era
deprins de mult vreme, era schimbat. Reflect un moment
şi deodat îşi d du seama c nu auzea tic-tac-ul discret şi
prietenos al ceasului ei, care, afar de ocaziile solemne când
îl purta, st tea totdeauna pe t vi a pe care o vedea acum
goal , cu excep ia câtorva ace de p r r zle e. Când fusese
silit s -şi schimbe odaia, adusese fireşte cu ea şi aceast
t vi , iar ceasul r m sese tot pe ea. De dou zeci de ani
atingerea t vi ei se asocia pentru ea cu auzul tic-tac-ului şi
doamna Brodie fu izbit imediat de schimbarea intervenit .
Deşi ştia bine c nu avea ceasul la ea, îşi pip i corsajul,
dar nu d du de el. Se puse îndat s -l caute cu înfrigurare,
scotocind pretutindeni: în camera ei, în aceea a lui Brodie, în
salon şi în buc t rie. În timp ce c utarea se prelungea, fa a
ei lua o expresie tot mai îngrijorat . Moştenise ceasul de la
mama ei: cutia lui de argint era frumos lucrat , cadranul
aurit, acele fine, iar mecanismul lui elve ian indica ora
exact cu neab tut precizie. Nu avea prea mare valoare, dar
doamna Brodie nutrea fa de el şi de mica dagherotipie a
mamei ei, fixat pe fa a din untru a capacului, un mare
ataşament. inea cu atât mai mult la el, cu cât era singura ei
bijuterie. Când se aplec ca s caute şi pe jos, era convins
c ceasul nu fusese r t cit şi se întreb dac cineva nu
umblase din întâmplare cu el. Deodat , se îndrept de
mijloc. Spaima f cu loc, pe obrazul ei, îngrijor rii. În elese
într-o fulgerare c ceasul fusese luat de Matt. Îl auzise
umblând în camera ei, dup ce ea refuzase s -i dea banii, şi
ieşind în goan din cas f r a spune o vorb . Ştia acum f r
umbr de îndoial c -i furase ceasul ca s -l vând pe nimic.
I l-ar fi dat cu pl cere dac el i l-ar fi cerut, aşa cum îi d duse
tot ce era al ei pe lumea asta, dar Matt i-l sustr sese cu o
josnic viclenie. Cu un gest dezn d jduit, îşi d du înapoi o
şuvi c runt de p r ce-i c zuse pe frunte în timpul
zadarnicelor ei cercet ri şi exclam cu glas tare:
— Matt, fiul meu, ştii bine c i l-aş fi dat! Cum de-ai
putut s -l furi?

360
 Astfel, a doua zi dup întoarcerea fiului ei, de pe urma
c reia se aşteptase, cu inima cald , la o mul umire
sufleteasc şi la alinarea tuturor grijilor, Mama se g sea
cufundat şi mai adânc în abisul deprim rii. Masa de prânz
trecu şi dup -amiaza se scurse f r vreun incident. Cu toat
tulburarea ei, c derea nop ii şi stingerea scurtei lumini
cenuşii a amurgului trezir într-însa o arz toare dorin de
a-l revedea pe Matthew. De-ar fi doar l sa i singuri
împreun , mama şi fiul, nu i-ar fi greu, sim ea ea, s
îndulceasc asprimea inimii lui. Era convins c Matt nu ar
putea s reziste apelurilor ei afectuoase. S fi avut numai
putin a de a-i exprima în cuvinte toat dragostea ce i-o purta
şi s-ar fi aruncat desigur la picioarele ei, plin de c in şi de
remuşc ri. Dar Matthew nu ap ru, iar când pendula b tu
ora cinci şi jum tate, f r s fi sosit la ceai, fu cuprins de o
imens triste e.
— Podoaba ta de b iat se teme, probabil, ca de moarte s
se întoarc acas , spuse Brodie batjocoritor, când ea îi servi
ceaiul. Se fereşte cu tot dinadinsul de mine, ascunzându-se
pe afar pân când voi fi plecat din nou. Dup aceea, se va
furişa în cas , c utând în elegere şi mângâiere la tine. S nu
crezi c nu observ tertipurile voastre, deşi totul se petrece în
spatele meu.
— Nu, tat , nu, îng im ea, te asigur c nu- i ascund
nimic. Matt a ieşit doar ca s viziteze câ iva prieteni.
— Nu mai spune! zise el. Nu ştiam c are prieteni, dar
dac-ar fi s m iau dup tine, ar trebui s treac drept un
adev rat erou! Ei bine, spune-i minunii tale de fiu, când ai
s -l vezi, c înmagazinez tot ce am de spus pân la viitoarea
noastr întâlnire. Le p strez la cald.
Îl servi f r a r spunde, şi de îndat ce plec , se aşez din
nou spre a-l aştepta pe Matthew.
Pe la ora şapte, cam un ceas dup ce Brodie p r sise casa,
Matt îşi f cu în sfârşit apari ia. Intr domol, având în obraz
ceva din expresia înfricoşat de pe vremea copil riei lui, şi
uitându-se linguşitor la maic -sa, îi spuse cu o voce blând :
— Iart -m c am întârziat, mam drag ; sper c nu i-ai

361
f cut griji.
Mama îl privi cu aviditate.
— Ba da, eram foarte îngrijorat ! Nu ştiam unde te
duseseşi.
— Îmi dau seama, spuse pe un ton supus, am fost foarte
necugetat. Cred c nu m-am deprins înc bine cu ideea c
m g sesc iar şi acas . De când cu plecarea mea, am
devenit cam nep s tor, mam , dar am s m dezb r de acest
n rav fa de tine.
— Nu eşti neatent decât fa de tine însu i, de vreme ce
pleci aşa, f r s m nânci! exclam ea. i-ai luat ceaiul?
— Nu, r spunse, nu l-am luat, dar mi-e foame acum! Ai
ceva de mâncare pentru mine?
Cu toat descurajarea ei din tot cursul zilei, era mişcat şi
convins de a-l fi reg sit pe adev ratul ei fiu, care se
lep dase de obiceiurile rele prinse în India.
— Matt, spuse cu seriozitate, n-ar trebui s mai întrebi.
Masa ta de sear e gata preg tit . Alerg la cuptor, scoase
din el şi-i ar t cu mândrie o felie groas de haddock 24
afumat, fiert în lapte, fel de mâncare pe care fiul ei îl
apreciase mult pe vremuri. Totul are s fie gata într-o clip !
strig ea.
Bunica Brodie se urcase în camera ei, dar Nessie ocupase
masa cu caietele şi c r ile ei. Totuşi, în câteva secunde,
Mama întinse o fa alb pe o jum tate a mesei, aşezând pe
ea toate cele necesare pentru a stimula pofta de mâncare.
— Aşa, f cu ea. i-am spus eu c nu o s dureze mult. Nu
e nimeni pe lume care s te poat îngriji mai bine decât
mama. Aşaz -te, Matt, şi arat -mi tu acum ce eşti în stare s
faci.
Ridicându-şi ochii spre ea cu recunoştin , Matt îşi l s
capul în jos.
— O, mam , eşti atât de bun cu mine! Nu merit. Îmi
crap obrazul de ruşine din cauza felului cum m-am purtat.
Pare minunat ce-mi dai.

24 Peşte de mare, gustos.

362
 Mama d du fericit din cap, sorbindu-l din ochi când el îşi
trase scaunul, se aşez şi începu s m nânce cu îmbuc turi
mari şi repezi. „Bietul b iat, trebuie s fi fost lihnit de
foame”, îşi zicea, în timp ce carnea alb şi suculent a
peştelui se topea ca prin farmec sub atacurile neîncetate ale
furculi ei lui. Nessie, care îşi sugea la cel lalt cap t al mesei
capul creionului, îl observa peste muchia c r ii ei cu un
sentiment diferit.
— Unii oameni au mai mult noroc decât al ii, spuse ea pe
un ton invidios. Noi n-am avut peşte ast -sear .
Matt o privi cu un aer jignit şi, îngrijindu-se s -şi pun în
gur ultima îmbuc tur mare de peşte, se ap r :
— Dac-aş fi ştiut, Nessie, i-aş fi oferit o parte din por ia
mea. De ce nu mi-ai spus mai devreme?
— Nu fi aşa de egoist , fat , o cert Mama. Ai avut de
mâncare cu vârf şi îndesat, ştii foarte bine. Fratele t u are
nevoie s fie bine hr nit acum. A dus-o greu în ultimul timp.
Ocup -te de lec iile tale. Uite, Matt… gust pr jiturile astea
de ov z.
Matt îi mul umi, ridicându-şi cu c ldur ochii spre ea, şi
continu s m nânce. Aceast atitudine o umplu pe Mama
de bucurie. Uitând cu totul acum de întâmplarea cu ceasul,
îl privea cu bun voin , fiecare îmbuc tur a lui cauzându-i
o pl cere intens , ca şi cum ar fi savurat-o ea îns şi cu
deliciu. Observ cu comp timire c fa a lui era mânjit de
praf; uimit de iste imea ei, presupuse c Matt se înghesuise
într-un boschet pr fuit şi st tuse ascuns acolo, spre a nu fi
v zut de tat -s u. Era dezolat , astfel încât bun voin a ei
f cu loc dorin ei de a-l ocroti; Matt devenise din nou b iatul
ei drag; şi avea s -l p zeasc şi s -l apere împotriva lumii
întregi.
— i-a pl cut, fiul meu? întreb ea, în sfârşit, avid de
lauda lui. Am g tit felul sta cu grij deosebit , ştiind ca i-a
pl cut totdeauna.
— A fost minunat, mam ! spuse el, plesc ind din buze.
Mai bun decât toate tocanele de curry pe care a trebuit s le
înghit în India. Te asigur c buc t ria ta mi-a lipsit acolo. De

363
la plecare, n-am mai gustat o mâncare cumsecade ca
aceasta.
— Adev rat, dragul meu? exclam ea. M bucur s aud
asta. Mai doreşti ceva?
Matt z ri cu coada ochiului pe bufet o strachin cu nişte
mere mici pe care, era sigur, Mama le cump rase anume
pentru el. Se pref cu a se gândi o clip .
— Cred c mi-ar pl cea s m nânc un m r, mam , zise el,
cu simplitatea unui om care nu are decât pofte curate.
Nespus de fericit de a-i fi ghicit dorin a, ea îi aduse
îndat strachina.
— E tocmai ce am b nuit. Le-am comandat azi-diminea ,
spuse, încântat de a-i putea dovedi cât era de atent la
orice dorin a lui. Mi-ai spus asear c ai vrea nişte fructe,
iar eu i-am promis c le vei avea.
— Î i mul umesc, mam ! Nu vreau s mai fumez, explic
el muşcând anevoie din miezul tare al fructului, şi am auzit
c merele î i taie pofta de tutun. De altfel, de ce-aş fuma?
Nu-mi face bine deloc.
Doamna Brodie îl mângâie pe um r, murmurmd:
— M unge la inim s te aud spunând asta. Asemenea
vorbe pre uiesc pentru mine mai mult decât orice pe
p mânt. Sunt fericit . Simt c ne vom în elege mai bine
acum. Cred c-am fost z p ci i amândoi din cauza lungii
noastre desp r iri, dar aceste neîn elegeri sunt trimise din
cer spre a ne pune la încercare. L-am rugat pe Dumnezeu s
ne fac pe amândoi s ne în elegem, şi rug ciunea mea de
femeie nevrednic a fost împlinit .
Matt îşi l s un moment privirea în jos, cu un aer poc it,
persistând îns în eforturile lui de a mânca m rul; apoi îşi
ridic ochii şi, alegându-şi cu mare grij cuvintele, spuse
domol, f cându-i maic -sii o nou şi încânt toare surpriz :
— Ştii, mam , c am vizitat-o azi dup -amiaz pe Agnes?
Doamna Brodie tres ri de bucurie.
— Bineîn eles, se gr bi s adauge înainte ca dânsa s
poat scoate o vorb , nu pot s - i spun mai mult. S nu m
întrebi nimic. Sunt obligat s p strez t cerea despre cele

364
întâmplate între noi, dar totul a fost foarte mul umitor. Îi
zâmbi sfios. Am crezut îns c are s - i fac pl cere s afli
acest lucru.
Mama îşi împreun mâinile de bucurie; entuziasmul ei era
doar atenuat de gândul c nu ea, ci o alt femeie, în
persoana lui miss Moir, fusese aceea care avusese norocul
de a-l readuce pe fiul ei pe calea cea dreapt . Era totuşi mai
mult decât fericit şi, în buşind acest gând nedemn,
exclam :
— E bine! E splendid! Agnes are s fie tot atât de fericit
de acest lucru ca şi mine.
Se îndrept pu in de spate, ridicându-şi ochii umezi spre
cer, într-un elan de mut recunoştin ; când îi coborî din
nou spre p mânt, Matthew tocmai îi spunea lui Nessie:
— Nessie, dr gu a mea, am fost egoist adineauri, dar am
s -mi repar greşeala acum. Î i dau jum tatea asta de m r,
dac ai s ne laşi singuri un moment, pe Mama şi pe mine.
Vreau s vorbesc cu ea între patru ochi.
— Ce faci, Nessie! strig Mama, când feti a îşi întinse
mâna cu bucurie. Dac vrei un m r, nu-i lua lui Matt bucata
din gur !
— Ba da, mam , vreau s -i dau asta lui Nessie, insist
Matt pe un ton prietenos, dar trebuie s ne lase s st m
pu in de vorb amândoi. Am ceva s - i spun numai
dumitale.
— Ei bine, Nessie, ia-l, zise doamna Brodie, şi
mul umeşte-i lui Matt, dar scuteşte-ne pe viitor de reflec iile
tale lipsite de recunoştin . Po i s - i laşi deocamdat lec iile
şi s te duci în salon ca s exersezi o jum tate de or la pian.
Şterge-o acum! Ia chibriturile şi bag de seam când aprinzi
gazul.
Bucuroas de a sc pa de c r ile ei odioase, Nessie ieşi
op ind, şi curând dup aceea cl mp nitul sacadat al
pianului ajunse slab pân în buc t rie, întrerupt la început
de pauze ce nu apar ineau melodiei, ci ridic rii m rului de
pe cap tul p r ii de bas a claviaturii.
— Ei, Matt, spuse doamna Brodie cu c ldur , tr gându-şi

365
scaunul lâng acela al fiului ei; sim ea c visul ei neverosimil
din diminea a aceea era pe punctul de a se împlini, şi se
instal comod, tremurând de mul umire.
— Mam , începu Matthew liniştit, examinându-şi cu grij
mâinile, vreau s - i cer iertare pentru purtarea mea atât
de… în sfârşit… atât de repezit de când m-am întors, dar
ştii c am avut o mul ime de griji. Eram complet z p cit.
— Mi-am dat seama de asta, dragul meu! zise ea cu
comp timire. Inima mea b tea numai pentru tine, când te
vedeam atât de preocupat. Nimeni nu cunoaşte mai bine ca
mine firea ta sensibil .
— Î i mul umesc, mam , exclam el, eşti bun cum ai fost
totdeauna şi i-aş fi recunosc tor dac ai uita toate cuvintele
aspre pe care le-am rostit. Am s m silesc s m îndrept.
— Nu te deprecia aşa, Matt! strig ea. Nu-mi place s aud
asta. Ai fost totdeauna un b iat bun. Te-am privit totdeauna
drept copilul meu şi numai al meu… Nu te-am v zut
niciodat s vârşind o fapt rea.
Îşi ridic o clip ochii şi îi furiş o privire, l sându-şi pe
urm pleoapele în jos murmurând:
— E pl cut s ne avem iar şi bine.
Ea zâmbi duios, amintindu-şi c în copil ria lui îşi
manifesta sup r rile puerile spunând c „se are r u cu ea”,
iar atunci când mam -sa reintra în gra iile lui, c „se are
bine cu ea”.
— Nu o s ne avem niciodat r u, nu-i aşa, dragul meu? îi
r spunse cu dragoste.
— Desigur, mam , confirm el, f când o pauz
impresionant , înainte de a spune, cu un aer indiferent: M
duc desear cu Agnes la reuniunea de rug ciuni.
— Admirabil, Matt! şopti ea. Aşadar, era definitiv salvat!
O, sunt foarte mul umit ! Mi-ar pl cea s vin şi eu cu voi! Se
opri cu sfial . Dar… cred c prefera i s fi i singuri. N-ar fi
potrivit s m amestec.
— Poate c ai dreptate, mam , admise jenat. Doar ştii
cum sunt lucrurile astea.
Mama se uit la pendul şi v zu c era opt f r un sfert, îi

366
p rea enorm de r u c era obligat s pun cap t acestei
convorbiri de la inim la inim , dar, cu adev rat abnega ie,
ea spuse cu un oftat în care nu era nimic dureros:
— E aproape opt, din p cate. Trebuie s pleci acum, ca s
nu întârzii. Şi d du s se scoale.
— Un moment, mam !
— Da, dragul meu!
— Voiam s te mai rog ceva. Şov i, aruncându-i o privire
sentimental , c ci ajunsese, din punctul lui de vedere, la
momentul critic al întrevederii. Mam , murmur pe un ton
nesigur.
— Ce e, Matt, scumpul meu?
— Iat , mam , despre ce e vorba. Vreau s fiu sincer cu
tine! Am fost teribil de risipitor, m rturisi el, iar oamenii au
abuzat de generozitatea mea. Am r mas cu mâna goal .
Cum aş putea ieşi cu Agnes f r niciun ban în buzunar?
Avea aerul unui om care era victima propriei sale d rnicii şi
care se ruşineaz de fiecare cuvânt rostit. Sunt deprins s
am totdeauna o mic sum la mine. M simt atât de
stingherit s fiu lipsit de ea, mai ales când sunt cu o doamn
şi m g sesc la mine în oraş. N-ai putea s m aju i, mam ,
pân când îmi voi face iar o situa ie?
Mama în elese imediat c era o cerere extrem de
rezonabil . Nu se înşelase socotind c b iatul ei, deprins cu
societatea înalt şi cheltuitoare, nu putea s se înf işeze
Levenfordului f r niciun ban, şi cu atât mai pu in s se
întâlneasc cu miss Moir într-o asemenea pozi ie nepl cut .
În beatitudinea de care era cuprins , ştiindu-l din nou pe
Matt lâng ea, l s deoparte, cu magnific jertfire de sine,
orice pruden şi, ridicându-se t cut , îşi descuie sertarul,
sco ând din el cutia p trat ce con inea economiile pentru
achitarea primei rate a grelei ei datorii. Se uit cu adora ie la
Matt, f r a se îngriji de viitor, ci amintindu-şi numai c era
mama acestui fiu iubitor şi devotat.
— Asta-i tot ce am, Matt, spuse pe un ton sobru. Am pus
deoparte aceşti bani, cu mult greutate, pentru un scop
extrem de important şi de necesar. Am s - i dau totuşi ceva

367
din ei.
Ochii lui Matt sclipir când maic -sa deschise cutia şi
scoase din ea un bilet de o lir .
— Pune asta în buzunar, b iatul meu, spuse cu
simplitate, întinzându-i bancnota, cu un zâmbet dr g stos
şi aplecându-şi uşor spre el trupul ei adus de spate. i-o dau
cu pl cere. E a ta! Era un sacrificiu de suprem şi
mişc toare frumuse e.
— Cât ai cu totul? întreb Matthew iste , ridicându-se şi
venind lâng ea. Ai o sum frumuşic acolo, ce s spun!
— Sunt aproape trei lire, r spunse ea, şi m-am trudit mult
ca s le strâng. Vremurile sunt grele pentru noi, Matt, mai
grele decât î i po i închipui. Am s am nevoie de suma asta,
pân la ultimul peni, la sfârşitul lunii.
— Mam ! Las -m s -i p strez pentru tine! spuse el cu
glas duios. Am s i-i p strez pân la sfârşitul lunii. N-am s
m ating de ei. Sunt tot atât de siguri în buzunarul meu, ca
în cutia asta veche de tinichea. Ce loc caraghios ca s - i ii
banii în el! F cu s -i apar cu totul ridicol ideea de a folosi
aceast cutiu de tabl drept cas de fier. Am s fiu
bancherul t u, mam ! E pl cut pentru mine s ştiu c am o
rezerv , chiar dac nu voi avea niciodat nevoie de ea.
Simpla senza ie de a avea banii la mine m-ar face s m simt
mai la largul meu. Hai, mam ! O lir nu-i nimic, z u, pentru
un b iat ca mine! Îşi întinse mâna, ademenitor.
Maic -sa îl privi cu o uşoar neîncredere şi team în ochi.
— E de cea mai mare importan pentru mine s am
aceşti bani c tre sfârşitul lunii, bâlbâi ea. Nu ştiu ce s-ar
întâmpla dac nu i-aş avea.
— Îi vei avea, o asigur el. Ce- i faci atâtea griji? Las -te pe
mine! Sunt sigur ca Banca Angliei! Lu banii din cutia
deschis , continuând s debiteze cu volubilitate cuvinte
liniştitoare: Doar n-ai s -l laşi pe Matt al t u s circule ca un
cerşetor, nu-i aşa, mam ? Simpla idee îl f cu s râd . Un
gentleman, urm el, are nevoie de pu in m run iş, ca s se
simt sigur. Po i s dormi liniştit . Am eu grij ! continu ,
îndreptându-se spre vestibul. Nu m aştepta ast -sear . Am

368
s m întorc probabil târziu. Şi, f când un ultim semn vesel
cu mâna, ieşi gr bit din cas .
Mama r mase singur , inând în mân cutia goal , cu
ochii fixa i asupra uşii ce se închisese în urma lui. Oft
convulsiv, în vreme ce cl mp neala fals a pianului îi r suna
vesel în urechi. Goni orbeşte din mintea ei amintirea
ceasului disp rut, care-i revenea mereu, şi ideea, care
începuse s o fr mânte, c poate nu procedase prea în elept
l sându-l cu atâta uşurin s -i ia banii. Nu, Matt era b iat
cinstit! Era din nou al ei; şi dragostea lor reciproc avea s
treac peste orice piedic , s înving toate greut ile. Doar
plecase acum s se roage lui Dumnezeu, împreun cu o fat
pioas . Inima îi crescu din nou de fericire şi, mul umit de
cele ce f cuse, Mama se întoarse în buc t rie.
Se aşez pe scaun, uitându-se la focul din c min, şi un
zâmbet vag îi lumina obrazul, în timp ce-şi amintea de
tandre ea pe care Matt i-o ar tase. „Ce mult i-a pl cut
peştele, micu ul de el! şopti ea. Trebuie s -i mai g tesc câte o
mânc ric bun ”. Deodat , tocmai când era pe punctul de a
o chema pe Nessie ca s -şi reia lec iile, clopo elul de la uş
sun scurt şi t ios. Mama se ridic speriat , c ci ora era cu
mult prea târzie pentru o vizit obişnuit . Matthew avea
cheia lui; nu putea deci fi el. „Am ajuns s m agit la cel mai
mic lucru”, îşi zise ea, deschizând cu precau ie uşa. În fa a
ei, luminat slab de lampa din vestibul, se afla miss Moir.
— O, Aggie, tu eşti, draga mea? exclam Mama, oarecum
uşurat , ap sându-şi mâna pe coast . M speriasem. Nu
sunt decât câteva minute de când Matt a plecat.
— Pot intra, doamn Brodie? Mama se sperie din nou.
Niciodat , în ultimii trei ani, Agnes nu i se adresase cu
aceste cuvinte şi cu o voce atât de stranie, un ton atât de
nefiresc.
— S intri?… Fireşte c po i s intri, dar… dar ştii… Matt
a plecat spre tine.
— Aş vrea s v vorbesc neap rat.
Consternat , Mama o pofti s intre pe Agnes, a c rei fa
avea o expresie glacial . Trecur în buc t rie.

369
 — Ce s-a întâmplat, draga mea? bâigui ea. Nu în eleg
absolut nimic. Matt a plecat ca s te ia. Nu te sim i bine?
— Destul de bine, mul umesc, spuse miss Moir, cu gura
în epenit . A i ştiut c … Matthew a fost azi dup -amiaz la
mine? îi pronun cu mare greutate numele.
— Da, mi-a spus-o adineauri. A plecat s te ia ca s
merge i împreun la adunare. S-a dus s te ia, repet stupid
şi maşinal doamna Brodie, sim ind cum i se strânge inima
de team .
— E o minciun ! exclam Agnes. Nu s-a dus s m ia şi
nici nu se gândeşte s mearg la o adunare de rug ciuni.
— Ce? îng im Mama.
— V-a povestit ce s-a întâmplat ast zi? întreb Agnes,
îndreptându-se pe scaun cu o privire dur şi nemişcat .
— Nu! Nu! gâfâi Mama. Mi-a spus c nu poate înc vorbi
despre asta.
— Cred şi eu! strig Agnes pe un ton amar.
— Dar ce-a fost? întreb Mama plâng re . Spune, pentru
numele lui Dumnezeu!
Agnes se opri un moment, dup care, inspirând adânc, îşi
adun tot curajul spre a-şi dest inui umilirea:
— A venit la mine mirosind a alcool; de fapt era aproape
ame it. M bucuram totuşi s -l v d. Am mers cu el în fundul
pr v liei. Spunea o mul ime de nerozii… iar apoi a
încercat… a încercat s împrumute bani de la mine.
Suspin . I i-aş fi dat, dar sim eam c nu i-ar fi cheltuit decât
pe b utur . Când l-am refuzat, a început s -mi arunce tot
felul de insulte. Înjura… Spunea c sunt o… Se pr buşi
complet, cu ochii sc lda i în lacrimi, cu pieptul ei mare
scuturat de sughi uri, cu gura larg tremurându-i
schimonosit. Într-un acces frenetic de dezn dejde, ea se
arunc la picioarele doamnei Brodie. Dar asta nu e tot! strig
ea. Am fost obligat s trec un moment în pr v lie. Când
m-am întors, s-a repezit la mine, încercând s … s abuzeze
de mine. A trebuit s m lupt cu el. O, dac-ar fi fost dr gu
cu mine, i-aş fi acordat ceea ce voia! Pu in îmi pas dac
sunt p c toas sau nu. Aş fi f cut-o! Aş fi f cut-o! ip ea.

370
Lacrimile o înecau. Îl iubesc, dar el nu m iubeşte. M-a tratat
ca pe o târâtur scârboas şi a încercat s … s m ia cu
for a. O, mam ! Simt c mor. Aş fi dorit s-o fac , dac-aş fi
ştiut c m iubeşte. Da, aş fi dorit! repet ea în culmea
isteriei. Am sim it nevoia s i-o spun. Sunt mai rea decât
Mary. Aş vrea s mor, s se ispr veasc cu mine!
Aruncându-şi capul înapoi, se uit r t cit la doamna
Brodie. Privirile celor dou femei se întâlnir cu o sumbr
expresie de oroare şi dezn dejde, apoi buzele Mamei se
strâmbar în chip grotesc şi gura i se trase într-o parte; f cu
un efort zadarnic de a vorbi, şi cu un strig t nearticulat c zu
înapoi, neputincioas , pe scaun. Privind corpul moleşit şi
inert al Mamei, Agnes îşi holb ochii, uitând aproape de
propriile ei griji.
— Eşti bolnav ? gâfâi ea. Vai, n-am crezut c ai s fii atât
de impresionat ! Sunt atât de înnebunit eu îns mi, încât
nici nu mi-a trecut prin gând c cele întâmplate ar putea s
te zguduie atât de mult. Nu pot s te ajut cu nimic?
Ochii Mamei c utar fa a lui Agnes, dar tot nu rosti niciun
cuvânt.
— Ce pot face pentru dumneata? strig Agnes din nou.
Ar i atât de r u, c mi-e fric ! S - i aduc un pahar cu ap …
s chem un doctor? Spune ceva!
În sfârşit, Mama vorbi:
— Crezusem c b iatul meu avea de gând s ias cu tine,
spre a se închina Domnului, şopti ea cu o voce stranie. M-am
rugat ca s fie aşa.
— O, nu mai spune asta! exclam Agnes. Trebuie s te
culci pu in. Vino s te întinzi pân când ai s te sim i mai
bine.
— M doare în coast , spuse Mama trist . Se vede c mi
s-a rupt inima. Las -m s m culc. Simt nevoia s stau
liniştit şi singur în întuneric.
— Atunci d -mi voie s te ajut, spuse Agnes şi, apucând
bra ul lipsit de via al Mamei, o ridic în picioare şi,
sprijinind-o, o conduse f r împotrivire pân în camera ei de
la etaj. Acolo, o dezbr c şi o ajut s se culce în pat. Ce mai

371
pot face pentru dumneata? întreb ea la sfârşit. N-ai vrea
s - i pun o sticl cu ap cald sub cuvertur ?
— Las -m singur , te rog, r spunse Mama, care st tea
culcat pe spate, cu ochii în tavan. Ai fost dr gu c m-ai
ajutat, dar acum vreau s fiu singur cu mine îns mi.
— D -mi voie s şed numai o clip lâng dumneata! Aş
vrea s mai stau pu in!
— Nu, Agnes, vreau s pleci! spuse doamna Brodie cu
voce domoal . Doresc s m închid în întuneric. Stinge gazul
şi du-te! Du-te, te rog!
— S nu las aprins o mic flac r de gaz? st rui Agnes.
Orice s-ar fi întâmplat, nu m împac cu gândul de a pleca
aşa.
— Simt nevoia de întuneric, porunci doamna Brodie, şi
doresc s r mân singur .
Agnes ar fi vrut s mai spun ceva, dar sim ind c era
zadarnic s insiste, arunc o ultim privire spre trupul inert
întins pe pat şi închise, cum fusese rugat , robinetul l mpii
de gaz. P r si în t cere casa, l sând în urma ei camera
cufundat în bezn .

Dup ce închise uşa casei în nasul Mamei, Matthew

coborî cu paşi uşori treptele, plin de bun dispozi ie. Falsa
expresie de umilin îi c zu de pe fa ca o masc , f când loc
unui zâmbet şiret. „Aşa trebuie manevrat b trâna, îşi spuse
el chicotind. Admirabil lovitur , şi artistic executat ! Destul
de reuşit pentru o prim încercare.” Era mândru de isprava
lui şi sim ea cu anticipat satisfac ie c va reuşi şi mai bine
data viitoare, c ci, desigur, Mama mai avea o sum
frumoas ascuns undeva, la loc sigur. Va fi suficient s i-o
cear , pentru ca s fie a lui! Cei câ iva şilingi pe care îi
ob inuse amanetându-i ceasul îl dezgustaser , c ci crezuse
c el valora mult mai mult; acum îns , când avea câteva lire
în buzunar, prestigiul lui era restabilit şi se sim ea din nou

372
vesel. Nu avea decât s le schimbe, îşi spuse el voios şi totul
va merge bine. Ştia el cum s se distreze cu aceşti bani!
Luminile oraşului sclipeau ademenitor. Dup Calcutta,
Paris, Londra, Levenfordul avea, fireşte, s -i par lamentabil
de mic, dar tocmai acest dispre îl umplea de o delicioas
mândrie de sine. El, care cutreierase lumea, avea s le arate
câte ceva în seara asta oamenilor de aici, din oraş… nicio
grij ! Un adev rat foc de artificii! La ideea aceasta, el izbucni
vesel într-un râs gutural şi se uit cu aprindere în jurul lui.
Pe când înainta cu elan, z ri pe partea cealalt a str zii
silueta nedesluşit a unei femei ce trecea şi, uitându-se
dup ea, îşi spuse ştreng reşte: „Nu face de mine, e prea
gr bit . De ce-o fi fugind aşa?” Nu b nuia c era Agnes, care
se ducea s-o vad pe Mama.
Îşi iu i paşii în întunericul ce-l înv luia ca o mantie; se
desf ta în aceast obscuritate care-l f cea s se simt mai
îndr zne , mai plin de via decât la lumina crud a zilei. Ce
pui de vrabie fusese el înainte, ca s -i fie fric de aceast
întunecime învior toare! Doar era momentul când omul se
trezeşte şi se poate amuza pu in! Amintirea unor nop i de vis
petrecute de el în India îi reveni viu în minte, a â ându-i
aştept rile. „Astea nop i! Astea pl ceri! murmur el. Am s
m întorc acolo. Las’ pe mine!” Plin de veselie, intr în primul
bar de pe strad .
— Gin cu angostura25! strig el pe un ton de cunosc tor,
aruncând o bancnot de o lir pe tejghea. Când i se servi
b utura, o d du pe gât dintr-o înghi itur , f când un semn
blazat din cap. inând în mân al doilea pahar, strânse
m run işul, îl b g în buzunar, îşi împinse cuceritor p l ria
pe o ureche şi îşi roti privirea prin sal .
Observ nep s tor c era un local s r c cios cu pere i de
un roşu stins, slab luminat, cu scuip tori murdare în col uri
şi rumeguş pe jos. Dumnezeule! Rumeguş pe jos, dup
splendidele covoare groase în care picioarele lui se
afundaser atât de pl cut în acel local fermec tor de la Paris!

25 Extract amar care se adaug cu pic tura la unele cocteiluri.

373
Ginul îi fusese servit f r adaosul de pic turi amare cerut.
Dar pu in îi p sa; sta nu fusese decât preludiul. Metoda lui
invariabil , când pornea în aceste expedi ii vesele, era de a
înghi i repede câteva p h rele de b utur tare. „Când am
turnat câ iva stropi în mine, m avânt ca s geata, b iete!
avea el obiceiul s spun . M aprind ca un drac.” Cât timp
nu sim ea un clocot sprinten în creier, era lipsit de elan, de
îndr zneal şi nerv, c ci, cu toat l ud roşenia lui,
r m sese în fond acelaşi sl b nog nehot rât şi moale de
alt dat şi avea nevoie de aceast ame ire a sim urilor sale
impresionabile, înainte de a se putea amuza cu deplin
încredere în sine. Natura pu in rezistent a lui Matt
reac iona repede la influen a alcoolului şi visurile sale
îndr zne e, ca şi aspira iile sale preten ioase dobândeau,
sub ac iunea lui, forma unor realit i, astfel încât, cu fiecare
nou pahar, el arbora un aer mai important şi mai plin de
sfid toare arogan .
— Exist vreo distrac ie ast -sear în târguşorul sta? îl
întreb el cu suficien pe barman; taverna era din categoria
acelora care avea în mod necesar un b rbat voluminos şi
voinic la tejghea. Barmanul scutur din capul lui chilug şi
rotund ca o bil , uitându-se curios la cel lalt şi
întrebându-se cine ar putea fi acest tân r înfumurat.
— Nu! r spunse el cu precau ie. Nu cred. Am avut joi un
concert al meseriaşilor în sala prim riei.
— Ei, dr cie! replic Matthew cu un râs zgomotos. Asta se
cheam distrac ie la dumneata? Dar primitivi mai sunte i
aici! Nu cunoşti cumva vreun local dr gu de dans cu
dou -trei fete nostime? Ceva mai şic.,
— N-o s g si i aşa ceva aici, r spunse scurt omul de
dup tejghea, ştergând tabla de zinc cu o cârp şi ad ugând
pe un ton acru: V afla i într-un oraş serios.
— Ca şi cum nu l-aş cunoaşte! strig Matt expansiv,
îmbr işând cu privirea pe singurul client din local, un
lucr tor, care şedea lâng perete pe o banchet , uitându-se
fascinat la el de dup o can de bere. Îl cunosc prea bine! E
cel mai mort, cel mai habotnic col de pe harta Europei.

374
Ha-ha! Dac-ai fi v zut câte am v zut eu! Aş putea s - i
povestesc lucruri care i-ar face p rul m ciuc . Dar la ce-ar
servi? Voi ştia de aici nu sunte i în stare s deosebi i o
sticl de Pommery26 de un corset fran uzesc. Râse cu hohote
de hazul lui, observând cu veselie crescând fe ele lor
mirate. Apoi, deodat , deşi era mul umit de impresia
produs , îşi d du seama c nu se putea aştepta aici la vreo
distrac ie, la vreo aventur ; salutând scurt din cap şi
ducându-şi degetul la p l rie, se îndrept spre uşa turnant
şi disp ru în noapte.
Hoin ri pe Church Street. Acea dulce şi p stoas
amor eal începu s i se preling în sus, pe dup urechi, şi
s -i invadeze creierul. O dulce senza ie de euforie îl
cuprinse; sim ea nevoia de lumini, de societate, de muzic .
Se uita cu dezgust la vitrinele stinse, cu obloanele trase, şi la
rarii pietoni ce treceau gr bi i; parodiind cu dispre ultima
reflec ie a barmanului, el morm ia: „V afla i într-un cimitir
serios”. Fu apucat de o nem surat aversiune fa de
Levenford. La ce putea folosi un oraş ca acesta unui om
rafinat ca el, a c rui experien a lumii se întindea de la
bordelurile din Barrackpore pân la barul Odeonului din
Paris?
Plictisit, el intr , la col ul dintre Church Street şi High
Street, într-o alt tavern . Aici îns , privirea i se aprinse
îndat . Sala era cald , bine luminat şi animat de un
zgomot vesel de voci; oglinzi str lucitoare şi pahare de cristal
şlefuit reflectau miriade de sclipiri luminoase; şiruri de sticle
cu etichete multicolore erau aliniate în spatele barului, iar
dup o perdea pe jum tate tras , se vedea, în alt înc pere,
postavul verde al unui biliard.
— D -mi un „Mackay special”, comand el solemn. Nu
beau altceva.
O chelneri gr sulie, cu ten trandafiriu şi cercei lungi de
sticl neagr , îl servi în chip delicat. În timp ce-i turna
b utura, el admir curba pe care o schi a degetul ei mic,

26 Marc de şampanie fran uzeasc .

375
ceea ce în ochii lui era o culme a rafinamentului. Deşi era
cam trecut , el îi zâmbi amabil. Era doar atât de galant cu
femeile! O reputa ie ca a lui trebuia men inut cu orice pre !
— Dr gu local ave i aici, zise el cu glas tare. Îmi aduce
aminte de barul Spinosa de la Calcutta… Nu-i chiar atât de
mare, dar aproape tot atât de confortabil! Conversa iile
amu ir şi, observând cu mul umire c lumea se zgâia la el,
Matt îşi sorbi whiskyul cu un aer de cunosc tor şi continu :
Numai c acolo nu po i avea un pahar cum trebuie… pân
nu-l controlezi atent. Prea mult vitriol în el. E ca ginul
„Knock out” de la Port Said. Nimic nu întrece un John
Mackay veritabil.
Spre satisfac ia lui Matt, câ iva oameni începur s se
adune în jurul lui. Un marinar englez din mijlocul lor îl
împinse familiar cu cotul şi-i spuse, împleticindu-se la
vorb :
— Ai fost şi dumneata acolo, şefule?
— Am sosit chiar acum, zise Matt pe un ton amabil,
golindu-şi paharul. Întors din India, peste balta cea mare.
— Şi eu la fel, r spunse cel lalt, uitându-se solemn la
Matthew şi strângându-i apoi mâna cu gravitate, ca şi cum
faptul c amândoi se înapoiaser din India îi înfr ea pe
vecie.
— Afurisit c ldur acolo, nu-i aşa, şefule? Mi-a dat o sete
care o s in pân când am s ajung iar şi în locurile
acelea.
— Iei atunci o r coreal ?
— Nu! Te cinstesc eu!
Se contraziser amical pe aceast tem pân când c zur
de acord s joace la cap sau pajur .
— Frumoasa doamn ! strig Matt, aruncând o privire
ucig toare gr sunei chelneri e. Moneda c zu cu efigia
reginei în sus, şi Matt câştig . Marinarul comand un rând
pentru întregul grup. Am totdeauna noroc la cucoane, zise
Matthew râzând pe înfundate. Era mul umit de a fi câştigat,
iar marinarul, cu exuberanta lui generozitate de om beat,
încântat de a fi pierdut. Bându-şi paharele, ei îşi comparau

376
uluitoarele lor p anii, în timp ce asisten a îi asculta cu gura
c scat discutând despre ân ari, musoni, baruri, bazaruri,
biscui i de vapor, pagode, vaci sacre şi profane, precum şi
despre formele şi particularit ile anatomice ale armencelor.
Poveştile circulau tot atât de liber ca şi b uturile, pân când
marinarul, mult mai înaintat în starea de ebrietate, începu
s bat câmpii pe un ton plâng re , în timp ce Matt, aflat
înc în etapa ini ial a înveselirii sale nocturne şi
neînc pându-şi în piele de demnitate, se puse s caute un
pretext pentru a se descotorosi de cel lalt.
— Ce naiba s-ar putea face în acest oraş pe jum tate
mort? strig el. Nu pute i inventa aici ceva amuzant?
Nu se g sea în societatea pe care o frecventase înainte de a
pleca în India, şi nimeni nu-l recunoştea; cum nu ştiau c
era fiu al acestui str vechi oraş, el prefera s treac în ochii
lor drept un str in, un cosmopolit distins.
Nu se sim eau în stare s imagineze niciun lucru care s
fie demn de el şi p strau t cerea. În sfârşit unul suger :
— Ce a i zice de o partid de biliard?
— Asta mi-ar conveni, cred, spuse Matt chibzuind.
— Biliard? url marinarul. La asta nu m întrece nimeni!
Joc cu oricine… Pe cât vre i… eu… care… Restul se pierdu
într-o bâlbâial confuz de om beat.
— Eşti campion, da? Perfect. Te joc pe o lir o partid de
cincizeci, îl provoc Matt.
— S-a f cut! strig marinarul. Îl m sur pe Matthew
printre gene, tremurând din cap, în timp ce explica într-un
limbaj incoerent, dar de o plasticitate ce-l f cea totuşi
inteligibil, c mai degrab s-ar l sa t iat în buc i şi pus la
marinat, decât s revin asupra cuvântului s u. La sfârşit
întreb solemn: Unde i-s banii?
Fiecare îşi scoase miza, iar spectatorul ce propusese cel
dintâi partida avu cinstea s le p streze. Cum nimeni nu
jucase vreodat în acest local pe o sum atât de
neînchipuit , toat gloata, cuprins de o extraordinar
emo ie, d du buzna dup ei în sala de biliard, şi partida
porni.

377
 Matthew, care îşi scoase haina şi ar ta în c maş ca un
str lucit specialist, f cu începutul. Se ştia bun juc tor, c ci
practicase intens biliardul la Calcutta, adesea chiar în
timpul zilei, când ar fi trebuit s fie coco at pe taburetul înalt
de la birou, şi îşi zicea cu mul umire de sine c cel lalt, în
starea în care se g sea nu putea fi un adversar serios pentru
el. Cu un aer de profesionist, se uit cu un ochi în lungul
tacului, îi d du vârful cu cret şi, sim ind c era inta
admira iei generale, dispers bilele, dar nu reuşi s o aduc
pe cea roşie dincoace de linia de plecare. Adversarul s u,
cl tinându-se uşor pe picioare, îşi trânti bila pe biliard, o
ochi repede şi o lovi puternic cu tacul. Bila lui o ciocni pe cea
roşie cu o for teribil şi, urm rind-o cu furie în jurul
biliardului, într-o serie ame itoare de unghiuri ascu ite şi
obtuze, sfârşi prin a se repezi dup ea în punga de la cap tul
drept. Asisten a îşi manifest zgomotos admira ia pentru
aceast lovitur fantastic de reuşit . Marinarul se întoarse
şi, sprijinindu-se de masa de biliard, se înclin solemn,
strigându-i apoi lui Matthew:
— Ce zici de asta, şefule? Cine-i ame it acum? N-am spus
eu c nu m întrece nimeni? N-a fost asta o lovitur
straşnic ? Rândul viitor, am s te lucrez în caramboluri.
Voia s întrerup partida ca s in o diserta ie profund
despre calit ile admirabilei sale lovituri şi s explice pe larg
cum o realiza; dar dup câteva insisten e, se l s convins s
continue. Deşi se apuc din nou de joc cu aere de cuceritor,
lovitura lui urm toare fu mult mai pu in norocoas , c ci
bila, lovit tare în partea de jos, f cu câteva salturi
capricioase peste postav, se ciocni în cursa ei de muchia
benzii şi ateriz cu o pocnitur pe duşumea, în mijlocul unor
aplauze şi mai zgomotoase şi mai prelungite decât cele ce
salutaser lovitura precedent .
— Pentru asta ce cap t? întreb el cu o expresie stupid
asisten a.
— Un picior în c…! strig unul din fund. Marinarul cl tin
trist din cap, dar toat lumea râse, chiar şi chelneri a cea
gras , care îşi întinse gâtul ca s vad toat comedia şi

378
începu s chicoteasc involuntar, st pânindu-se imediat,
speriat , şi înecându-şi amuzamentul produs de acel
r spuns într-o tuse mai decent .
Era acum rândul lui Matthew s joace, şi cu toate c bilele
erau favorabil plasate, el începu cu mult precau ie, f când
întâi trei caramboluri uşoare, apoi trimise de trei ori bila
roşie în punga mijlocie din dreapta, cu atâta dib cie, încât de
fiecare dat bila cealalt se întoarse încet şi cu o precizie f r
greş la pozi ia cerut , mai jos de mijlocul mesei de biliard.
Spectatorii îşi ineau respira ia cu o aten ie încordat şi
plin de respect, în timp ce Matt îşi continua seria. Sub
lumina puternic , mâinile lui albe şi c rnoase alunecau
peste postavul neted ca nişte amibe palide într-o balt verde;
mânuia tacul cu o suple e şi o delicate e aproape feminine;
alcoolul înghi it îl f cea tare ca o stânc . Putin a nu numai
de a ar ta în fa a acestei gloate des vârşita lui siguran şi
neîntrecuta lui m iestrie, ci şi de a atrage asupra sa aceast
admira ie amestecat cu invidie era cea mai mare bucurie pe
care via a i-o putea oferi. Vanitatea lui g unoas g sea o
larg satisfac ie în extazul lor.
Când marcase treizeci şi nou de puncte, el f cu o pauz
semnificativ , îşi unse din nou tacul cu cret şi, nesocotind
o bil uşoar , aflat lâng o pung , se apuc de un lung şi
dificil carambol prin band şi îl reuşi; cu alte trei lovituri
rapide termin cele cincizeci de puncte f r a-şi fi sfârşit
seria. Un tunet de aclama ii umplu sala,
— Continu , domnule! Nu te opri! Arat -ne ce po i!
— Cine-o fi omul sta? E extraordinar!
— Cinsteşte-ne cu o bere, domnule! Merit m car atâta!
Cu un gest de suveran nep sare, Matt refuz s
continue, îşi b g în buzunar câştigul şi puse tacul în rastel;
acum, c -şi f cuse o reputa ie, se temea s n-o compromit .
Oamenii îl înconjurar , îl b tur pe spate, se îndesau care
mai de care s -i strâng mâna, iar el, gustându-şi din plin
popularitatea, râdea, vorbea, gesticula cu ei. Adversarul lui,
care se l sase numai anevoie convins c partida se
terminase, nu manifest niciun regret, ci îşi petrecu ame it

379
bra ul dup um rul lui Matthew,
— V zuşi lovitura mea, şefule? repeta el neobosit. Valora
o lir … ba chiar cinci. A fost ca un vânt de la nord-est… o
adev rat rafal . Sunt un as, ascult -m pe mine! Şi îşi roti
sfid tor privirea de jur-împrejur, c utând pe vreunul care s
îndr zneasc s -l contrazic .
Se întoarser cu to ii la bar, unde Matthew cinsti cu bere
toat adunarea. Era eroul lor, b ur în s n tatea lui,
împr ştiindu-se apoi în grupuri mai mici prin toat sala şi
discutând lovitur cu lovitur memorabila performan a
înving torului.
Matt se plimba prin local cu ifose de senior. Nu ar ta nici
afectat rezerv , nici fals modestie, ci trecea de la un grup
la altul spunând unuia: „A i v zut carambolul meu prin
band ? Destul de nostim, nu-i aşa? Calculat la milimetru!”
Apoi altuia: „Ce s v spun? Am f cut odat o serie de dou
sute… ba chiar mai mult” şi, în sfârşit, unui al treilea:
„Bietul cârpaci, ce putea face el contra unuia ca mine? L-aş
fi putut bate jucând cu bastonul meu”. Se ridica singur în
slav , şi cu cât bea mai mult, cu atât se umfla prosteşte în
pene, pân când tot localul ajunse s i se par a r suna de
un murmur de voci ce se în l a c tre el într-un mieros şi
slugarnic elogiu. Glasul lui se asocia acestui imn de slav ,
lumina str lucea în jurul lui ca dintr-o mie de tor e aprinse
în cinstea lui, inima îi creştea de mul umire şi încântare. Nu
cunoscuse niciodat pân atunci un asemenea triumf; se
considera cel mai bun juc tor de biliard din Levenford, din
Sco ia, din întregul regat; era ceva s fii în stare de a face o
serie de cincizeci ca aceasta; de ce oare c uta lumea s -l
înjoseasc , silindu-l s lucreze într-un birou, când era
capabil s joace biliard în chip atât de minunat?
Deodat , când se afla în culmea exalt rii, favoarea
mul imii nestatornice sc zu, o ceart aprins izbucnise între
doi nou-veni i – un marinar irlandez şi un zidar – şi aten ia
general se ab tu de la el, concentrându-se asupra celor doi
adversari, pe care asisten a îi a â a rând pe rând, în
speran a de a provoca o înc ierare, în definitiv, Matthew le

380
pl tise doar câte o bere – popularitatea nu se cump r cu
acest pre – şi aproape instantaneu el se trezi singur într-un
col , p r sit şi dat uit rii. Îi venea s plâng de necaz fa de
aceast brusc schimbare a situa iei, gândindu-se c veşnic
se întâmpla la fel: nu reuşea niciodat s ocupe destul de
mult timp mijlocul scenei, ci era împins, f r voia lui, în
fundul ei. Voia s alerge dup ei, s le recâştige favoarea
pierdut , s strige: „Privi i! Sunt omul care a f cut seria de
cincizeci! Nu m da i uit rii! Sunt marele juc tor de biliard!
Aduna i-v din nou în jurul meu! Nu o s vede i în fiecare zi
un juc tor ca mine!” Crescând din ce în ce, jignirea lui se
pref cu pe nesim ite în duşm nie. În dezgustul lui, înghi i
dou pahare mari de whisky, dup care, plimbând încruntat
o ultim privire indignat peste capetele lor, ieşi din local.
Nimeni nu-i observ plecarea.
Afar , trotuarul oscila uşor sub paşii lui, leg nându-se ca
puntea unui vapor pe o hul domoal . Matt îns îşi adapt
cu dib cie echilibrul acestui ruliu regulat şi lin, astfel încât
corpul lui se balansa pu in într-o parte şi într-alta,
p strându-şi totuşi siguran a. Aceast vesel mişcare îl
încânta şi-i liniştea orgoliul jignit. Trecând peste High Street,
îşi d du seama c , manevrând atât de abil printre
complicatele obstacole ale acestui teren mişc tor, s vârşea o
mare isprav , egal poate cu remarcabila sa performan la
biliard.
Avu impresia c nu era târziu şi f cu un mare efort ca s
vad ce or arat cadranul luminat al orologiului prim riei;
cu picioarele cr c nate şi cu capul aruncat înapoi, se lupt
cu dimensiunile ascunse ale timpului şi spa iului. Turnul
prim riei se cl tina uşor în acord cu oscila iile solului,
ar t toarele nu se desluşeau bine, el îns aprecie c trebuie
s fie exact ora zece şi se sim i imens de mândru de
deştept ciunea lui când, câteva clipe dup aceea, ceasul
b tu de zece ori. Num r b t ile sonore, înso indu-le cu
mişc ri ritmice ale bra ului, de parc-ar fi fost el acela ce
f cea s sune orologiul.
Chiar pentru un oraş pe jum tate mort ca Levenfordul, i

381
se p ru prea devreme ca s se întoarc acas . Un b rbat ca
Matthew Brodie s mearg la culcare ca un copil, la ora
zece? Cu neputin ! B gându-şi mâna în buzunarul
pantalonilor şi sim ind foşnetul liniştitor al unei bancnote de
o lir şi zorn itul unor monede de argint, îşi îndes mai tare
p l ria pe cap şi porni mai departe. Aspectul str zii era
dezolant: nu vedeai decât rar câte un trec tor, într-un oraş
adev rat, ar fi ştiut ce s fac : ar fi fost lucrul cel mai uşor
din lume s se arunce într-o tr sur şi s -i spun vizitiului,
f cându-i semn cu ochiul, s -l duc la un „salon”; n-ar fi
avut decât s se lase confortabil pe spate şi s -şi fumeze
igara de foi, în timp ce mâr oaga spetit l-ar fi transportat
fericit la destina ie. Aici îns nu erau nici tr suri, nici
aventuri, nici femei. Singura fat pe care o întâlni şi o acost
în chip galant o lu cu spaim la fug , ca şi cum ar fi lovit-o,
şi Matt afurisi oraşul pentru idioata lui pietate burghez ,
blestem toat popula ia lui femeiasc pentru onorabilul ei
obicei de a se culca devreme şi pentru nenorocita şi
inatacabila ei virtute. Sem na cu un vân tor, care, cu cât
vânatul îi scap mai mult, cu atât îl urm reşte mai disperat,
şi se plimb cu paşi leg na i în sus şi în jos pe High Street,
c utând zadarnic un mijloc de a combate acea ap s toare
melancolie a be iei, care începea încet s pun st pânire pe
el. Deodat , când sim ea c va fi silit s intre într-o nou
tavern , ca s înece mâhnirea cauzat de insuccesul s u, o
amintire se trezi în el. Se opri brusc, lovindu-se violent pe
coaps fa de aceast inexplicabil lips de memorie; un
zâmbet larg îi lumin obrazul când îşi aduse aminte de casa
aceea din College Street, în fa a c reia, în copil ria lui,
trecuse totdeauna gr bit, întorcându-şi privirea şi
inându-şi respira ia. Unele zvonuri despre aceast cas
înalt , îngust şi întunecoas , înghesuit între Clyde Dress
Agency şi ordinara pr v lie de împrumuturi pe amanet de la
cap tul Ulicioarei, se r spândiser din timp în timp ca nişte
minuscule încre ituri pe suprafa a impecabil de neted a
respectabilit ii Levenfordului, dând acestei case în
gândurile tineretului informat al oraşului o reputa ie

382
misterioas , dar bine stabilit în mod tacit. Perdelele ei erau
veşnic trase şi nimeni nu intra într-însa în timpul zilei;
noaptea, îns , se iveau lumini discrete, se auzeau paşi
venind şi plecând, şi uneori muzic . Oricât de voalat ar fi
fost, o asemenea blestem ie ar fi trebuit de mult s dispar
dintr-un oraş atât de vechi şi de onorabil, dar o mân
protectoare p rea s stea întins deasupra casei, ascunzând
existen a ei imoral în loc s-o sanc ioneze; gurile rele
insinuau chiar c anumi i consilieri municipali şi cet eni de
frunte g seau destul de des prilejul s foloseasc acest loc de
întâlniri, fireşte, într-un chip eminamente liniştit şi
cuviincios.
„ sta-i refugiul nimerit pentru tine, Matt, ai s vezi dac ai
avut dreptate sau nu. Te-ai întrebat adesea ce s-o fi
petrecând în untru; acum ai s afli”, îşi şopti el încântat,
îndreptându-se cu paşi cam nesiguri spre College Street,
hot rât s descopere ororile de care se înfiorase pe vremuri
în naivitatea lui. Deodat îns , faptul c se afla în drum spre
o cas de perdi ie la Levenford îi ap ru ca lucrul cel mai
caraghios din lume şi izbucni într-un hohot de râs atât de
puternic, încât fu nevoit s se opreasc şi s se rezeme
neajutorat de un zid, în timp ce stupidul acces de ilaritate îl
scutura mai departe şi lacrimi de veselie i se prelingeau pe
obraz. Când fu în stare s -şi continue drumul, deprimarea
ce-l cuprinsese cu câteva clipe înainte disp ruse, iar el
sim ea cu nespus deliciu c se amuza infinit mai mult decât
sperase. Alcoolul pe care-l absorbise nu-şi produsese înc
tot efectul stimulant, şi cu fiecare pas pe care-l f cea
împleticindu-se, Matt devenea mai buimac, mai nep s tor,
mai ilar.
Apuc pe Ulicioar . Stradela îngust p rea mai animat
decât toate str zile principale ale oraşului laolalt ; pulsa de
o activitate invizibil . Din cur i şi chiar de dup zidurile
sub iri ale caselor p trundeau zgomote de tot soiul – voci,
râsete, l tratul unui câine, muzica unui acordeon, cântece.
Matt în elese c lumea de aici nu se culca devreme şi sim i
c era în elementul lui. Se opri ca pironit locului în fa a unei

383
ferestre luminate, prin care se auzeau urletele unui cor,
apoi, deodat , asemenea unui câine înt râtat, îşi în l
capul şi îşi ridic vocea lui de om beat la unison cu a
cânt re ilor din untru. Muzica încet imediat şi, dup un
scurt interval, fereastra se deschise brusc şi un şuvoi de
zoaie fu proiectat într-o traiectorie curb în direc ia lui,
c zând îns la o palm de el şi stropindu-l doar uşor pe
ghete şi pe pantaloni. Trecu vesel mai departe, p strând
toate vestigiile acestei întâlniri.
La jum tatea drumului, sim i venind dintr-o cas , prin
fa a c reia trecea şi unde se g tea vreo cin întârziat , un
miros suculent de şunc pr jit . Aburul piperat şi aromat îi
gâdila pl cut n rile. I se f cu deodat foame şi, uitându-se în
jurul lui, z ri peste drum un mic local, care mai era deschis;
un mic bufet obscur, destinat vânz rii unor bun t i felurite
ca: pl cinte, piftii, budinci şi burt de vac cu ceap . Împins
de o poft subit , el travers stradela şi intr cu un aer
impun tor în dughean , şoptindu-şi ame it: „Doamnele mai
pot s aştepte, Matt vrea pu in hran . Trebuie s prinzi
puteri, b iete”. În untru îns , foamea lui provocat de
whisky învinse manierele lui distinse f cându-l s strige
tare:
— Arunc -mi repede o pl cint cu carne şi toarn -i mai
mult sos.
— De un peni sau de doi? întreb b iatul soios din spatele
tejghelei.
— De şase peni, prostule, r spunse Matthew amabil.
Crezi c m mul umesc cu f râmituri? Alege-mi felia cea mai
mare şi d -o încoace, djilde!
Arunc moneda pe tejghea, apuc pachetul învelit într-un
ziar şi socotind c era mai prejos de demnitatea lui s
consume pl cinta pe loc, ieşi din local. Luând-o înainte pe
Ulicioar , rupse hârtia şi înfulec cu nesa îmbuc turi
enorme din aleasa pr jeal , l sând dup el o urm , care
deveni îndat obiectul bucuriei şi înc ier rilor tuturor
pisicilor înfometate de pe stradel .
Dup ce termin , oft adânc de mul umire şi, reluându-şi

384
bunele maniere, îşi linse degetele şi le şterse delicat cu
batista, înaint mai gr bit, plin de mâncare şi de b utur ,
preg tit acum pentru deliciile mai subtile şi mai picante ale
desertului. Ajunse, în sfârşit, la casa cu pricina, g sind-o
f r greutate, c ci nu era uşor s ui i drumurile la
Levenford. Se opri pu in afar , contemplând iluminarea
voalat a ferestrelor. Pe când st tea acolo, sim i un moment,
revenindu-i în chip straniu şi f cându-l s şov ie, ceva din
teama de pe vremea adolescen ei sale, dar puternic împins
de ideea pl cerilor ce-i erau rezervate în untru, puse mâna
pe ciocanul de la uş şi b tu tare de câteva ori cu el.
Loviturile r sunar st ruitor în susul şi în josul stradelei, şi
când încetar , ecoul lor continu s vibreze în defileul îngust
al Ulicioarei, l sând în urm , când ultima vibra ie amu i, o
t cere mirat ce p rea s înv luie deopotriv exteriorul şi
interiorul casei. Aştept îndelung pe prag, cl tinându-se şi
când era aproape hot rât s bat din nou, uşa se c sc
încet, ca de-o palm . Totuşi Matt nu se l s descurajat de
zgârcenia inospitalier a acestei cr p turi înguste, ci,
folosindu-şi experien a, îşi introduse imediat piciorul în ea.
— Bun seara, stimat doamn , murmur el afectat.
Primi i un oaspete?
— Ce doreşti? întreb o voce aspr şi adânc din
întunericul ce domnea dup uş .
— S v d dr g laşa dumitale fa , scumpa mea, spuse el
pe tonul lui cel mai galant. Hai, nu fi aşa de crud şi de
lipsit de inim . Las -m s - i v d ochii luminoşi şi
frumoasele dumitale glezne.
— Cine eşti dumneata? ripost t ios cealalt . Cine i-a
spus s vii aici?
— Sunt un vechi locuitor al oraşului, întors de curând din
str in tate, dulce f ptur , şi nu lipsit de mijloacele
necesare. Îşi zorn i ademenitor banii în buzunar, râzând
scurt şi sec.
Urm o t cere, dup care vocea rosti cu fermitate:
— Pleac de-aici! Te-ai înşelat. E o cas respectabil . Nu
avem nimic de-a face cu dumneata. Şi femeia avu aerul c

385
vrea s -i închid uşa în nas. În împrejur ri normale, el s-ar fi
l sat desigur intimidat de acest r spuns, şi ar fi şters-o, dar
piciorul lui împiedic uşa de a se închide, şi Matt spuse cu
ifos:
— Las-o mai moale, cucoan ! Nu m lua aşa de sus! Cu
mine nu te joci. D -mi drumul s intru sau î i fac un t r boi
care o s adune toat strada în fa a uşii dumitale. Da, am
s - i aduc pe cap tot oraşul!
— Şterge-o imediat, dac vrei s nu chem poli ia, spuse
femeia pe un ton mai pu in ferm, dup un moment de t cere,
care mirosea a nehot râre.
Matt f cu triumf tor cu ochiul c tre întuneric, sim ind c
era pe punctul s câştige; era mândru s constate c reuşea
totdeauna s se impun femeilor.
— Nu, n-ai s faci asta, r spunse şiret, nu ii deloc s dai
ochii aici cu poli ia. Ştiu asta mai bine decât dumneata.
Sunt omul care- i trebuie ast -sear … aşteapt numai şi ai
s vezi.
Femeia nu r spunse nimic şi, încurajat de t cerea ei, care
nu f cea decât s -i a â e poftele, el murmur :
— Vreau s te z resc pu in, p puşico! Şi împingându-şi
um rul în cr p tura uşii, p trunse cu for a în vestibul. Clipi
din ochi la lumina l mpii pe care femeia o inea în mân ,
ridicându-i-o acum în obraz, şi r mase deodat cu gura
c scat , privind-o ca un b d ran şi necrezându-şi ochilor.
Peste fa a schimonosit , resping toare a femeii, o enorm
pat purpurie se întindea ca o ulcera ie tuberoas , care îi
mâncase obrazul şi gâtul. Sim i la vederea ei o fascina ie
boln vicioas , atrac ia unei ciud enii repulsive.
— Ce doreşti? repet ea cu o voce scâr âitoare.
Matt era z p cit. Îşi întoarse cu un efort ochii de la
obrazul ei; dar când îşi arunc privirea în jurul vastului şi
înaltului vestibul, îşi recâştig încrederea, gândindu-se c în
cas mai erau şi alte înc peri, pecetluite de un seduc tor
mister. Femeia aceasta nu era decât patroana; în spatele
vreuneia din aceste uşi îl pândeau desigur nenum rate
pl ceri. Se uit din nou la dânsa, şi imediat aspectul

386
obrazului ei desfigurat se impuse cu atâta putere aten iei lui,
încât nu fu în stare s -şi desprind privirea şi murmur f r
voie, în chip stupid:
— Ce teribil semn ai pe fa , femeie! Cum de l-ai c p tat?
— Cine eşti dumneata? repet ea cu asprime. Te întreb
pentru ultima oar înainte de a pune s te dea afar .
Matt renun la orice precau ie.
— M numesc Brodie, Matthew Brodie, gâng vi cu o voce
de om beat. Unde sunt damele? Pe ele vreau s le v d. Cu
dumneata n-am ce face.
În timp ce vorbea, ea îl a intea, la rândul ei, cu privirea; şi
la lumina pâlpâitoare a l mpii, o expresie de stupoare
amestecat cu tulburare p rea s alunece peste tr s turile
ei sinistre. În cele din urm , zise încet:
— i-am spus c te înşeli în privin a acestei case. N-ai s
prea g seşti aici cu ce s te distrezi. Nu locuieşte nimeni în
ea afar de mine. sta-i adev rul curat. Te sf tuiesc s ieşi
imediat.
— Nu te cred, spuse el înt râtat şi, ieşindu-şi din s rite,
se porni pe scandal, ipând în gura mare: Eşti o mincinoas ,
î i spun! M crezi aşa de prost, încât s m las dus cu
asemenea poveşti? Mai vezi de altul, eu unul nu plec! Î i
închipui c o femeie ca dumneata m poate p c li… pe
mine, care am f cut înconjurul lumii? Nu! Am s intru cu
for a, mai repede decât crezi, în fiecare odaie din afurisita
asta de cas !
La acest t r boi, o voce se auzi de sus, şi femeia îi puse lui
Matt mâna pe obraz.
— Taci din gur , ai în eles? strig ea furioas . Ai s -mi
aduci pe cap to i vecinii. Ce naiba te-a apucat de dai buzna
în felul sta peste o femeie cinstit şi-i tulburi liniştea? Hai,
intr în camera asta şi aşteapt pân când ai s - i vii în fire.
Pe urm am s m socotesc cu dumneata. Nu te mişca pân
când m întorc, dac nu vrei s-o p eşti! Îl apuc de bra şi,
deschizând o uş în vestibul, îl împinse cu for a într-un
salonaş. Stai aici, î i spun, sau ai s - i muşti degetele pân
la cap tul zilelor! ip ea la dânsul, cu o privire

387
amenin toare, trântind uşa şi închizându-l în aceast
înc pere rece şi neprimitoare.
Femeia plecase înainte ca creierul lui ame it s fi în eles ce
se întâmpla; acum el îşi roti privirea, cu un amestec de
dezgust şi plictiseal , prin salonaşul friguros în care fusese
aruncat. Amintiri voluptuoase se trezir în el despre alte
case, unde circulase într-un vârtej nebun de muzic şi de
râsete vesele, unde lumini orbitoare jucau pe catifelele de un
roşu cald, iar femei pasionate şi dezbr cate îşi disputaser
generoasele lui favoruri. Nu trecuser nici trei minute de
când se afla în acest salonaş, c , încordându-şi sim urile
ame ite de b utur şi în elegând ce absurd fusese faptul c
el – un b rbat cu atâta experien – s se lase a fi izolat şi
închis în aceast c m ru , se şi preg ti s ia o hot râre
energic . Nu vor reuşi s -l in închis în aceast cutie, în
vreme ce atâtea lucruri pl cute se petreceau sub nasul lui!
F cu un pas înainte, deschise uşa cu afectat precau ie şi
ieşi din nou în vârful picioarelor în vestibul, unde auzi un
murmur slab de voci ce venea de sus. Furiş o privire în
jurul lui. În vestibul mai d deau trei uşi, şi Matt se uit la ele
cu un amestec de curiozitate şi nehotârâre pân când,
alegând-o pe aceea care se g sea direct în fa a lui, înaint cu
pruden , ap s pe clan şi îşi arunc privirea în untru.
Curiozitatea lui nu fu r spl tit decât prin întunecimea rece
a unei înc peri neocupate şi mirosind a mucegai. Închizând
aceast uş , trecu la cea de al turi, dar fu din nou
decep ionat, c ci nu descoperi decât buc t ria casei, care
era goal ; f când stânga-mprejur, cu un mârâit dezgustat,
se precipit f r ezitare în a treia camer .
Încremeni pe loc, şi un fior îl str b tu în fa a delicioasei
sale descoperiri. În camer , o fat şedea lâng un foc pl cut,
citind un ziar. Ca un c ut tor neobosit, care descoper în
sfârşit camera râvnit , el în buşi în fundul gâtlejului un
strig t de bucurie şi r mase nemişcat. Îi sorbea din ochi
frumuse ea, fascinat de reflexele calde ale focului pe
rotunjimea lin a obrajilor ei palizi, admirând trupul ei zvelt,
curba armonioas a gleznelor, pe când ea, care tot nu-l

388
sim ise înc intrând, îşi inea picioarele întinse spre foc. Era
atr g toare, iar pentru sim urile lui înce oşate şi avide, ea
deveni deodat neîntrecut de frumoas şi de a â toare.
Înaint încet spre ea. Auzindu-i paşii, ea îşi ridic privirea,
tres ri, cu o expresie tulburat în obraz, şi l sând ziarul s
cad , spuse repede:
— Camera aceasta e rezervat .
Matt d du ştiutor din cap:
— Exact. E rezervat pentru noi doi. Nu te teme, nimeni
nu are s ne deranjeze.
Se trânti pe un scaun lâng ea şi încerc s-o apuce de
mân .
— Dar nu po i intra aici! protest ea, cuprins de panic .
Nu ai dreptul! Am s … am s chem propriet reasa.
Era sperioas ca o potârniche şi, cum îşi spunea Matt cu
voluptate, tot atât de neted şi de plinu . Îi venea s muşte
din um rul ei rotund.
— Nu, draga mea! Am şi v zut-o. Am avut cu ea, afar , o
conversa ie lung şi pl cut . Nu-i dr gu , dar cinstit . Da!
Ea are banii mei şi eu te am pe tine.
— E imposibil! M insul i! strig ea. E la mijloc o
neîn elegere. Nu te-am v zut în via a mea. Aştept pe cineva,
care poate s soseasc în orice moment.
— Are s aştepte pân oi pleca, dulcea , r spunse el
grosolan, îmi placi atât de mult, încât n-am s te scap acum
din mân .
Fata s ri în picioare indignat .
— Am s ip! exclam ea. Nu- i dai seama la ce te expui.
Are s te omoare, dac d peste dumneata.
— Dracu’ s -l ia, fie el cine-o fi! Acum eşti în mâna mea,
strig Matt, apucând-o mai înainte ca dânsa s poat ipa.
În momentul când o strângea lâng trupul lui înfierbântat
şi se apleca peste fa a ei, uşa se deschise; ridicându-şi cu
mânie capul spre a-l înjura pe intrus, Matt întâlni privirea
tat lui s u. O clip , care le p ru o eternitate, cele trei
personaje r maser nemişcate, ca şi cum surpriza, furia şi
teama le-ar fi pref cut în stane de piatr ; pe urm , bra ul lui

389
Matt se destinse încet şi fata se desprinse în t cere din
strânsoarea lui. Atunci, de parc aceast mişcare i-ar fi
dezlegat limba, Brodie, f r a-şi întoarce nicio secund ochii
de la obrazul fiului s u, spuse pe un ton rece şi t ios ca
o elul:
— Te-a f cut s suferi, Nancy?
Dr gu a chelneri de la „Pajura Wintonului” se apropie
încet de el şi sughi tremurând:
— Nu mult. N-a fost prea grav. N-am avut de suferit. Ai
venit la timp.
Brodie strânse puternic din buze şi r spunse cu o privire
şi mai fix :
— Atunci nu plânge, feti o! Ieşi de-aici!
— S aştept aici, în cas , scumpule? şopti ea. Dac vrei,
aştept.
— Nu! zise el f r nicio şov ial . Ai avut destul de suferit,
întoarce-te repede acas . Cu ochii dilata i şi strângându-şi şi
desf cându-şi pumnii, el ad ug liniştit: Vreau s fiu singur
cu… acest domn… absolut singur.
Când fata se strecur pe lâng el, o mângâie pe obraz f r
s se uite la ea şi f r ca muşchii fe ei s i se destind .
— Nu-l bate! îi şopti ea înfricoşat . N-a avut niciun gând
r u. Vezi doar c nu e treaz.
Brodie nu r spunse, dar dup plecarea ei, închise uşa
încet şi se apropie de fiul lui. Cei doi b rba i se privir în
ochi. De ast dat , Matt nu fu silit de privirea crunt a
tat lui s u s -şi lase ochii în jos; şi-i a inti imediat singur în
p mânt. În mintea lui ame it se învârtejea un v lm şag
confuz de gânduri. Teama ucig toare ce-l cuprinsese în
prima clip f cu loc unui resentiment amar şi violent, ce
d dea s izbucneasc . Oare tat -s u era menit s i se pun
veşnic în cale? Amintirea tuturor umilirilor, tuturor
mustr rilor, tuturor b t ilor pe care le îndurase toat via a
din partea b trânului clocotea în creierul lui aprins de
b utur ca un foc viu. Trebuia el s se supun r bd tor unei
noi chelf neli doar pentru c , f r s ştie, c zuse peste
ibovnica tat lui s u? Înnebunit de alcool şi de poftele lui

390
nesatisf cute, încins de valul fierbinte al urii lui, st tea
nemişcat, sim ind c de ast dat cel pu in îşi biruise bine
teama.
Brodie se uita la capul plecat al fiului s u cu o furie
mistuitoare, care sfârşi prin a rupe c tuşele st pânirii sale
de sine.
— Câine! şuier el printre din ii încleşta i. Ai îndr znit s
faci asta! Ai îndr znit s te amesteci în treburile mele, s te
legi de ce e al meu! i-am atras aten ia s nu mi te pui în
curmeziş şi acum… acum am s te strâng de gât!
Îşi întinse mâinile enorme spre a apuca gâtul lui Matt, dar
acesta se dep rt de el cu un salt, şi se refugie,
cl tinându-se, de cealalt parte a mesei, de unde îl privi pe
tat -s u cu ochi de dement. Fa a îi era sc ldat în sudoare,
gura i se contracta convulsiv, tot corpul îi tremura..
— Nu eşti cu nimic mai bun decât mine, porcule! strig cu
o voce ascu it . S nu- i închipui c po i s -mi mai impui. Ai
vrut-o pe târfa asta pentru dumneata. Asta a fost tot. Dar
dac nu pot s-o am, m voi îngriji ca s n-o ai nici dumneata.
Destule am îndurat, n-am s mai rabd nimic! Nu te uita aşa
la mine!
— S m uit la tine? url Brodie. Am s fac mai mult decât
s m uit la tine. Am s - i strâng beregata pân am s scot
toat suflarea din corpul t u netrebnic.
— Încearc ! ip cel lalt gâfâind. N-ai s m strângi de
gât… n-ai s m mai calci în picioare! Î i închipui c mi-e
fric de dumneata, dar nu mi-e nicio fric , i-o jur! Am s - i
ar t ceva la care nu te aştep i.
La aceast neprev zut sfidare, o furie şi mai s lbatic îl
cuprinse pe Brodie şi ochii i se aprinser . F r a scoate un
cuvânt, începu s ocoleasc încet masa, apropiindu-se de
fiul lui. Şi totuşi, în chip ciudat, Matthew nu se urni din loc.
În schimb, cu un strig t de bucurie frenetic , îşi b g mâna
în buzunarul din spate şi scoase un mic pistol, pe care-l
strânse dârz cu degetele, îndreptându-l spre tat -s u.
— N-ai ştiut c am aşa ceva, porcule! ip el. N-ai ştiut c
am adus din India asta. E un glon în el, un cadou pentru

391
dumneata. Primeşte-l acum şi du-te dracului, brut rânjit
ce eşti!
Şi strângându-şi buzele din care-i pierise tot sângele,
ap s cu degetul ar t tor pe tr gaci. Un fulger galben sclipi
orbitor şi o detun tur p trunz toare r sun între pere ii
camerei. Glon ul tras de la mic distan atinse uşor tâmpla
lui Brodie şi se înfipse în oglinda de deasupra c minului, în
mijlocul unui zorn it de cioburi de sticl ce c deau pe podea,
în timp ce ecourile focului de pistol se stingeau.
Brodie r mase o clip înm rmurit, dup care se arunc
înainte cu un r cnet, şi-i d du lui Matt, cu pumnul lui
puternic ca un mai, o lovitur însp imânt toare drept între
ochi. Matthew se pr buşi ca o vit la abator, izbindu-se în
c dere cu capul de piciorul mesei. R mase leşinat pe
pardoseal , sângerând din nas şi din urechi.
— Asasinule! gâfâi Brodie, uitându-se cu ochi ce
scânteiau la corpul inert de la picioarele lui. Ai încercat s -l
ucizi pe propriul t u tat !
Pe când st tea aşa, se auzi o b taie furibund în uş , şi
patroana casei d du buzna în camer . Tremura toat şi fa a
ei resping toare deveni şi mai sinistr la vederea pistolului şi
a corpului ce z cea pe jos.
— Doamne! gemu ea. Nu cumva i-ai… i-ai împuşcat
b iatul?
Brodie îşi ap s batista pe tâmpla zdrelit şi pârlit ; fa a îi
era împietrit , pieptul tot i se mai zb tea.
— Las -ne! porunci el, inându-şi mereu ochii a inti i
asupra lui Matthew. A încercat s m omoare.
— Vas zic , el a tras asupra dumitale! strig ea
frângându-şi mâinile. Am ştiut eu c n-o s ias nimic bun,
când a n v lit aici ca un turbat. Şi ce zgomot a f cut pistolul
sta!
— Pleac de-aici! se r sti Brodie. Ieşi sau ai s auzi mai
mult zgomot, dac asta i-e toat grija.
— Vezi s nu faci ceva necugetat! îl implor ea.
Gândeşte-te la reputa ia casei.
— Lua-te-ar dracu’ cu casa ta cu tot! Singura ei reputa ie

392
e una proast ! strig el, fulgerând-o cu privirea. Nu- i dai
seama c era cât pe-aci s mor?
Şi apucând-o de um r, o împinse afar din odaie. Dup ce
închise uşa în urma ei, Brodie se întoarse şi contempl din
nou, cu un aer feroce, trupul întins al lui Matt; pe urm
înaint şi-l împinse cu piciorul.
— Era s -l omori pe tat -t u, morm i el. Ai s mi-o
pl teşti, Dumnezeu mi-e martor.
Se apropie apoi de mas , se aşez lâng ea şi,
încrucişându-şi bra ele, aştept cu r bdare ca cel lalt s -şi
revin în fire.
Timp de cinci minute, o t cere absolut domni în camer
cu excep ia tic-tac-ului unui ceasornic de perete şi a c derii
întâmpl toare a unui t ciune prin gr tarul c minului; apoi
Matt scoase deodat un geam t şi se mişc . Apucându-se de
cap cu amândou mâinile, în timp ce sângele tot îi mai
curgea din nas, încerc s se ridice în capul oaselor, dar nu
reuşi şi c zu din nou la p mânt, cu un vaiet uşor. Lovitura
primit aproape c -i sp rsese craniul, iar acum suferea de
pe urma como iei. Nu-şi d dea înc seama de prezen a
tat lui s u; camera se învârtea cu el şi-i era o grea
violent . Se sim ea grozav de r u, râgâi şi vom . V rs tura
dezgust toare îi âşni pe gur , amestccându-se în mod
resping tor cu b ltoaca de sânge de pe podea. S-ar fi zis c
gre urile lui nu vor lua sfârşit şi c reflexele spasmodice ale
trupului s u îl vor ucide; totuşi pân la urm se linişti şi
dup ce z cu istovit într-o rân , se ridic şi se târî pân la
un scaun de lâng mas . Fa a îi era palid şi mânjit de
sânge, ochii umfla i şi n cl i i, dar cu v zul ce-i mai
r m sese îl z ri acum şi-l privi în t cere pe tat -s u.
— Eşti înc viu, precum vezi, şopti Brodie cu blânde e, şi
la fel şi eu. Rosti mai ap sat ultimele cuvinte, tr gându-şi
scaunul lâng acela al fiului s u. Suntem singuri aici. Nu e
minunat? E o rar pl cere pentru mine s fiu împreun cu
tine şi s te v d atât de aproape. Se opri un moment, apoi
mârâi: Scumpa ta mam ar fi fermecat s te vad acum.
Aspectul obrazului t u i-ar umple inima de bucurie! Vederea

393
acestor haine elegante peste care ai v rsat un desen atât de
nou şi de frumos ar încânta-o! Podoaba ei de b iat! Matthew
nu era în stare s vorbeasc , dar nici nu i se cerea s-o fac ;
Brodie ridic pistolul şi-l întoarse ostentativ în toate p r ile,
sub ochii înfricoşa i ai fiului s u, continuând apoi pe un ton
mai re inut, mai îngândurat: Când m uit la tine, sunt
surprins c o asemenea f ptur a avut curajul s încerce s
m omoare. Eşti o mic lep d tur infect . Dar cu toate c
nu in s m trezesc cu un glon în cap, e p cat, într-un fel,
c n-ai reuşit. Te-ai fi b l b nit atât de frumos la cap tul
unei frânghii, cu ştreangul de gât!
Matthew, care acum se trezise de-a binelea din be ie, îşi
întoarse spre taic -s u fa a jalnic şi, împins de un instinct,
încerc , sl bit cum era, s se ridice şi s fug din odaie.
— Stai pe loc, bestie! url Brodie. Crezi c am ispr vit cu
tine? Ai s pleci de-aci când mi-o conveni mie, şi se poate
prea bine s nu pleci niciodat .
— Îmi pierdusem capul, tat , şopti Matt. Nu mi-am dat
seama ce fac… eram beat.
— Vas zic bei, hai? spuse Brodie batjocoritor. Asta-i
bun ! Înc un obicei elegant cu care te-ai întors de acolo. Nu
m mir c ştii s ocheşti atât de bine.
— N-am avut inten ia s trag, morm i Matt. Am cump rat
pistolul doar de parad . N-am s-o mai fac niciodat .
— Ho! Nu f promisiuni pripite, îl ironiz Brodie. S-ar
putea ca mâine s - i vin poft s ucizi de-a binelea pe
cineva… s -i zbori creierii, ca s se împr ştie pe jos.
— Tat , tat , las -m s plec! scânci Matthew. Vezi bine
c n-am vrut s trag!
— Haide, haide! râse Brodie. Nu se prinde! Nu sun bine
la un om grozav ca tine, la minunatul de b iat al maic -tii.
S-ar zice c i-ai v rsat tot curajul, dup cum stau lucrurile.
Am putea s - i d m ceva de b ut, ca s te umfli din nou. Şi
apucând clopo elul ce se g sea pe mas , îl agit energic.
D - i seama, urm el cu un râs sinistru, un om mort n-ar fi
putut suna din clopo elul sta. Nu! Dac m-ai fi omorât,
n-aş fi putut s - i ofer un p h rel!

394
 — Nu mai spune asta, tat ! sughi Matt. M îngrozeşti!
Î i jur c nu mi-am dat seama ce fac!
În momentul acela, patroana intr şi-i privi pe amândoi,
strângând din buze.
— Vezi c mai suntem în via , cu toate pistoalele, praful
de puşc şi cadourile aduse din India! îi spuse vesel Brodie.
Şi pentru c mai tr im, trebuie s bem ceva. Adu-ne o sticl
de whisky şi dou pahare.
— Nu vreau s beau! se v ic ri Matt. M simt prea r u!
Îi plesnea capul de durere, şi îns şi ideea b uturii îi f cea
r u.
— Cum? îl lu Brodie peste picior. N-ai s -mi spui asta!
Tocmai tu, c l torul cu experien , care umbl cu revolvere
în buzunar! Ai face mai bine, b iete, s accep i ce i se ofer ,
c ci ai nevoie s te înt reşti pu in, înainte s te dau pe mâna
poli iei.
— Poli ia! exclam Matt înghe ând de spaim . Nu, nu,
n-ai s faci asta, tat !
Era jalnic de v zut. Sub efectul loviturii de pumn primite,
al reac iei sentimentelor şi sub impresia prezen ei tat lui
s u, era redus la nivelul unei fiin e nevertebrate, gata s se
târasc la picioarele celuilalt, dac ar fi putut s -l îmbuneze
prin aceasta.
Brodie îi scruta cu repulsie; îi citea gândurile şi vedea
lucind în ochii lui congestiona i cea mai abject laşitate. Nu
scoase niciun cuvânt în prezen a femeii care aduse sticla şi
paharele; îndat ce ea plec , îşi spuse îns în şoapt :
— P catele mele! Când m gândesc c o otreap ca b iatul
sta îmi poart numele!
Umplu apoi am rât dou pahare cu whisky curat.
— Haide! strig el. S bem în s n tatea minunatei mele
odrasle! Marele b rbat din India! Cuceritorul de femei! Omul
care a încercat s -şi ucid tat l! Împinse brutal un pahar.
Bea-l, canalie, sau i-l torn pe gât!
B u paharul pe ner suflate, fixându-l apoi amenin tor
pe Matthew, în timp ce acesta se chinuia s -şi înghit por ia
lui de alcool.

395
 — Acum, rânji Brodie, o s petrecem împreun o noapte
de pomin , numai tu şi cu mine! Umple- i paharul! Umple-l,
î i zic!
— Tat , las -m s m întorc acas ! strig Matt, c ruia
vederea şi gustul whiskyului îi erau odioase acum. Vreau s
m duc acas , îmi plesneşte capul de durere.
— Vai, vai! zise Brodie, imitând grosolan glasul nevesti-sii.
Pe b ie elul nostru îl doare capul. Probabil, fiule, în locul
unde te-am lovit eu. E grozav! Ce ne facem? Se pref cu a
reflecta adânc, golindu-şi din nou paharul. Omule, nu-mi
vine în minte nimic mai bun decât ni el alcool. sta-i leacul
pentru un b iat de treab ca tine, pu in whisky curat şi
cinstit. Umplu pân la buz un nou pahar de whisky pur şi
aplecându-se spre fiul lui, îl apuc de falc cu degetele lui ca
o menghin , îi deschise gura cu for a şi-i turn repede pe
gâtlej tot con inutul. Matt se îneca şi tuşea, dar tat -s u,
simulând o fioroas cordialitate, spuse mai departe: E mai
bine aşa! Mult mai bine! Şi acum spune-mi, nu şov i, bag
de seam , ci fii absolut sincer, cum i-a pl cut Nancy? Ştii?
Poate c nu e de neam aşa de bun ca maic -ta, dar m car nu
e împu it ca dânsa. Nu! E o fetişcan cur ic dintr-un
anumit punct de vedere. Pesemne c omul nu poate avea şi
una şi alta la un loc.
Renun ând la afectata lui dulcea , se r sti deodat la
Matt cu o voce teribil :
— Te întreb dac fata a fost pe gustul t u!
— Nu ştiu… n-aş putea s - i spun, scânci Matthew,
dându-şi seama c oricum ar fi r spuns, tot l-ar fi indispus
pe tat -s u.
Brodie d du din cap, având aerul s mediteze.
— Ai dreptate! Nu i-am l sat destul timp ca s-o po i
aprecia. Ce p cat c am sosit prea devreme! Trebuia s v
mai las împreun vreo zece minute. Cu un sadism
inconştient, îşi excit voit pân la culme imagina ia ştiind
numai c , cu cât se tortura mai mult, cu atât îl f cea pe fiul
s u s sufere chinuri mai mari. Cu cât vedea gândurile
dureroase ale lui Matt revoltându-se în fa a evoc rii

396
recentelor sale excese, cu atât mai necru tor c uta s -i
impun aceste idei resping toare. Ştii, b iete, urm el, c nu
m-am putut împiedica s admir felul îndr zne şi energic în
care o apucaseşi, cu toate c dânsa n-ar fi putut refuza
nimic unui om frumos şi galant ca tine. S-ar fi zis c te
luaseşi la trânt cu un b rbat, dup felul cum ai înşf cat-o.
Matthew nu mai putea îndura aceast batjocur .
Ajunsese la limita rezisten ei sale şi sprijinindu-şi pe mas
capul, care-i duduia, ca de sute de lovituri de ciocan, izbucni
într-un jalnic hohot de plâns:
— Tat , strig el printre sughi uri, omoar -m , dac vrei!
Nu-mi pas . Omoar -m şi ispr veşte cu mine, dar pentru
Dumnezeu, înceteaz !
Brodie se uit la el decep ionat şi înt râtat: speran a pe
care o nutrise de a-l împinge pe fiul s u s -l atace din nou,
ceea ce i-ar fi procurat pl cerea de a-l culca iar şi, f r
cunoştin , la p mânt, se stinse în el. Vedea c cel lalt era
prea slab, prea frânt, într-o stare prea jalnic pentru a putea
fi adus s izbucneasc înc o dat ; într-un brusc acces de
furie mistuitoare, el se aplec şi, cu palma deschis , îi d du
lui Matt o nimicitoare lovitur peste cap.
— Na, pr p ditule, url el, n-ai nici atâta curaj cât o oaie!
Toate subtilit ile jocului s u – batjocura, sarcasmul, ironia
– disp rur , f când loc unei furii nest pânite, care-l f cea s
fiarb ca o mare dezl n uit , iar fa a i se întunec asemenea
unui cer sumbru, n p dit de nori amenin tori. Ai îndr znit
s te atingi de femeia mea! Ai ridicat mâna împotriva mea…
împotriva mea! r cni el.
Matt îşi ridic rug tor ochii spre el.
— Nu te uita la mine! zbier Brodie, ca şi cum fiul lui ar fi
s vârşit un sacrilegiu. Nu eşti demn s - i ridici privirea mai
sus de ghetele mele! Când te v d, îmi vine s te scuip în
obraz. Na! Na! Na! La fiecare exclama ie, el îl lovi pe Matt cu
palma peste cap, f cându-l s se izbeasc de mas ca o
putin goal . Doamne! strig el dezgustat. Ce eşti tu? Capul
î i sun ca o daraban ! Ai nevoie s fii beat, ca s fii în stare
s te împotriveşti? N-ai niciun pic de demnitate în sângele

397
t u? Nu te sim i mândru c ai moştenit numele meu? Apoi,
în culmea mâniei, îl apuc pe Matt de bra , îl trase în sus ca
pe o marionet ghemuit , punându-l în picioare. De ce-mi
pierd vremea aici cu tine? Haide! strig . Am s te duc acas .
Trebuie s te dau în primire mamei tale, s te scot din casa
asta spurcat . Nu e un loc prea potrivit pentru fiul unei
femei atât de evlavioase.
Îşi petrecu bra ul dup acela al lui Matt, proptindu-i cu
trupul s u corpul ce se cl tina, pe jum tate neînsufle it.
Aruncând apoi câteva monede pe mas , îşi trânti p l ria pe
cap.
— Ştii s cân i? strig el, târându-l pe Matt pân în strada
întunecat şi pustie. Trebuie s facem pu in muzic pe
drumul spre cas ; s ar t m amândoi lumii ce buni prieteni
suntem. Cânt , potaie! îl amenin . Cânt , sau te omor!
— Ce vrei… ce vrei s cânt? gâfâi fiu-s u cu glas chinuit.
— Cânt orice… zi-i un imn religios. Da! spuse el, încântat
de aceast idee. E tocmai ce trebuie. Ai vrut s -l ucizi pe
tat -t u şi n-ai reuşit… trebuie s intonezi un imn de slav
şi recunoştin . Cânt -ne faimosul „num r o sut ” 27
mândre ea mea! D -i drumul! porunci el.
„Toat suflarea omeneasc …” – începu Matt cu glas
tremurat.
— Mai tare! Mai tare! url Brodie. Pune mai mult suflet!
F ca şi cum ai veni direct de la reuniunile de cânt ri.
Îl conducea mai departe pe Matt, proptindu-l, târându-l,
îndreptându-l când se poticnea pe strada aceea
bolov noas , b tând tactul cântecului şi îngânând din când
în când refrenul cu profanatoare ironie.
Str b tur Ulicioara îngust , îndreptându-se spre cas ;
cuvintele cântecului r sunau puternic în aerul nemişcat.
Treptat, ecoul paşilor lor sl bi şi cântarea sun tot mai palid,
pân când ultima şoapt se pierdu în bezna paşnic a nop ii.

27În c r ile de rug ciuni protestante, imnurile sunt desemnate prin

numere.

398
 10

Doamna Brodie era culcat pe salteaua sub ire de paie a

patului ei îngust, înv luit de întunericul din camer şi de
liniştea ce domnea în cas . Nessie şi cu bunica dormeau; ea
îns se silise s r mân treaz dup plecarea lui Agnes, ca
s -l aud pe Matt când avea s se întoarc . De pe urma
loviturii primite mai devreme, în cursul serii, mintea îi
r m sese goal , înnegurat şi incapabil de a gândi, dar
z când aşa în aşteptare, ea suferea trupeşte. Durerea acut
care o chinuia îi revenise. Se întorcea neîncetat de pe o parte
pe cealalt , încercând s stea când într-o pozi ie, când în
alta, într-un efort de a suporta mai uşor junghiurile
chinuitoare ce-i str pungeau tot corpul. Picioarele îi erau
reci, iar mâinile fierbin i nu pregetau s se aga e de plapuma
f cut din petice, cu care era învelit , în mod mecanic,
degetele ei urm reau fiecare cus tur , ca pentru a
reconstitui munca pe care o f cuse cu acul. Sim ea dorin a
nedesluşit de a avea în pat o sticl cu ap cald , care s -i
descongestioneze capul, atr gându-i sângele spre picioarele
în epenite de frig, dar era prea sl bit ca s se mişte şi se
temea în chip vag s p r seasc ad postul sigur pe care i-l
oferea odaia ei, pentru ca nu cumva vreo nou nenorocire
s -i cad pe cap, sau s nu dea poate pe scar de o nou
catastrofa înfior toare.
Încet-încet, secundele se adunau în minute, alene
minutele se pref ceau în ceasuri şi, în calmul nop ii, ea auzi
de departe orologiul prim riei b tând slab de dou sprezece
ori. Începuse deci o zi nou , în care avea curând s înfrunte
iar şi şirul melancolic al orelor şi tot ce aveau s -i aduc
zorii cei noi. Dar nu acesta fu cursul gândurilor ei. Când
în elese semnifica ia ceasului ce sunase, ea murmur : „E
târziu! Au întârziat grozav amândoi!” Cu pesimismul
caracteristic unui spirit ab tut, ea explora pân în adânc
abisul celor mai triste posibilit i, întrebându-se cu team
dac Matt nu-l întâlnise cumva pe tat -s u în oraş. Urm rile

399
incalculabile pe care aceast nenorocit întâmplare putea s
le fi avut o f ceau s tremure chiar şi acum, când st tea
întins şi nemişcat în patul ei.
În sfârşit, când neliniştea ei devenise de neîndurat, auzi
un zgomot de paşi pe strad . Ar fi vrut s se repead cu
dezn dejde la fereastr şi s str pung cu privirea
întunericul de afar , dar nu fu în stare s fac acest efort şi
se v zu silit s stea pândind înfrigurat zgomotul clan ei de
la uşa din fa . Curând dup aceea, auzi într-adev r acest
sunet, dar când uşa se deschise, tulburarea ei spori, c ci
deosebi imediat vocea sonor a so ului ei, ironic ,
poruncitoare, dominatoare şi, ca r spuns la ea, tonul sfios şi
supus al fiului ei. Auzi mişcarea impetuoas a unui trup
masiv care urca cu zgomot scara şi, în urma lui, paşii târşâi i
ai altcuiva, mai uşor, mai pu in viguros şi mai istovit. Pe
palierul din fa a camerei ei, Brodie spuse cu glas tare şi
poruncitor:
— Intr în cuşca ta, jigodie ce eşti! Am s mai am pu in
treab cu tine mâine diminea .
Nu auzi niciun r spuns, ci numai un târşâit gr bit de
picioare şi zgomotul unei uşi trântite. O linişte relativ se
l s din nou asupra casei, str b tut numai din când în
când de un sunet venind din camera de culcare a lui Brodie:
trosnetul unei scânduri, un scaun împins pe podea,
pocnetul ghetelor aruncate pe duşumea, scâr âitul arcurilor
când se l s în pat cu corpul lui enorm. Dup acest ultim
zgomot, o t cere deplin înv lui iar şi casa.
Situa ia dezn d jduit în care se afla p rea s -i ascut
Mamei puterea de percepere şi s -i sporeasc intui ia.
În elese c eventualitatea de care se temuse se produsese în
adev r şi c , pe deasupra, vreo nenorocire teribil îl lovise pe
fiul ei. Sim ise imediat acest lucru dup târşâitura
neregulat a paşilor şi dup sl biciunea îngrozitoare a vocii
lui, iar acum imagina ia ei o lu razna, f când-o s umple
liniştea grea a nop ii cu zgomote alarmante. I se p ru c
aude un plânset. Era oare, se întreb ea, o uşoar adiere a
vântului în jurul casei, sau, de fapt, hohotul în buşit al

400
fiului ei? Dac era el, nu putea oare o asemenea dezolare s -l
împing la cine ştie ce fapt necugetat ? Îl şi vedea pe acest
copil r t cit, dar înc adorat, scornind vreun mijloc
dezd n jduit de a se nimici. Îndat , plânsetul se transform
într-o muzic dulce şi trist , care dobândi amploarea şi
insisten a unui cântec funebru. Încerc s se linişteasc şi
s adoarm , dar în zadar. Cu mintea ei n ucit , care plutea
între vis şi realitate, plânsul acela jalnic se rev rsa asupra ei
ca nişte valuri cenuşii pe o plaj uitat , al c ror vuiet se
amestec cu ipetele dezolate şi pierdute ale unor p s ri de
mare. Vedea sub o ploaie toren ial şi în mijlocul unor
mormane de p mânt proasp t r sturnat o targ pe care era
aşezat un sicriu galben; vedea cum acesta era coborât în
mormânt şi cum bulg rii grei de lut lipicios începeau s cad
peste el. Cu un strig t în buşit, ea se întinse pe spate.
Vedeniile acestea semiconştiente fur împr ştiate deodat
de un groaznic acces de durere fizic . Junghiul chinuitor, pe
care îl sim ise mai înainte, când şi când, se prelungi acum
cu o violen îndoit . Era de neîndurat. Pân atunci, acest
spasm neobişnuit atinsese, e drept, o intensitate ucig toare,
dar durase pu in vreme; acum îns tortura nu mai înceta.
Chinul acesta îi ap rea mai cumplit decât durerea facerii şi
deodat i se trezi în minte gândul c îngrozitoarea ei
suferin se datora faptului c îşi tr dase fata şi îng duise ca
aceasta s fie aruncat în mijlocul furtunii, în ceasul ei cel
mai greu. Sim ea cum inima ei sl bit se zb tea, sfâşiat de
violen a neînchipuit a durerii. „Doamne! şopti ea.
Scap -m de ea! Nu o mai pot îndura!” Dar durerea nu
încet , ci crescu pân când îi fu cu neputin s mai rabde;
înnebunit , ea se scul din pat, cu un efort, strângându-şi în
jurul corpului c maşa lung de noapte. Se cl tina umblând,
dar, împuns de suferin , se târi în picioarele goale pân în
camera fiului, c zând aproape peste patul lui,
— Matt, gâfâi ea, durerea m-a apucat din nou. Nu vrea s
înceteze… alearg … alearg s chemi doctorul! Repede, fiul
meu!
Matt, care abia adormise, se ridic în capul oaselor, uluit

401
de a vedea în fa a sa aceast nou şi însp imânt toare
apari ie, care-l umplu de team , c ci nu putea deosebi decât
o siluet lung şi alb culcat de-a curmezişul patului s u.
— Ce este? exclam el. Ce vrei de la mine? În elegând apoi
vag c era bolnav , exclam : Ce ai, mam ?
Dânsa abia de putea s respire.
— Simt c mor. Pentru numele lui Dumnezeu, Matt… un
doctor! Nu pot tr i cu durerea asta. Are s m dea gata dac
nu te gr beşti!
Matt s ri din pat; capul îi mai vâjâia de pe urma recentei
sale p anii, şi remuşc ri fierbin i se trezir în cugetul lui
n ucit, f cându-l s se poarte ca un b iat înfricoşat şi plin
de c in .
— E vina mea, mam ? scânci. Te sim i r u pentru c
i-am luat banii? N-am s mai fac. Am s - i aduc înapoi şi
ceasul. Am s m îndrept!
Mama aproape c nu-l auzea, şi era departe de a-i putea
pricepe cuvintele.
— Du-te repede! gemu ea. Nu mai pot r bda.
— M duc! M duc! strig el, într-un acces de umilin . Îşi
trase febril pantalonii, îşi puse în grab haina şi ghetele,
coborî în goan scara şi ieşi pe uş , pornind în galop pe
mijlocul str zii, în timp ce vântul îi sufla p rul r v şit de pe
fruntea lui lovit şi umflat . „O, Doamne! şopti el alergând.
Am s-o omor acum şi pe maic -mea? E vina mea. Pe mine
cade r spunderea. Am greşit fa de ea.” În starea de
deprimare urm toare dezm ului s u, se sim ea
r spunz tor din toate punctele de vedere de boala subit a
mamei lui, şi un plâns amar îl scutura în vreme ce adresa în
gura mare Cerului f g duieli incoerente de reculegere şi
îndreptare, numai de i-ar l sa pe maic -sa. Gonind cu capul
dat pe spate, cu coatele lipite de corp, cu c maşa larg
desf cut pe pieptul s u ce se zb tea, aducea cu un criminal
care caut s scape prin fug din bra ele justi iei. Deşi
scopul s u era s ajung în oraş, Matt nu avea de la început,
în jalea de care era cuprins şi în tumultul gândurilor sale, o
int precis ; acum îns , când abia de mai putea respira şi

402
când o în ep tur în coast îl f cu s simt c nu avea
puterea s alerge mai departe se gândi mai insistent s
g seasc imediat un medic. În starea sa de epuizare, îşi
d du seama c nu era în stare s str bat toat distan a
pân la Knoxhill, unde locuia doctorul Lawrie. Era prea
departe! Deodat , îşi aduse aminte c în una din
voluminoasele ei scrisori, Mama pomenise într-un sens pe
care el îl considera favorabil de un doctor Renwick din
Wellhall Road. Mânat de acest gând, coti la stânga, în
dreptul podului de cale ferat şi, dup ce impuse un efort
suprem trupului s u istovit, z ri, spre uşurarea lui, o
lumin roşie la intrarea uneia din casele întunecate din
aceast strad .
R suflând din greu, alerg înspre uş , c ut buim cit
clopo elul de noapte, îl g si şi trase de mâner cu toat
puterea pe care i-o d dea teama adunat în el. Îl smuci atât
de tare, încât auzi de afar un b l ng nit prelung r sunând
în t cerea din cas ; dup câteva clipe, o fereastr de
deasupra lui se deschise brusc, l sând s apar capul şi
umerii unui b rbat.
— Ce este? strig o voce p trunz toare.
— E nevoie urgent de dumneavoastr , domnule doctor!
strig Matthew, ridicându-şi fa a palid şi îngrijorat spre
cel lalt. Mama mea e bolnav . Se simte foarte r u.
— Ce are? întreb Renwick.
— N-aş putea s v spun, domnule doctor, exclam
Matthew cu glas frânt. N-am ştiut nimic despre boala ei
pân adineauri, când s-a pr buşit. Dar sufer grozav. Veni i
repede, v rog!
— Unde şade? spuse Renwick resemnat.
Pentru el, chestiunea nu avea acelaşi aspect unic şi adânc
tulbur tor ca pentru Matthew. Vedea în ea o simpl vizit
nocturn la un bolnav, un caz care putea s fie serios sau
nu, respectarea unor întâmpl ri frecvente şi sup r toare – o
noapte pierdut .
— E vorba de doamna Brodie, domnule doctor.
Cunoaşte i, desigur, casa, pe Darroch Road, tocmai la cap t.

403
 — Brodie! exclam doctorul, ad ugând dup o scurt
pauz , pe un ton schimbat, întreb tor: De ce vii tocmai la
mine? Mama dumitale nu e o pacient a mea.
— O, nu ştiu nimic despre asta, strig Matthew cu
înfrigurare. Are nevoie de un medic. Trebuie s veni i…
sufer îngrozitor! V implor… e o chestiune de via şi de
moarte!
Nu mai era acelaşi Renwick ca atunci, cu doi ani înainte;
succesul pe care-l cunoscuse între timp îi d dea putin a s
aleag , s refuze munca pe care nu o dorea. Totuşi, nu putu
rezista acestui st ruitor apel.
— Bine, am s vin, spuse el scurt. Ia-o înainte! Sosesc şi
eu în câteva minute.
Matthew oft uşurat, bolborosi câteva cuvinte de
mul umire c tre fereastra ce se închisese şi porni gr bit spre
cas . Ajuns îns în fa a por ii, nu îndr zni s intre singur, ci
r mase afar , tremurând în îmbr c mintea lui sumar .
Sim ea c trebuie s aştepte sosirea doctorului, ca un
sprijin, înainte de a intra. Cu toate c îşi încheie haina pân
la gât şi şi-o strânse pe el, aerul înghe at al nop ii îl p trunse
ca un cu it; dar teama c ar putea descoperi în cas vreun
lucru îngrozitor, c ar putea s-o g seasc pe Mama zâcând
neînsufle it de-a curmezişul patului s u, îl f cu s r mân
nehot rât în fa a por ii, tremurând de frig şi de fric . Nu avu
îns mult de aşteptat, c ci curând se ivir de dup cotitura
str zii petele galbene ale felinarelor unei cabriolete, care se
apropiau de el str lucind tot mai tare. În cele din urm , se
oprir la marginea drumului, cu întreaga lor lumin
îndreptat spre el, în timp ce, din întunericul ce se întindea
în urma lor, r sun , aspr , vocea lui Renwick:
— De ce n-ai intrat? E o nebunie s stai aşa, dup ce-ai
gonit. Po i s r ceşti de moarte stând pe loc aici, sc ldat în
n duşeal . S ri din cabriolet şi p şi din întuneric spre
cercul de lumin care îl înv luia pe Matt. Omul lui
Dumnezeu, spuse doctorul brusc, ce-ai p it la cap? Te-a
lovit cineva?
— Nu, îng im Matthew jenat, am… am c zut.

404
 — Ai un cucui urât, r spunse Renwick încet, uitându-se
întreb tor la el; dar f r a mai ad uga nimic, îşi balans
trusa înainte şi îl împinse pe tân r cu ea spre cas .
Îndat ce intrar , se g sir pierdu i în întuneric şi t cere.
— Aprinde lumina, omule, pentru numele Cerului! spuse
Renwick iritat. Cu cât st tea mai mult în compania lui
Matthew, cu atât judecata lui iute recunoştea şi condamna
moliciunea şi nehot rârea acestuia. N-ai putut s te
îngrijeşti de toate astea înainte de sosirea mea? Trebuie s - i
vii în fire, dac vrei s - i aju i mama.
— E în regul , şopti Matthew, am o cutie de chibrituri în
buzunar.
Cu o mân nesigur aprinse becul cu gaz din vestibul şi la
lumina slab , pâlpâietoare a fl c rii lui, ei urcar împreun
scara, urmându-şi propriile umbre tremurate. Uşa camerei
doamnei Brodie era întredeschis şi din untru se auzea
respira ia ei precipitat . Matt izbucni în lacrimi, exclamând
printre sughi uri:
— Slav Domnului, tr ieşte!
Printr-un miracol de energie eroic , ea se întorsese în
camera ei şi z cea acum istovit ca un animal r nit, care
printr-un suprem efort s-a târât pân în culcuşul lui.
Doctorul lu chibriturile din degetele neputincioase ale lui
Matthew şi, dup ce aprinse lampa cu gaz, îl scoase calm din
odaie, închise uşa în urma lui, se întoarse şi se aşez lâng
bolnav . Privirea lui sumbr se a inti asupra contururilor
corpului ei vl guit şi, în timp ce pip ia delicat pulsul ei rapid
şi slab, remarcând pe trup semne de sl bire extrem , fa a i
se întunec la gândul ce-i miji în minte. Îşi aplic uşor palma
pe corpul ei şi, constatând imediat rezisten a anormal a
muşchilor în epeni i, îngrijorarea de pe obrazul lui se
accentua, în clipa aceea, Mama deschise ochii şi îi îndrept
rug tor spre el, şoptind apoi încet:
— Ai venit! Vorbele şi privirea bolnavei salutau în el pe
salvatorul ei. Renwick îşi schimb expresia fe ei, luând un
aer de blând şi liniştitoare încredere.
— V doare aici, ar t el, ap sând uşor cu mâna. sta e

405
locul?
Doamna Brodie confirm din cap. I se p rea minunat ca
doctorul s fi ghicit imediat locul de unde porneau durerile;
faptul acesta îi conferea lui Renwick în ochii ei o putere
miraculoas , care-i inspira un înfricoşat respect; atingerea
lui p ru a o uşura îndat , mâna lui, ce se mişca cu blânde e,
devenea un talisman care avea s afle şi s dezv luie f r
greş taina suferin elor ei. Îşi supunea cu bucurie trupul
torturat acestui examen, sim ind c omul de lâng ea era
înzestrat cu puterea aproape divin de a o t m dui.
— V e mai bine acum, o încuraja, sim ind c se
destindea. Vre i s m l sa i s merg pu in mai adânc,
numai o dat ? întreb el.
Din nou ea t cu semn c da şi, urmând indica ia şoptit
de doctor, c ut s respire liniştit, în timp ce degetele lui
lungi şi tari îi r spândeau în tot corpul fiori de durere.
— A fost perfect! zise el, mul umindu-i cu domoal
amabilitate. Sunte i foarte curajoas .
N-ar fi putut ghici nici m car dup un tremur al
pleoapelor lui c în adâncul esuturilor ei medicul
descoperise nodulii unei excrescen e cu ample ramifica ii,
care, dup cum îşi d dea seama, trecuse cu mult dincolo de
limitele care s mai fi dat putin a interven iei salvatoare a
unei mâini omeneşti, oricât de abile.
— De când ave i aceste dureri? o întreb ca din
întâmplare. Desigur, nu e primul acces pe care l-a i avut!
— Nu, doctore, m apuc de mult vreme, la intervale,
spuse ea cu greutate, dar niciodat nu a inut atât. De
obicei, durerea trecea repede, de ast dat îns , nu vrea s
cedeze. Mi-e ceva mai bine, nu zic, dar tot n-a trecut.
— A i avut, desigur, şi alte simptome, doamn Brodie,
exclam el, şi privirea lui expresiv p rea s spun mai mult
decât simplele sale cuvinte. Nu se poate s nu v fi dat
seama c ceva nu era în regul . De ce nu v-a i îngrijit mai
devreme?
— Îmi d deam bine seama, r spunse bolnava, dar nu am
niciodat timp s m ocup de mine. Şi f r a face vreo aluzie

406
la intoleran a so ului ei, ad ug : Am l sat lucrurile s
mearg în voia lor. Mi-am închipuit c în timp îmi va trece.
Renwick cl tin încet din cap în semn de mustrare şi
spuse:
— A i fost, din p cate, foarte neglijent fa de
dumneavoastr , doamn Brodie. S-ar putea ca, de aceea, s
fie nevoie s r mâne i în pat câtva timp. Trebuie s v
decide i a v odihni, asta e ce v lipseşte de mult. Odihn , şi
nicio preocupare!
— Dar ce am în fond? murmur ea. E… e poate ceva
serios?
Doctorul se ridic de lâng pat şi o privi cu blânde e.
— V-am spus s nu v face i griji, îi r spunse. Vin mâine
din nou ca s v examinez mai de aproape, când n-o s mai
ave i dureri. Deocamdat , trebuie s dormi i bine. Am s v
dau ceva care s v linişteasc .
— Po i s m scapi de durere? murmur cu voce stins .
N-aş putea s o mai îndur înc o dat .
— N-o s mai ave i de suferit, o linişti el. O s am grij de
asta.
Doamna Brodie îl urm ri în t cere, în timp ce el îşi
deschise trusa, sco ând din ea o sticlu , din care îi num r
câteva pic turi într-un pahar; când ad ug apoi pu in ap
şi se întoarse spre dânsa, ea îşi puse mâna ei muncit pe
bra ul lui şi spuse cu emo ie:
— Sunte i atât de bun cu mine! Nu m mir c numele
dumneavoastr e pe buzele tuturor. Nu pot decât s v
mul umesc pentru bun tatea ce a i avut-o de a veni în
noaptea asta la mine, şi o fac din toat inima.
— Be i atunci asta, şopti el, strângând uşor degetele ei
noduroase. Are s v fac bine.
Ea lu paharul cu sublima încredere a unui copil mic şi-l
goli pân la ultima pic tur , ba se sili chiar s schi eze un
zâmbet cu buzele ei palide, şoptindu-i:
— Ce amar a fost, doctore! Trebuie s fie un bun
medicament.
Renwick îi întoarse zâmbetul, c utând s-o linişteasc .

407
 — Odihni i-v acum, îi ordon . Ave i nevoie de un somn
bun.
Şi continuând s-o in de mân , se aşez din nou lâng
ea, aşteptând ca opiul s -şi fac efectul. Prezen a lui o calma
prin blânde ea şi puterea ei magnetic ; talismanul pe care îl
strângea în mâna ei, temându-se parc de a-l pierde, îi alina
suferin a; din când în când deschidea ochii ca s -i arunce o
privire recunosc toare. Pe urm , încet, pupilele ei se
contractar , muşchii fe ei i se destinser şi murmur
toropit :
— Dumnezeu s te binecuvânteze, doctore! Dumneata ai
salvat via a lui Mary a mea şi tot dumneata ai s m vindeci
şi pe mine. Vino din nou s m vezi… te rog… Apoi adormi.
El îşi desprinse încet mâna din strânsoarea, moale acum,
a degetelor ei, îşi puse trusa în ordine şi contempl un
moment trupul ei amor it. Obrazul lui, de pe care c zuse
masca de liniştitor optimism, avea o expresie de ştiutoare
triste e, amestecat cu o îngândurat simpatie uman .
R mase o clip nemişcat, dup care o înveli mai bine cu
p turile, micşor lumina l mpii de gaz şi ieşi din camer .
La piciorul sc rii, Matt îl întâmpin , cu fa a livid şi plin
de îngrijorare.
— Cum îi merge? întreb el cu glas sc zut. Se simte mai
bine?
— A sc pat deocamdat de durere şi a adormit, r spunse
Renwick. Aceasta era nevoia cea mai urgent pentru mama
dumitale.
Îl privi drept în fa pe Matt, chibzuind cât de deschis
putea s -i vorbeasc .
— Unde e tat l dumitale? întreb , în sfârşit. Cred c
trebuie s -l v d.
Figura lui Matt se tulbur , îşi l s în jos ochii umfla i şi,
leg nându-se jenat pe picioare, morm i:
— E în pat, doarme. N-aş vrea s -l deranjez. Nu. E mai
bine s nu-l trezesc. N-ar duce la nimic bun.
Renwick lu un aer grav v zând expresia nenorocit a
fiului. Ce fel de cas era asta şi ce fel de oameni? se întreba

408
el. Mama, fiul, ba şi Mary, biata copil , to i erau îngrozi i de
o singur fiin atotputernic , st pânul casei, odiosul acela
de Brodie.
— Nu ştiu, spuse el în cele din urm , articulând fiecare
cuvânt cu o rece claritate, nu ştiu dac e de dorit s m ocup
mai departe de acest caz, dar te rog s -i spui tat lui dumitale
c am s vin mâine ca s -i vorbesc.
— Crede i c boala ei are s in mult? morm i Matt.
— Cam şase luni, în caz extrem.
— Ce mult! spuse Matt încet. Face toat munca în cas .
Cum o s ne putem lipsi de ea?
— Va trebui s v descurca i, spuse doctorul cu
severitate. Dac nu v-a i deprins pân acum, e momentul s
începe i.
— În ce chip? întreb Matt prosteşte.
— Mama dumitale sufer de un cancer incurabil. N-o s
se mai scoale niciodat din pat. Peste şase luni va fi în
mormânt.
Matt se pr buşi, de parc Renwick l-ar fi lovit; se aşez
moale pe scar . Mama pe moarte! Acum cinci ore înc se
agita în jurul lui, îi servise o mas gustoas , g tit cu
mâinile ei, şi acum z cea doborât în pat, din care nu avea
s se mai scoale niciodat . Cu capul între mâini, nu-l v zu
pe doctor plecând şi nu auzi uşa închizându-se. Copleşit de
jale şi de remuşc ri, nu privea înainte, ci înapoi; mintea lui,
n p dit de amintiri, evoca toate etapele vie ii lui; memoria
sa vie r t cea pe toate c r rile trecutului. Sim ea
dezmierd rile mâinilor ei, mângâierea dulce a obrazului ei,
atingerea buzelor mamei pe fruntea lui. O revedea intrând în
camera lui, atunci când st tea îmbufnat în pat, şi
spunându-i cu blânde e: „ i-am adus ceva bun, b ie ele”.
Chipul Mamei i se ivi în fa a ochilor în toate înf iş rile pe
care le avusese: alintând, rugând, ademenind – dar purtând
totdeauna aceeaşi amprent de ne rmurit dragoste pentru
el. Pe urm , îi v zu fa a definitiv liniştit în rigiditatea t cut
şi împ cat a mor ii, desluşind înc pe buzele ei palide, în
aceast expresie senin , duioşia zâmbitoare pe care i-o

409
ar tase totdeauna. Singur pe scar , se n rui, şoptind
neîncetat:
— Mam ! Mam ! Ai fost totdeauna atât de bun cu mine!

11

— Unde mi-e apa cald ? url Brodie. Apa cald ! Apa

pentru ras!
St tea pe palier în fa a camerei sale, în c maş şi
pantaloni, strigând spre catul de jos. Pentru prima dat de
când îşi putea aminti, apa pentru ras nu se afla lâng uşa
lui, exact în secunda când avea nevoie de ea; în virtutea unei
lungi deprinderi, se aplecase ca s ridice cana, dar nu g sise
nicio can de ridicat. Fa de aceast cumplit şi
nemaipomenit dovad de neglijen , stupoarea lui f cuse
loc imediat unui sentiment de jignire personal , care
accentuase toanele rele cu care se sculase din pat. Se
deşteptase diminea a cu o alt p rere despre întâmpl rile
din noaptea precedent şi, chibzuind asupra lor, se înfuriase
treptat la ideea c fiul lui descoperise leg tura lui cu Nancy
şi locul lor de întâlnire: casa din College Street. Indignarea
lui fa de faptul c un neghiob ca Matt îndr znise s se
amestece în felul lui de trai îl f cu s uite de primejdia din
care sc pase; episodul neobişnuit al focului de pistol se
estompa, trecând în domeniul irealului, furia lui fiind
a â at acum de amestecul lui Matt în pl cerile lui. Capul îi
era buim cit de somn; grija obsedant de nego ul s u, care
se ducea de râp , grij ce-l întâmpina de îndat ce se trezea,
îi sporea am r ciunea şi sup rarea; şi iat c acum, când
dorea neap rat s se rad şi s se învioreze limpezindu-şi
astfel gândurile încâlcite, nu îşi primea apa cald . Era veşnic
acelaşi lucru, îşi zise: nu puteai niciodat ob ine, în casa
asta blestemat , ceea ce doreai. Cu întreaga for a
indign rii sale legitime, el r cni înc o dat :
— Ap ! Aduceti-mi-o imediat! Ce naiba, doar n-am s -mi
pierd toat ziua aici de hatârul vostru! Apa, lua-v-ar dracu’!

410
 Niciun r spuns! Spre marea lui mirare, Mama nu sosi
gâfâind pe scar , gr bit şi ruşinat la culme, cu cana
aburit în mân şi o scuz umil pe buze. O linişte
neobişnuit domnea jos. Îşi umfl n rile ca un taur furios
care adulmec vântul, dar nu sim i niciun miros îmbietor
venind din buc t rie. Puf ind pe nas, era gata s coboare
spre a-şi formula mai r spicat dorin ele, când deodat uşa
camerei lui Matt se deschise şi, ascultând de un ordin rostit
din untru cu glas sc zut, Nessie îşi f cu apari ia, înaintând
cu timiditate spre tat l ei.
La vederea fetei, mânia lui se mai potoli, cutele de pe
frunte îi disp rur şi strâmb tura amar a buzelor se îndulci
ni el. Prezen a ei avea totdeauna darul s -i domoleasc
asprimea firii; de aceea fusese aleas spre a-i duce vestea.
— Tat , spuse ea cu sfial , Mama nu s-a sculat ast zi.
— Cum? strig el, nevenindu-i s -şi cread urechilor. Nu
s-a sculat înc ? Mai e în pat la ora asta?
Nessie d du afirmativ din cap.
— Nu e îns vina ei, tat , murmur ea spre a-l potoli. Nu o
acuza… nu se simte bine. A încercat s se scoale, dar nu a
fost în stare s se mişte.
Brodie mârâi. Ştia c nu era la mijloc decât lenea ei, c
f cea pe bolnava, c toat afacerea nu era decât un pretext
pentru a-l lipsi de apa lui cald . Se gândi apoi la micul s u
dejun. Cine avea s i-l serveasc ? F cu brusc un pas spre
camera Mamei, ca s vad dac prezen a lui nu o va face s
uite de indispozi ia ei, împingând-o spre o activitate mai
util .
— Mamei i-a fost teribil de r u ast -noapte, îl opri Nessie.
Matt a fost obligat s alerge în toiul nop ii ca s aduc un
doctor.
Brodie încremeni la auzul acestei veşti nemaipomenite şi
exclam cu stupoare şi indignare:
— Un doctor! Şi de ce nu mi s-a spus? De ce nu am fost
consultat? Oare toate se fac în casa asta peste capul meu,
f r s fiu întrebat? Unde e Matt?
Matthew, care ascultase conversa ia prin uşa

411
întredeschis , ieşi domol pe palier. Dup fa a lui tras , dup
expresia lui buim cit , p rea s nu fi închis ochii; acum îl
privea pe tat -s u, în plin lumin a zilei, cu un aer
stingherit. Oricum, Nessie se achitase de rolul ei,
comunicând uluitoarea veste; îi va fi mai uşor s explice
restul.
— De ce nu mi-ai spus nimic despre… aceast afacere,
stimabile? repet Brodie furios. Evita s vorbeasc direct
despre boal ; dup p rerea lui, totul nu era decât o
maşina ie îndreptat împotriva confortului s u, un complot
ce urm rea s -l plictiseasc . De ce n-ai venit întâi la mine?
— N-am vrut s te deranjez, tat , morm i Matt. Credeam
c dormi.
— Ai început deodat s m menajezi, spuse Brodie
ironic. Nu te-ai îngrijit totdeauna atât de mult de s n tatea
mea, nu crezi? F cu o pauz semnificativ şi ad ug : L-ai
adus pe Lawrie, şi? Ce-a spus despre ea?
— Nu pe dânsul, r spunse Matthew sfios, nu l-am putut
aduce. L-am chemat pe Renwick.
— Cum? url Brodie, tremurând de mânie. Mi l-ai adus în
cas pe tic losul sta? Ce i-a venit în cap, dobitocule? Nu
ştii c sunt la cu ite cu el? Fireşte c a pus-o pe Mama s
stea în pat. Ce s mai vorbim! rânji el. B nuiesc c vrea s-o
in culcat o s pt mân . Am omorât-o, desigur, noi
ştilal i. Nu m îndoiesc c are s -i prescrie şampanie şi
carne de pui, iar noi o s tragem pe dracul de coad ca s -i
pl tim onorariul.
— Vai, tat ! îl implor Matthew. Nu cred asta. A spus c
e… c e într-adev r foarte grav.
— Eh! mârâi Brodie. Nu dau doi bani pe ce spune el, iar tu
nu eşti cu nimic mai bun dac mi-l bagi în cas pe la spatele
meu! Am s i-o pl tesc şi pe asta, înc o pl cere pe care
mi-o faci!
— În orice caz, bâlbâi Matt, a spus… a spus c are s vin
acum, de diminea , ca s-o examineze mai cu grij … şi c ar
vrea s vorbeasc cu dumneata.
— Z u? se mir Brodie. R mase t cut, cu buzele trase

412
înapoi într-un rânjet hidos. Vas zic Renwick avea s vin
în cursul dimine ii, ei da, ca s înceap , poate, o serie de
vizite zilnice, închipuindu-şi, desigur, c a g sit într-o fiin
mototoal ca Mama o minunat bolnav închipuit , cu care
s -şi fac mendrele. Brodie strânse involuntar pumnul, ca
totdeauna când lua o hot râre curajoas , şi scrâşni din
din i: Am s -i fac eu însumi onorurile casei, spuse el cu glas
tare, pe un ton de adânc animozitate. Am s v d ce are de
spus şi am s -i fac o surpriz : nu are s-o vad pe ea, ci pe
mine.
Pe urm , dup ce st tu un moment cu privirea pierdut ,
se întoarse spunând:
— Nessie, du-te şi adu-i tatei pu in ap cald . Bag de
seam s nu te op reşti, feti a mea! Scoal-o apoi pe bunica.
Trebuie s ne g teasc ceva pentru masa de prânz. Dac
maic -ta poate s trând veasc în pat, altcineva trebuie s
fac treaba. Du-te acum. Şi b tând-o pe um r, se întoarse în
camera lui de culcare.
Apa cald sosi repede şi Brodie începu ceremonia
obişnuit a toaletei sale matinale. Dar gândurile îi erau în
alt parte. În fiecare moment se oprea brusc, privind în gol
cu ochi ce sclipeau de mânie şi dându-şi capul pe spate cu
un aer înverşunat şi dispre uitor.
— Vrea s-o in pe nevast -mea în pat, morm ia furios,
v zând acum în faptul c so ia lui st tea culcat o lovitur
îndreptat inten ionat împotriva lui de c tre Renwick. Ce
infernal neobr zare din partea lui! Dar am s -i dau o lec ie,
am s -l înv eu s se mai amestece în treburile mele!
De la teribila boal a fiicei sale, îl ura de moarte pe
Renwick de pe urma mustr rilor ce i le f cuse acesta în
cursul memorabilei întrevederi, cu ocazia c reia el, Brodie,
refuzase s o viziteze şi s o ajute pe Mary în clipele când
pneumonia îi punea via a în primejdie. O aprig duşm nie
ardea în el în timp ce-şi cânt rea ustur toarele insulte pe
care avea s le arunce în fa a adversarului s u. Nicio clip
nu-i trecea prin minte c ar trebui s mearg s-o vad pe
so ia lui; ea nu era decât un pion neînsemnat în toat

413
aceast partid ; şi îndat ce avea s -l fi înv at minte pe
Renwick, ea urma negreşit s se scoale din pat şi s -i
preg teasc masa de prânz – şi nu o mas oarecare, ci una
deosebit de reuşit , pentru a compensa defec iunea de la
începutul zilei.
— Da! Am s -l pun la locul lui, morm ia mereu. Am s -i
trântesc onorariul în obraz şi am s -i spun s spele putina.
Pornirea lui era atât de violent , încât abia reuşea s
înghit micul dejun; de altfel, aceast mas era departe de
a-i a â a pofta. Porridge-ul era afumat şi apos, iar Brodie se
uita posomorât la b trâna lui mam care, cu fusta suflecat
şi prins în talie peste juponul v rgat, f cea mare zarv cu
preg tirile ei.
— Porridge-ul e de nemâncat, se r oi încruntat la ea. Nu
e bun nici de dat la porci.
Nimic nu-i pl cea. Pâinea pr jit era prea moale şi
cleioas , ceaiul – cu care trebuia s se mul umeasc în locul
cafelei sale favorite – era slab şi nu fusese f cut cu ap
clocotit , oul fiert era ca de piele, iar sl nina pr jit ca de
cenuş .
— O s trebuiasc s se scoale, strig el tare. Nu pot s
tolerez aşa ceva. M otr veşti cu carnea asta!
C minul era necur at, ghetele lui nef cute, se t iase în
obraz r zându-se. Se ridic furios de la mas şi se aşez în
fotoliu ca s -l aştepte pe Renwick. Urm rea cu un aer
dezgustat mişc rile stângace de femeie b trân ale maic -sii
şi tres ri iritat la zgomotul unui castron spart, care r sun
în oficiu. Apoi, v zând-o pe Nessie învârtindu-se prin
camer , o trimise, pe un ton aspru, la şcoal . Fata întârziase
cel pu in o or şi sperase s r mân neobservat cu aceast
rar ocazie sau poate s fie scutit ; Brodie îns îi porunci s
se duc , şi Nessie îşi lu t lp şi a, f r a încerca s
protesteze. Matthew nu se ar t , ci r mase ascuns în
camera lui. În odaia Mamei domnea t cere deplin .
Brodie nu reuşea s se potoleasc . Uitându-se la pendul ,
v zu c era ora zece şi jum tate. Era în întârziere cu peste
un ceas; pr v lia lui era deschis acum, goal , nep zit

414
decât de b iatul acela tont şi neglijent, în stare doar s se
zgâiasc f r folos la orice persoan care ar intra; îşi spuse
îns apoi cu am r ciune c faptul c lipsea de acolo nu avea
mult importan , ba chiar niciuna; erau atât de rari acum
clien ii care intrau în magazinul lui!
Se ridic şi începu s umble încoace şi încolo. Buc t ria i
se p rea oarecum str in în aceast lumin ; acum, când era
scos din rosturile lui, totul îi f cea o impresie stranie şi
neobişnuit . Smulgerea de la deprinderile sale zilnice, care
intervenea atât de repede dup întâmpl rile nefireşti din
ajun, îi d dea o senza ie de monstruoas irealitate, care
încurca mintea lui greoaie, iar enervarea pricinuit de
aceast buim ceal a â a şi mai mult nest pânita lui mânie.
Agitat ca un tigru într-o cuşc , m sura neîncetat în lung şi
în lat vestibulul. Cu cât aşteptarea se prelungea, cu atât
furia lui sporea; vrând parc s gr beasc sosirea lui
Renwick, el sfârşi prin a trece în salon şi a se uita iritat pe
fereastr . Apoi îl izbi deodat gândul c dac doctorul l-ar
z ri stând la pând acolo, ar putea s vad în aceasta un
semn de sl biciune din partea lui; aceast odioas idee îl
f cu s se retrag în grab de la geam şi s se întoarc în
buc t rie, unde se sili din nou s se aşeze în fotoliu,
impunându-şi o aparen de calm. Impasibil la exterior, dar
fierbând pe din untru, r mase în aşteptare: singurul semn
al ner bd rii sale arz toare era mişcarea piciorului s u, care
umplea înc perea cu sunetul unui cioc nit neîncetat.
La ora unsprezece clopo elul de la uş se auzi sunând. Ca
un alerg tor care a aşteptat de mult semnalul de plecare
spre a da drumul energiei sale re inute, Brodie s ri în
picioare, se îndrept spre uş şi, cu un gest sfid tor şi plin
de avânt, o deschise brusc pân la perete. Masa enorm a
corpului s u umplea deschiz tura, împiedicând trecerea.
— Ce e? mârâi el. Ce doreşti?
Doctorul Renwick st tea calm pe prag, într-o inut
impecabil , profilându-se demn în cadrul uşii. În spatele s u
se vedeau valetul lui, c lu ul bine îngrijit şi eleganta lui
cabriolet . Cu acea siguran de sine pe care i-o d dea acum

415
numeroasa şi rentabila lui clientel , nu f cu nici cea mai
mic mişcare s arate c ar fi voit s intre, ci st tu liniştit un
timp apreciabil, înainte de a r spunde pe un ton amabil:
— A, domnul Brodie în persoan , în diminea a asta, pe cât
v d!
— Nu te lega de mine, spuse Brodie cu un aer moroc nos.
Pentru ce-ai venit?
— Sunte i, într-adev r, chintesen a polite ii, zise Renwick
liniştit. Nu v-a i schimbat de la ultima noastr întâlnire, în
orice caz, nu în bine.
— Scopul dumitale, domnule? gâfâi Brodie chinuit.
Sl beşte-m cu astfel de tr nc neli. R spunde-mi pe şleau.
— Prea bine! Pentru c -mi vorbi i atât de deschis, am s
fac la fel. Am venit aici ast -noapte, la cererea st ruitoare a
fiului dumneavoastr şi cam împotriva voin ei mele, ca s-o
v d pe so ia dumneavoastr ; şi cu toate c vre i s -mi da i
impresia c nu şti i nimic despre acest lucru, sunt convins
c ave i cunoştin de el. Se opri un moment, scuturându-şi
neglijent cu m nuşa un fir de praf de pe mânec , şi continu
apoi: îmi propusesem s îi fac în diminea a asta o ultim
vizit – ap s pe cuvântul ultim – spre a confirma,
printr-un examen mai am nun it, întrist torul diagnostic pe
care l-am pus ast -noapte.
Brodie se uit chiorâş la el. Tonul distant şi netulburat al
lui Renwick îl scotea din s rite infinit mai mult decât ar fi
f cut-o orice explozie de furie. Unei asemenea ieşiri i-ar fi
putut r spunde cu aceeaşi violen . Dar mintea lui greoaie
era tot atât de neputincioas fa de inteligen a rece a
interlocutorului s u, ca o m ciuc împotriva unei spade
sclipitoare; era în epat în zece locuri înainte de a putea
învârti în aer arma grea a ripostei sale.
Într-adev r, medicul aproape c îl dezarmase prin
declara ia c nu avea inten ia s fac şi alte vizite, şi îl
pusese pu in pe gânduri pe Brodie prin aluzia la starea
bolnavei.
— Atunci, ce-ai g sit la nevast -mea? întreb el cu
batjocur , schimbându-şi f r a-şi da seama atitudinea. Îi

416
place mult s stea în pat.
Renwick ridic uşor din sprâncene, f r s scoat o vorb ,
dar aceast reac ie aproape imperceptibil fu de ajuns spre
a-l face imediat pe cel lalt s simt cât de lipsit de gust
fusese reflec ia sa. Înfuriat de aceast manifestare t cut de
dispre , Brodie recurse iute la mijlocul de care se servea în
chip inevitabil când se sim ea la strâmtoare: acela de a-l
insulta pe adversar.
— Nu m zeflemisi cu mutrele dumitale âfnoase! strig el.
Eşti destul de urât şi aşa.
Renwick continu s -l priveasc cu r ceal . Majoritatea
oamenilor erau sili i, din cauza staturii lor s se uite în sus
la James Brodie, şi acest fapt îl încânta; îl f cea s se simt
superior şi în stare de a-i domina. Renwick îns era tot atât
de înalt ca şi el, iar pozi ia sa ceva mai ridicat pe pragul de
afar r sturna ordinea obişnuit a lucrurilor, f când ca el s
fie acela care se uita de sus la Brodie.
— N-am de gând s -mi mai pierd vremea aici, spuse în
sfârşit pe un ton glacial. Dac nu ave i treab , eu, unul, am.
În starea dumneavoastr de spirit nu pute i judeca ra ional.
Ave i o iluzie a grandoarii care v face s pretinde i ca toat
lumea s tremure în fa a dumneavoastr ; mie îns , slav
Domnului, nu! În elege i acest lucru, dac sunte i în stare.
Şi acum, bun ziua!
Se întoarse pe c lcâie, dând s coboare treptele de la
intrare. Brodie îns îl apuc de bra strigând:
— Stai! Stai!
Conversa ia nu decursese aşa cum îşi închipuise el. În
gândul lui, se v zuse l sându-l în sil pe Renwick s intre în
cas , dup ce acesta s-ar fi ploconit servil în fa a lui;
demnitatea lui jignit ar fi primit astfel satisfac ia cuvenit .
Sim ea în adâncul fiin ei lui c trebuie s afle p rerea
doctorului despre starea so iei sale şi, cu toate c , din capul
locului, dorise s -i fac pe Renwick s se simt ca un
servitor care poate fi concediat cu dispre dup ce i-ai pl tit
simbria, nu voia s fie l sat în total necunoştin despre
caracterul bolii doamnei Brodie.

417
 — Nu pleca aşa! strig . Nu mi-ai spus ce are nevast -mea.
La ce te pl tesc, dac nu eşti în stare s -mi explici pentru ce
ai venit ast -noapte. Trebuie s te justifici într-un fel.
Renwick îşi întoarse cu dispre privirea.
— Chestiunea onorariului nu a fost ridicat , pe cât ştiu.
Cât despre cealalt problem , v-am spus c am s v
comunic diagnosticul meu definitiv dup un nou examen
am nun it. Şi, desprinzându-se din mâna lui Brodie care-l
re inea, porni din nou s coboare treptele.
— La naiba cu toate, atunci! strig Brodie deodat , intr
şi f ce vrei. De vreme ce eşti aici, putem, la urma urmei, s
ne folosim de dumneata.
Renwick reveni agale şi-i spuse cu exasperant suavitate:
— Deoarece m ruga i, am s intru, dar s fim bine
în eleşi, o fac numai de hatârul so iei dumneavoastr . Se
strecur apoi pe lâng corpul m t h los din fa a lui şi urc
repede scara.
Brodie r mase în urm în vestibul, spumegând de furie şi
perplex. Îşi încrunt fruntea, îşi frec nehot rât b rbia,
întinse mâna ca s închid uşa din fa , dar renun apoi,
gândindu-se cu jignire c ar însemna aproape s se
înjoseasc dac ar închide-o în urma lui Renwick.
— S şi-o închid singur, morm i. Tot n-o s stea mult.
Are s ias îndat , şi atunci de-a binelea.
Îşi arunc ursuz ochii prin uşa deschis spre echipajul
elegant al doctorului, oprit în fa a por ii, observând cu o
privire sumbr şi invidioas picioarele fine ale c lu ului,
pieptul lui musculos, gâtul frumos arcuit. Evalu exact banii
pe care îi reprezenta acest splendid animal, cabrioleta solid
construit , ca o tr sur , livreaua elegant a valetului, ba
pân şi jobenul cu cocard , cochet înfipt pe capul lui; şi
aceste dovezi intangibile ale bun st rii lui Renwick îi fur
amare ca fierea. Îşi întoarse privirea cu o smucitur şi
începu s se plimbe încoace şi încolo în vestibul. Oare n-o s
mai coboare niciodat ? se întreb el. Ce şi-o fi închipuind, de
z boveşte atâta acolo?
Reflecta ner bd tor la cele ce se vor fi petrecând în camera

418
so ie sale, c utând s -şi imagineze crispat în ce consta
examinarea. Deşi nevast -sa nu mai însemna nimic pentru
el din punct de vedere sexual şi deşi o repudiase în chip
umilitor, gândul c un alt b rbat îşi f cea de lucru cu ea –
cum se exprima el în cugetul s u – îl înfuria. Putea s fie
b trân , veştejit , uzat , dar era totuşi proprietatea lui,
bunul lui, obiectul lui. Nu va mai avea nevoie niciodat de
aceast posesie, nu se va mai folosi de acest bun, şi totuşi ea
trebuia s r mân pe de-a-ntregul şi cu supunere a lui şi
numai a lui. Aceasta îi era mentalitatea şi, dac-ar fi tr it în
alt epoc , el şi-ar fi nimicit cu siguran toate amantele de
care s-ar fi s turat, din teama pervers c ele ar fi putut
c dea în mâinile altuia. Gânduri ridicole şi abominabile
începeau s -l fr mânte acum.
— Pe legea mea, exclam el, dac nu coboar îndat , am
s urc eu!
Dar nu urc . În dispre ul rece al lui Renwick, ceva îi
înghe ase pornirile animalice şi cu toate c nu se temea,
fireşte, de nimeni, fermitatea caracterului şi mintea acestuia
îi erau atât de superioare, încât îl dominau, ba chiar îl
subjugau. Un spirit mai înalt, neînfricoşat, trezea totdeauna
în el o vag neîncredere şi un sentiment de umilin ,
premerg toare unei uri şi unei antipatii neînfrânate, care,
spre paguba lui, paraliza chiar şi pu ina judecat de care era
condus de obicei în ac iunile lui. Şi, astfel, continu s fiarb
şi s trop ie în vestibul pân când, dup o aşteptare de o
jum tate de ceas, îl auzi în sfârşit pe Renwick ieşind din
camera Mamei. Privindu-l pe medic în timp ce acesta cobora
scara, Brodie sim i nevoia imperioas de a-şi manifesta via
lui nemul umire:
— Spuneai c eşti gr bit, rânji el. Ce mult i-a trebuit!
— Desigur, nu prea mult pentru o ultim vizit , r spunse
Renwick impasibil.
— Ei, ce are? întreb Brodie repezit. Sunt sigur c i-ai
b gat în cap tot soiul de idei n struşnice în timpul sta!
— Asta îmi aduce aminte c va trebui s -l aduce i
neap rat mâine pe medicul dumneavoastr de cas , urm

419
doctorul, pe un ton liniştit, trecând cu vederea remarca lui
Brodie. Dac dori i, pot lua leg tura cu el. So ia
dumneavoastr are nevoie de o îngrijire continu şi atent .
Brodie îl privi neîncrez tor, spunând apoi în batjocur :
— Te pomeneşti c are nevoie şi de o infirmier !
— Fireşte c ar avea nevoie, s rmana de ea! Bineîn eles,
ad ug Renwick cu calm, dac v pute i permite acest lucru.
Brodie v zu în aceasta o insinuare umilitoare.
— Ia seama, gâfâi el, te-am întrebat ce are!
— Un cancer avansat şi incurabil la abdomen, spuse
Renwick încet.
La acest înfior tor cuvânt, Brodie r mase cu gura c scat .
— Cancer! îng im el. Cancer! Cu toat st pânirea de
sine, p li uşor la fa , silindu-se îns s -şi revin . Nu e
adev rat! strig el. Încerci s te r zbuni pe mine! Vrei s m
sperii cu minciuna asta blestemat !
— Aş vrea s fie o minciun , dar m-am convins, f r nicio
umbr de îndoial , c diagnosticul meu e exact, zise
Renwick cu triste e. Nu e nimic de f cut pentru aceast
fiin nefericit , decât s i se uşureze durerile. Nu are s se
mai ridice niciodat din patul în care zace.
— Nu te cred! mârâi Brodie. Nu dau nici atât pe p rerea
dumitale! spuse el, plesnind din degete sub nasul
doctorului, de parc-ar fi pocnit din bici. Îi p sa, în fond, mai
pu in de groaznica boal de care putea fi lovit so ia lui,
decât de pozi ia umilitoare în care, dup cum îşi închipuia
el, Renwick c uta s -l pun . Am s ob in o p rere mai
vrednic de crezare decât a dumitale, strig el. Am s -l chem
pe doctorul meu. Te întrece de o mie de ori prin ştiin a lui!
Dac e bolnav , are s-o vindece!
Renwick îşi l s capul în jos.
— Doresc din tot sufletul s fie în stare, dar trebuie s v
spun – ad ug el pe un ton serios – c în medicin baza
oric rui tratament e odihna şi lipsa de griji.
— Mul umesc pentru nimic, strig Brodie cu asprime.
Spune care-i taxa dumitale pentru toate balivernele astea?
Cât î i dator m pentru faptul c i-ai spus s stea culcat ? Şi

420
îşi b g mâna în buzunarul pantalonului.
În drum spre uş , doctorul se întoarse şi, aruncându-i lui
Brodie o privire p trunz toare, care d dea de în eles c era
pe deplin la curent cu nenorocita situa ie financiar a
acestuia, îi spuse:
— Nimic! Z u, nu mi-ar trece prin cap s primesc ceva de
la dumneavoastr în situa ia în care v g si i în prezent! Se
opri o clip şi ad ug : V rog s nu uita i, n-am s mai vin
decât dac ve i trimite dup mine. Apoi plec .
Cu pumnii încleşta i, Brodie urm ri neputincios cu
privirea silueta ce se dep rta. Abia dup ce cabrioleta
disp ru din ochii lui, îi veni în minte o replic potrivit :
— S trimit din nou dup el! Nu are s mai pun piciorul
în casa asta! Bestia îndr cit ! Nu cred nicio vorb din
blestematele lui n scociri! Minciuni şi numai minciuni!
repet , vrând parc s se conving pe sine.
St tea nemişcat în vestibul, f r a şti ce s fac , dar în
toat nehot rârea lui şi în ciuda dispre ului s u voit pentru
p rerea lui Renwick, cuvântul de cancer îi revenea st ruitor
în minte cu sinistra lui semnifica ie. Cancer la pântece!
Aceasta i se p rea forma cea mai oribil a temutei boli. Cu
toat neîncrederea pe care o afişase cu atâta vehemen ,
convingerea c lucrul era adev rat îl n p dea acum ca un
val uriaş; începu s înşire punct cu punct dovezi de
necomb tut. Aşadar, aerul ei de suferin nu fusese simulat
– manipula iile ei ascunse nu însemnaser o necuviin , o
mustrare la adresa lui, ci doar o necesitate demn de mil .
Deodat fu izbit de un gând înfior tor. Oare flagelul îi
fusese trecut şi lui? Necunoscând legile contagiunii sau
infec iei, se întreba dac nu cumva fusese contaminat şi el;
îşi aduse aminte cât de aproape de el dormise ea înainte, de
contacte din trecut, şi se sim i impur. F r s vrea, îşi l s
ochii s alunece peste trupul lui vânjos, ca şi cum ar fi putut
s -i dezv luie vreun sinistru indiciu al bolii. Cercetarea îl
linişti, dar, urm rindu-şi gândul, fu cuprins de un uşor
resentiment împotriva so iei sale. „N-ar fi putut s se
supravegheze mai bine?” morm i el, ca şi cum ea ar fi fost

421
r spunz toare, pân la un punct, de propria ei nenorocire.
Se scutur şi îşi umfl pieptul bombat ca s goneasc
toate gândurile ap s toare ce se ciocneau în capul lui. F r
a-şi da seama, trecu în salonul rece, nefolosit, şi se aşez în
aceast înc pere neospitalier , apucându-se din nou s
chibzuiasc ce avea de f cut. Era, fireşte, obligat s -l cheme
pe doctorul Lawrie, ca s dea urmare amenin rii adresate
lui Renwick, cu toate c ştia dinainte c aceast contravizit
era de prisos. Amenin area nu fusese, de fapt, decât o
lovitur r ut cioas , pornit din sentimentul lui de
inferioritate, c ci în adâncul conştiin ei lui îşi d dea bine
seama c Lawrie, ca medic, era mult mai nepriceput decât
cel lalt. În elegea, de asemenea, c era dator s mearg s-o
vad pe so ia lui, dar nu avea curajul s îndeplineasc
aceast datorie, c ci acum când purta stigmatul acestei
grozave boli, ea îi inspira şi mai mult repulsie ca înainte. Se
d dea înapoi şi fa de ea, şi de la penibila obliga ie de a o
vizita. Ab tându-şi repede gândurile de la dânsa, începu s
examineze situa ia din cas . Ce încurc tur , îşi spunea; şi
nu lipsit de asem nare cu starea în care se g sea comer ul
lui! Fa a lui dur şi masiv c p ta încet o expresie aproape
jalnic în perplexitatea ei, atenuându-i asprimea, gonind de
pe ea am r ciunea, netezind încre iturile frun ii. Dar
aceast expresie înduioşat îi era destinat lui însuşi! Nu se
gândea la so ia lui, ci la dânsul, îi era mil de sine, îl plângea
pe James Brodie pentru necazurile ce-l încol eau.
— Da, murmur cu blânde e, noroc c în mijlocul tuturor
acestor nedrept i te ii ca un b rbat: ai şi tu de îndurat când
şi când o sup rare. Cu aceste cuvinte, se ridic şi urc scara
cu paşi rari şi grei; în fa a camerei Mamei se opri o clip şi
intr . Ea îl auzise venind şi se şi întorsese spre a-l primi cu
un zâmbet rug tor şi prevenitor.
— Iart -m , tat , murmur ea îndat , am f cut toate
eforturile ca s m scol, dar mi-a fost cu neputin . Îmi pare
nespus de r u c ai fost atât de deranjat. Ai avut un mic
dejun cumsecade?
P rea s-o vad cu ochi noi, observând acum c fa a îi era

422
livid , tâmplele scobite, obrajii scofâlci i şi c tot corpul ei se
n ruise brusc. Nu ştia ce s -i spun . De atâta vreme nu-i
mai adresase vreo vorb prietenoas , încât nu se sim ea în
stare s rosteasc una. Şov iala lui îl f cea s se simt
stingherit, nelalocul lui, absurd. Era f cut pentru a porunci,
a pretinde, a pedepsi, a înfiera; nu era capabil s arate
simpatie. Se uita la ea cu dezn dejde.
— Sper c nu eşti sup rat, tat , spuse sfioas ,
interpretându-i greşit privirea. Am s fiu iar şi în picioare
peste o zi sau dou . Mi-a spus c am nevoie de pu in
odihn . Am s am grij s nu fii deranjat mai mult decât
trebuie.
— Nu sunt sup rat, femeie, preciz el r guşit. Apoi, dup
o pauz , ad ug cu un efort: Trebuie s r mâi culcat pân
când vom vedea ce poate face doctorul Lawrie pentru tine.
Ea tres ri imediat şi exclam :
— O, nu! Nu, tat ! Nu-l vreau pe el! in atât de mult la
doctorul Renwick, încât simt c m va vindeca. E atât de bun
şi de priceput! Doctoria pe care mi-a dat-o m-a f cut imediat
s m simt mai bine.
Brodie scrâşni neputincios din din i, în vreme ce ea nu
înceta s protesteze. În trecut, i-ar fi trântit brutal în obraz
hot rârea lui, l sând-o s-o înghit cum ar fi putut. Acum
îns , fa de starea ei atât de neaşteptat , ca şi fa de
propria lui situa ie, nu ştia ce s spun . Decisese s -l cheme
pe Lawrie, s -l trimit la dânsa, dar schimbându-şi cu un
efort ideea, îi r spunse:
— Ei bine, o s ne mai gândim. S vedem cum are s - i
mearg .
Doamna Brodie îl privi cu îndoial , sim ind c dac i-l lua
pe Renwick, ea nu avea s scape cu via . Fusese încântat
de siguran a lui calm ; blânde ea neobişnuit a medicului o
înviorase. Se sim ea, f r a-şi da seama, atras de el şi
pentru c o îngrijise pe fiica ei. El îi şi vorbise de Mary în
cuvinte pline de laud pentru r bdarea şi curajul de care
fata ei d duse dovad în timpul grelelor încerc ri ale unei
boli mortale. Acum, sim i îndat c so ul ei nu-i vedea cu

423
ochi buni dorin a, dar îl cunoştea prea bine spre a i se
opune; c uta în grab s -l îmbuneze:
— Ce vom face cu tine, James? zise ea. Ai nevoie s fii
îngrijit cum trebuie, s i se respecte tabieturile.
— Are s mearg bine, reuşi el s spun , maic -mea are
s -şi dea toat silin a.
— Nu! Nu! insist ea. Am chibzuit toat diminea a. Am s
m scol de îndat ce-mi va fi posibil. N-am putea îns , între
timp, s angaj m o fat , pe cineva, care s - i g teasc
mâncarea aşa cum î i place ie? Aş putea s -i spun… s -i
spun exact ce are de f cut… cum trebuie preparat supa ca
s fie pe gustul t u, cum trebuie potrivit porridge-ul, cum
s - i aeriseasc flanelele şi…
Brodie o întrerupse cl tinând hot rât din cap, în semn de
protest. Nu-şi d dea ea seama c o servitoare trebuie
pl tit ? Îşi închipuia, poate, c aduna banii cu sacul? Ar fi
vrut s -i dea un r spuns t ios, care s pun cap t acestei
p l vr geli. „M ia oare drept un copilaş neajutorat? se
întreb el. Crede, poate, c treburile casei nu pot merge f r
ea?” Ştia îns c dac ar fi deschis gura, i-ar fi trântit o
ripost brutal – întors turile delicate îl dep şeau, de aceea
îşi inu buzele lipite, pâstrând iritat t cerea.
Încurajat de acest mutism, doamna Brodie îl privi atent,
întrebându-se cu team dac putea risca s ating tema pe
care o avea pe inim . Blânde ea lui neobişnuit îi d du curaj
şi, respirând adânc, ea spuse brusc:
— James! Pentru ca s se ocupe acum de menaj… n-am
putea oare… n-am putea s-o chem m înapoi pe Mary?
Brodie tres ri. Liniştea lui simulat nu era capabil s
reziste unei asemenea provoc ri; nemaiputându-se st pâni,
el strig :
— Nu! Nici vorb de aşa ceva! i-am interzis s -i pronun i
m car numele. Nu are s se întoarc aici decât târându-se în
genunchi. Eu s o rog s se întoarc ? Niciodat ! Nici chiar
dac ai fi pe patul de moarte!
Ultimul cuvânt r sun în odaie ca un semnal de trâmbi ,
şi în ochii Mamei se ivi încet o expresie de spaim .

424
 — Cum vrei tu, James, spuse ea tremurând, dar te rog s
nu rosteşti vorba asta grozav . Nu vreau înc s mor. Am s
m fac bine. Am s m scol în curând.
Optimismul ei îl exaspera. Nu-şi d dea seama c
obiceiurile c p tate într-o jum tate de via înr d cinaser
într-însa sentimentul c era datoare s arate totdeauna în
prezen a lui aceast fals voie bun ; nu în elegea nici c
dorin a ei de a se scula din pat pornea din nevoia
poruncitoare, sim it de ea, de a face fa nenum ratelor
îndatoriri care-i ap sau pe umeri.
— Doctorul n-a spus mare lucru, urm ea ca s -l calmeze.
A pomenit numai despre un fel de inflama ie. Când aceasta
are s dea înapoi, sunt sigur c am s -mi recâştig repede
puterile. Nu pot s suf r statul sta în pat. Sunt atâtea
lucruri la care trebuie s m gândesc! (Îşi f cea griji cu
privire la plata datoriei ei.) Diferite nimicuri, cu care nimeni
nu şi-ar bate capul afar de mine, se gr bi s adauge, ca şi
cum s-ar fi temut ca so ul ei s nu-i ghiceasc gândul.
Brodie o privi cu un aer sumbru. Cu cât dânsa vorbea mai
mult despre boala ei, cu atât se convingea c soarta ei era
pecetluit ; cu cât se ocupa ea de viitor, cu atât mai neroad
îi p rea. Avea oare s fie tot atât de stupid în pragul mor ii
cum fusese fa de via ? C uta cu disperare s g seasc
ceva de spus; dar ce-i putea spune acestei femei
condamnate, care nu b nuia nimic?
Acum, atitudinea lui Brodie începu s-o intrige. V zuse la
început, cu recunoştin , în atitudinea lui calm , o dovad
de indulgen în fa a bolii care o intuia în pat, ceva
asem n tor cu sentimentul care o f cea s circule prin cas
în vârful picioarelor, în rarele ocazii când era bolnav şi îl
îngrijea. Dar o ciudat expresie în privirea lui o tulbura
acum, f când-o deodat s -l întrebe:
— Doctorul nu i-a spus nimic despre mine, nu-i aşa? Nu
i-a comunicat niciun lucru pe care s -l fi ascuns fa de
mine? Mi se pare c a z bovit mult vreme jos, înainte s -l
aud plecând cu tr sura.
Brodie o privi n uc. Mintea lui absent p rea s reflecte

425
de foarte departe, încet, cu indiferen , asupra întreb rii,
f r a reuşi s g seasc un r spuns potrivit.
— Spune-mi, James, dac i-a comunicat ceva! strig
plin de nelinişte. Aş prefera s ştiu. Spune! Toat
înf işarea ei se schimbase. Comportarea calm şi
încrez toare dinainte f cuse loc tulbur rii şi agita iei.
Brodie venise în camera ei f r vreo idee precis asupra
atitudinii pe care o va adopta. Nu avea nici simpatie, nici
tact, iar acum nici abilitatea de a inventa o minciun . Se
sim ea neliniştit, ca un animal prins în capcan , în fa a
fiin ei firave, cu obrajii îng lbeni i, ce z cea în pat, şi se
înfurie f r s -şi dea seama.
— Nu-mi pas ce gândeşte el! se trezi spunând cu
asprime. Un om ca dânsul ar fi în stare s spun c eşti pe
moarte când te-ar durea o m sea. Nu ştie nimic, mai pu in
decât nimic. Nu i-am spus c am s i-l aduc pe Lawrie?
Cuvintele lui mânioase, prost alese, o lovir ca un tr snet,
în elese îndat , în elese cu groaz , f r umbr de îndoial ,
c boala ei era mortal . Se cutremur , şi un v l de spaim îi
întunec vederea ca un vag şi sumbru prevestitor al
giulgiului opac al nefiin ei.
— i-a spus, aşadar, c am s mor? îng im ea.
O fix cu privirea, mâniat de situa ia în care se vedea pus.
Cuvinte nest pânite îi curgeau acum de pe buze:
— Înceteaz odat s vorbeşti despre acest tic los! S-ar
zice, auzindu-te, c e Atotputernicul în persoan . Dar nu a
acaparat toat ştiin a! Dac nu e în stare s te vindece se
mai g sesc şi al i doctori la Levenford! La ce bun s faci atâta
caz despre asta?
— În eleg, în eleg acum, şopti ea. N-am s mai fac caz de
aici înainte.
Întins liniştit pe pat, se uita la el şi dincolo de el;
privirea ei p rea s p trund prin pere ii micii camere,
c utând cu spaim spre dep rt ri necuprinse. Dup o lung
t cere, spuse parc pentru sine:
— N-o s fie o mare pierdere pentru tine, James! Sunt
sleit şi uzat . Apoi şopti încet: Dar, vai, Matt, fiul meu, cum

426
am s te p r sesc?
Se întoarse în t cere spre perete şi spre taina gândurilor
ei, l sându-l în picioare, în spatele ei, cu fa a mohorât şi
înnorat . O clip , el privi cu o expresie buim cit conturul
trupului ei vl guit, apoi, f r a scoate o vorb , ieşi greoi din
odaie.

12

O brusc izbucnire a razelor soarelui de august prin v lul

diafan, întins de ultimele pic turi ale unei scurte averse,
împr ştia peste High Street o cea luminoas , în vreme ce
briza proasp t , care gonise din calea soarelui norii groşi şi
lânoşi, mâna ploaia mai departe, într-o pâcl cu reflexe
aurii.
— Plou cu soare, plou cu soare! cânta un grup de b ie i,
trecând în goan pe strada ce se zbicea, pentru a se sc lda în
Leven.
— Uite, strig unul din ei pe un ton solemn, un curcubeu!
şi ar t cu degetul un arc perfect care, asemenea toartei
sub iri a unui coş de târguieli, încununa cu str lucirea lui
tot lungul str zii. Toat lumea se opri ca s contemple
curcubeul. Îşi desprindeau privirile de suprafa a cenuşie a
p mântului, ridicându-le spre cer, d deau din cap, zâmbeau
cu bucurie, scoteau exclama ii admirative şi îşi strigau de pe
un trotuar spre cel lalt:
— Frumoas privelişte!
— Ce culori minunate!
— Îl face mar pe b trânul Couper, cu pr v lia lui de
vopsele!
Farmecul neaşteptat al fenomenului îi încânta,
în l ându-le, f r ca ei s -şi dea seama, spiritele deasupra
preocup rilor banalei lor existen e, iar când îşi coborau din
nou privirile, imaginea acestui splendid arc sclipitor le
r mânea întip rit , însufle indu-i pe durata zilei ce-i
aştepta.

427
 Pe uşa „Pajurii Wintonului”, James Brodie ieşi în aceast
lumin str lucitoare. Nici gând s vad curcubeul. Porni
posac, cu p l ria tras pe ochi, cu capul în piept, cu mâinile
adânc înfipte în buzunarele hainei, f r s se uite nici în
dreapta, nici în stânga şi nesalutând pe nimeni, cu toate c
zeci de priviri se întoarser dup el. În timp ce înainta cu
paşi greoi pe trotuar, masiv ca un arm sar, sim ea c „ei” –
aceşti mojici curioşi şi indiscre i – se uitau cercet tor la
dânsul; ştia, cu toate c nu lua în seam faptul, c persoana
lui era în centrul aten iei lor. Înc de câteva s pt mâni i se
p ruse c el şi pr v lia lui, care se ducea de râp , deveniser
în oraş focarul unei curiozit i ciudate şi nefireşti, c
locuitorii, din care pe unii îi cunoştea, iar pe al ii nu-i v zuse
niciodat pân atunci, d deau ostentativ târcoale
magazinului s u, aruncându-şi ochii f iş, iscoditor şi cu
r utate în interiorul lui. De acolo, din întunericul biroului
s u, îşi închipuia c aceste priviri scrut toare voiau s -şi
bat joc de el: îşi strigase în gura mare sieşi: „Las -i s se
uite, tâmpi ii, tic loşii! Las -i s se zgâiasc la mine pân li
s-o urî. Am s -i fac eu s vad ceva!” Ghiceau ei oare – se
întreba el acum cu am r ciune, pe când îşi urma drumul –
c venea de la o serbare, c celebrase ultima zi a comer ului
s u? B nuiau ei oare c închinase, cu un umor feroce, un
num r apreciabil de pahare pentru pr buşirea lui
material ? Zâmbea sinistru, gândindu-se c în ziua aceea
încetase de a fi p l rier, c în curând avea s -şi p r seasc
pentru ultima dat biroul şi s trânteasc definitiv şi
irevocabil uşa pr v liei în urma lui.
În cealalt parte a str zii, Paxton îi şopti vecinului s u:
— Priveşte repede… Iat -l pe Brodie! Şi împreun , se
uitar îndelung la omul vânjos de pe cel lalt trotuar. Într-un
fel, îmi pare r u de el, urm Paxton, dec derea nu-l prinde.
— Nu! aprob cel lalt. Nu e omul care s -şi poat suporta
ruina.
— Cu toat for a şi puterea lui, relu Paxton, are în el ceva
de om slab şi neajutorat. A fost o lovitur grozav pentru el.
Observ cum s-a încovoiat din umeri; s-ar zice c poart o

428
povar în spinare.
Vecinul cl tin din cap:
— Eu v d altfel lucrurile decât dumneata. Şi-a preg tit de
mult , mult vreme soarta asta. Ceea ce nu pot s suf r la el
e trufia lui întunecat şi urâcioas , care tot mai creşte. E un
fel de boal care devine din ce în ce mai grav . Şi toate astea
f r niciun rost. De-ar putea s se vad singur aşa cum îl
v d al ii, poate c i-ar mai c dea nasul.
Paxton se uit cu în eles la cel lalt.
— Eu unul n-aş vorbi de dânsul în felul sta, spuse el
încet. E un lucru riscant chiar numai s şopteşti aşa ceva
despre James Brodie, şi în situa ia de acum mai mult înc
decât de obicei. Dac te-ar auzi, s-ar repezi la dumneata şi
te-ar face praf.
— Nu ne aude, r spunse cel lalt cam stingherit,
ad ugând apoi: Se vede cât de colo c a b ut din nou. Sunt
oameni pe care nenorocul îi face s -şi vin în fire; pe el,
dimpotriv , îl împinge în direc ie opus .
Se întoarser din nou amândoi, uitându-se dup silueta
ce se dep rta încet. Dup o t cere, Paxton întreb :
— Ai mai auzit ceva despre starea nevesti-sii?
— Nu, absolut nimic. Pe cât ştiu, nu o vede nimeni.
Câteva doamne din comunitate au vrut s -i duc pu in
marmelad şi câteva dulciuri, dar Brodie le-a ieşit înainte la
poart şi le-a spus s plece, ba mai mult, le-a aruncat în
obraz toate bun t ile pe care le aduseser .
— Nu mai spune! Da, nimeni nu are voie s -şi bage nasul
în treburile lui şi ale celor de la el din cas ! exclam Paxton.
Se opri apoi şi întreb : E un cancer, nu-i aşa, John?
— Da, aşa se pare!
— Ce boal îngrozitoare!
— Ascult , zise cel lalt dep rtându-se, e grozav, desigur;
dar, dup p rerea mea, faptul c e legat cu trup şi suflet de
un om ca James Brodie e mai îngrozitor pentru biata femeie
decât îns şi boala.
Între timp, Brodie intrase în pr v lia lui. Paşii s i r sunau
zgomotos în localul aproape gol, în care nu mai r m sese

429
decât a zecea parte din stocul s u, restul fiind lichidat
mul umit interesului şi bun voin ei ar tate de Soper.
B iatul, prea pu in vizibil şi aşa, disp ruse cu totul şi Brodie
se afla singur în înc perea p r sit şi trist , în care firele
unei pânze de p ianjen se întindeau peste cutiile r mase pe
rafturi, m rturie mut a dec derii totale a comer ului s u.
Stând acum în mijlocul acestei pustiiri, el o repopula, f r
voia lui, cu figurile din trecut, din acele zile m re e, când
circula cu un aer nobil prin pr v lie, dispre uind pe clien ii
s i mai modeşti, dar tratând amabil şi de la egal la egal toate
persoanele importante şi de rang. I se p rea de neîn eles c
aceştia nu mai erau decât umbre tr ind numai în imagina ia
lui, c nu mai avea s -i fie dat s râd , s glumeasc , s stea
de vorb cu ei în acest local, în care se desf şurase timp de
dou zeci de ani via a lui de fiecare zi. Era acelaşi magazin, el
însuşi era acelaşi om, şi totuşi aceste fiin e vii se dep rtaser
încet şi în chip misterios de el, nel sând în urma lor decât
amintiri vagi şi dureroase. Cei câ iva clien i vechi, nobili de
ar mai ales, care îi r m seser credincioşi, nu f cuser ,
pare-se, decât s prelungeasc chinul dec derii lui; şi acum,
când totul se sfârşise, un val imens de furie şi mâhnire îl
n p dea. Încre indu-şi fruntea joas , încerca în zadar s
în eleag cum de ajunsese aici, s analizeze chipul în care se
produsese aceast stranie şi inimaginabil schimbare.
Într-un fel, o admisese şi dânsul! Un oftat convulsiv,
involuntar, îi scutur enormul torace, apoi, mâniat şi
dezgustat de aceast sl biciune, el scrâşni din din i,
rânjindu-se pân la gingii, şi trecu încet în biroul lui. Niciun
ziar, nicio scrisoare nu se afla pe mas , aşteptând s le
acorde aten ia lui plin de dispre ; doar un strat gros de praf
acoperea totul. Totuşi, pe când st tea în aceast înc pere
neîngrijit , asemenea ap r torului unei cauze pierdute, pe
care sfârşise prin a o p r si, o urm de melancolic uşurare
se amestec cu regretul lui; îşi d du seama c incertitudinea
acestei lupte neloiale luase sfârşit şi c greut ile cele mai
mari îl aşteptau de acum înainte.
Banii pe care şi-i procurase ipotecându-şi casa se

430
ispr viser ; cu toate c întinsese de ei pân la ultima
l scaie, mijloacele lui erau acum complet epuizate. Totuşi,
îşi spunea el, se achitase pân la ultimul gologan de toate
obliga iile; nu datora nim nui niciun ban, şi, deşi era ruinat,
evitase cel pu in ruşinea de a fi declarat falit. Se aşez în
fotoliu, f r a ine seama de praful ce-l acoperea şi
sinchisindu-se prea pu in de norul ce se ridic în jurul lui,
aşternându-se apoi pe hainele sale – pân într-atât îşi
neglija acum aspectul şi inuta. Era neras, şi pe fondul
hirsut şi negru al obrazului s u, albul ochilor lucea s lbatic;
unghiile îi erau rupte şi roase pân la carne, ghetele
nelustruite, iar cravata, lipsit de acul înfipt de obicei în ea,
era pe jum tate desf cut , ca şi cum, din nevoia de a respira
mai liber, i-ar fi sl bit nodul dintr-o singur mişcare. Hainele
îi atârnau şi ele în dezordine, c ci în diminea a aceea se
îmbr case negândindu-se la altceva decât s plece cât mai
repede. Într-adev r, principala lui grij era acum aceea de a
p r si în cea mai mare grab o cas în care r sunau brusc
strig te de durere ce-i tulburau liniştea, o cas în care
domneau z p ceala şi dezordinea, care era plin de vase
nesp late şi de miros de doctorii, o cas în care mâncarea
prost g tit şi neglijent servit îl umplea de grea , iar un fiu
plâng re şi o b trân nepriceput îl scoteau din s rite. Pe
când şedea, îşi b g deodat mâna în buzunarul din untru
al hainei şi scoase cu grij din el o mic sticl turtit . Apoi,
f r a se uita la ea, apuc dopul cu din ii lui puternici şi,
în l ându-şi cu o smucitur capul, destup sticla. Pocnitura
brusc a dopului r sun în liniştea înc perii. Ducând gâtul
sticlei la buzele rotunjite ca o cup , şi ridicându-şi treptat
cotul, Brodie trase o lung înghi itur , care-i alunec
gâlgâind pe gâtlej, dup care, inspirând adânc printre din i,
aşez sticla pe mas , a intindu-şi ochii asupra ei. Nancy
fusese aceea care o umpluse pentru el. Privirea i se lumin
imediat, ca şi cum sticla ar fi oglindit chipul ei. Bun fat era
Nancy! Îi uşura melancolia, îi alina descurajarea; în ciuda
nenorocirilor lui, nu avea s renun e la ea niciodat ; o va
p stra orice s-ar întâmpla. Încerc s întrevad viitorul, s

431
f ureasc planuri, s decid ce avea de f cut, dar în zadar.
De îndat ce se apuca s reflecteze adânc, spiritul lui se
pierdea în cele mai îndep rtate şi absurde digresiuni. Viziuni
fugitive ale tinere ii îi r s reau în fa a ochilor – zâmbetul
unui b iat care fusese tovar şul lui de joac , zidul cald şi
însorit în cr p turile c ruia, împreun cu al i b ie i,
prinsese bondari, fumul ce ieşise din eava puştii lui când
împuşcase pentru prima dat un iepure; auzea şuieratul
coasei, gângureala guguştiucilor, râsul strident al unei
b trâne din sat.
Scuturând din cap, el goni aceste vedenii, trase o nou
înghi itur din sticl , gândindu-se pe îndelete la imensa
mângâiere pe care alcoolul o însemna pentru el. Deprimarea
lui sc zu, buzele i se încre ir într-un zâmbet ironic, iar „ei”,
detractorii lui neauzi i, adversarii lui veşnic prezen i în
cugetul lui i se p rur mai demni de dispre şi mai jalnici ca
oricând. Pe urm , în aceast nou stare de spirit, îi veni
deodat o idee str lucit care, dup o chibzuire mai adânc ,
îl f cu s râd scurt şi batjocoritor. Acum, când ochii
întregului oraş erau a inti i asupra lui, pândindu-i iscoditori
nenorocirile, aşteptându-se s -l vad furişându-se ruşinat
de pe scena pr buşirii sale, avea s le arate totuşi cum ştie
James Brodie s -şi întâmpine înfrângerea. Le va oferi drept
punct culminant un spectacol care s -i fac s -şi holbeze
ochii lor de spioni. Goli cu patim sticla de whisky pân la
fund, fericit c -i venise în sfârşit o inspira ie care-l împingea
la fapte, încântat de a trece, în locul medita iei sale
infructuoase, la o ac iune precis , oricât de extraordinar
avea s fie ea. Se ridic şi, împingându-şi violent fotoliul,
care se r sturn , trosnind, cu picioarele în sus, trecu în
pr v lie. Scrutând cu duşm nie cutiile ce se mai aflau
stivuite în spatele tejghelei, înaint spre ele şi se apuc s
împr ştie în grab pe jos con inutul lor. Cu o nest pânit
sete de distrugere, l s s cad din ele p l rii de tot soiul.
F r a se osteni s deschid liniştit cutiile, mâinile lui
enorme le apucau cu turbare, rupând cartonul de parc-ar fi
fost de foi , tr gând de ele şi sfâşiindu-le ca şi cum ar fi

432
dezmembrat într-un acces de frenezie trupurile vr jmaşilor
s i ucişi. Arunca buc ile în toate direc iile cu mişc ri
violente, pân când umplur înc perea, aşternându-se în
jurul picioarelor lui ca un troian de z pad . În sfârşit, dup
ce goli brutal fiecare cutie de con inutul ei, adun de pe jos
gr mada de p l rii, le strânse, turtindu-le într-o mas
inform , în bra ele sale gigantice, şi înaint triumf tor spre
uşa pr v liei. O bucurie s lbatic puse st pânire pe el. Cum
p l riile nu-i mai serveau la nimic, avea s le dea, s le
împart pe degeaba, f cându-le în ciud duşmanilor s i de
al turi, stricându-le vadul şi dând acestui gest de nobil
d rnicie valoarea unei ultime fapte memorabile s vârşite de
el pe aceast strad .
— Hei, r cni el, cine doreşte o p l rie? B utura îl f cuse
s piard orice re inere, şi extravagan a lui dement nu era
în ochii lui decât un act de sublim m re ie. Profita i de o
ocazie unic ! strig el cu gura schimonosit . Veni i, oameni
buni, veni i cu to ii s vede i ce am pentru voi!
Era aproape de amiaz , momentul când circula ia pe
strad era cea mai intens . Îndat , o mul ime de ştrengari se
strânser , plini de curiozitate, în jurul lui, iar în spatele
acestui cerc, un num r din ce în ce mai mare de trec tori
începur s se adune t cu i şi neîncrez tori, dar dându-şi
coate şi schimbând între ei priviri gr itoare.
— P l riile sunt ieftine azi, url Brodie cât îl ineau
pl mânii. Mai ieftine decât le-a i putea cump ra la panoptic,
strig el cu sinistr ironie, sperând c cei din magazinul
vecin îi vor auzi batjocura. Vi le dau pe degeaba! Şi am s v
fac s le lua i cu voie sau f r voie.
Se apuc îndat s întind p l riile mul imii de curioşi.
Era, cum spusese el, o adev rat poman , şi f r a scoate o
vorb , oamenii acceptau ului i aceste daruri, pe care nu le
doreau şi de care nu aveau, poate, s se serveasc niciodat .
Le era team s le refuze, iar Brodie, care vedea cu încântare
cum îi domina, îi intea şi mai tare cu privirea, silindu-i s -şi
lase ochii în jos când se întâlneau cu ai lui. Îşi satisf cea şi
îşi potolea în sfârşit o dorin primitiv , pe care o purta de

433
mult în adâncul inimii lui. Se sim ea în elementul lui, era
centrul unei mul imi care îi sorbea cuvintele, îi urm rea
fiecare gest, ridica ochii spre dânsul cu gura c scat şi, îşi
închipuia el, cu admira ie. Ciud enia lui s lbatic şi
înfricoş toare îi împiedica s râd ; st teau t cu i în fa a lui,
privindu-l cu spaim , gata s o rup la fug dac i-ar veni
cumva s se repead deodat asupra lor. Erau asemenea
unor oi fascinate în fa a unui lup uriaş.
Acum îns , Brodie începu s se sature de a întinde pur şi
simplu p l riile şi sim i nevoia de a ac iona mai liber, mai
nest pânit. Se apuc deci s le lanseze oamenilor de la
marginea grupului; pe urm , în loc de a se m rgini s arunce
p l riile, porni s le proiecteze cu violen spre spectatorii
din cercul format în jurul lui, fiind brusc cuprins de ur
împotriva fiec reia din aceste fe e albe şi inexpresive;
deveneau duşmanii lui; şi cu cât îi dispre uia mai mult, cu
atât mai necru tor îi bombarda, dintr-o dorin nebun de
a-i lovi şi de a-i împr ştia.
— Poftim, ipa el, lua i-le pe toate! Am ispr vit definitiv cu
ele. M-am s turat de p l riile astea blestemate, chiar dac
sunt mai bune şi mai ieftine decât acelea pe care le g si i
al turi. Mai bune şi mai ieftine! urla el neîncetat. Dac nu
le-a i vrut înainte, am s v fac s le lua i acum.
Mul imea se retrase în fa a violen ei şi preciziei tirului
s u, şi, în timp ce oamenii se dispersau, întorcându-şi
capetele protestând, el îi urm ri cu lovituri lungi şi razante.
— S m opresc? strig el câinos. Nici nu m gândesc.
N-ave i nevoie de ele, de fugi i aşa? Pierde i o ocazie cu care
nu o s v mai întâlni i cât î i tr i.
Era încântat de z p ceala pe care o provocase, iar când
ajunser dincolo de raza lui de ac iune, apuc o p l rie tare
de borul ei şi o trimise rotindu-se pe panta dealului, unde,
sub puterea vuitului ce sufla în urma ei, ea se rostogoli voios
în continuare, ca o bil într-o popic rie, lovindu-se în cele
din urm departe, în vale, de picioarele unui trec tor.
— Admirabil lovitur ! strig Brodie plin de mul umire
izbucnind într-un râs zgomotos. Am ochit minunat. Uite

434
înc una, şi înc una!
Când lans o nou serie în urma primului proiectil, p l rii
de tot soiul pornir de-a rostogolul, sâltând, dansând,
op ind, gonind şi urm rindu-se între ele pe pant . S-ar fi
zis c un uragan le smulsese brusc de pe capetele unei
mul imi de oameni; niciodat Levenfordul nu mai asistase la
un spectacol atât de monstruos. Dar provizia lui Brodie era
aproape epuizat şi, inând ultimul s u proiectil în laba lui
enorm , el se opri chibzuind şi cânt rind arma lui suprem :
o p l rie de pai rigid , cu borul tare ca o scândur , care, în
virtutea formei şi t riei ei, i se p ru demn oarecum de o
int special , corespunz toare. Deodat , z ri cu coada
ochiului fa a palid şi uluit a lui Perry, fostul lui ajutor,
care privea din uşa magazinului vecin. Era deci acolo, gândi
Brodie, el, şobolanul care-şi salvase pielea, p r sind corabia
ce se scufunda; el, minunatul director al panopticului
Mungo! Cu iu eala fulgerului, lans proiectilul plat,
f cându-l s se învârteasc asemenea unui disc, în obrazul
livid şi speriat al lui Perry. Marginea tare şi din at a p l riei
îl izbi pe acesta drept în gur , sp rgându-i un dinte; v zând
sângele curgând şi pe tân r s rind însp imântat înapoi în
pr v lie, Brodie, transportat de succesul tirului s u, scoase
un r get de triumf.
— Ai s fii potrivit acum ca s - i conduci p puşile de
cear , dobitocule! De mult î i datoram asta!
Vedea în aceast lovitur punctul culminant şi încheierea
potrivit a unei rare şi str lucite demonstra ii. Îşi ridic
bra ele în aer şi le agit cu nest pânit bucurie; se întoarse
apoi cu un rânjet de mul umire şi intr înapoi în pr v lie.
Contemplând pustiirea ei total – c ci nu r m seser decât
resturile cutiilor de carton, zâmbetul de pe buzele lui
încremeni încet într-o strâmb tur sardonic ; totuşi nu se
opri nicio clip ca s judece. C lcând peste rupturile
împr ştiate, trecu în cabinetul s u, unde, cu aceeaşi pornire
s lbatic de distrugere, scoase toate sertarele mesei, sparse
de perete sticla goal de whisky şi r sturn dintr-o singur
opinteal masivul s u birou. Privindu-şi cu sinistr

435
satisfac ie opera, lu cheia de pe cârligul de lâng uş , îşi
apuc bastonul, trecu din nou cu capul ridicat prin pr v lie
şi încuie în urma lui uşa de afar . Acest ultim gest îi d du un
sentiment atât de irezistibil c totul se sfârşise definitiv,
încât cheia pe care o strângea în mâna îi ap ru ca un obiect
ridicol şi de prisos; dup ce o scoase din broasc şi o inu pe
palm , privind-o cu un aer stupid, se trase înapoi şi o azvârli
cu putere pe deasupra acoperişului casei, tr gând cu
urechea pân când auzi pleosc itul slab produs de c derea
ei în râul din spate. N-aveau decât s intre în pr v lie cum or
putea, îşi spuse Brodie cu am r ciune; el, în orice caz,
ispr vise cu ea.
În drum spre cas , tot nu era în stare s judece serios sau,
mai degrab , refuza s-o fac ; şi astfel continua s nu aib
nici cea mai vag idee despre felul cum urma s -şi
organizeze viitorul. Avea de între inut o cas frumoas din
piatr – înc rcat de o grea datorie ipotecar –, o mam
b trân şi neputincioas , o so ie bolnav şi un fiu netrebnic,
avea de crescut o fiic tân r ; dar afar de faptul c poseda o
for fizic ce i-ar fi permis s smulg din r d cini un copac
de dimensiuni respectabile, resursele de care dispunea spre
a face fa acestor r spunderi erau aproape nule. Nu vedea
limpede lucrurile în aceast lumin , dar când exaltarea de
care fusese cuprins îl p r si, începu s -şi dea seama cât de
nesigur era situa ia lui şi s simt greaua ei povar . Ceea
ce-l deprima mai mult era faptul c nu avea bani în buzunar;
de aceea, când, apropiindu-se de cas , z ri în fa a ei o
cabriolet înalt , bine cunoscut , tras de un cal murg, se
întunec la obraz. „La naiba, morm i el, iar a venit! Cum îşi
închipuie el c am s -i pot pl ti lunga socoteal pe care o tot
face s creasc ?” Prezen a tr surii doctorului Lawrie la
poarta lui îi amintea în chip iritant situa ia în care se afla, şi
cum îşi propunea s intre neobservat în cas ca s evite o
întâlnire nepl cut , fu cu atât mai plictisit s dea nas în nas
cu doctorul în fa a uşii.
— Am fost s-o v d un moment pe buna dumitale so ie,
domnule Brodie, spuse Lawrie cu afectat cordialitate. Era

436
un om cu un aer important, corpolent, cu obraji umfla i, o
gur mic , roşie şi o b rbie scurt , pe care nu reuşea s-o
completeze un barbişon c runt. Am încercat s -i ridic
moralul, m -n elegi; trebuie s facem tot ce putem.
Brodie se uit t cut la el, şi privirea lui sumbr spunea
mai t ios decât în cuvinte: „Grozav ai mai ajutat-o,
şarlatanule!”
— Nicio schimbare în bine, din p cate, se gr bi s
continue Lawrie, însufle indu-se oarecum sub c ut tura
sever a lui Brodie. Niciun progres. Ne apropiem, m tem, de
sfârşitul capitolului.
Era formula lui banal şi stereotip spre a anun a o
moarte iminent ; şi acum cl tin îngândurat din cap, scoase
un oftat şi îşi netezi c lia cu un aer de melancolic
resemnare.
Brodie privi cu dezgust gesturile neroade ale acestui
farsor înfumurat, şi cu toate c nu regreta c -l adusese în
cas spre a-l vexa pe Renwick, nu se l sa înşelat de triste ea
lui pref cut şi de simpatia pe care o etala.
— De mult îmi repe i povestea asta, mârâi el. Dumneata şi
capitolele dumitale! Cred c ştii mai pu in decât oricine ce
are s se întâmple. Încep s m satur de toate astea.
— Ştiu, domnule Brodie, ştiu, zise Lawrie cu mici gesturi
liniştitoare. Mâhnirea dumitale e foarte fireasc … foarte
fireasc ! Nu putem spune precis când va interveni durerosul
eveniment. Depinde atât de mult de reac ia sângelui, acesta
e punctul crucial al problemei, reac ia sângelui în raport cu
comportarea globulelor! Globulele sunt uneori mai tari decât
credem. Da! Globulele desf şoar adesea o activitate
minunat . Şi, încântat de aceast demonstra ie de erudi ie,
Lawrie îşi mângâie din nou b rbu a, privindu-l pe Brodie cu
un aer savant.
— Du-te naibii cu globulele dumitale! îi r spunse Brodie
cu dispre , l-ai f cut tot atâta bine ca ciubota mea.
— Vai, domnule Brodie, zise Lawrie pe un ton pe jum tate
mustr tor, pe jum tate împ ciuitor, fii rezonabil! Vin aici în
fiecare zi şi fac tot ce pot.

437
 — F atunci şi mai mult! D -o gata şi s ispr vim cu
treaba asta! ripost Brodie cu am r ciune şi, întorcându-se
brusc, intr în cas , l sându-l pe Lawrie încremenit, cu ochii
c sca i, cu gura lui mic f cut cerc, de indignare.
Ajuns în cas , Brodie fu apucat de un nou acces de
dezgust când, f r a ine seama de faptul c se întorsese mai
devreme decât de obicei, constat c masa nu era gata. O
cert pe maic -sa, care se agita, gârbovit , în oficiu, în
mijlocul unui haos de farfurii, oale, ap murdar şi coji de
cartofi.
— Încep s fiu prea b trân pentru jocul sta, James,
bâlbâi ea drept r spuns. Nu mai sunt atât de iute ca
alt dat … şi afar de asta, doctorul m-a f cut s pierd
vremea.
— Atunci mişc -te, mârâi el, mi-e foame.
Nu era chip s se aşeze în mijlocul acestei neorânduieli;
printr-o schimbare brusc a mohorâtei sale st ri de spirit, el
se hot rî s -şi ocupe deci timpul pân la mas ducându-se
s-o vad pe so ia lui – buna lui so ie, cum o numise Lawrie –
şi s -i duc marea veste despre pr v lia lui. „Tot trebuie s
afle odat , murmur el, şi cu cât mai curând, cu atât mai
bine. O asemenea veste trebuie servit cât e cald .” Luase în
ultima vreme obiceiul de a ocoli odaia ei şi cum nu o v zuse
de dou zile, ea avea, desigur, s fie şi mai încântat de
aceast vizit neaşteptat .
— Ei bine, spuse cu blânde e intrând în camer , v d c
mai eşti aici. L-am întâlnit pe doctor când m întorceam şi
mi-a inut un lung discurs despre globulele sângelui t u
care, dup el, sunt excep ional de rezistente.
Ea nu se mişc la intrarea lui; z cea inert şi numai
clipitul ochilor ar ta c era în via . În timpul celor şase luni
ce se scurseser de când fusese nevoit s r mân culcat ,
ea se schimbase îngrozitor; cine nu urm rise zi cu zi
imperceptibilul ei declin, cine nu v zuse cum se usuc
treptat, n-ar fi recunoscut în ea nici chiar pe femeia slab şi
suferind de atunci. Trupul ei, sub cearşaful sub ire ce o
acoperea era un adev rat schelet, al c rui bazin forma o

438
ridic tur înalt şi ridicol ; oasele lungi ale picioarelor şi
bra elor nu erau acoperite decât de o piele flasc şi încre it ,
în timp ce peste osatura obrazului era întins un înveliş uscat
şi aderent de pergament, cu deschiz turi pentru ochi, nas şi
gur . Buzele ei erau palide, arse, cr pate şi pres rate cu mici
coji uscate, cafenii, lipite de ele ca nişte solzi, iar deasupra
tr s turilor supte ale fe ei, fruntea osoas ieşea în relief în
chip nefiresc şi dispropor ionat. Câteva şuvi e de p r,
cenuşii, veştede, lipsite de via ca obrazul însuşi, se
r sfirau pe pern , încadrând acest chip de fantom .
Sl biciunea ei era atât de v dit , încât însuşi faptul de a
respira p rea s -i cear un efort mai presus de puterile ei; şi
tocmai din cauza acestei istoviri, ea nu r spunse cuvintelor
pe care Brodie i le adresa, m rginindu-se doar s -l priveasc
cu o expresie indescifrabil . Avea impresia c nimic din ce
i-ar spune n-o mai poate r ni.
— Ai tot ce- i trebuie? întreb pe un ton sc zut, cu
aparent solicitudine. Tot ce i-ar putea fi necesar pentru
globulele acelea? În orice caz cred c nu duci lips de
medicamente. Ai o colec ie bogat , pe cât v d. Una, dou ,
trei, patru – num r el patru flacoane diferite de doctorii.
Probabil c varia ia îşi are avantajele ei. Dar dac ai s
continui s bei din ele în ritmul sta, femeie, va trebui s
facem un nou împrumut la preacinsti ii t i prieteni de la
Glasgow.
În adâncul ochilor ei înc vii, care singuri printre
tr s turile mistuite îi mai tr dau emo iile, o ran ascuns se
redeschise, şi privirea ei c p t o expresie de trist
implorare. Cu cinci luni înainte, ea fusese silit , în
disperarea ei, s -i m rturiseasc datoria pe care o
contractase şi cu toate c Brodie achitase banii în întregime,
nu o l sase de atunci s uite niciun moment aceast
nenorocit afacere; aducea vorba despre ea în zeci de chipuri
diferite şi sub cele mai absurde pretexte. Nici chiar starea ei
actual nu-l mişca, c ci nu sim ea nicio comp timire pentru
dânsa, socotind doar c avea s zac la nesfârşit,
împov rându-l prin prezen a ei inutil .

439
 — Da, relu pe acelaşi ton amabil, te-ai dovedit vrednic
la înghi itul doctoriilor. Te pricepi tot atât de bine la treaba
asta ca la cheltuirea banilor altora. Apoi schimb deodat
subiectul, întrebând cu seriozitate: L-ai v zut azi pe
minunatul t u b iat? O, da, desigur, continu el, dup ce-i
citi în privire r spunsul. M bucur s aflu acest lucru.
Credeam c poate nu s-a sculat înc , dar v d c m-am
înşelat. Totuşi nu e jos. Se vede c de câteva zile n-am
norocul s dau ochii cu el.
La aceste cuvinte, ea îşi mişc în sfârşit buzele în epenite,
şoptind încet:
— Matt s-a ar tat un fiu bun în vremea din urm .
— Î i şi era dator cu asta! exclam el cu un aer în elept. Ai
fost o mam admirabil pentru el. Rezultatele educa iei tale
v fac mare cinste, şi ie, şi lui. Se opri, observând starea ei
de sl biciune. Nu ştia bine, în fond, de ce îi vorbea în felul
acesta, dar neputându-se lep da de obiceiul pe care-l avea
de ani de zile şi împins oarecum de propria lui am r ciune,
de propriile lui nenorociri, urm cu voce sc zut : i-ai
crescut minunat to i copiii, n-am ce zice. Ia-o pe Mary, de
pild , ce- i puteai dori mai mult decât felul cum s-a
dezvoltat? Nu ştiu exact unde s-o afla, dar sunt convins c ,
acolo unde e, po i fi mândr de ea. Observând pe urm c
so ia lui încerca s vorbeasc , îi aştepta cuvintele.
— Ştiu unde e, murmur încet,
— Eh! f cu Brodie, uitându-se la ea. Ştii c e la Londra,
dar asta o ştim cu to ii, mai mult n-ai s ştii niciodat .
Lucru aproape de necrezut, ea îşi mişc mâna usc iv şi
ridicând-o de pe cuvertur , îl opri cu un gest; pe urm , când
bra ul ei sl bit rec zu, ea spuse cu o voce slab , ce tremura:
— Nu trebuie s te superi pe mine şi nici pe ea. Am primit
o scrisoare de la Mary. E o fat bun , şi nu s-a schimbat.
V d acum mai limpede decât oricând c eu sunt aceea care
n-am ştiut s m port cum trebuie cu dânsa. Vrea s m
vad acum, James, şi trebuie… trebuie s-o v d repede,
înainte de a muri.
Rostind ultimele cuvinte, încerc s schi eze un zâmbet

440
rug tor, împ ciuitor, dar tr s turile ei r maser reci şi
rigide; doar buzele i se desp r ir uşor într-o grimas
sfâşiat şi jalnic .
Lui Brodie sângele i se urc încet în obraz.
— A îndr znit s - i scrie, morm i, iar tu ai îndr znit s -i
citeşti scrisoarea?
— Doctorul Renwick e acela care i-a scris la Londra, când
l-ai oprit s mai vin . A anun at-o c probabil n-am s-o mai
duc mult. Îi arat mult interes lui Mary. Mi-a spus în
diminea a aceea c Mary… fata mea Mary… e curajoas , da,
şi nevinovat .
— A fost curajos şi el pomenind numele acesta în casa
mea, îi întoarse Brodie vorba cu glas sc zut şi re inut. Nu
putea s ipe la so ia lui, s-o înjure, în starea în care se
g sea, şi o f râm de mil îl împiedic s tabere asupra ei;
dar ad ug cu asprime: De-aş fi ştiut c se amestec în
treaba asta, n-ar fi ieşit viu de aici.
— Nu spune asta, James, murmur ea. Nu mai sunt în
stare s îndur violen ele. Cred c am avut o via trist şi
inutil . Multe lucruri pe care aş fi fost datoare s le fac au
r mas nef cute, dar trebuie… o, trebuie s-o v d pe Mary, ca
s -i explic!
Brodie îşi încleşta din ii, scrâşnind, pân când muşchii
f lcilor lui epoase ieşir în afar ca nişte ridic turi
noduroase şi tari.
— Trebuie s-o vezi, hai? r spunse el. Nu z u, e foarte,
foarte mişc tor. S-ar cuveni s c dem cu to ii în genunchi şi
s plângem de bucurie, gândindu-ne la aceast minunat
împ care. Cl tin încet din cap. Nu, nu, draga mea, n-ai s-o
vezi pe lumea asta, şi tare m tem c nici pe cealalt lume.
N-ai s-o vezi niciodat ! Niciodat !
Bolnava nu r spunse ci, închizându-se în sine, deveni mai
impasibil , mai dep rtat de el. O lung bucat de vreme, ea
r mase cu ochii fixa i în tavan. În camer domnea o t cere
întrerupt numai de bâzâitul somnolent al unei insecte care
se rotea în jurul a câtorva fire mirositoare de caprifoi, pe care
Nessie le culesese şi le aşezase într-o vaz lâng pat. În cele

441
din urm , un tremur uşor str b tu corpul devastat al
Mamei.
— Bine, James, oft ea. Dac zici aşa, aşa va trebui s fie,
totdeauna a fost aşa; dar doream, doream nespus s o rev d.
Uneori – continu încet şi cu mare greutate durerile acestei
boli au fost pentru mine ca acelea ale facerii, la fel de grele,
de sfâşietoare, şi asta m-a f cut s m gândesc la copilaşul
acela al lui Mary, pe care nu i-a fost dat s -l vad . Dac ar fi
fost salvat, mi-ar fi pl cut s in pruncul fetei mele în bra ele
astea, arunc o privire dezn d jduit asupra bra elor ei
ofilite, care abia de puteau duce o ceaşc la buze, dar a fost
voin a Domnului s nu se întâmple aşa, şi nu mai e nimic de
f cut.
— Mai ai curajul s - i bagi în cap o asemenea idee în
momentul sta, femeie? se încrunt Brodie. N-ai avut
destul treab cu copiii t i, ca s mai dezgropi amintirea
asta?
— Nu a fost decât o închipuire, şopti ea, şi am avut multe
de felul acesta de când zac aici… în timpul acestor şase luni
de chin… lungi de parc-ar fi fost ani.
Închise obosit ochii, uitând de b rbatul ei, în timp ce
viziunile de care vorbea îi ap reau din nou. Mireasma dulce
a florilor de caprifoi de lâng ea îi f cea gândurile s se
întoarc înapoi… Nu mai era în camera aceasta, cu aerul ei
închis, în buşitor, ci iar şi acas , la ferma tat lui ei. Vedea
cl dirile scunde, v ruite – casa de locuit, l pt ria, grajdul
lung şi curat al vacilor –, care închideau pe trei laturi curtea
atât de îngrijit , îl vedea pe tat l ei întorcându-se de la
vân toare, inând în mân un iepure şi câ iva fazani, al
c ror penaj neted şi pestri o încânta; îi pl cea mult s -şi
treac mâinile peste pieptul lor gr suliu.
„Sunt tot atât de rotofei ca tine –, striga tat l ei, cu
zâmbetul lui larg şi blând, dar nici pe departe atât de
dr gu i.”
Nu o trata nimeni de netrebnic pe atunci şi nici nu-şi
b tea joc de silueta ei.
Acum o ajuta pe mama ei la b tutul laptelui în putinei,

442
admirând cocoloaşele aurii de unt închegându-se pe
suprafa a alb a laptelui, asemenea unor boboci de primule
ce r sar dintr-un strat de z pad .
„Nu aşa tare, Margaret, scumpa mea! o mustra maic -sa
când mişca prea iute b t torul. Ai s - i smulgi bra ul din
um r.”
Nu fusese leneş pe vremea aceea şi nimeni nu-i spusese
c n-are mâini.
Gândurile ei zburau fericite în jurul fermei: se rostogolea
în fânul proasp t şi înmiresmat, auzea zgomotul cailor ce se
mişcau în grajd, îşi lipea obrazul de gâtul lucios al vi elei ei
preferate. Îşi aducea chiar aminte de numele ei – o botezase
„Rosabelle”. „Ce nume pentru o vac ! râsese de ea Bella,
mulg toarea. Zi-i la fel cum m cheam pe mine, şi gata!” Un
val de nostalgie o copleşi când îşi aminti de dup -amiezele
lungi şi calde, în care st tuse culcat , cu capul rezemat de
trunchiul aplecat al m rului din gr din , urm rind
rândunelele fâlfâind, asemenea unor umbre albastre,
înaripate, în jurul streşinii acareturilor albe, inundate de
soare. Când un m r c dea lâng ea, îl ridica şi muşca cu
poft din el; sim ea şi acum pe limb dulcea a lui acrişoar
şi r coritoare, care-i potolea dogoritoarea fierbin eal . Se
v zu apoi stând, îmbr cat cu o rochie de muselin brodat ,
lâng frasinul de munte ce creşte deasupra l st rişului
Pownie Burn, şi z ri apropiindu-se de ea un tân r oacheş,
vânjos şi cu o fa sever , de care tinere ea ei fraged se
sim ea atras . Deschise încet ochii.
— James, şopti cu blânde e, c utându-i privirea cu o vag
fervoare în ochi, î i aduci aminte de ziua aceea lâng Pownie
Burn, când mi-ai împletit în p r frumoasele boabe roşii de
scoruş? Î i mai aduci aminte ce mi-ai spus atunci?
Brodie se uit fix la ea, mirat de aceast schimbare a
gândurilor ei şi întrebându-se dac so ia lui nu vorbea
cumva în delir; se g sea pe pragul ruinei, iar ea p l vr gea
despre nişte boabe de scoruş de acum treizeci de ani. Buzele
îi zvâcneau, când îi r spunse încet:
— Nu, nu-mi aduc aminte de cuvintele mele, dar

443
spune-mi tu, aminteşte-mi ce am spus.
Închizând ochii ca pentru a uita totul afar de trecutul
îndep rtat, murmur încet:
— Ai spus doar c boabele de scoruş nu erau atât de
frumoase ca minunatul meu p r buclat.
Uitându-se f r s vrea la şuvi ele rare şi aspre r sfirate în
jurul obrazului ei, o cumplit emo ie îl n p di deodat ca un
val. Da, îşi amintea de ziua aceea. Îşi aducea aminte de
liniştea micii vâlcele, de şopotul râului, de lumina soarelui
ce-i înv luia, de felul cum creanga de scoruş se ridicase în
sus dup ce rupsese de pe ea ciorchinele de boabe; revedea
fermec torul contrast dintre luciul buclelor ei şi roşul aprins
al boabelor. C ut în t cere s resping ideea c aceast …
aceast f ptur distrus ce z cea pe pat st tuse în ziua
aceea în bra ele lui şi r spunsese cuvintelor sale
dr g stoase cu buzele ei moi şi proaspete. Nu putea fi
adev rat… şi totuşi era adev rat! Fa a i se agita în chip
straniu, gura i se contracta în timp ce se lupta împotriva
sim mântului ce-l invada, dând asalt împotrivirii sale, ca
un torent ce izbeşte în zidul de granit al unui dig. Un impuls
n valnic, poruncitor, îl împingea s spun orbeşte, f r a
cugeta, într-un chip de care nu se mai folosise de dou zeci
de ani: „Îmi aduc aminte de ziua aceea, Margaret, erai
frumoas … frumoas şi dulce, în ochii mei, ca o floare”. Era
îns peste puterile lui s spun acest lucru. Asemenea
cuvinte nu-i puteau ieşi din gur . Ce? Venise poate în
camera aceasta ca s îngaime fraze stupide de mângâiere?
Nu, venise ca s -i aduc vestea ruinei lor materiale; şi avea
s -i dea aceast veste în ciuda sl biciunii nefireşti care
d duse peste el.
— B trâno, murmur el cu gura schimonosit , ai s m
faci s mor dac mai vorbeşti aşa. S -mi povesteşti lucrurile
astea când ai s fii la azilul de s raci, ca s m îmb rb tezi.
Îndat ea deschise ochii, aruncându-i o privire
întreb toare, îngrijorat , care îl str punse din nou; totuşi, se
sili s continue, şi îi f cu semn din cap, simulând jovialitatea
lui zeflemitoare de alt dat .

444
 — Da, strig , iat unde am ajuns! N-o s mai fiu în stare
s arunc pe fereastr cincizeci de lire din cauza ta. Am închis
pentru ultima dat uşa magazinului meu. Vom fi în curând
cu to ii la azilul de s raci. În timp ce rostea cuvintele din
urm , v zu cum so ia lui se schimba la fa ; dar un impuls
diabolic, provocat de sl biciunea lui actual , şi care îl
împingea cu atât mai tare, cu cât sim ea în adâncul inimii lui
c nu ar fi trebuit s vorbeasc astfel, îl f cu s -şi apropie
capul de al ei şi îl incit s continue: M auzi? Pr v lia mea
s-a dus. Te-am prevenit acum un an… nu- i aduci aminte de
asta, la fel ca de afurisitele tale de scoruşe? Î i spun c
suntem ruina i! Tu, care m-ai ajutat atâta, iat unde m-ai
adus. S-a terminat cu noi. Gata, gata, gata!
Efectul cuvintelor lui asupra ei fu imediat şi teribil. Când
prinse în elesul, o îngrozitoare crispare îi deforma tr s turile
fe ei sub pielea galben , uscat şi zbârcit , ca şi cum o
suferin subit şi adânc ar fi încercat, cu eforturi
dureroase, s anime esuturile ei aproape moarte, ca şi cum
lacrimi s-ar fi silit zadarnic s âşneasc din izvorul lor
secat. Ochii ei se deschiser mari, lucind cu o expresie
concentrat ; şi cu o uriaş sfor are, ea se ridic în capul
oaselor. Un şuvoi de cuvinte îi tremura pe buze, dar nu îl
putea rosti; pic turi de sudoare rece i se ivir ca o rou pe
frunte şi, gâng vind incoerent, ea îşi întinse înainte mâna
dreapt . Apoi, cu fa a cenuşie de pe urma efortului, strig
deodat cu voce plin :
— Matt! Matt! Vino! Vreau s te v d! întinse acum,
tremurând, amândou mâinile, ca şi cum vederea ar
p r si-o, şi chem cu o voce care se stingea: Nessie! Mary!
Unde sunte i?
Brodie ar fi vrut sa se apropie de ea, s se repead lâng
patul ei, dar r mase ca intuit pe loc; de pe buze îi ieşir
îns , f r s vrea, stranii ca o ramur înflorit pe un copac
mort, cuvintele:
— Margaret, so ia mea… Margaret… nu ine seam de
ceea ce am spus. N-a fost gândul meu adev rat.
Ea îns nu-l auzi şi cu o ultim r suflare slab rosti încet:

445
 — De ce s împiedici, Doamne, ro ile carului t u? Sunt
gata s merg spre tine!
Apoi capul îi c zu lin pe pern . O clip dup aceea, o
ultim expira ie puternic scutur într-un spasm convulsiv
trupul firav, ofilit, şi Mama nu se mai mişc . Culcat pe
spate, cu bra ele întinse pe pat, cu degetele uşor îndoite spre
palmele întoarse în sus, z cea în t cere, p rând o r stignit .
Murise.

13

Brodie m sura cu ochii grupul de persoane adunate într-o

atitudine stingherit în salon: privirea lui alunec , sumbr ,
de la Nessie şi Matthew spre mam -sa, fix o clip cu o
scânteiere de iritare pe vara şi v rul so iei sale – Janet şi
William Lumsden –, oprindu-se, în sfârşit, încruntat ,
asupra doamnei William Lumsden. Înso iser la mormânt
jalnicele r m şi e ale lui Margaret Brodie, iar acum invita ii,
care nici chiar în fa a privirilor încruntate şi neospitaliere ale
lui Brodie nu în elegeau s renun e la privilegiile ce le
reveneau în virtutea unei vechi tradi ii, se întorseser în
cas , dup înmormântare, ca s guste ceva.
— N-o s le oferim nimic, îi strigase Brodie, în diminea a
aceea, mamei sale. Tandre ea lui momentan şi tardiv fa
de so ia sa era dat uit rii, şi amenin area invaziei
rubedeniilor ei îl nec jea nespus. Nu vreau s -i am în cas !
N-au decât s se întoarc la ei, dup ce-om fi îngropat-o.
B trâna contase şi ea pe un ceai bun, înso it din belşug de
mâncare, dar în urma acestei ieşiri, îşi redusese preten iile.
— James, st ruise ea, pentru onoarea casei trebuie s le
oferi un pahar de vin şi o bucat de cozonac.
— Niciuna din rudele noastre nu mai tr ieşte, ca s poat
veni, mârâi el. Ce-mi pas de ale ei? Trebuia s -i trimit la
naiba când au scris.
— Sunt prea împr ştia i prin alte locuri, ca s vin mul i
din ei – c utase ea s -l îmbuneze dar nu po i s nu le oferi

446
ceva. Ar fi o mojicie.
— D -le atunci, lua-i-ar dracu’! strig el; şi cum, deodat ,
îi venise o idee, ad ug : D -le! Hr neşte-i pe nemânca ii ia.
O s vin cineva s - i dea o mân de ajutor.
Acum sim i o s lbatic pl cere v zând-o intrând pe Nancy
cu vin, cozonac şi biscui i, şi apucându-se s -i serveasc pe
cei prezen i. Era iar şi în apele lui, şi g sea o delicioas
nuan satiric în faptul c o adusese în casa lui în
momentul când corpul so iei sale era scos pe uş ; cele dou
femei – cea moart şi cea vie –, se încrucişaser aşa-zicând la
poart ; ochii lui se întâlnir cu ai ei, lic rind cu ascuns
ghiduşie.
— Serveşte-te, Matt, îi strig el fiului s u cu voit ironie,
când Nancy îi întinse cu un aer sigur de ea un pahar de vin.
Bea pu in. O s - i fac bine dup toate emo iile. Po i s fii
liniştit, am eu grij s nu i se urce la cap.
Se uit cu scârb la mâna tremur toare a fiului s u. Matt
îl f cuse din nou de râs pierzându-şi în chip ruşinos
st pânirea de sine la marginea mormântului, plângând şi
v ic rindu-se în fa a rudelor Mamei şi târându-se în
genunchi când prima lopat de rân c zuse cu zgomot pe
coşciug.
— Nu e de mirare c e trist, spuse cu blânde e Janet
Lumsden, o femeie gras şi voinic , cu un piept opulent,
care deborda peste marginea de sus a unui corset prea
strâmt. Îşi roti privirea asupra adun rii, ad ugând pe un ton
amabil: îmi vine totuşi s cred c a fost o adev rat eliberare
pentru ea. Are s fie mai fericit acolo unde e acum, v-o
garantez.
— E o jale c biata femeie nu a avut parte de o coroan ,
dou , zise doamna William Lumsden, tr gând aer pe nas şi
aruncându-şi capul înapoi. Avea buze strânse, o gur cu
col urile l sate în jos şi un nas lung, sub ire şi ascu it. În
timp ce se servea de pe tav , o privi atent pe Nancy şi îşi
întoarse apoi ochii, în l ându-şi iar şi capul, cu o înceat
sucire a gâtului. O înmormântare f r flori nu e acelaşi
lucru, ad ug ea ap sat.

447
 — Da, sunt un fel de consolare, interveni Janet Lumsden
împ ciuitor. Crinii aceia mari sunt atât de frumoşi!
— N-am asistat niciodat pân azi la o înmormântare f r
flori, r spunse cu acreal doamna Lumsden. La ultima
înhumare la care am fost era un car plin de flori, pe lâng
acelea care acopereau sicriul.
Brodie o privi în fa .
— Ei bine, doamn , spuse politicos, sper c ve i avea toate
florile dorite atunci când v ve i duce la l caşul
dumneavoastr de veci.
Doamna Lumsden îi strecur în lungul nasului ei o privire
nesigur , neştiind bine dac trebuie s ia aceste cuvinte
drept un compliment sau drept o insult ; apoi, în
incertitudinea ei, se întoarse cu un aer poruncitor c tre
so ul ei, spre a-i ob ine sprijinul. Acesta, un om mic şi uscat,
care se sim ea stingherit în hainele lui b oase, negre şi
lucioase, cu plastronul lui scrobit şi cravata legat de-a gata,
strâns în jurul gâtului, şi care, în ciuda acestui exterior
superb, mirosea înc a grajd, în elese tâlcul privirii, cu care
era deprins de mult, şi spuse în mod docil:
— Florile se potrivesc bine cu o înmormântare… depinde,
fireşte, de p rerea fiec ruia, eu îns aş zice c sunt o
mângâiere pentru cei r maşi. Lucrul cel mai curios, dup
opinia mea, este îns c ele sunt tot atât de potrivite pentru o
nunt . E un adev rat mister pentru mine c pot fi la locul lor
la ceremonii atât de opuse, îşi drese glasul şi se uit amabil
la Brodie. Am fost la multe înmormânt ri, dar şi la multe
nun i. O dat chiar la o distan de şaizeci de mile de casa
mea, dar m crezi, domnule – încheie el pe un ton triumf tor
–, de treizeci şi doi de ani n-am dormit în alt loc decât în
patul meu.
— Te asigur c mi-e indiferent, spuse Brodie scurt.
Aceast grosol nie fu urmat de o t cere jenant ,
întrerupt doar de o ultim izbucnire de lacrimi din ochii
înroşi i de plâns ai lui Nessie. Cele dou grupuri se priveau
reciproc, cu neîncredere, ca nişte str ini aşeza i pe
banchetele opuse ale unui compartiment de cale ferat .

448
 — În orice caz, e o vreme potrivit pentru o înmormântare,
observ în cele din urm Lumsden, pe un ton sfid tor,
uitându-se la burni a de afar .
Dup aceast reflec ie, cei trei musafiri reîncepur în
şoapt o conversa ie rezervat numai lor, care se anim
treptat.
— Da, totul e destul de trist aici.
— Ai remarcat ce tare c dea ploaia pe mormânt în
momentul când coborau sicriul cu frânghiile?
— Ceea ce mi se pare curios e c pastorul nu s-a întors şi
el aici ca s ne spun câteva vorbe.
— Trebuie s aib cu siguran motivele lui.
— În orice caz, cele rostite de el lâng mormânt au fost
deosebit de frumoase!
— Cum a spus? „O femeie credincioas şi o mam bun ”,
nu-i aşa?
Traser cu coada ochiului la Brodie, aşteptându-se parc
s -l aud confirmând cu decen acest ultim omagiu; el îns
p rea a nu-i fi auzit şi se uita cu un aer absorbit pe fereastr .
V zând c Brodie nu le d în aparen nicio aten ie, devenir
mai cutez tori.
— Aş fi dorit mult s o mai pot vedea o dat pe s rmana de
ea, dar am fost surprins , ca niciodat în via a mea, aflând
c sicriul fusese închis şi prins cu şuruburi înainte de
sosirea noastr .
— Trebuie s fi fost îngrozitor de schimbat dup atâtea
suferin e şi dup toate necazurile prin care a trecut.
— Era o fat vesel şi vioaie în tinere e. Râsul ei sem na
cu cântecul unui sturz.
— Da, aşa era, conchise Janet, aruncând o privire
mustr toare spre silueta de lâng fereastr ; şi cuvintele ei
p reau s însemne: „N-ai fost vrednic de ea”.
Urm o t cere, dup care doamna Lumsden, uitându-se
pe furiş la Nessie, şi mai ales la rochi a de şeviot albastru pe
care o purta, murmur :
— M indigneaz s o v d pe biata copil f r o rochie
cumsecade de doliu pe ea. E o adev rat ruşine!

449
 — Pe mine m-a uimit cât de modest a fost
înmormântarea, îi întoarse vorba Janet. Doar dou tr suri şi
niciun om din oraş.
Brodie le auzea vorbind; tr sese, de fapt, cu urechea la
fiecare cuvânt, şi doar nep sarea şi am r ciunea lui îl
f cuser s -i lase s continue tr nc neala. Acum, îns , li se
adres cu o voce aspr :
— A fost dorin a mea formal ca înmormântarea s aib
loc în intimitate şi s fie cât mai simpl . A i fi vrut poate s
aduc pentru ea fanfara oraşului, s ofer whisky pe gratis şi
s organiz m un foc de artificii?
Fur sincer indignate de aceast nemaipomenit
brutalitate, se apropiar şi mai mult între ele, în sup rarea
lor, şi începur s se gândeasc s o ia din loc.
— William! Nu cunoşti aici la Levenford vreun local unde
ne-am putea lua ceaiul înainte de ora trenului? spuse
doamna Lumsden cu glas tremur tor, dar veninos, vrând s
dea semnalul de plecare.
În locul acestui vin acru şi acestui chec cu anison
cump rat de la brut rie, se aşteptaser la o osp tare
copioas , cu feluri de carne calde şi reci, pateuri, pâinişoare
la cuptor şi alte bun t i potrivite situa iei; venind dintr-un
sat îndep rtat din Ayreshire, nu ştiau nimic despre
dezastrul financiar al lui Brodie şi-l socoteau cu totul în
m sur s le ofere o mas mai demn şi mai substan ial
decât s r c cioasa lui trata ie.
— Nu vre i s mai lua i un biscuit, dac v e foame, spuse
b trâna bunic Brodie cu un mic chicotit, vi-i pot
recomanda, sunt nişte Deesides.
Vinul, cu care nu era deprins , i se p rea un adev rat
nectar şi gustase cu prisosin din el, astfel încât o uşoar
rumeneal colora pielea galben şi zbârcit de pe pome ii ei
ieşi i în afar ; se bucura enorm de aceast ocazie, f cându-şi
o adev rat s rb toare din întoarcerea în rân a bietelor
r m şi e ale lui Margaret Brodie.
— Mai lua i pu in vin?
— Nu, mul umesc, spuse doamna Lumsden,

450
reducându-şi în epat gura la cele mai mici dimensiuni
posibile şi sco ând cu dispre cuvintele prin micul orificiu,
nu vreau s întrec m sura, dac n-ave i nimic împotriv . Nu
sunt amatoare de vin, şi, afar de asta, b utura voastr nu
m-a prea încântat. Trebuie s spun – urm ea tr gându-şi
m nuşile negre de şevro c ave i în cas o femeiuşc pu in
cam dezm at pentru o împrejurare ca asta. E de mult la
voi?
Dând s r spund , bunica fu oprit de un sughi bine
venit.
— Nu o cunosc, zise ca în sfârşit, încurcat , abia a sosit.
Mi-a fost trimis de James ca s m ajute.
Doamna Lumsden schimb o privire plin de în eles cu
vara ei prin alian . Amândou d dur din cap cu un gest
uşor de dispre , vrând parc s spun : „E tocmai ce ne-am
închipuit” şi îşi îndreptar imediat, cu o expresie plin de
mil , ochii spre Nessie.
— Ce-ai s te faci f r maic -ta, dr gu a mea? zise una.
— Ai s vii ca s stai câtva timp cu noi, copila mea, spuse
cealalt . Sunt sigur c-o s - i plac s te joci la ferm .
— De Nessie m îngrijesc eu, interveni Brodie pe un ton
glacial. Nu are nevoie nici de ajutorul, nici de mila voastr .
Când ve i auzi despre ea, va avea o situa ie la care voi şi ai
voştri nu ve i ajunge niciodat . Şi cum Nancy intr în clipa
aceea spre a strânge paharele, el urm : Ascult , Nancy!
Aceste dou cucoane au declarat adineauri c eşti o
dezm at , o femeiuşc , n-a i spus aşa, doamnelor? Da, o
femeiuşc dezm at . Drept mul umire pentru buna lor
p rere, ai s fii aşa de bun , cred, s le conduci pân la uş ,
şi cred c acest omule , pe care l-au adus cu ele, ar face bine
s plece în acelaşi timp.
Nancy îşi în l obraznic capul.
— Dac-ar fi casa mea, zise ea uitându-se la Brodie cu un
aer îndr zne , nici n-ar fi ajuns s pun piciorul în ea.
Cele dou femei se ridicar indignate.
— Ce limbaj… şi ce inut ! Şi toate acestea în fa a
copilului! exclam Janet, îndreptându-se spre uş . Şi înc

451
într-o zi ca asta!
Doamna Lumsden, deopotriv de revoltat , dar mai pu in
intimidat , se îndrept , cât era de lung şi col uroas , şi îşi
d du sfid tor capul pe spate:
— Am fost insultat , ip strident printre buzele sub iri şi
strânse, am fost insultat într-o cas în care am venit, dup
o c l torie lung şi costisitoare, ca s aduc mângâiere. Am
s plec, da, desigur, am s plec, nimic nu m poate re ine,
dar, ad ug solemn, înainte de a p r si casa asta vreau s
ştiu ce a l sat biata var -mea neamurilor ei.
Brodie îi râse în nas.
— Z u? Şi ce-a avut de l sat, m rog?
— Ştiu de la William c , pe lâng un serviciu de por elan,
tablouri, cele mai frumoase bibelouri de pe c min, ceasul şi
medalionul mamei ei, a adus în cas şi o sum frumuşic în
monede de argint, strig ea înfuriat .
— Da, şi a cheltuit-o tot atât de frumuşel, r spunse
Brodie r stit. Ieşi afar ! Mi-e scârb de mutra dumitale acr ,
hr p rea şi zgârcit ! Şi mişcând din bra e, îi mân ca pe o
turm spre uş . Şterge i-o cu to ii! Nu e rost de nimic pentru
voi aici. Îmi pare r u c v-am l sat s veni i.
Gata s plâng de furie şi necaz, doamna Lumsden se
întoarse pe prag:
— O s te d m în judecat ! strig . Nu m mir c biata
Margaret şi-a mâncat zilele aici. N-ai fost demn de ea…
dumneata, cu neruşinatele dumitale de muieri. Ai f cut o
scandaloas batjocur din înmormântarea ei. Hai acas ,
William!
— Aşa, aşa, strig Brodie batjocoritor, ia-l pe William şi
du-l la culcare! Nu m mir c ine atât de mult la patul lui,
de vreme ce st sub plapum lâng o fiin atât de dr g laş
ca dumneata! Rânji insult tor la ea. Bine faci c nu-l laşi s
doarm în alt parte nici m car o noapte, c ci dac-ai face-o,
s-ar putea întâmpla s nu mai po i pune mâna pe el
niciodat .
Când doamna Lumsden disp ru, împreun cu ceilal i, cu
capul sus şi fa a stacojie, el strig dup ea:

452
 — N-am s uit s - i trimit florile când va sosi momentul!
Când se întoarse în salon, îşi pierduse îns indiferen a cu
greu simulat şi, dorind s r mân singur, îi rug cu o voce
calm pe ceilal i s se retrag . În timp ce p r seau camera,
se întoarse spre Matthew şi-i spuse cu severitate:
— Pleac şi caut - i un serviciu. M-am s turat de prostiile
şi smiorc ielile tale inutile. Caut - i de lucru. N-ai s mai
tr ieşti mult vreme pe spinarea mea.
Dar când Nessie trecu prin fa a lui, o mângâie pe p r,
spunându-i cu blânde e:
— Nu mai plânge, micu a mea, tata are s aib grij de
tine. Şterge-te la ochi acum şi du-te repede s - i iei o carte,
sau f - i de lucru cu altceva. Nu te teme. Am s m ocup de
tine de acum înainte.
Iat , chibzui el, aşezându-se din nou în camera r mas
goal , care avea s fie scopul lui imediat în via : s se ridice
din nou şi s ob in satisfac ie cu ajutorul lui Nessie. Era
capitalul lui, da – îşi spunea el –, o fat deşteapt , str lucit !
Avea s-o îngrijeasc , s-o încurajeze, s-o conduc din izbând
în izbând , pân când oraşul va r suna de numele ei şi al
lui. Vedea în teribila lui pr buşire şi în nenorocirile lui
recente numai o eclips trec toare, din care avea negreşit s
se ridice cu timpul. „Un om de valoare nu poate fi inut la
p mânt” – una din maximele pe care le repeta adesea – îi
reveni în minte, îmb rb tându-l. Se va ridica, în scurt
vreme, din nou, mai dominator decât înainte, şi considera, în
cugetul lui, planul s u de a-şi recuceri, prin intermediul lui
Nessie, vechea lui situa ie şi prestigiul de alt dat ca o
ac iune strategic de-a dreptul magistral . Auzea de pe
acum numele lui Nessie pe buzele tuturor şi vedea admira ia
general rev rsându-se, în bun parte, asupra lui. „Nimic
nu l-a mai re inut de la moartea nevesti-sii – îi auzea el
spunând. Se vede c a fost o stavil pentru el!” Ce adev rat
era lucrul sta! Sim mântul lui precump nitor, în clipa
când ajutase la coborârea în mormânt a sicriului ei, fusese
unul de uşurare; sc pase, în sfârşit, de o prezen inutil , de
o povar , care îi punea la încercare r bdarea şi îl sec tuia.

453
Nu-şi aducea aminte de nimic care s pledeze în favoarea ei,
nu p stra în memorie niciuna din virtu ile ei, ci se gândea
numai la sl biciunea, la lipsa de atrac ie fizic din ultimii
ani. Niciun sentiment duios, ca acela ce vibrase slab în el
lâng patul ei de moarte, nu-l mişca, nicio amintire din zilele
mai îndep rtate ale vie ii lor în comun; memoria lui era
întunecat ca un cer acoperit de nori, care nu las nicio raz
de lumin s p trund din aerul limpede de deasupra lor.
Socotea c so ia lui îi înşelase aştept rile în toate: în via a lor
casnic , în d ruirea trupului ei, ba chiar în aducerea pe
lume a copiilor. Nu avea niciun merit în ceea ce o privea pe
Nessie, c ci aceasta – aşa sim ea el – era pe de-a-ntregul
trup din trupul lui. Singura cuvântare funebr de care o
considera demn pe so ia sa se rezum în unicul cuvânt:
incapabil . În momentul în care caracterul definitiv,
irevocabil al dispari iei ei îl izbea cu for a unei realit i
tangibile, el încerca un straniu sentiment de eliberare.
Uşoara re inere pe care i-o impusese prezen a ei fusese de
suportat pentru el prin însuşi faptul c era atât de slab . Era
înc tân r, viguros, şi-l aşteptau multe pl ceri pe care,
acum, când ea plecase pentru totdeauna, putea s le guste
în deplin libertate. Îşi împingea cu poft înainte buza,
gândindu-se la Nancy şi la voluptuoasele desf t ri erotice pe
care ea i le rezerva. Avea s o aib permanent în jurul lui –
putea acum s-o ia în cas . Nimic nu putea s -l împiedice s-o
in lâng dânsul, ca s -l serveasc şi s -l însenineze… şi la
urma urmei, omul are nevoie de o persoan care s -i duc
menajul!
Satisf cut de aceast hot râre mângâietoare, îşi îndrept
din nou, pe nesim ite, gândurile c tre fiica lui mai mic .
Mintea lui, incapabil de a îmbr işa deodat mai mult de o
singur idee, un singur plan, îl urm rea pe acesta cu o
neab tut înd r tnicie, o dat ce se oprise la el; şi acum îşi
d dea seama c pentru a putea continua s locuiasc în
casa lui, s-o între in pe Nessie şi s-o creasc aşa cum dorea
el, avea nevoie s -şi g seasc repede un mijloc de existen .
Îşi strânse buzele şi d du convins din cap, hot rându-se s

454
pun imediat în aplicare un plan pe care-l avea de câteva zile
în cap. Se ridic , trecu în vestibul, îşi puse p l ria, îşi apuc
umbrela şi ieşi încet din cas .
Afar era r coare şi o ploaie impalpabil şi fin – dulce şi
suav ca o rou – îi umezea hainele şi-i mângâia fruntea
înfierbântat . Tr gând adânc în pl mâni aerul îmb ls mat
şi ce os, sim ea ca o binefacere faptul c nu z cea într-o lad
îngust de lemn, la patru picioare sub p mântul umed şi
rece, ci p şea, viu şi liber, în briza înt ritoare.
Într-un chip caracteristic pentru mintea lui m rginit ,
amintirea umilirilor suferite în nego ul s u şi chiar aceea a
scenei finale de pe High Street, când oferise acel spectacol de
nest pânit demen , se şterseser cu totul; c derea lui îi
ap rea într-o alt lumin : nu era un învins, un om zdrobit, ci
o victim onorabil a unor împrejur ri potrivnice. Explozia
de mânie provocat de rudele so iei lui se potolise şi noua lui
misiune îl umplea iar şi de demnitate şi încredere în sine;
str b tea str zile cu un aer grav, f r a adresa nicio vorb
nim nui, dar salutând solemn pe trec torii pe care-i socotea
vrednici de aceast aten ie. Se conforma cu totul convingerii
sale c , acum când sc pase de so ia lui şi când avea s se
afirme prin intermediul lui Nessie, începea un capitol nou şi
de mai mare însemn tate al vie ii sale.
La încrucişarea cu Church Street, coti la dreapta,
dep rtându-se de High Street în direc ia Oraşului Nou.
Pr v liile deveneau mai rare; pe stânga se înşirau locuin e
muncitoreşti – case modeste, care nu aveau gr dini în fa ,
ci d deau direct în strad –, iar pe dreapta se întindea un zid
lung din piatr . Deasupra acestui zid se în l a o p dure de
stâlpi înal i şi, peste vârful lor, îi p trundeau în urechi,
purtate de briza s rat , sute de zgomote diferite într-o
nesfârşit modula ie. Câteva sute de metri mai departe,
ajunse în dreptul unui grup de cl diri care, întrerupând
continuitatea neted a zidului, se ridicau impun tor, cu
fa ada spre strad ; se opri în fa a intr rii principale. Avea
aerul unui om care studiaz atent discreta plac de aram
purtând sus inscrip ia „Şantierele de construc ii navale din

455
Levenford”, iar dedesubt men iunea: „Latta & Comp.”; de
fapt, îns , nu f cea decât s -şi adune toate puterile ca s
intre pe uşa în fa a c reia se afla. Acum, c sosise unde voia,
o şov ial neobişnuit puse st pânire pe el, cl tinându-i
hot rârea; simpla vedere a contururilor exterioare ale
imensului şantier, ideea lui vag despre enorma bog ie pe
care acesta o reprezenta îi d dea, în penibila lui situa ie
financiar , un sentiment de inferioritate. Goni cu mânie
aceste gânduri, repetându-şi axioma lui c ceea ce import e
omul, şi nu banii, şi trecu repede şi seme prin impun torul
portal.
Graba cu care intr îl f cu s treac , f r s -l observe,
prin fa a unui ghişeu cu inscrip ia „Informa ii”. Se pierdu
îndat într-un dedal de coridoare. R t ci câteva momente
prin ele, iritat ca un minotaur închis într-un labirint, pân
întâlni din întâmplare un tân r, pe care, dup tocul scurt de
lemn ce-i ieşea ca o frigare de dup ureche, îl identific pe
drept ca fiind un func ionar de birou.
— Vreau s vorbesc cu sir John Latta, declar el cu
vehemen . Se sim ea ca un caraghios pe coridoarele
acestea. Vreau s -l v d imediat!
La auzul augustului nume, tân rul p li. Pentru el, un
regiment de şefi de birou, de administratori, de şefi de
departamente, de inspectori, de directori alc tuiau o barier
de netrecut pe calea de acces la capul suprem.
— V-a fixat o întrevedere? întreb el la întâmplare.
— Nu! r spunse Brodie.
— Bineîn eles, chestiunea, nu e de competen a mea,
spuse tân rul, declinându-şi îndat orice r spundere, dar
cred c a i avea mai multe şanse dac a i fi cerut s v
acorde o întrevedere.
— Nu-mi pas de „întrevederea” dumitale! Trebuie s
vorbesc cu el! strig Brodie cu atâta furie, încât tân rul se
sim i obligat s fac o alt sugestie:
— L-aş putea întreba pe domnul Sharp, spuse,
referindu-se la semizeul de care depindea direct.
— Atunci condu-m la el, zise Brodie ner bd tor. Şi te rog

456
s te gr beşti!
Cu o siguran surprinz toare, tân rul str b tu
coridoarele şi, prezentându-l pe Brodie cu câteva cuvinte
l muritoare domnului Sharp, se f cu îndat nev zut, de
parc-ar fi vrut s se sustrag tuturor urm rilor faptei lui.
Domnul Sharp nu era sigur, ba chiar se îndoia foarte mult
c sir John ar putea fi în m sur sa primeasc azi pe cineva.
Şeful firmei era extrem de ocupat şi d duse dispozi ii s nu
fie deranjat; va pleca, de altfel, în curând în oraş şi dac
afacerea nu era de o importan cu totul deosebit , domnul
Sharp nu ar îndr zni nicidecum s -l importuneze pe sir
John ca s -i anun e vizita domnului Brodie.
Brodie îl privi pe cel lalt cu nişte ochi mici şi furioşi.
— Spune i-i lui sir John c James Brodie doreşte s -l
vad , exclam înfierbântat. M cunoaşte bine. M va primi
imediat.
Domnul Sharp plec vexat, dar se întoarse dup câteva
clipe şi îl rug pe domnul Brodie, pe un ton glacial, s ia loc;
sir John avea s -l primeasc îndat .
Aruncându-i celuilalt o privire care p rea s spun : „Nu
i-am spus eu, imbecilule?”, Brodie se aşez şi se puse s
aştepte, observând alene, în timp ce clipele treceau, roiul de
func ionari de birou care zumz iau în jurul lui şi a c ror
activitate ochii haini ai domnului Sharp p rea s-o
supravegheze. În timp ce minutele se scurgeau încet, iar el
se vedea tot acolo, gândea în ner bdarea lui c „îndat ”
trebuie s însemne un r stimp considerabil; şi cu cât
aşteptarea lui se prelungea, cu atât entuziasmul lui sc dea,
iar satisfac ia v dit a domnului Sharp creştea; începea s
în eleag c nu putea s intre în biroul lui sir John cu
aceeaşi uşurin cu care sir John intra în pr v lia lui şi c
era cu mult mai greu s aib o convorbire cu el aici, decât
s -l acosteze din întâmplare la expozi ia de vite. Fu cuprins
de o adânc deprimare, care nu-l p r si cu totul nici atunci
când se v zu deodat poftit s treac în biroul capului
firmei.
Sir John Latta îşi ridic scurt privirea de pe masa lui de

457
lucru când Brodie fu introdus, şi f cându-i semn s se
aşeze, se apuc iar şi s examineze cu aten ie un plan întins
pe masa lui. Brodie se aşez greoi pe fotoliu şi îşi arunc
privirea împrejurul somptuoasei înc peri, remarcând
bogatele lambriuri de lemn de teck28 şi culorile fin nuan ate,
marinele de pe pere i, încânt toarele modele de vapoare pe
piedestalele lor gra ioase; în timp ce picioarele i se cufundau
în esutul gros şi moale al covorului, iar el contempla
incrusta iile biroului în stil Boulle şi cutia de aur cu ig ri de
foi de pe el, n rile i se dilatar uşor şi ochii îi sclipir .
„Frumoase lucruri – p rea s spun atitudinea lui –, acesta e
genul de obiecte care ar trebui s -mi apar in .”
— Ei bine, Brodie, despre ce e vorba? zise în cele din urm
sir John, f r a-şi ridica ochii.
Cel lalt nu putu s nu observe r ceala tonului acestor
cuvinte, dar începu totuşi s spun cu înfrigurare:
— Sir John, am venit s v cer un sfat. Sunte i singurul
om din Levenford c ruia m-aş gândi s m adresez astfel.
Dumneavoastr m în elege i, sir John, pe mine şi tot ce e în
leg tur cu mine. Am sim it mereu şi mereu acest lucru în
trecut şi am venit s v solicit ajutorul.
Latta îl privi curios.
— Vorbeşti în enigme, Brodie, ripost el cu r ceal , şi felul
acesta de a vorbi nu i se potriveşte. Eşti mai degrab f cut
pentru ac iunea direct decât pentru vorbirea indirect .
Ad ug apoi mai încet: Şi ac iunea nu- i st bine totdeauna,
pe cât se pare.
— Ce vre i s spune i, sir John? r bufni Brodie. Cine m-a
vorbit pe la spate?
Cel lalt lu o rigl frumoas de fildeş şi, b tând uşor în
mas cu ea, r spunse calm:
— i-ai pierdut creditul la mine, Brodie. Ştii c nici pe noi,
cei de la Levenford House, veştile şi zvonurile din oraş nu ne
ocolesc, şi dumneata te-ai purtat într-un chip absurd, ca s
nu zic ceva mai r u.

28 Copac din Asia tropical .

458
 — V gândi i poate la prostia aceea cu… cu aruncatul
p l riilor?
Latta cl tin din cap.
— Treaba aceea a fost desigur o nebunie, dar o nebunie ce
se poate în elege pân la un punct la un om cu firea
dumitale. Sunt alte lucruri pe care trebuie s le afli. Ştiu c
ai pierdut-o pe so ia dumitale şi i-ai pierdut, mi se pare, şi
comer ul. Ai avut decep ii şi de aceea n-am s spun prea
mult. Aud îns lucruri nepl cute despre dumneata. Ştii c
nu lovesc niciodat pe un om când e la p mânt, dar – urm
el liniştit – m interesez de to i concet enii noştri şi îmi pare
r u când aud povestindu-se lucruri rele fie şi despre cel mai
modest lucr tor din şantierele mele.
Brodie îşi l s capul în jos ca un şcolar admonestat,
întrebându-se confuz dac sir John f cea cumva aluzie la
eşecul lui Matt sau poate la „Pajura Wintonului”.
— Ai remarcat poate, continu Latta cu linişte, c n-am
mai pus piciorul în pr v lia dumitale de la începutul anului
trecut. Ceea ce m-a determinat a fost faptul c aflasem
atunci despre o ac iune a dumitale pe care o consider atât
nedreapt cât şi nemiloas . Te-ai purtat cu biata dumitale
fat ca un nemernic şi o brut , Brodie, şi deşi unii oameni î i
iart poate fapta, atribuind-o unui sentiment de decen
jignit, eu unul nu pot avea nimic de-a face cu dumneata cât
timp por i o asemenea pat .
Brodie îşi încleşt cu putere mâinile, şi cutele de pe
fruntea lui plecat se adâncir . Latta – îşi spunea el cu
am r ciune – era singurul om din Levenford care s -şi
permit s -i vorbeasc pe acest ton, singurul într-adev r
care putea s rosteasc nepedepsit asemenea cuvinte.
— Nu pot face nimic, spuse îmbufnat, împiedicat de a
reac iona numai de sentimentul vag c totul pentru el
depindea de bun voin a acestui om. Toate acestea au trecut,
s-au terminat.
— O po i ierta, îi r spunse Latta pe un ton sever. Îmi po i
promite c ea va g si ad post în casa dumitale, dac va avea
nevoie vreodat .

459
 Brodie p stra moroc nos t cerea. Cugetul lui era ocupat
nu de Mary, ci, lucru ciudat, de imaginea lui Nessie. Era
dator s fac ceva pentru ea. La urma urmei, ce-l costa s
consimt într-un fel oarecare? Şi continuând s - i in capul
plecat şi ochii a inti i spre covor, el spuse în sil :
— Prea bine, sir John! Va fi aşa cum spune i!
Latta se uit îndelung la enormul trup aplecat. Îl privise
într-o vreme pe Brodie, în sfera limitat a întâlnirilor lor, cu
ochiul unui amator de lucruri ce ies din comun, apreciind în
el un splendid exemplar de for uman ; zâmbise în fa a
înfumur rii lui v dite şi acceptase cu o curiozitate uimit
aluziile lui stranii, umflate şi de nep truns. Îl observase cu
interesul unui om de rafinat educa ie pentru un specimen
unic şi excentric. Acum îns prezen a lui Brodie îi producea
un ciudat dezgust; îl g sea schimbat, dec zut, socotea c
arogan a lui ursuz , ifosele lui de fals demnitate aveau
poate o explica ie mai adânc . Goni îns repede acest gând –
în definitiv, omul cedase cererii lui.
— Spune-mi atunci, Brodie, în ce fel aş putea s te ajut?
spuse el cu seriozitate. Cum stai, de fapt?
Brodie ridic în sfârşit capul, dându-şi seama c
întrevederea luase, nu ştia bine cum, întors tura dorit de
el.
— Mi-am închis magazinul, sir John, începu el. Şti i tot
atât de bine ca şi mine cum am fost tratat de acei… înghi i şi
se st pâni, de societatea aceea care s-a furişat în oraş,
instalându-se lâng mine ca un ho în toiul nop ii. S-au
folosit de cele mai josnice mijloace, mi l-au furat pe ajutorul
meu, au coborât pre urile mai jos de ale mele, au vândut
lucruri de nimic în loc de marfa cinstit , au… au supt tot
sângele din mine!
În timp ce cuvintele lui îi r scoleau amintirile, ochii i se
umpleau de mil fa de el însuşi, pieptul i se agita; îşi ridic
patetic bra ul.
Dar dintr-un motiv oarecare, Latta nu se l s
impresionat. Oprindu-l pe cel lalt cu un gest de
dezaprobare, el întreb :

460
 — Şi ce-ai f cut, Brodie, ca s dejoci aceast tactic ? Ai
încercat s - i extinzi comer ul şi la alte articole sau te-ai silit
s fii mai amabil cu clien ii dumitale?
Brodie se uit la el cu o înd r tnicie stupid .
— Mi-am urmat drumul meu, exclam înc p ânat.
Drumul pe care am mers totdeauna.
— În eleg, zise Latta încet.
— I-am comb tut! strig Brodie. M-am luptat cu ei ca un
gentleman, am luptat cinstit. Da, i-aş fi, rupt în buc i cu
mâinile astea, dac-ar fi avut curajul s se m soare pe fa cu
mine. Dar m-au lucrat pe dedesubt… şi cum puteam s m
înjosesc pân la nivelul lor, canaliile?
— Şi eşti încurcat acum în afacerile dumitale? întreb sir
John. Ai datorii?
— Nu, r spunse Brodie cu mândrie. Sunt ruinat, dar nu
datorez niciun ban nim nui. Mi-am ipotecat casa, dar dac
am r mas f r nimic, nu am cel pu in nicio datorie. Pot s
reîncep în mod cinstit, dac-a i fi dispus s m ajuta i.
Trebuie s ofer o şans micii mele Nessie. E cea mai
deşteapt fat din Levenford. E f cut s ob in bursa
instituit de tat l dumneavoastr , numai s aib
posibilitatea de a concura pentru ea.
— De ce nu vinzi ridicola dumitale cas ? suger Latta,
c ruia cuvintele celuilalt îi f cuser o impresie mai bun .
Tot e prea mare pentru dumneata acum. Ai putea atunci s
stingi ipoteca şi s porneşti din nou cu restul, mutându-te
într-o locuin mai modest .
Brodie cl tin încet din cap.
— E casa mea, spuse el ap sat. Am cl dit-o şi am s
r mân în ea. Aş face-o mai curând s se n ruie peste mine,
decât s renun la ea. Se opri un moment, ad ugând apoi cu
un aer sumbru: Dac asta e tot ce-mi pute i propune, nu
vreau s v mai r pesc timpul.
— Stai jos, omule! strig Latta. Iei foc uşor, ca iasca.
Adâncit în chibzuieli, se juca distrat cu rigla, în vreme ce
Brodie urm rea, plin de îndoial şi nedumerire, succesiunea
rapid a emo iilor pe care fa a lui le exprima.

461
 — Eşti un om ciudat, Brodie, spuse Latta în cele din
urm , şi mentalitatea dumitale m pune pe gânduri. Acum
câteva clipe eram gata s te las s te descurci cum vei putea,
dar simt nu ştiu ce îndemn în mine, c ruia nu sunt în stare
s -i rezist. Am s - i fac o propunere. Un nou comer nu e
pentru dumneata. Eşti prea masiv, prea încet, prea greoi. Cu
felul dumitale de a fi, n-ai avea niciun succes cu înjghebarea
unei noi negustorii, chiar de ai dispune de mijloacele
necesare. Cu muşchii puternici pe care îi ai, ar trebui s
munceşti, dar cred c ai considera acest lucru mai prejos de
demnitatea dumitale. Eşti îns în stare s foloseşti un
condei, s ii registre, s aliniezi cifre. Am putea s - i g sim
un post aici. Cum i-am spus, e o propunere, mai mult nu
pot face pentru dumneata. Eşti liber s refuzi.
Ochii lui Brodie se luminar . Ştiuse tot timpul c sir John
îl va ajuta, c solida leg tur de prietenie care îi unea îl va
sili s -l ajute, şi înc împ r teşte; sim ea c -i rezerva o
situa ie mare şi important .
— Ei bine, sir John, spuse el cu zel, ce propune i? Sunt la
dispozi ia dumneavoastr , dac v pot fi de folos.
— Aş putea s - i ofer, continu Latta impasibil, un loc de
func ionar de birou. S-a nimerit s avem în acest moment un
post vacant la sec ia de lemn rie. Va trebui s înve i unele
lucruri, dar din considera ie pentru dumneata, am s urc
pu in salariul. Vei primi dou lire şi zece şilingi pe
s pt mân .
Brodie r mase cu gura c scat şi pielea i se încre i de
consternare. Nu-i venea s cread urechilor, ochii i se
împ ienjenir de surprindere şi decep ie, în timp ce dulcile
n luciri ce-l fermecaser în clipa aceea şi în care se v zuse
şezând într-o înc pere luxoas – una ca aceasta poate – şi
comandând un stol de subalterni zeloşi pierir încet din fa a
lui.
— Gândeşte-te un moment –, zise Latta liniştit,
ridicându-se şi trecând într-o înc pere vecin . M întorc
îndat .
Brodie se chinui s chibzuiasc . L sat singur, şedea

462
zdrobit, copleşit de aceast înjosire. El, James Brodie, s
devin func ionar de birou! Şi, totuşi, ce alt cale putea s
apuce? De dragul lui Nessie, era dator s accepte; avea s
primeasc acest post mizerabil, dar numai… numai pentru
moment. Mai târziu, le va ar ta el… şi acestui Latta în
primul rând.
— Ei, f cu Latta întorcându-se în birou. Ce-ai hot rât?
Brodie îşi ridic încet capul.
— Primesc, spuse el cu o voce surd , apoi, pe un ton în
care se sili s pun o nuan de ironie, nereuşind îns decât
s -i dea o inflexiune patetic , el ad ug : Şi v mul umesc.
Ca ame it, îl v zu pe Latta sunând cu clopo elul de lâng
biroul lui şi-l auzi strigându-i b iatului de serviciu, care se
ivi îndat :
— Cheam -l pe domnul Blair.
Blair sosi la fel de repede şi de misterios ca şi b iatul, dar
Brodie abia dac se uit la acest mic personaj rigid, a c rui
privire o întrecea în r ceal oficial pe aceea a domnului
Sharp. Nu auzi conversa ia dintre ceilal i doi, dar dup un
interval, despre care nu ştia dac fusese lung sau scurt,
în elese c Latta nu mai avea nimic s -i spun .
Se ridic şi, urmându-l pe Blair, p r si încet bogata
înc pere, – str b tu coridoarele, coborî sc ri, travers o
curte şi intr , în sfârşit, într-un mic birou izolat.
— Deşi e separat de sec iile principale, sunt convins c nu
vei abuza de acest fapt, spuse Blair cu r ceal . Acesta e
pupitrul la care vei lucra.
Era limpede c îl privea pe Brodie ca pe un intrus şi,
apucându-se s -i explice natura foarte simpl a îndatoririlor
ce aveau s -i revin , punea în tonul cuvintelor sale tot
dispre ul glacial de care era capabil. Ceilal i doi func ionari
din birou, tineri şi unul şi altul, tr geau cu ochiul peste
marginile registrelor lor la straniul personaj din fa a lor,
nevenindu-le s cread c acesta putea fi noul lor coleg.
— Sper c m-ai urm rit! exclam Blair în cele din urm .
Am fost clar?
— Când trebuie s încep? întreb Brodie mohorât,

463
sim ind c cel lalt aştepta de la el o confirmare oarecare.
— Mâine, presupun, r spunse Blair. Sir John nu mi-a
precizat. Dac vrei s te familiarizezi pu in cu registrele, po i
s începi chiar acum. Şi ieşind din camer , ad ug ,
fulgerându-l cu privirea: Nu mai e decât o jum tate de ceas
pân la semnalul sirenei şi îmi închipui c ai s ai nevoie de
mai mult vreme ca s te pui la curent.
F r s scoat un cuvânt, Brodie se aşez maşinal pe
taburetul înalt din fa a pupitrului; registrul deschis îi ap rea
ca o imens pat alb . Nu vedea cifrele cu care avea s se
ocupe de acum înainte şi nu sim ea privirile celor doi tineri
t cu i, care-l fixau cu o ciudat rezerv . Era func ionar de
birou! Un func ionar pl tit cu cincizeci de şilingi pe
s pt mân ! Cugetul lui se zb tea împotriva acestui adev r
de net g duit f r a putea s i se sustrag . Dar nu! Nu avea
s îndure aceast înjosire! În clipa când va ieşi de aici, se va
înfunda undeva, oriunde, şi va bea, va bea pân ce avea s
uite aceast umilire, s se cufunde în uitare pân când
amintirea ei va deveni un coşmar ridicol. Cât spusese acela?
O jum tate de ceas pân la semnalul sirenei! Da, putea s
aştepte pân atunci! Va petrece acest scurt r stimp în
ruşinoasa servitute, apoi va fi iar şi liber. Un fior p ru s -l
str bat când apuc orbeşte un condei şi-l muie în c limar .

464
 CARTEA A TREIA

Nu pot s cred c ele poart aşa ceva acolo, chiar dac

pielea lor e neagr ! spuse Nancy chicotind. Râzi de mine!
Aşezat pe masa din buc t rie, îl privea provocator pe
Matt, cu capul l sat într-o parte, în timp ce-şi leg na
picioarele expuse cu d rnicie, spre a-şi sublinia mai bine
reflec ia.
— E absolut adev rat, r spunse el cu însufle ire, stând
rezemat de bufet într-o poz elegant şi aruncându-i o
ochead seduc toare. Te asigur c aşa se îmbrac doamnele
indigene, cum binevoieşti s le spui.
— Aiurea! f cu ea ştreng reşte. Prea ştii multe! Ai s -mi
spui poate şi c maimu ele poart pantaloni în India,
La aceast glum , pufnir deodat într-un râs zgomotos,
sim ind c se amuz de minune împreun . Erau încânta i
amândoi: ea, de a întrerupe monotonia unei dimine i deşarte
şi de a mai avea parte şi de altceva decât de compania
sumbr şi ursuz a lui Brodie; el, de a-şi putea pune în
valoare, în aceast conversa ie, calit ile lui mondene –
aproape ca şi cum dânsa ar fi stat aşezat în fa a tejghelei
sclipitoare a unui bar, iar el şi-ar fi încercat farmecele
asupra ei.
— Eşti un mare palavragiu, relu ea pe un ton mustr tor,
dar care totodat îi d dea ghes. Dup ce mi-ai povestit c
negrii ia mestec nuci roşii ca sângele şi-şi cur din ii cu
o bucat de lemn, ai s vrei s m faci s cred c se piapt n

465
cu piciorul unui scaun, la fel ca Dan, piticul acela caraghios.
Râser iar şi la unison, dup care ea, îndreptându-se cu
afectat decen , urm : Dar nu am nimic împotriva unor
asemenea basme. Numai când începi cu glumele dumitale
scârboase, z u c m faci s roşesc! Î i vine uşor cu o biat
fat nevinovat ca mine, care n-a fost niciodat în
str in tate, dumitale, care ai fost prin ri atât de minunate
şi de interesante! Ia mai povesteşte-mi ceva!
— Dar parc spuneai c nu mai vrei s auzi nimic? o
tachin .
Ea strâmb buzele ei roşii cu un aer bosumflat.
— Ştii foarte bine ce vreau s zic, Matt. Îmi place s aud
despre lucrurile acelea curioase pe care le-ai v zut acolo.
Las cucoanele deoparte. Dac-aş fi fost prin locurile acelea,
nu te-aş fi l sat nici m car s te ui i la ele. Povesteşte-mi
despre flori, despre p s rile şi fiarele acelea frumoase şi
pestri e, despre papagali, leoparzi, tigri. Vreau s -mi
vorbeşti despre bazare, despre temple, despre statuile de aur
şi de fildeş… despre astea mi-ar pl cea s aud întruna.
— Cred c nu e alt fat mai priceput s te îmboldeasc
la treaba asta, r spunse el. Nu e chip ca omul s te
mul umeasc . Despre ce era vorba înainte s m întrebi
despre... despre ceea ce nu-mi dai voie s spun? rânji el. A,
îmi aduc aminte acum: vorbeam despre vacile sacre. Da!
Poate c n-ai s m crezi, Nancy, dar vaca e un animal sfânt
pentru milioane de oameni în India. Au aşezat chipuri de
vaci peste tot, iar pe str zile din cartierele de indigeni po i
vedea r t cind nişte vaci mari şi grase, cu flori prinse de
coame şi ghirlande de g lbenele dup gât, care îşi bag nasul
în toate p r ile, ca şi cum totul ar fi al lor; în case, în tabere,
ceva asem n tor dughenelor de la noi, f r ca nimeni s le
spun „nu”. Am v zut odat cum una din vitele acelea s-a
oprit în fa a unui stand de fructe şi zarzavaturi şi, înainte s
po i spune „pâs”, ea îl cur ase de la un cap t la altul, omul
c ruia îi apar inea taraba fiind nevoit s stea liniştit şi s-o
priveasc , în timp ce-i înghi ea toat marfa; iar când vaca
ispr vi, nu-i r mase altceva de f cut decât s se închine

466
scurt la ea şi s -i atâme în jurul gâtului florile ce
r m seser .
— Nu mai spune! exclam ea cu ochii holba i de uimire.
Ciudat lucru mai e şi sta… ca oamenii s se închine la un
animal ca vaca!
— Fireşte c sunt tot felul de vaci, Nancy, r spunse Matt,
f cându-i cu ochiul; continu îns imediat, pe un ton mai
serios: Da! Dar ceea ce- i spun nu e înc nimic. Nu pot s - i
descriu tot ce am v zut. Trebuie s c l toreşti ca s po i
gusta priveliştile minunate la care altminteri n-ai fi în stare
nici s visezi. Mai exist şi alte ri, şi mai frumoase decât
India, crede-m , ri cu o clim mai dulce, cu mai pu ini
ân ari şi cu tot atâta libertate.
Nancy îl m sura îngândurat , în timp ce el, r pit de
propriul s u entuziasm, continua s dea din gur .
Observând silueta lui zvelt în frumosul costum cafeniu,
aspectul îngrijit şi atr g tor al exteriorului s u, fa a lui
palid şi slab , dar nu nepl cut , era uimit c fusese în
stare s fug de el, aşa cum f cuse la prima lor întâlnire. În
timpul celor şase s pt mâni ce se scurseser de la
înmormântarea doamnei Brodie – când fusese instalat
oficial ca menajer a casei – ajunsese treptat s -l priveasc
cu ochi buni pe Matthew, s -l apere împotriva tat lui s u,
s -i caute conversa ia, care era mai distractiv decât t cerea
ap s toare şi monosilabele chinuite ale b rbatului mai
b trân.
— V d c nu m ascul i deloc, ştreng ri mic ce eşti!
strig deodat . La ce bun s - i toceşti limba şi s - i epuizezi
cele mai frumoase adjective, dac dr gu a fat nu- i d
aten ie? Şi unde mai pui c dumneata mi-ai cerut s - i
vorbesc despre toate astea!
— Atunci m g seşti dr gu , Matt? r spunse ea,
continuând s se uite la el cu un aer vis tor, dar dând
privirii ei o expresie mai seduc toare şi luând o poz mai
îndr znea şi mai provocatoare.
— Desigur, Nancy! rosti cu aprindere şi cu o sclipire în
ochi. Eşti frumoas ca un tablou! E o pl cere s te aib omul

467
în cas . Am fost totdeauna de p rerea asta, de când te-am
v zut.
— Da, continu ea îngândurat , te-ai purtat teribil de
urât când m-ai v zut pentru prima oar , dar de atunci
manierele dumitale s-au îndreptat extraordinar de mult. De
fapt, când am venit aici, începusem s cred c i-e fric s
vorbeşti cu mine, dar v d c toate astea au trecut şi, z u,
nu-mi pare r u, cu toate c m întreb ce-ar spune tat l
dumitale de aceast schimbare, dac-ar b nui-o.
Matt se îndrept de mijloc, preg tindu-se parc s se
apropie de ea; dar la auzul ultimelor ei cuvinte, lic rirea din
ochii lui se stinse brusc; se rezem din nou de bufet, cu
corpul destins, şi r spunse posac:
— Nu în eleg ce poate g si o fiin tân r ca dumneata la
un om b trân ca el, cu firea lui acr şi ar goas . Nu face de
dumneata; un b rbat mai tân r i s-ar potrivi mai bine.
— Da, Matt, îns are totuşi putere în el, r spunse ea
meditând, dar continuând s -l a â e cu privirea, şi îmi place
s v d puterea asta pr buşindu-se în fa a mea. Dup
întors tura pe care au luat-o lucrurile, aş putea s fac din el
ce vreau. Dar nu uita, ad ug ea, schimbându-şi atitudinea
şi l sându-şi brusc capul pe spate, c nu sunt aici decât o
menajer .
— Da, strig el cu am r ciune, ai o pozi ie splendid !
Te-ai cuib rit bine aici!
— Şi dumneata nu? ripost ea cu îndr zneal . Nu te sim i
chiar aşa de r u aici, cu toate discursurile dumitale
frumoase despre situa iile minunate pe care ai s i le g seşti
în str in tate.
— Hoa o! spuse el râzând cu poft . Nu pot decât s admir
limba dumitale ascu it . Ai putea s dai gata orice b rbat cu
ea dac-ai vrea.
— Ba bine c nu, r spunse fata cu în eles, şi înc foarte
repede!
Cum îi mai aprindea sângele cocheta aceasta îndr cit ,
care era tabu pentru el, un fruct oprit, bunul exclusiv al
tat lui s u!

468
 — Ştii tot atât de bine ca şi mine, Nancy, r spunse Matt
cu seriozitate, c nu e decât o chestiune de timp ca s g sesc
ceva: vreo şase firme şi-au notat numele meu, şi primul lor
post liber îmi va fi oferit mie. N-aş putea s -mi petrec restul
vie ii în col işorul sta infect. Acum, de când mama a murit,
nimic nu m poate re ine aici. Dar trebuie s - i spun deschis
c -mi va veni greu s te p r sesc.
— Am s - i dau mai mult crezare, Matt, când ai s - i
ob ii postul, ripost ea în ep tor. Dar n-ar trebui s -l laşi pe
b trân s te in atât de mult sub c lcâiul lui.
Împotriveşte-te! Încrede-te mai mult în puterile dumitale!
Ceea ce- i trebuie, sunt sigur , este o femeie cu un cap
s n tos, care s - i înt reasc şira spin rii şi s te înve e
cum s -i ii piept.
— Am s -mi iau eu revanşa împotriva lui, declar el
îmbufnat. O s -mi vin şi mie odat apa la moar şi am s -l
pun s pl teasc pentru tot ce mi-a f cut – se opri o clip şi
ad ug apoi cu aer virtuos –, da, şi pentru tot ce a avut de
suferit, din partea lui, biata mea mam . De altfel, e pe cale
s se distrug singur cu b utura.
Nancy nu r spunse nimic, ci aruncându-şi capul înapoi,
se uit în tavan cu un aer meditativ, etalând frumoasa curb
a gâtului ei alb şi, l sându-se gra ios pe spate, f cu rochia s
i se ridice pân la genunchi.
— Ascult -m pe mine, î i ba i joc de dumneata
irosindu- i tinere ea cu el continu Matt cu înfocare. Nu e
decât o brut m t h loas , înfumurat şi ursuz . Uit -te la
ce face cu Nessie, cum o chinuieşte cu lec iile acelea. Uit -te
la ce a f cut Mamei! Nu e demn de dumneata. Nu- i dai
seama de asta?
— Nu- i fíe team , Matt, îi r spunse, cuprins de o veselie
ascuns , am eu grij de mine. M gândesc doar la un lucru
sau dou , pe care le ştiu numai eu. Un secret între Nancy şi
mine, şopti ea seduc tor.
— Şi care e acela? strig cu înfl c rare, a â at de
atitudinea ei.
— Am s - i spun într-o zi dac eşti cuminte.

469
 — Spune-mi acum! st rui el.
Ea îns , refuzând s -l l mureasc şi aruncându-şi repede
ochii la pendul , îi r spunse:
— Sst! M gândeam doar c e timpul s g tesc ceva
pentru mas . Nu trebuie s -mi pierd din vedere îndatoririle
oficiale; dac-aş uita pentru ce m aflu aici, m-aş trezi dat
afar . B nuiesc c dejunezi, ca de obicei, în oraş.
Se uit şi el la ceas spre a evalua cât timp îi mai r mânea
ca s dispar din cas f r a se întâlni cu tat -s u; politica
pe care o adoptase de la moartea Mamei era de a-l ocoli cât
mai mult.
— Da, ies. Ştii c mâncarea mi se opreşte în gât când stau
la aceeaşi mas cu el; nu c mi-ar fi fric de el, c ci e atât de
schimbat, încât nu mai scoate o vorb , dar cu cât ne ferim
unul de altul, cu atât e mai bine pentru amândoi. E o simpl
chestiune de bun-sim din partea mea.
În timp ce îşi schimba pozi ia, c utând s par cât mai
nep s tor şi mai independent, ea îşi puse mâinile dup
ceaf , de parc ar fi vrut s -şi împiedice capul s cad pe
spate, continuând s -i arunce lui Matt un zâmbet
imperceptibil şi enigmatic.
— Vino pu in încoace, Matt, murmur ea în sfârşit.
El o privi cu îndoial , apropiindu-se de masa pe care
şedea. Umbla atât de încet, încât ea îl îndemn :
— Mai aproape, omule, mai aproape! Doar n-am s te
muşc.
Nu s-ar fi dat în l turi de a suferi o pedeaps atât de
pl cut , îşi zicea el, aruncând o privire asupra din ilor ei, ce
str luceau, albi şi regula i între buzele roşii şi zâmbitoare,
care, pe m sur ce se apropia de ea, contrastau mai viu cu
albea a tenului ei.
— Aşa e ceva mai bine, zise Nancy în sfârşit, e o dovad de
mai mult curaj. Î i dai seama, Matt, ce om prost şi lipsit de
bun-sim e tat l dumitale, c las doi oameni tineri ca noi s
r mân împreun , cu atâta timp liber la dispozi ie, în casa
asta plicticoas ? Dac-ar fi avut doar un gr unte de minte ca
s se gândeasc la treaba asta, n-ar fi permis-o niciodat .

470
N-am ieşit din cas de nu ştiu câte zile decât pentru
cump r turi, şi nici nu i-ar trece prin gând s duc o fat ca
mine s se distreze pu in. Acum ascult . Mâine e un concert
în sala prim riei, Matt, şopti, ridicând ispititor genele ei
negre. Ce-ai zice dac-am da amândoi o rait acolo? Nu o s
afle niciodat ceva despre asta şi, pe deasupra, am s g sesc
eu mijlocul s -i storc banii pentru biletele noastre.
Matt o privea fascinat, f r a se gândi la vorbele ei, pe care
abia dac le auzise, ci observând doar cum sânii ei tari se
ridicau elocvent c tre el şi cum – de altfel nu era singurul
care v zuse aceasta – pistruii ei fini şi aurii îi pres rau nasul
mic şi drept, întinzându-se pân la linia, delicat arcuit , a
buzei de sus. Ştia acum c o dorea, deşi se temea s se
apropie de dânsa; şi în timp ce-şi adâncea privirea în ochii ei
întuneca i, o lic rire abia ascuns în fundul lor îl împinse la
o ac iune brusc , impetuoas , f cându-l s exclame f r
voie:
— O, Nancy, eşti o diavoli ; ce bine ştii s atragi un
b rbat!
O clip , privirea ei îşi pierdu expresia seduc toare, c reia
îi lu locul un aer de m gulit mul umire de sine.
— Încep şi eu s -mi dau seama acum, murmur , şi
viitorul b rbat care m va dori nu m va avea pe nimic.
Îndat dup aceea, schimbându-şi glasul, continu pe un
ton dulce: Dar cum r mâne cu concertul, Matt? Cânt
familia Mekelvie… sunt admirabili. Mor dup o mic
distrac ie. Ne-am sim i minunat unul lâng altul la un
asemenea concert. Ne-am amuzat totdeauna bine împreun ,
şi asta ne va înveseli pe amândoi. Haide, Matt, vrei s m
duci acolo?
Sim i respira ia ei mângâindu-i fa a într-o cald intimitate
şi rosti z p cit şi stângaci:
— Bine, Nancy! Am s te duc! Tot ce vrei… ajunge s -mi
spui un cuvânt!
Un zâmbet îl r spl ti. Ea s ri cu suple e de pe mas şi-i
atinse uşor obrazul cu vârful degetelor,
— Aşadar, ne-am în eles! strig ea cu veselie. Ne vom

471
distra ca niciodat , sunt sigur ! Las totul în grija mea,
biletele şi aşa mai departe. Ne putem întâlni la intrare, dar o
s trebuiasc s m înso eşti la înapoiere pe strada asta
lung şi întunecoas , ad ug ea în chip pref cut. Mi-e fric
s m întorc singur . Aş putea avea nevoie de ocrotirea
dumitale. Ridicându-şi apoi repede ochii, exclam : P catele
mele! Uit -te la ceas! Abia de mai e timp s pr jesc cârna ii.
Şterge-o repede, Matt, dac nu vrei s te ciocneşti nas în nas
cu namila dumitale de tat ! Pleac imediat, dar întoarce-te
când terenul va fi liber; ne vom înfrupta atunci din ceva
bun… numai noi doi.
Îl înc lzi cu o ultim privire, iar el p r si înc perea, f r a
fi în stare s scoat un cuvânt; emo iile ce se luptau în el îi
t iau respira ia şi-i f ceau umbletul greoi şi stângaci.
Dup ce plec , ea se apuc f r nicio grab şi cu o
neglijen aproape voit de preg tirile ei întârziate pentru
masa de prânz. Arunc într-o tigaie o livr de cârna i,
l sându-i pe foc în voia lor, în timp ce întindea o fa de
mas murdar , trântind apoi pe ea câteva farfurii. În dreptul
locurilor fixate şi aşezând f r mult grij lâng fiecare câte
un cu it şi o furculi .
Nep sarea cu care îşi îndeplinea sarcinile de menajer
contrasta izbitor cu aten ia pe care o d dea inutei ei îngrijite
şi cochete, scoas şi mai tare în eviden de aspectul general
al buc t riei. Stratul gros de praf de pe rafturi şi de pe
bordura c minului, gr tarul neuns şi p tat de rugin al
acestuia, podeaua nesp lat , plita necur at , atmosfera
vag de dezordine şi del sare ce domnea în întreaga înc pere
deveneau explicabile în lumina atitudinii ei prezente.
Aspectul interior al casei suferise o trist schimbare din
zilele când Mama fusese mustrat şi insultat în chip atât de
nedrept pentru neglijen a ei, cu toate c str duin ele ei atât
de pu in apreciate men inuser cel pu in o des vârşit
cur enie în toat casa; acum, când cârna ii din tigaie
împroşcau, parc în semn de protest, pere ii din jur cu
gr simea lor, înc perea p rea sortit unei dezolante
degrad ri.

472
 Deodat , în mijlocul pârâitului acestei pr jeli şi prin
aburul îmbibat de untur ce umplea aerul, uşa din fa se
auzi deschizându-se şi închizându-se, sunet urmat imediat
de un zgomot de paşi grei şi târşâi i ce str b teau vestibulul.
Deşi recunoscu mersul lui Brodie, Nancy, care nu terminase
cu g titul, nu se tulbur câtuşi de pu in, ci continu s
supravegheze cu aceeaşi nep sare tigaia cu cârna i. Nu era
femeia care s se precipite înfrigurat cu supe gustoase, cu
ceşti de cafea pline pân la margine sau cu ceainice de metal
englezesc. Când îl auzi pe Brodie intrând greoi în buc t rie
şi aşezându-se t cut la mas , ea aştept un moment, dup
care exclam cu vioiciune:
— Ai venit cam devreme azi, Brodie. Mai am mult pân s
fiu gata. V zând c el nu r spundea, urm , spunându-i cu
glas tare lui, care nu se ab tuse nici m car cu o secund de
la programul lui zilnic: De câteva zile ori te întorci la ore atât
de neregulate, încât nu ştiu exact când s te aştept, ori toate
ceasornicele din casa asta a voastr nu merg bine. În sfârşit,
mai aşteapt pu in; sunt gata îndat .
Brodie „aştept pu in”, f r a spune o vorb . În scurtul
interval de când începuse s lucreze în birourile firmei Latta
& Co., se produsese la el o schimbare mai izbitoare şi mai
adânc decât aceea ce se putea observa în aspectul înc perii
în care şedea, dar schimbarea era de acelaşi fel. Stând pe
scaun, cu ochii pironi i asupra farfuriei din fa a lui, p rea s
se fi chircit pu in, astfel încât hainele nu i se mai potriveau,
şi f ceau impresia c au fost croite pentru un om de alt
statur , iar torsul lui drept şi vânjos, cu pieptul bombat în
chip agresiv, se încovoiase uşor, dar vizibil. Tr s turile fe ei,
mai înainte aspre, deveniser posomorâte, privirea lui nu
mai era sfredelitoare, ci fix şi îngândurat , ochii împânzi i
de mici firişoare de sânge, în timp ce pe obrazul lui se
întindea de asemenea o re ea fin de vinişoare roşii. Buzele îi
erau uscate şi strânse, tâmplele, şi de fapt şi obrajii, slabi şi
uşor scobi i, iar pe frunte încrunt tura dintre sprâncene i se
adâncise, ca un semn aplicat cu fierul roşu. S-ar fi zis c
liniile ferme ale corpului acestui om se estompaser , c

473
tr s turile lui, d ltuite parc în piatr , fuseser roase, c
întreaga activitate a fiin ei lui fusese subminat de ac iunea
corosiv a unui straniu acid r spândit în sângele lui.
Când Nancy intr aducând farfuria cu cârna i, el îşi ridic
repede privirea, atras de ochii ei, ca de un magnet; când îns
ea îi puse în fa farfuria, Brodie se uit la ea, spunând cu o
voce r guşit , care suna oarecum ca un instrument
dezacordat:
— Nu mi-ai g tit o sup azi, Nancy?
— Nu, r spunse scurt, nu i-am g tit.
— Mi-ar fi pl cut pu in sup de carne, zise el cu o umbr
de nemul umire în glas. A început s fie cam r coare afar ;
dar dac n-ai f cut sup , atâta pagub . Unde sunt îns
cartofii?
— N-am avut timp azi s - i g tesc cartofi. Nu mi-am v zut
capul de atâta treab . Nu po i s -mi ceri s fac totul în
fiecare zi şi n-am fost niciodat obişnuit s -mi bag mâinile
în ap rece şi murdar ca s cur cartofi. Te mul umeai şi
cu o mas mai simpl decât asta când veneai s m vezi Ia
„Pajura Wintonului”, şi doar nu eşti într-o situa ie mai
grozav acum. M nânc asta, omule, şi nu te mai plânge!
Se uit la ea cu ochii mari, mişc din buze, gata s -i
trânteasc un r spuns furios, dar reuşi s se st pâneasc ,
se servi de pe farfuria cu cârna i, îşi lu o bucat de pâine şi
se apuc s m nânce. Nancy r mase un moment lâng el,
cu mâinile în şolduri, atingându-l uşor cu corpul ei, plin de
conştiin a puterii pe care o avea asupra lui; apoi, când
bunica Brodie intr în camer , ea disp ru în oficiu.
B trâna se apropie de mas cu o expresie aiurit în
obrazul galben şi stafidit, şi, aşezându-se pe scaun,
murmur ca pentru sine: „T , iar şi fleacurile astea!” La
aceste cuvinte abia perceptibile, Brodie îşi întoarse capul şi
rânjindu-se la ea, ca alt dat , mârâi:
— Dar ce cusur au cârna ii ştia? Dac nu- i convine o
mâncare simpl , cinstit , n-ai decât s te mu i la azil, iar
dac - i convine, ine- i gura asta spurcat .
Fa de aceste vorbe, dar mai ales de privirea care le

474
înso ea, ea se retrase în g oacea ei şi începu s se serveasc
cu mâinile tremur toare, dar f r mult zel, din mâncarea de
care se plânsese cu atâta impruden . Mintea ei îmb trânit
şi confuz nu mai era în stare s în eleag pe deplin
dedesubtul schimb rilor ce se petreceau în jurul ei, re inând
numai faptul c nu mai era la largul ei, c i se serveau mese
frugale şi f r niciun gust; şi în timp ce f lcile ei slabe
mestecau încet şi cu dezgust, îşi manifesta nemul umirea
îndreptând scurte priviri iritate înspre fiin a ce st tea
ascuns în înc perea de al turi.
Dup câteva minute, în cursul c rora amândoi mâncaser
în t cere, Brodie se opri deodat din mestecatul lui plictisit
şi îşi ridic pu in capul, tr gând cu urechea la un uşor
zgomot de paşi ce venea de la intrare; îşi a inti privirea
asupra uşii dinspre vestibul pândind ner bd tor sosirea lui
Nessie. Ea intr imediat şi Brodie, reapucându-se mecanic
s m nânce, îi urm ri din ochi toate mişc rile. Tr gându-şi
de pe b rbie panglicu a de elastic, îşi scoase p l ria simpl
de pai şi o arunc pe canapea, îşi dezbr c jacheta de şeviot
albastru punând-o lâng p l rie, îşi scutur p rul b lai şi se
aşez pe scaunul ei de lâng Brodie. Se l s moale pe spate
şi examin masa cu un vag aer de âfn copil reasc , f r a
spune nimic, dar sim ind pe ascuns c vederea unturii r cite
din fa a ei îi t iase şi pu ina poft de mâncare pe care o
avusese şi c , deşi ar fi mâncat poate, chiar cu pl cere,
pu in friptur tocat , g tit în buşit, sau chiar un cotlet de
miel, îns şi ideea hranei îi f cea sil acum. Avea
cincisprezece ani şi intrase în acea perioad a vie ii în care
corpul ei, care înmugurea şi se dezvolta, cerea o îngrijire
deosebit , un regim mai bine ales; şi deşi nu-şi d dea seama
de nimic din toate acestea, ea sim ea instinctiv, în timp ce
capul îi vâjâia pu in – început al unei indispozi ii
semnificative – c era o mare nedreptate s i se ofere o
asemenea mâncare.
V zând c r mâne nemişcat , Brodie, care de la sosirea ei
o observase neîncetat, îi spuse cu o expresie neschimbat ,
dar cu o voce c reia se silea s -i dea un ton uşor şi

475
persuasiv:
— Hai, Nessie, draga mea, ia- i masa! Nu aştepta s se
r ceasc . O fetişcan ca tine ar trebui s aib o foame de lup
şi s se arunce asupra mânc rii ca şi cum ar vrea s înghit
tot.
La vorbele lui, ea se trezi din reverie şi le d du îndat
ascultare, murmurând ca explica ie, aproape scuzându-se:
— M doare capul, tat , aici, în dreptul frun ii, parc-ar fi
strâns cu o curea. Şi ar t cu un gest apatic locul.
— Haide, haide Nessie, zise el cu glas sc zut, aşa ca s nu
fie auzit în oficiu. Prea vorbeşti mult de aceast durere de
cap. Dac ai s tot strigi „lupul, lupul”, nu o s te credem
nici atunci când o s te muşte cu adev rat. Cât timp nu sim i
cureaua lovindu-te pe palm 29, n-ar trebui s te ocupi de cea
din jurul capului.
— Dar îmi strânge uneori aşa de tare fruntea, ca un cerc
de fier! murmur ea cu glas dulce.
— Ei-ei-ei, ceea ce import e creierul din spatele ei, nu
fruntea, feti a mea. Ar trebui s fii recunosc toare c eşti
atât de bine dotat în privin a asta. Apoi, când Nessie începu
s m nânce cu indiferen , el o aprob cu entuziasm: Aşa te
vreau! Nu po i lucra f r s te hr neşti. Îndoap -te cu tot ce
ai aici. Munca asta grea ar trebui s dea o poft de mâncare
formidabil unei fete tinere ca tine; şi foamea e cel mai bun
buc tar. Deodat arunc o privire pizmaş spre mama lui,
ad ugând cu asprime: îmi pare bine c nu eşti atât de dificil
şi de preten ioas ca unele persoane.
Nessie, mul umit c -i f cea pl cere şi sensibil la elogiile
lui, îşi îndoi eforturile t r g nate de a înghi i, uitându-se
îns din când în când la el cu un aer tem tor, în timp ce
Brodie urma, pierzându-se în amintiri:
— Când eram de vârsta ta, Nessie, aş fi fost în stare s
m nânc un bou întreg, atunci când m întorceam în goan
de pe câmp. Eram un fl c u zdrav n şi c lit, da, şi mâncam

29 În Anglia şi Sco ia se practica la acea epoc – şi se practic pe alocuri

şi azi – b taia în şcoli pentru greşeli grave.

476
cu poft orice mi se d dea, dar nu-mi era niciodat de-ajuns.
Nu! Nu! Nu o duceam pe atunci aşa cum o duci tu, Nessie!
N-am avut norocul t u! Spune-mi, şopti el pe un ton
confiden ial, cum i-a mers azi?
— Destul de bine – r spunse ea maşinal.
— Tot mai eşti prima în clas ? st rui el.
— O, tat , protest ea, am obosit explicându- i c nu se
mai procedeaz aşa acum! i-am spus de nu ştiu câte ori, de
trei luni încoace, c totul se judec dup examenele
trimestriale. Şi cu o uşoar nuan de vanitate în glas,
ad ug : î i dai seama, desigur, c am trecut de stadiul la!
— Fireşte, fireşte! se gr bi el s r spund . Uitasem c o
fat atât de mare şi de savant ca tine nu trebuie plictisit cu
asemenea întreb ri copil reşti. Bineîn eles c grija noastr ,
a ta şi a mea, trebuie s fie acum examenele. Se întrerupse o
clip , întrebând apoi iscoditor: Şi cât mai avem pân la cel
mare?
— Vreo şase luni, mi se pare, r spunse f r entuziasm,
continuând s m nânce, palid în obraz.
— Perfect, replic el, n-avem prea mult de aşteptat, şi
totuşi destul vreme ca s te po i preg ti. Cel pu in nu po i
spune c n-ai fost prevenit . Şi şoptind încet, încet încât
abia de se putea auzi, ad ug : Da, am s te fac s te ii bine
de treaba asta, tu şi cu mine vom câştiga premiul Latta.
În momentul acesta, bunica Brodie, care r m sese pe
locul ei, în aşteptarea unui al doilea fel şi care, neatent la
conversa ie, fusese cât pe-aci s întrebe: „Dar altceva nu
vine?” sau „Asta-i tot ce avem?” – îns nu avusese totuşi
curajul s-o fac – renun , în sfârşit, la orice speran ;
în buşind un suspin resemnat, ea îşi împinse scaunul
înapoi, se ridic eap n şi, târşâind picioarele, ieşi
decep ionat din buc t rie. Pe când trecea pe uş , îşi aminti
cu mâhnire c nu-i r mânea nicio consolare, c în refugiul
din camera ei nu o aşteptau decât dou cutii de tabl goale,
care proclamau f r glas îndelungata lips a biscui ilor şi
p tr elelor de turt dulce, atât de apreciate de ea.
Adâncit în contemplarea fiicei lui, Brodie nici nu observ

477
plecarea mamei sale şi spuse pe un ton aproape linguşitor:
— N-ai nicio veste nou s -mi dai, Nessie? Nu se poate s
nu i se fi spus ceva. Nu i-a declarat nimeni c eşti o
fetişcan deşteapt ? Pariez c ai luat note excep ional de
bune pentru lec iile f cute acas ! P rea s o implore s -l
informeze despre vreo laud , despre vreo apreciere
m gulitoare de care avusese parte fiica lui James Brodie. Şi
când ea f cu semn din cap c nu, privirea lui se întunec la
un gând ce-i fulger prin minte, şi izbucni cu vehemen :
Sper c vreuna din c elele acelea tinere nu s-a legat iar şi
de tat -t u! Cum? Îmi închipui c trag cu urechea la
bârfelile pe care puşlamalele lor de p rin i sunt în stare s le
r spândeasc pe socoteala mea; dar dac vin la tine vorbe de
astea, s -mi dai de veste. Şi s nu le crezi! ine capul sus,
sus de tot! Adu- i aminte cine eşti – o Brodie – şi cere s i se
dea ceea ce i se cuvine. Arat -le ce înseamn asta, da. Ai s
le-o ar i, de altfel, fata mea, când ai s înha i premiul Latta
de sub botul lor r pciugos. Se opri câteva clipe, spunându-i
apoi cu o zvâcnire în obraz: Sec tura de b iat a lui Grierson
i-a mai f cut vreuna din remarcele lui viclene?
Ea se trase înapoi, speriat , şi exclam :
— Nu, nu, tat ! Nimeni nu mi-a spus nimic! Toat lumea
se poart cu mine cum nu se poate mai bine. Doamna
Paxton mi-a dat o bucat de ciocolat când m-a întâlnit pe
strad .
— Adev rat? Şov i, rumegând aceast veste; ea p ru s -i
displac , c ci strig cu un rânjet: Ei bine, data viitoare s -i
spui s -şi p streze pentru ea frumoasele ei cadouri. Avem
tot ce ne trebuie. Dac i-e dor de dulciuri, pofticioaso, nu
puteai s m rogi pe mine? Nu- i dai seama c toate gurile
rele din oraş se folosesc de orice prilej ca s ne ponegreasc ?
„Nu are nici bani ca s -i ia fetei lui câteva dulciuri!” Iat ce
vor s spun mâine, iar când povestea o s ajung pân la
R scruce, vor n scoci chiar c te las s mori de foame.
Iritarea lui creştea din ce în ce şi, înfierbântându-se la
culme, strig : Eh, trebuia s ai mai mult minte! To i sunt
împotriva noastr . Asta-i moda azi. Dar pu in îmi pas .

478
Las -i s m împroaşte cu noroi cât or vrea. Las -i s -şi
ridice cu to ii mâna contra mea, tot am s înving, în ciuda
lor!
Ajuns la cap t, îşi ridic furios privirea şi v zu deodat c
Nancy intrase în odaie şi-l observa pe sub sprâncenele
ridicate, cu un aer critic şi pu in ironic. Imediat el se
dezumfl şi, parc prins asupra unei fapte de neiertat, îşi
l s capul în jos, în vreme ce ea spunea:
— Ce înseamn zarva asta? Credeam c cineva a fost
apucat de un acces de nebunie, auzindu-te urlând aşa. Şi
cum Brodie nu r spundea, i se adres lui Nessie: Din ce s-a
înfuriat în halul sta? Sper c nu avea nimic cu tine, puicu a
mea.
De la intrarea lui Nancy în buc t rie, o vag stinghereal
pusese st pânire pe Nessie, şi acum obrazul ei, care la
început p lise, se înroşi violent. R spunse încurcat , cu glas
sc zut:
— O, nu! N-a fost nimic… nimic de felul sta,
— Îmi pare bine c mi-o spui, zise Nancy. Toate r cnetele
astea erau în stare s te asurzeasc . Îmi iuie şi acum
urechile.
Îşi arunc ochii împrejur cu un aer de dezaprobare şi era
gata s se retrag , când Brodie, uitându-se pieziş la Nessie şi
silindu-se s adopte un ton indiferent, îi spuse acesteia:
— Dac ai ispr vit cu masa, Nessie, repede-te afar şi
aşteapt -m la poart . Termin şi eu într-un minut şi vom
face drumul împreun .
Dup ce fiica lui se scul de la mas , îşi lu lucrurile de pe
canapea şi ieşi jenat din odaie, f r a scoate un cuvânt, el
îşi întoarse capul, pe care tot îl mai inea plecat, îşi ridic pe
sub sprâncene ochii spre Nancy şi, privind-o intens şi
absorbit, îi spuse:
— Stai jos un minut, femeie. Nu te-am v zut în tot timpul
mesei. Nu trebuie s te superi de mica mea ieşire. Ar trebui
s -mi cunoşti acum felul de a fi. M-am pierdut doar o clip
cu firea.
Pe când Nancy se aşeza cu nep sare pe scaunul l sat liber

479
de Nessie, Brodie o sorbea din ochi cu o mul umire care
dezv luia, mai gr itor decât cuvintele, cât de mult ajunsese
s fie st pânit de ea. R mas atâta vreme f r o femeie tân r
şi plin de via în casa lui, stânjenit în chip atât de penibil
de faptul c avusese lâng sine o so ie îmb trânit şi care nu
mai era bun de nimic pentru el, f ptura aceasta s n toas ,
tân r , cu carna ia alb , îi intrase în sânge ca o febr care
creşte şi, satisf cându-i instinctele violente şi îndelung
în buşite, f cuse din el aproape sclavul ei.
— Nu ne-ai dat budinc la mas , Nancy, urm el,
apucând-o stângaci de mân cu laba lui enorm . N-ai vrea
s -mi dai ceva în schimb… doar o s rutare? N-o s te doar ,
iar pentru mine e un lucru mai dulce decât orice mi-ai g ti.
— Ah, Brodie! Nu aud de la tine decât asta, r spunse,
aruncându-şi capul pe spate. Nu po i s te gândeşti o dat şi
la altceva, ca s mai variezi? Ui i c eşti o namil de om, iar
eu o fat pl pând , care trebuie menajat . În ciuda
în elesului mustr tor al acestor cuvinte, ea le d du o
inflexiune a â toare, care-l f cu s -i strâng mai tare
degetele în mâna lui.
— Îmi pare r u c te-am bruscat, micu a mea. N-am
f cut-o cu inten ie. Vino s te aşezi mai aproape de mine.
Hai vino!
— Cum, ip , în plin zi! Trebuie s fii nebun, Brodie! Şi
înc dup o astfel de noapte, colosule! Ai s faci o umbr din
mine! Nu, nu! Pe mine n-ai s m dai gata ca pe cealalt !
Era departe de a ar ta ca o umbr , cu obrajii ei durdulii şi
formele pline, care deveniser mai coapte şi mai rotunde de
pe urma celor şase luni de via uşoar şi nep s toare.
Privindu-l acum pe Brodie, pe deplin conştient c -l avea cu
totul în mân , îşi d du seama c domina ia lui asupra ei
sl bea, c for a stranie care o atr sese în el era şubrezit de
b utur şi de îmbr iş rile ei, c el nu mai dispunea de bani
destui spre a-i satisface capriciile, c ar ta b trân şi ursuz şi
nu era potrivit pentru ea. Cu un tainic dispre , ea relu firul,
spunându-i încet şi calculat:
— Aş putea totuşi s te s rut. În elege-m bine: aş putea.

480
Dar ce mi-ai da în schimb?
— Nu i-am dat destul, femeie? r spunse posac. Ai aceeaşi
locuin şi mâncare ca şi mine şi am vândut o mul ime de
lucruri din cas ca s - i satisfac toanele. Nu-mi cere
imposibilul, Nancy!
— Haide, haide, dac te-ar auzi cineva, ar putea crede c
mi-ai dat o avere! strig ea capricios. Ca şi cum n-aş fi
meritat! Nu- i cer s mai vinzi vreun ac de cravat , vreun
lan de ceas sau vreun tablou. Vreau numai s -mi dai câ iva
şilingi ca s pot merge mâine s-o vizitez pe m tuşa mea
Artnie la Overton. D -mi cinci şilingi şi- i dau o guri .
Brodie f cu o mutr sup rat .
— Iar şi ieşi mâine? Pleci şi m laşi singur! Când te
întorci?
— Dac-ar fi dup tine, omule, m-ai lega de piciorul mesei.
Dar nu sunt sclava ta, dragul meu, î i sunt doar menajer .
I-o tr sese, îşi spunea ea, era o aluzie direct la faptul c
el nu-i propusese niciodat s-o ia de nevast .
— N-am s lipsesc toat noaptea. M întorc pe la ora zece.
D -mi banii aceia şi, dac te por i cumsecade, am s fiu mai
dr gu cu tine decât meri i.
Sub puterea privirii ei, Brodie îşi puse mâna în buzunar,
în care nu sim i ca odinioar un pumn de sovereigni de aur,
ci doar câteva monede pr p dite, printre care c ut suma
cerut de ea.
— ine atunci, zise el în sfârşit, întinzându-i banii. Nu-mi
vine la îndemân , dar ştii bine c nu pot s - i refuz nimic.
Ea s ri în sus, inând triumf tor banii în mân şi era gata
s-o ştearg cu ei, când, sculându-se la rândul lui, o prinse
de bra şi strig :
— Cum r mâne cu tocmeala noastr ? Ai uitat de ea? Nu
ii deloc la mine?
Ea îşi st pâni imediat explozia de bucurie, ridic obrazul
spre el, deschise ochii mari şi, uitându-se la dânsul cu o
naivitate pref cut , murmur :
— Fireşte c in la tine! Crezi c altminteri aş sta aici?
N-ar trebui s - i bagi în cap asemenea idei curioase. Numai

481
nebunii vorbesc aşa! Ai s pretinzi în curând c vreau s te
p r sesc.
— Nu, n-am s te las s faci asta! r spunse, strângând-o
cu putere în bra e. În timp ce inea trupul ei fragil, care nu
opunea rezisten lipit de trunchiul lui enorm, sim ea c
acesta este balsamul pentru orgoliul lui r nit, uitarea
umilin elor sale, ea îns , cu obrazul pe pieptul lui, se uita în
alt parte, gândind cât de ridicole îi ap reau acum
credulitatea şi îngâmfarea lui, ce dor îi era de un b rbat mai
tân r, mai pu in greoi, mai pu in nes ios, un b rbat care
s-o ia de nevast . Ce-i fi având în tine, fat , c simt aproape
cum îmi plesneşte inima când te in aşa lâng mine? spuse
el cu glas sugrumat, f r a-şi sl bi strânsoarea. Am impresia
c nu mai exist nimic în jurul meu afar de tine. Aş vrea ca
clipele astea s dureze o veşnicie.
Un zâmbet vag juc pe obrazul pitit al lui Nancy, şi-i
r spunse:
— Şi de ce n-ar dura? Ai început, poate, s te saturi de
mine?
— Fereasc Dumnezeu! Îmi placi mai mult ca oricând.
Apoi, dup o scurt pauz , el exclam deodat : Mi se pare c
nu i-a fost poft doar de bani, Nancy? Nu?
Ea îşi ridic fa a spre el cu un aer indignat, profitând de
ocazie ca s se elibereze din bra ele lui.
— Cum po i spune aşa ceva? Ce idee! i-i arunc îndat în
obraz dac nu încetezi!
— Nu, nu! protest el repede. N-am vrut s spun nimic.
Meritai acest mic cadou şi am s - i aduc sâmb t ceva
dr gu . Era ziua când îşi primea salariul s pt mânal.
Aducându-şi brusc aminte de situa ia lui de subaltern, de
schimbarea intervenit în via a lui, se întunec din nou la
fa , p ru s devin mai b trân şi spuse cu ochii pleca i: Eh,
cred c -i momentul s-o şterg. Nessie m aşteapt . Deodat ,
o idee îi trecu prin gând: Dar unde-i Matt? întreb .
— N-aş putea s - i spun, r spunse Nancy, în buşind un
c scat, ca şi cum aceast întrebare ar fi l sat-o într-adev r
indiferent . A ieşit imediat dup ce şi-a luat micul dejun şi

482
cred c nu se întoarce pân la cin .
Brodie se uit la ea un moment, spunând apoi încet:
— Ei bine, plec şi eu.
— Bine faci! strig ea cu veselie. Du-te şi bag de seam
s vii direct acas de la birou. Dac-oi vedea desear c iar ai
b ut, fie chiar numai un pahar, s ştii c - i arunc ceainicul
în cap.
De sub sprâncenele sale stufoase, Brodie îi arunc o
privire ruşinat , care distona cu fa a lui br zdat şi sumbr ;
f cându-i un semn liniştitor din cap şi strângând-o în bra e
pentru ultima oar , ieşi pe uş .
În curtea din fa , n p dit acum de buruieni şi lipsit de
ridicolul ornament pe care-l reprezenta tunul de bronz –
vândut cu trei luni în urm pe valoarea lui de metal vechi –,
o g si pe Nessie, care-l aştepta r bd toare, rezemându-şi
trupul, neformat şi obosit, de stâlpul grilajului de fier.
V zându-l ieşind din cas , ea se îndrept , şi amândoi
pornir , f r a schimba vreun cuvânt, pe drumul lor comun
pân la punctul de pe Railway Road, unde c ile lor se
desp r eau, el având s purcead spre locul lui de munc de
la şantier, iar ea s apuce în direc ia şcolii. Devenise un
obicei constant pentru ei s parcurg zilnic aceast distan ,
iar Brodie folosea regulat acest prilej ca s-o încurajeze sau
s-o dojeneasc pe fiic -sa, împingând-o s râvneasc
str lucitul succes în care îşi punea atâta n dejde. De ast
dat îns , el nu spunea nimic; cu haina atârnând pe el ca un
sac, cu p l ria lui p trat , decolorat şi neperiat , trântit
pe ceaf – penibil caricatur a arogan ei lui de alt dat –,
umbla t cut, mai la o parte, sprijinindu-se pe masivul lui
baston de lemn de frasin, cu un aer absorbit, care o
împiedica pe Nessie s -i vorbeasc . De la o vreme, când se
afla printre oameni, el se închidea totdeauna în sine,
inându-şi capul ridicat, privind drept înaintea lui, f r a
vedea pe nimeni; îşi crea astfel iluzia c trece pe întinse
str zi pustii, unde nu-l pândeau priviri curioase şi
batjocoritoare, c str bate vaste singur t i, populate numai
şi numai de prezen a lui.

483
 Când ajunser la punctul de desp r ire, el se opri – siluet
bizar şi izbitoare – şi-i spuse fetei lui:
— Du-te, Nessie, şi lucreaz din r sputeri. Nu te l sa.
Aminteşte- i ce i-am spus totdeauna. Lucrul demn de a fi
f cut merit s fie f cut bine. Trebuie s câştigi premiul
Latta, asta e tot. Stai! Îşi b g mâna în buzunar. Uite un
peni pentru ciocolat . Şi ad ug , aproape zâmbind: Mi-l po i
restitui dup ce câştigi bursa.
Nessie lu banul – timid , dar recunosc toare – şi îşi urm
drumul spre şcoal , unde o aşteptau trei ore de lucru într-o
clas f r aer. Dac nu i se d duse nimic de mâncare
diminea a şi doar o mas s r c cioas la dejun, avea cel
pu in s reziste şi s se înt reasc pentru înv tura ei cu
hrana îmbelşugat pe care o reprezenta un baton lipicios de
ciocolat cu crem de zmeur .
Dup ce Nessie plec , umbra de însufle ire ce animase
obrazul lui Brodie disp ru cu totul şi, adunându-şi puterile,
el porni mai departe spre odiosul lui serviciu. Când se
apropie de şantier, şov i o clip , disp rând apoi pe uşa
„Barului montorilor”. Localul era plin de lucr tori în salopete
şi în pantaloni de catifea v rgat , dar lui Brodie i se p rea c
e singur. D du pe gât un whisky pur, ieşi apoi repede din
localul acela şi, strângând din buze spre a nu l sa s scape
vaporii de alcool, intr posomorât pe poarta firmei Latta &
Co.

În seara urm toare, când Nancy plecase ca s-o viziteze pe

m tuşa ei de la Overton, iar Matt – ca totdeauna la ora aceea
– lipsea de acas , o sublim şi binef c toare atmosfer de
intimitate domestic domnea în buc t ria casei Brodie. Aşa i
se p rea cel pu in st pânului casei, pe când şedea, picior
peste picior, r sturnat în fotoliul lui, cu pipa în gur şi

484
 inând în mân un pahar plin cu whisky toddy30 fierbinte,
b utura lui favorit . O contempla pe Nessie, care şedea la
mas , aplecat asupra lec iilor, cu fruntea încre it de
aten ie şi încordare. O scrut apoi pe mam -sa, care,
profitând de vremelnica absen a nesuferitei intruse, nu se
retr sese în camera ei, ci st tea ghemuit în col ul ei
obişnuit, lâng focul ce pâlpâia în c min. O uşoar
rumeneal colora obrazul lui Brodie, buzele lui, care tr geau
din pip , erau umede şi pline, ochii lui, fixa i acum meditativ
asupra con inutului paharului ce aburea, aveau o expresie
de cald mul umire; printr-o stranie metamorfoz , grijile lui
erau date uit rii, mintea fiindu-i st pânit de fermec torul
gând c avea rara fericire de a putea petrece o sear liniştit
şi senin în casa lui. E adev rat c nu mai ieşea niciodat
seara în oraş, în orice caz nu în afara orelor de serviciu; evita
str zile şi clubul, fiind de asemenea surghiunit din salonul
dosnic al virtuoasei Phemie; ar fi fost logic ca faptul de a
putea sta tihnit la gura sobei s nu însemne pentru el un
eveniment atât de extraordinar şi de un farmec atât de
neobişnuit. În seara aceasta îns , ştiind c nu avea s fie
tras la r spundere de menajera lui pentru faptul c sosea cu
întârziere la ceai, mai f cuse câteva popasuri în drumul s u
spre cas , iar acum, când câteva pahare suplimentare şi
gândul c altele aveau s urmeze îl îndulciser şi mai mult,
şi când regretul de a fi desp r it de Nancy era domolit de
încântarea pe care i-o pricinuiau aceste rare clipe de
libertate şi de ideea c mai târziu, în cursul serii, ei doi aveau
s fíe iar şi împreun , fericirea sa artificial îl cuprinsese
mai devreme şi mai deplin decât în celelalte seri.
V zut din fotoliul lui şi prin chihlimbarul limpede al
b uturii din pahar, serviciul lui de la birou devenea o
sinecur , iar activitatea lui de subaltern o simpl recrea ie
amuzant ; nu era decât o fantezie a lui s munceasc în felul
acesta, şi nimic nu-l împiedica de a-i pune cap t dup voia
lui; era fericit c terminase cu magazinul, un comer vulgar

30 Whisky îndulcit cu zah r şi amestecat cu ap cald .

485
care, evident, nu fusese niciodat potrivit cu caracterul şi
educa ia lui; avea totuşi s renun e în curând la capriciul lui
actual, ca s se consacre unei activit i mai importante, mai
remuneratoare care avea s uimeasc tot oraşul, s -l
satisfac pe el şi s-o încânte pe Nancy a lui – ce femeie! Când
chipul ei i se ivi în fa a ochilor, b u în s n tatea ei, sperând
cu ardoare c ea petrecea momente pl cute la m tuşa ei din
Overton. Neguri trandafirii pluteau prin înc perea murdar
şi neîngrijit , împrumutând o nuan tandr perdelelor
p tate, voalând dreptunghiul mai întunecat din perete,
m rturia dispari iei gravurii lui Bell, colorând mai viu obrajii
palizi ai lui Nessie, ba chiar îndulcind expresia fe ei veştede
şi invidioase a b trânei. Sorbind cu l comie o înghi itur
mare, el urm ri pe deasupra marginii paharului privirea
pofticioas a mamei lui şi, dup ce-şi recâştig r suflarea, îi
strig , luând-o în zeflemea:
— Ai vrea s fii în locul meu, usc tur b trân , hai? V d
în privirea ta pofticioas c ai prefera ca b utura asta s
mearg pe gâtlejul t u mai degrab decât pe-al meu. Ei bine,
afl de la mine, dac nu ştiai dinainte, c e un amestec
minunat de whisky, zah r dup plac şi ap exact cât trebuie,
c ci n-are prea mult în el.
Râse zgomotos de propria lui glum , f când-o pe Nessie
s -şi ridice capul cu un aer speriat. Întâlnindu-i privirea, ea
îşi l s ochii în jos, în timp ce el porni s strige:
— Vezi- i de lucru, puturoas mic ce eşti! De ce- i pierzi
vremea aşa? De-aia cheltuiesc atâ ia bani cu înv tura ta,
ca s te zgâieşti la oameni, în loc s stai cu nasul în carte?
Întorcându-se apoi din nou c tre mam -sa, cl tin solemn
din cap, continuând cu volubilitate: Trebuie s-o in din
scurt! E singurul mijloc de a scoate din ea urma de lenevie pe
care o are de la maic -sa. Dar las’ pe mine! Am s fac din ea
o savant . Are stof pentru asta. Trase înc o înghi itur şi
pufai zgomotos din pip .
B trâna îi întoarse o privire acr , uitându-se când la fa a
lui îmbujorat , când la paharul de whisky din mâna lui.
— Unde e aia… unde s-a dus azi? zise ea.

486
 O privi o clip chiorâş, izbucnind într-un hohot de râs:
— Vrei s vorbeşti de Nancy, vr jitoare b trân ! i-a f cut
şi ie vreun farmec, c nu îndr zneşti nici m car s -i zici pe
nume? Şi dup o pauz , în care îşi lu un aer de fals
gravitate, ad ug : Ei bine, nu-mi vine s - i spun, dar dac
vrei neap rat s ştii, s-a dus la adunarea Societ ii de
temperan .
Bunica îi urm ri cu o privire duşm noas explozia de
veselie şi, în timp ce el se t v lea de râs, îi r spunse cu
întreaga causticitate pe care şi-o putea permite:
— Nu în eleg ce g seşti de râs la asta. Dac s-ar fi dus la
aceste adun ri când era mai tân r , poate c … Se opri,
sim indu-i privirea îndreptat spre ea şi gândindu-se c
mersese poate prea departe.
— D -i înainte, spuse el cu r utate, ispr veşte- i fraza!
Spune- i p rerea despre noi to i, pân nu te r zgândeşti.
Sunt oameni care nu pot s - i fie pe plac niciodat . Ai fost
nemul umit de Mama, iar acum începi s te legi de Nancy a
mea. Î i închipui, pesemne, c eşti în stare s duci tu casa…
c ai putea în felul sta s tragi din când în când câte o
duşc . Când mi-ai g tit ultima dat dejunul, era s m
otr veşti.
O privea amuzat de pe locul lui mai în l at, c utând un
mijloc potrivit ca s -i mai taie nasul. Deodat , îi veni o idee
îndr cit de comic , a c rei bufonerie sângeroas îl f cu s se
loveasc , încântat, cu palma peste coaps . Îl pizmuia pentru
b uturica lui – da, asta f cea – tr gând cu ochiul la ea, ca o
pisic la o strachin cu smântân . Ei bine, avea s-o aib , ea,
care-i ponegrise cu atâta uşurin pe al ii. Pe cuvântul lui, îi
va da de b ut! Avea s-o îmbete, da, s-o îmbete turt . Se gândi
c avea în cas o provizie suficient de whisky şi c , în orice
caz, va fi nevoie de foarte pu in ca s i se suie la cap b trânei.
Şi gustând cu anticipa ie tot caraghioslâcul acestei farse,
râse pe înfundate şi se lovi din nou peste coaps . Bravo! Ce
şmecher era!
Pe urm , oprindu-se deodat din râs, îşi lu o min
serioas şi, privind-o şiret printre gene cu ochii lui mici, îi

487
spuse cu viclenie:
— Vai! Am fost nedrept cu tine vorbindu- i în felul sta!
V d c te-am descurajat cu totul. Ai un aer am rât. Haide!
Vrei o pic tur de alcool, ca s - i vii în fire? Şi cum îşi ridic
imediat ochii, uitându-se neîncrez tor la el, îi f cu un semn
afirmativ din cap şi ad ug : Da, po i s m crezi. Î i vorbesc
foarte serios. De ce s beau eu, iar tu s nu cape i nimic?
Du-te repede s - i iei un pahar.
Privirea ei stins se lumin , dar cunoscându-i prea bine
ironiile, b trâna continu s stea la îndoial , neîndr znind
s se mişte, de team c o nou explozie a râsului s u
batjocoritor ar putea s -i dezmint iluziile. Umezindu-şi
buzele cu limba, ea exclam cu o voce tremur toare:
— Nu- i ba i joc de mine? Spune!
Brodie cl tin iar şi energic din cap, de ast dat în semn
de nega ie, şi ridicând sticla, aşezat la îndemân lâng
scaunul lui, o întinse îmbietor spre ea.
— Uit -te! „Roua mun ilor” a distileriei Teacher. Fugi şi
ia- i un pahar înalt!
Ea se ridic repede în picioare, de parc-ar fi pornit într-o
curs , şi se repezi în oficiu. Tremura, gândindu-se la norocul
ce d duse peste dânsa, care nu sorbise o pic tur din ziua
înmormânt rii, şi care chiar şi atunci nu avusese parte decât
de vin, iar nu de b utura aceasta veritabil , înt ritoare. Se
întoarse înainte chiar ca Brodie s -şi fi putut domoli noul
acces de exuberant veselie provocat de aviditatea cu care,
cl tinându-se ca o ra , ea alergase dup paharul ce-l inea
acum întins spre el. Dar când îi turn o cantitate bun , îi
spuse pe un ton calm şi binevoitor:
— La vârsta ta, omul are nevoie din când în când de o
înghi itur . Vezi c - i torn din belşug şi caut s nu pui prea
mult ap .
— O, nu, James, protest ea, nu-mi da atât! Ştii c nu-mi
place s beau mult… doar o pic tur , ca s m apere de frig.
La ultimele ei cuvinte, o brusc aducere aminte îi t ie
buna dispozi ie ca o izbitur de bici. Îi arunc , mârâind:
— Nu pronun a cuvintele astea în fa a mea! Îmi amintesc

488
de cineva pe care nu prea pot s -l suf r. De ce vorbeşti ca o
ipocrit pe tonul sta mieros? O privi nemişcat, în timp ce ea
d dea repede pe gât paharul de whisky, de team s nu i-l ia.
Apoi, cu un gând mai r zbun tor, strig : Haide! Mai bea
pu in. D -ncoace paharul!
— Nu, nu! obiect ea cu blânde e. Am b ut destul. M-a
înc lzit bine şi mi-a l sat un gust pl cut în gur . Î i
mul umesc, dar nu mai vreau.
— Nu admit s spui nu! strig el cu asprime. Dar cine eşti
tu, ca s refuzi o b utur bun ? Mi-ai cerut-o şi am s i-o
dau, chiar de-ar fi s i-o torn pe gâtul sta b trân! Întinde
paharul, o s bem împreun .
Cu un aer mirat, ea ced ; şi când Brodie îi turn o nou
por ie generoas , ea o b u încet, savurând-o, plesc ind din
buze, plimbându-şi licoarea pe limb şi spunând printre
înghi ituri:
— sta zic şi eu whisky în lege. Eşti foarte dr gu , James,
c -mi dai din el. N-am b ut niciodat atât. Z u, nu sunt
deprins . Sorbi în t cere paharul pân la fund şi izbucni
deodat : Î i las o arom minunat pe limb , nu-i aşa? M
face aproape s m simt întinerit . Chicoti încet: Tocmai m
gândeam… Chicoti mai tare.
Auzind bâiguielile ei, îl zâmbi sinistru:
— Şi la ce te gândeai, b trâno? Spune-ne, ca s ne
amuz m şi noi!
La cuvintele lui, bunica porni iar şi s râd înfundat şi,
ascunzându-şi fa a zbârcit dup mâinile ei noduroase, se
l s prad unei delicioase desf t ri l untrice,
descoperindu-şi, în cele din urm , cu sfial , un ochi senil, şi
murmurând întret iat:
— La s pun. M gândeam la s pun.
— Nu mai spune! Te gândeai la s pun, o imit el. E foarte
nimerit. Aveai chef s te speli? Dac e aşa, pot s te asigur c
e şi timpul s-o faci.
— Nu, nu, râse ea, nu e vorba de asta. Mi-am adus aminte
ce f ceau pe vremea mea femeile când aveau poft de ni ic
b utur , f r ca b trânul lor s afle. Se duceau la b canul

489
din sat şi-i cereau s treac sticla la socoteal ca s pun…
auzi, s pun! F cea un haz nespus de aceast
nemaipomenit subtilitate şi îşi îngrop iar şi obrazul în
palme; dup o clip , îşi ridic îns ochii şi ad ug : Nu c aş
fi f cut şi eu vreodat aşa ceva. Nu! M-am purtat totdeauna
cum trebuie şi ineam casa curat f r s folosesc asemenea
mijloace.
— Bravo! Laud -te acum! o zeflemisi el. Arat -ne ce model
de virtute ai fost. Te ascult.
— De! îmi mergea bine pe atunci, continu ea,
scufundându-se în amintiri şi pierzând, în starea ei de
beatitudine, orice team de fiul ei. Dar aveam şi multe de
îndurat. Tat -t u sem na cu tine ca dou pic turi de ap .
Avea aceleaşi ifose şi se aprindea iute ca praful de puşc . De
câte ori, întorcându-se seara, nu se repezea la mine când
totul nu era pe placul lui?! Dar îi ineam piept când se
înfuria! Sunt mândr şi azi de lucrul sta. Se opri cu ochii
pierdu i! Îl v d, parc ar fi fost ieri. Era mândru… mândru ca
Lucifer.
— Şi nu avea motive s fie mândru? se r sti el, dându-şi
seama c b utura nu o mâna pe calea pe care o dorise el şi
c începea s nu-l mai amuze. Nu ştii oare ce sânge curgea
în vinele lui?
— Ba da! Cunosc de mult poveştile astea, chicoti ea
r ut cios, ad ugând cu o pornire pe cât de pizmaş , pe atât
de imprudent : îşi d dea aere de duce, cu poruncile lui
„d -mi asta”, „adu-mi aia”, cu hainele lui elegante şi
tr nc neala despre str moşii lui şi despre drepturile de care
s-ar bucura… numai s le fi avut. O, da! Cerceta mereu
rudenia lui din vechime cu Wintonii, dar m întrebam
deseori dac credea el însuşi în ea. Sunt tot felul de leg turi
de rudenie, rânji ea, şi sunt sigur c a lui era de mâna
stâng .
Brodie o privi înm rmurit, nevenindu-i s -şi cread
urechilor, apoi, reg sindu-şi glasul, url :
— Taci, taci, scroafa b trân ! Cine eşti tu, ca s vorbeşti
aşa despre neamul Brodie? Por i şi tu numele sta acum!

490
Cum î i permi i s -l târ şti în noroi în fa a mea?
Şi apuc gâtul sticlei, ca şi cum ar fi vrut s i-o arunce în
cap.
— Potoleşte-te, James, bolborosi ea, f r s se tulbure
câtuşi de pu in şi ridicând în semn de protest mâna ei
tremur toare. Fii chibzuit! Nu sunt dintre p s rile acelea
care-şi spurc propriul lor cuib, toate astea r mân în familie,
ca s zic aşa, dar nu se poate s nu ştii şi tu c lucrurile au
fost cercetate şi r scercetate şi c s-a descoperit c toat
t r şenia asta a pornit cu mult , mult vreme în urm ,
dintr-o nenorocire întâmplat sub cerul liber între James
Dreghom, fata gr dinarului-şef, şi tân rul Robert Brodie,
care mult mai târziu a moştenit titlul. Nu, nu, n-au fost
c s tori i niciodat !
— ine- i gura şi ispr veşte cu scornelile astea, zbier el,
sau de nu, î i smulg limba asta spurcat ! i-ar conveni s
şezi aşa şi s -mi batjocoreşti numele. Dar cine î i închipui c
eşti? Ai avut noroc c tata te-a luat de nevast . Eşti… eşti…
Bâlbâia turbat, gata s se în buşe; fa a i se crispa, în timp
ce privea tr s turile pr buşite şi aerul n ucit al b trânei. Ea
îns , complet ame it de b utur acum şi neobservând nici
mânia lui, nici privirea speriat a lui Nessie, urm :
— Noroc? îng im ea cu o grimas de om beat. Poate c
am avut, poate c nu, dar dac-ai cunoaşte toate am nuntele,
ai g si c acela care a avut noroc ai fost tu.
Şi izbucni într-un râs strident, când, deodat , din ii ei
falşi, niciodat prea bine fixa i, şi pe care exuberan a ei
b loas îi f cuse s se desprind de cerul gurii, îi ieşir afar
printre buze, ca aceia ai unui cal care necheaz şi, împinşi
printr-un ultim spasm de nest pânit veselie, îi s rir din
gur şi se sparser pe podea. Era, într-un fel, o fericit
diversiune, c ci altminteri Brodie ar fi lovit-o cu siguran ;
acum îns , îşi holbau ochii la buc ile danturii, împr ştiate
la picioarele lor ca nişte migdale pr jite. Le priveau amândoi,
ea cu obrajii sup i în chip grotesc şi cu o înf işare de
nerecunoscut, el cu amuzat uimire.
— Stau r sfirate înaintea ta ca m rg ritarele în fa a

491
porcilor, exclam el în cele din urm . N-ai decât ce meri i
pentru neruşinarea ta afurisit .
— Din ii mei! gemu ea, trezit din be ie de aceast
pierdere, dar articulând cu greutate. Îi aveam de patruzeci
de ani! Şi erau atât de solizi, cu arcul dintre ei! Ce m fac
acum? N-am s pot mânca. Abia dac pot s vorbesc!
— Cu atât mai bine! mârâi el. O s te împiedice s - i
debitezi minciunile.
— Nu e chip s fie repara i, se v ic ri ea. Trebuie s -mi iei
o dantur nou . Ochii ei plini de jale erau tot a inti i spre
podea. Nu pot doar s -mi sug mâncarea. Nu-i sim i gustul
aşa. Promite-mi c-ai s -mi faci o protez nou !
— Po i s-aştep i mult şi bine, ripost el. Ce nevoie e de o
dantur nou pentru o bab ca tine? Tot n-o s-o mai duci
mult. Trebuie s vezi în asta o pedeaps de la Dumnezeu.
La aceste cuvinte, b trâna începu s scânceasc ,
frângându-şi mâinile ei osoase şi morm ind f r şir:
— Ce m fac? N-am s m pot deprinde niciodat ! Ce-o s
se aleag de mine? Îi avem de atâta vreme! Numai b utura e
de vin . sta mi-e sfârşitul!
Brodie se uita încântat la f ptura aceasta ridicol şi
miorl it ; întorcându-şi apoi ochii, z ri deodat fa a
încordat a lui Nessie, care urm rea scena cu înfricoşat
aten ie.
— Iar î i pierzi vremea? mârâi el, c ci reflec iile de
adineauri ale mamei lui îi schimbaser dispozi ia. Nu po i
s - i vezi de treab ? Grozav ai s înaintezi cu lec iile tot
uitându-te z p cit în jurul t u! Ce e cu tine?
— M cam jeneaz zgomotul, tat , r spunse timid,
l sându-şi ochii în jos. M distrage de la lucru. Nu e uşor s
înve i când al ii vorbesc întruna.
— Aşa? se mir el. Ei bine, avem loc de-ajuns în cas
acum. Dac buc t ria nu e destul de bun pentru tine, am
s te mut în salon. N-ai s auzi niciun sunet acolo şi n-ai s
mai ai nicio scuz pentru trând veala ta. Se ridic , se
apropie de mas cl tinându-se uşor şi, înainte ca ea s
poat r spunde, strânse de-a valma c r ile, apuc toat

492
gr mada cu mâinile sale enorme, se întoarse şi porni b os,
strigând: Haide, marş în salon! Cea mai frumoas înc pere a
casei pentru Nessie a mea! Ai s lucrezi liniştit aici, şi înc
serios. Dac nu po i s - i faci lec iile în buc t rie, ai s te
duci în fiecare sear în salon.
Ea se scul ascult toare şi trecu în urma lui în înc perea
glacial , care mirosea a mucegai. Poticnindu-se în întuneric,
Brodie îi trânti c r ile pe mas şi reuşi în cele din urm s
aprind lampa de gaz. O lumin palid se r spândi din
globul de sticl mat peste masa rece, neacoperit , de
mahon, peste c minul deşert, nefolosit niciodat , peste toat
dezolarea acestei camere neglijate, pr fuite, înv luind
statura dominatoare a lui Brodie şi silueta zgribulit a
copilei.
— Poftim! strig el cu un gest grandios, fiind acum ceva
mai bine dispus. Ai totul la îndemân . Trage- i scaunul şi
apuc -te de lucru. Nu po i spune c nu te ajut, îşi puse dou
degete pe teancul de c r i şi le împr ştie pe toat suprafa a
mesei, încurcându-le şi mai mult şi r t cind toate semnele
lui Nessie. Vezi c avem loc destul? E de-ajuns s
porunceşti. Dar nu ştii s spui mul umesc?
— Mul umesc, tat , murmur supus .
O privi cu ochi satisf cu i, în timp ce ea se aşeza şi îşi
apleca umerii firavi, într-o atitudine de studiu; apoi ieşi din
camer , umblând în vârful degetelor cu exagerat şi greoaie
precau ie. Dar mai scoase capul de dup uş pentru a
spune: M întorc într-un minut, ca s v d cum înaintezi cu
lucrul.
Ajuns iar şi în buc t rie, îşi spuse c f cuse tot ce se
cuvine pentru Nessie, c era omul capabil s o fac s
progreseze şi, mul umit de sine, îşi turn drept r splat un
nou pahar de whisky. Abia atunci observ c mam -sa
şedea tot acolo, nemişcat , n ucit ca o v duv
nemângâiat , cu ochii în fundul capului, ca şi cum o for
nev zut i-ar fi supt tot trupul.
— Tot mai eşti aici? se r sti el. Eşti cu mult prea liniştit ,
dup ce-ai fost atât de rea de gur acum câteva minute. Cum

493
nu te auzeam, crezusem c te-ai dus s te culci, dup toate
eforturile astea. Hai, pleac acum! Şterge-o, mi-e lehamite
de tine! Şi cum ea se urni cam încet, îi strig : Iute, s nu te
mai v d!
În timp ce Brodie se afla în salon, ea culesese de pe jos
buc ile danturii ei şi, strângându-le acum în mân , disp ru
discret din buc t rie. Atitudinea ei gheboşat , ab tut
contrasta în chip jalnic cu zelul voios cu care alergase dup
paharul fatal.
R mas singur şi nestingherit în buc t rie, Brodie recurse
mai st ruitor la sticla de whisky, c utând s -şi ştearg din
memorie nepl cuta prezen a mamei lui şi s înece tristele
amintiri r scolite de reflec iile ei. Ştia bine c evoc rile ei
senile, dar tulbur toare, aveau la baz un fond de adev r;
acum îns , ca totdeauna de altfel, prefera s închid ochii
asupra exactit ii lor – procedeu îndeobşte lesnicios pentru
mintea lui obtuz şi greoaie, şi pe care liba iile sale
generoase i-l f cea acum mai accesibil ca oricând. Curând,
uit de întregul incident – cu excep ia neaşteptatei şi
ridicolei nimiciri a danturii ei – şi, l sându-se comod pe
spate în fotoliu şi umplându-şi mereu paharul, se ridic în
regiunile superioare ale be iei. Pe m sur ce spiritul lui se
în l a, el începea s regrete singur tatea lui şi, leg nându-şi
ner bd tor piciorul, cu ochii neîncetat îndrepta i spre
pendul , încerca s -şi imagineze întoarcerea lui Nancy. Dar
nu se f cuse decât nou şi ştia c dânsa nu avea s soseasc
înainte de ora zece; cum, în ciuda eforturilor sale de a le
gr bi mersul, acele ceasornicului înaintau cu o încetineal
regulat şi monoton , el se scul şi începu s umble prin
camer . O idee n struşnic miji în mintea lui; s fac o
plimbare în oraş, s intre buzna la club şi s -i z p ceasc pe
n t r ii de acolo cu câteva vorbe sinistre şi bine alese; dar
dup ce se distr câtva timp cu acest plan ademenitor, sfârşi
prin a-l p r si, convins c Nancy a lui nu l-ar fi aprobat.
Sc pase acum de ap s toarea şi sumbra lui deprimare şi,
continuând s se plimbe stângaci între pere ii buc t riei, cu
p rul r v şit, cu hainele mototolite şi l b r ate,

494
b l b nindu-şi bra ele ca nişte îmbl cie, sim ea nevoia s -şi
manifeste exaltarea printr-o ac iune bine definit şi
adecvat . Îşi uitase deocamdat trecutul, şi gândurile lui
îndreptate spre viitor nu îmbr işau decât cele câteva ore
imediat urm toare: se reg sise pe sine, dar din timp în timp,
când zgomotul paşilor s i îi r suna prea tare în urechi, se
oprea gândindu-se cu adânc îngrijorare la eleva de al turi;
se mustra atunci, cl tinând din cap, şi începea s umble din
nou, cu şi mai mult precau ie.
În cele din urm , buc t ria deveni prea îngust ca s -l
mai încap . Ieşi pe nesim ite şi începu s r t ceasc prin
cas . Urc sc rile, travers palierul, deschise uşa od ii
mamei sale şi arunc b trânei o vorb r ut cioas , chicoti
mul umit şi intr în camera de culcare a lui Matt, unde
examin cu dezgust o întreag garnitur de lo iuni de toalet
şi pomezi pentru p r şi, dup ce aprinse toate becurile de
gaz, astfel încât întreaga cas str lucea de lumin , se v zu,
în sfârşit, în camera lui. Împins de o for misterioas , se
apropie încet de comoda în care Nancy îşi inea rufele ei, şi
cu o privire în care şiretenia se îmbina cu sfiala se apuc s
scoat şi s examineze lenjeria fin brodat pe care ea şi-o
cump rase cu banii da i de el. Mânui aceste lenjuri moi şi
garnisite cu dantel , pip i batisturi suple şi linouri diafane,
inu în mâinile lui grele ciorapii lungi şi transparen i, şi un
zâmbet lasciv îi schimonosi gura, în timp ce vedea aceste
rufe parfumate pe trupul propriet resei lor. Ochii lui
injecta i fixau albul pur din fa a lui, v zând de fapt
alabastrul corpului lui Nancy, nesecat izvor de admira ie şi
încântare pentru el; avea impresia c es turile pe care le
mângâia îşi tr geau culoarea din contactul cu pielea ei
l ptoas . Stând acolo şi inându-şi în fa , cu bra ele întinse
şi pentru pl cerea lui exclusiv , aceste vaporoase articole de
g teal , el aducea cu un satir b trân care, dând peste v lul
uitat de nimf , l-a apucat şi, contemplându-l, îşi excit
capricios imagina ia lui secat .
În sfârşit, închise sertarele împingându-le cu genunchiul
şi, aruncând în mers priviri piezişe, se furiş din odaie,

495
închizând f r zgomot uşa în urma lui. Avea aerul de a fi
s vârşit cu succes şi f r a fi descoperit o ac iune secret ,
c ci expresia de ruşinat şiretenie îi pieri din obraz; îşi frec
mâinile încântat, îşi umfla obrajii şi coborî greoi scara. Ajuns
în vestibul, deschise uşa salonului şi strig cu glumea
gravitate:
— Pot s intru, doamn , m primi i? Apoi, f r a aştepta
r spunsul, pe care de altfel Nessie nici nu-l d du, intr în
salon, spunând pe acelaşi ton: Am dat o rait prin cas ca s
v d dac totul e în regul , aşa ca s nu fii deranjat
ast -sear de vreun sp rg tor. E lumin la toate ferestrele!
O ilumina ie minunat , ca s le ar t tuturor acestor tic loşi
c în casa Brodie domnesc veselia şi voia bun .
Nessie nu în elegea deloc ce voia el s spun şi îl privea cu
ochii ei albaştri, care acum p reau m ri i şi gata s ias din
fa a ei rece şi în epenit . Tremurând de frig, cu bra ele
strânse în jurul pieptului, cu picioarele încrucişate turceşte
spre a le înc lzi, nu mai sim ea decât amor eala membrelor
ei. Mintea ei impresionabil era înc sub efectul tulbur rii
pricinuite de scena la care asistase în buc t rie, şi de aceea
nu fusese deloc în stare s se concentreze asupra lec iilor.
— Cum a mers? relu el, uitându-se fix la Nessie. Ai
destul linişte dup gustul t u? Ce-ai f cut de când eşti
aici?
Tres ri cu un sentiment de vinov ie, ştiind bine c nu
f cuse nimic şi c era incapabil s ascund vreun lucru
tat lui ei.
— N-am avansat prea mult, tat , r spunse ea umil. E
teribil de frig aici.
— Cum? N-ai avansat? Şi eu care m-am ferit s fac cel mai
mic zgomot, numai şi numai ca s nu te deranjez! Unde i-e
capul?
— E frig în camera asta, repet ea. Cred c e înghe afar .
— Camera? f cu el ridicând din sprâncene cu o seriozitate
de om beat. Nu m-ai rugat, nu m-ai implorat s te aduc aici?
Nu i-am c rat c r ile cu mâinile mele, n-am aprins lumina
pentru tine, nu te-am instalat ca s po i lucra? Ai vrut s vii

496
aici, şi acum îmi faci reproşuri şi te plângi! Fa a lui înroşit
lu un aer exagerat de mâhnire şi dezaprobare. N-ai avansat,
auzi dumneata! Ai face mai bine s - i aduni puterile şi s te
pui serios pe lucru!
— De-ar fi fost pu in foc, zise ea timid, observând c acum
Brodie nu era în toane severe fa de ea. Tremur ca varga şi
mi s-a încre it pielea de frig.
Cuvintele ei îl p trunser , atingând o coard sim itoare în
creierul lui ame it de b utur , c ci tres ri şi, schimbându-şi
complet tonul, exclam cu un patos teatral:
— Nessie a mea tremur ! Stau aici, înc lzit ca o sob , şi
feti a mea scump înghea şi ar dori pu in foc! Şi de ce nu?
E drept, mai mult decât drept! Vei avea foc îndat , de-ar fi
s -l fac cu mâinile mele. Stai liniştit ! Aşteapt şi ai s vezi
ce-are s fac taic -t u pentru tine.
Ridicându-şi mustr tor degetul spre ea ca s-o pironeasc
de scaun, Brodie ieşi cu paşi grei din odaie şi, coborând în
pivni a de lâng sp l torie, dibui în întuneric printre
c rbuni, sfârşind prin a g si ceea ce c uta – o lopat lung
de fier. Pe urm , agitând-o ca un trofeu, se îndrept spre
focul din buc t rie şi, împingând barele din fa ale
gr tarului, vârî lopata sub c rbunii aprinşi, o înc rc bine
cu j ratic ce mai ardea cu flac r şi o duse triumf tor în
salon, l sând în urma lui o dâr lung de fum. Aruncând
c rbunii incandescen i în c minul rece, el strig cu o voce de
expert: „Aşteapt pu in! Numai o clip !” şi disp ru din nou,
întorcându-se imediat cu un bra de surcele într-o mân şi
cu lopata, plin de ast dat cu c rbuni, în cealalt .
Îngenunchind cu stâng cie, aşez surcelele peste j ratic şi,
întinzându-se pe burt , sufl în el, hârâind pân când, spre
mul umirea lui, focul se aprinse. Se ridic apoi cu un groh it
şi, aşezându-se în fa a c minului ca un taur nebunatic în
staulul lui, între inu asiduu fl c rile cu c rbuni, ob inând
pân la urm o piramid înalt de foc, care ardea pârâind.
Cu amândou mâinile şi un obraz murd rite de fum şi de
praf de c rbune, şi cu genunchii cam înnegri i de funingine,
el îşi contempl totuşi capodopera, cu un aer de suprem

497
satisfac ie, exclamând:
— Priveşte acum! Ce i-am spus? i-am f cut un foc…
bun de fript un bou pe el! Nu poate s - i fie frig lâng o
v paie ca asta. Şi acum, când ai ob inut ce doreai, apuc -te
de treab . Pu ini oameni şi-ar da atâta silin pentru fiica
lor, deci ai grij ca osteneala mea s nu fie în zadar. ine-te
de lec ii!
Dup aceste îndemnuri, el nu p ru dispus s se ridice, ci
r mase aşezat, privind cu încântare vâlv taia din c min şi
murmurând din când în când: „Ce foc minunat! Ce pl cut
dogoare!” În cele din urm îns , se scul opintindu-se şi,
împingând cu piciorul lopata într-o parte, mârâi: „Merg
s -mi aduc paharul aici, lâng tine” – şi ieşi din camer . În
timp ce ieşea, Nessie – care îşi d dea bine seama, dup felul
nefiresc în care se purta, c tat l ei se îmb tase iar şi –
arunc dup el o privire fugar , plin de team . Nu citise
toat seara niciun rând şi începea s se îngrijoreze de
atitudinea cu totul neobişnuit a tat lui ei. Deşi în ultima
vreme o tratase într-un chip mai deosebit – intercalând
momente de neaşteptat şi inexplicabil indulgen în
permanenta constrângere pe care o exercita asupra ei spre a
o sili s înve e nu-l v zuse niciodat purtându-se atât de
bizar ca în seara aceasta. La zgomotul paşilor s i, când el se
întoarse cu restul sticlei de whisky, ea în epeni pe scaun,
mişcându-şi buzele palide de parc-ar fi fost cufundat în
cititul lec iei, cu toate c de fapt nici nu putea vedea pagina
pe care o inea atât de aproape în fa a ochilor.
— Aşa mai zic şi eu, murmur el, v d c te concentrezi.
Mi-am f cut datoria fa de tine, fa- i-o acum pe-a ta fa de
mine. Trec şi serviciul sta la contul pe care vei avea s mi-l
achi i când ai s câştigi bursa Latta.
Se instal într-un fotoliu lâng c min şi se apuc din nou
s bea. I se p rea acum c seara fusese lung , lung cât un
an, şi c în cursul ei încercase o serie de emo ii pe cât de
variate, pe atât de adânci; fusese o perioad prelungit de
fapte şi aştept ri, care avea s fie încununat curând de
întoarcerea lui Nancy. Se sim ea mai vesel ca oricând.

498
Frânturi de melodii îi r sunau pl cut în gând, f cându-l s
dea din cap cu elan şi s bat cu piciorul şi cu mâna tactul
acestor armonii l untrice. Ochii lui mici p reau s -i ias din
orbite, în timp ce f ceau ocolul camerei, c utând o supap
pentru beatitudinea lui ajuns la culme. Deodat , se
aprinser , fixându-se asupra pianului. „Pe legea mea, îşi
spuse el, la ce-i bun, dac st nefolosit, frumuse ea asta de
instrument din lemn de nuc, care venea de la Murdock din
Glasgow, cump rat şi pl tit acum dou zeci de ani! Era un
scandal s -l vezi stând acolo degeaba, când ai cheltuit bani
pe lec iile de muzic ale fetei tale!”
— Nessie! strig el, f când-o s sar în sus de fric .
Ajunge! Cred c ştii toat cartea aia pe dinafar . Las-o! Ai s
iei o lec ie de muzic acum, iar eu sunt profesorul. Râse cu
hohote şi apoi se corect : Nu, nu sunt profesorul… sunt
cânt re ul. F cu un gest larg cu bra ul. Vom executa nişte
frumoase cântece sco iene. Marş… Treci la pian şi cânt -ne,
ca s începem „Din vânturile, câte sunt”.
Nessie s ri de pe scaun şi se uit şov itor la el, ştiind c
înc cu câteva luni în urm el interzisese tuturor s
deschid pianul. Sim ea c trebuie s -l asculte, dar se şi
temea s-o fac ; pe când st tea nehot rât , el strig cu
vehemen :
— Hai, hai! Ce mai aştep i? i-am spus: „Din vânturile,
câte sunt”! De luni întregi n-am fost în dispozi ia asta! Vreau
s cânt!
Trecuse de ora zece şi Nessie ar fi trebuit de mult s fie în
pat. Încordarea din cursul acestei seri, ce nu se mai sfârşea,
o obosise; se sim ea istovit , dar era prea speriat , se temea
prea mult de el, ca s protesteze. Se duse deci la pian, îl
deschise, g si „Albumul de cântece sco iene”, care-i
apar inuse lui Mary, se aşez şi începu s cânte. Degetele ei
mici şi tremur toare executar cât puteau mai bine aria
cerut , în timp ce Brodie, agitându-şi pipa în curbe ritmate,
inton cu patos textul:

Din vânturile, câte sunt,

499
 Mai drag mi-e cel de-apus;
’Ntr-acolo gândul mi-l avânt,
La fata ce s-a dus.

— Mai tare, mai tare! strig el. Bate mai tare în clape! O
cânt pe Nancy a mea. Trebuie s -i zicem cu foc! Din zori
până-n seară, gândul îmi zboară la Joan, la Joan a mea –
url el cât îl ineau pl mânii. Dac o s -i spunem Joan, n-ai
s pricepi mai mult. Hai! Şi strofa a doua şi cânt şi tu!
Cânt ! Eşti gata? Unu, doi, trei!

O văd în roua florilor…

Nu-l v zuse niciodat în starea asta şi, într-un acces de

ruşine şi de spaim , ea uni tremurul gl sciorului ei cu
mugetele lui, încât intonar împreun cântecul.
— Splendid! strig el când terminar . Sper c s-a auzit
pân la R scruce! Acum o s cânt m: „Iubirea-mi e un roşu
trandafir”, cu toate c , ce s zic, ea seam n mai degrab cu
un frumos trandafir alb. Nu l-ai g sit înc ? Eşti groaznic de
înceat şi neîndemânatic azi! Eu m simt uşor ca o pan .
Aş cânt pân mâine.
Nessie atac anevoie, la pian şi din gur , cântecul pe care
Brodie o puse s -l repete, silind-o apoi s intoneze „Maluri şi
dealuri”, „O, scoruş” şi „Annie Laurie”, pân când degetele i
se crispar şi odaia începu s se învârteasc cu ea. Gata s
cad de pe taburet, ea se întoarse cu un aer rug tor,
strigând cu lacrimi în ochi:
— Tat , las -m s plec! Vreau s m culc! Sunt obosit .
Brodie îi arunc o privire furioas , c ci întreruperea ei îi
tulbura brutal beatitudinea.
— Vas zic , nu eşti nici m car în stare s cân i pentru
tat -t u, şi asta dup ce şi-a dat atâta osteneal ca s - i fac
foc! Abia am început şi i-a şi venit pofta s te culci! Asta i-e
recunoştin a? Ei bine, ai s-o faci cu de-a sila. Cânt ! Cânt
pân i-oi spune s te opreşti, c de nu, ai s m cunoşti!
Mai zi o dat primul meu cântec!

500
 Ea se întoarse la pian şi, frânt de oboseal şi cu ochii
împ ienjeni i de lacrimi, începu s intoneze iar: „Din
vânturile, câte sunt”, în timp ce el cânt , subliniind fiecare
not fals pe care, în agita ia ei, o b tea cu o privire
încruntat spre spatele ei încovoiat.
Ajunseser la jum tatea cântecului, când uşa salonului
se deschise brusc şi Nancy, nepre uita lui Nancy, se ivi în
fa a lui. Ochii îi scânteiau, obrazul ei alb era îmbujorat de
frig, cârlion ii r s reau gra ios de sub toca ei cochet ,
frumoasa eşarf de blan punând admirabil în valoare
bustul ei ferm. Cu gura c scat , cu bra ul încremenit în aer,
Brodie se opri din cântat şi se uit n ucit la ea, dându-şi
seama c nu auzise uşa din fa deschizându-se. Continu
s-o priveasc cu ochii holba i, în timp ce neştiutoarea
Nessie, acompaniind parc uimirea şi admira ia lui mut ,
termin de cântat melodia, dup care înc perea r mase
cufundat în t cere.
În cele din urm , Brodie zâmbi cam jenat, spunând:
— Tocmai cântam o mic melodie în cinstea ta, Nancy, şi
z u c o meri i, c ci eşti frumoas ca o poz !
Ochii ei îl fulgerar cu o expresie şi mai glacial , şi-i
r spunse strângând din buze:
— Se auzea pân în strad . Era un zgomot c putea face
lumea s se adune în fa a casei… şi pe deasupra, lumina
aprins la toate ferestrele. Iar ai b ut în neştire, şi mai ai
obr znicia s arunci vina pe mine! S - i fíe ruşine! Uit -te la
mâinile şi la obrazul t u! Ar i ca un c rbunar b trân. Ce
pl cere s dai de un asemenea spectacol, când te întorci
acas , dup o sear în l toare ca aceea pe care am
petrecut-o!
Brodie se uit plouat la ea, sorbind totuşi din ochi, în
ciuda r celii ei, prospe imea frumuse ii ei tinereşti; şi,
încercând s schimbe subiectul, murmur greoi:
— Ai petrecut bine la m tuşa ta? Mi-ai lipsit, Nancy. Am
impresia c e un an de când nu te-am v zut. i-a trebuit
timp ca s te întorci la mine.
— Şi îmi pare r u c n-am stat mai mult, exclam ea,

501
aruncându-i o privire aspr . Când mi-e dor de muzic , ştiu
unde s-o g sesc. N-am nevoie de r getele dumitale şi nici ca
s bei în s n tatea mea, be ivan murdar ce eşti!
La aceste însp imânt toare cuvinte, Nessie, care şedea
împietrit pe taburetul de pian, tres ri, aşteptându-se s -l
vad pe tat l ei ridicându-se şi repezindu-se la descreierata
care le rostise. Dar, spre stupoarea ei, el l s buza în jos,
bolborosind:
— Mi-ai lipsit, Nancy, te asigur. Nu fi sup rat pe un om
care ine atât de mult la tine!
Uitând de prezen a fiicei lui, el continu cu glas tare, pe
un ton sentimental, aproape plâng re :
— Eşti trandafiraşul meu alb, Nancy. Eşti via a mea.
Trebuia s -mi alin urâtul într-un fel. Urc -te sus ca s te
dezbraci şi nu fi sup rat pe mine. Vin şi eu într-un minut.
— Nu, z u! strig ea, dându-şi capul înapoi. Bei ca un
porc, matahal b trân ! Din partea mea, po i s te urci când
vrei. Pu in îmi pas … cum ai s vezi îndat .
Şi Nancy se repezi pe sc ri în sus.
Cu capul plecat, Brodie r mase t cut în fotoliul lui,
fr mântat de gândul dureros c Nancy era sup rat pe el, c
atunci când va urca în camera lui va fi obligat s-o
linişteasc , s-o îmbuneze, ca s se arate dr gu cu el, s -i
accepte îmbr iş rile. În mijlocul medita iilor sale
deprimante, el îşi d du seama deodat de prezen a fiicei lui,
şi contrariat de faptul c se tr dase în fa a ei, morm i cu
limba împleticit :
— Du-te şi te culc , fat ! De ce stai aici?
Dup ce Nessie se strecur din odaie ca o umbr , el mai
r mase un timp lâng jarul ce se stingea, pân când socoti
c Nancy trebuie acum s fie în pat, mai sensibil la
avansurile lui. Apoi, f r a-şi da seama c situa ia lui în cas
era cu totul schimbat în compara ie cu zilele când o l sase
pe so ia lui s -şi rumege gândurile în fa a resturilor jalnice
ale unui foc ce murise, şi st pânit doar de dorin a de a se
afla lâng Nancy a lui. Se scul , stinse lampa de gaz şi urc
scara cât de încet şi de uşor putu. Mistuit de dorin , ros de

502
poft s lbatic , intr în camera lui bine luminat .
Era goal !
Neputând s -şi cread ochilor, îşi roti privirea în jurul
înc perii, pân ce, în sfârşit, o lic rire îi miji în minte: Nancy
se inuse de cuvânt în seara aceasta şi îl l sase singur: dup
un moment de şov ial , se întoarse şi, traversând f r
zgomot palierul neluminat, încerc s deschid uşa od i ei
în care so ia lui se retr sese – cea în care murise. Dup cum
se aştepta, uşa era încuiat . Un val de mânie îl cuprinse o
clip şi, adunându-şi puterile, era gata s se opinteasc în
uş cu toat for a trupului s u masiv şi aprins de poft , şi s
o sparg . Îndat îns îşi d du seama c un asemenea gest
nu-i putea folosi, c ajuns în camer o va g si indignat , mai
indignat şi mai neînduplecat ca înainte, mai glacial , mai
hot rât s nu-i satisfac dorin ele. F cuse din el pe
nesim ite sclavul ei şi era acum mai tare decât el. Furia lui
subit se potoli, mâna îi c zu de pe clan şi, încet, se
întoarse înapoi în camera lui, se încuie în ea. R mase mult
vreme posomorât şi t cut; pe urm , cedând unui impuls
irezistibil, se îndrept spre sertarul pe care-l deschisese mai
devreme în seara aceea, îl trase încet din nou şi privi
îndelung, cu fruntea înnorat şi un aer impenetrabil,
con inutul lui.

Matthew Brodie ieşi din gara Levenfordului, l sând în

urm peronul sc ldat într-o palid lumin galben şi
p trunse cu un viu sentiment de exaltare în obscuritatea
rece şi învior toare a nop ii geroase de februarie. Paşii lui
repezi r sunau clar pe solul înghe at; fa a lui înv luit de
întuneric radia totuşi o slab sclipire de bucurie; degetele
mâinilor lui agitate se crispau neîncetat în efortul s u de a-şi
st pâni exuberan a. Înaint gr bit de Railway Road prin
cea a sub ire ce plutea în jur şi deasupra c reia vârfurile
copacilor şi acoperişurile caselor se profilau vag pe fundalul

503
mai luminos al cerului, ca nişte umbre negre şi estompate.
De dincolo de spa iul vast al Câmpului comunal, n rile lui
dilatate adulmecau mirosul slab şi aromat al unui foc de
vreascuri ce ardea în dep rtare, şi tr gând adânc în piept
parfumul în ep tor al aerului, vibra intens de bucuria de a
tr i. În ciuda faptului c toate gândurile lui se avântau spre
viitor, aceast adiere iritant şi totuşi înmiresmat trezea în
el amintiri fermec toare, f cându-l s se simt înv luit de o
boare îmb ls mat , str b tut de sunete stranii şi line, de
arome subtile şi îmb t toare şi de sclipirea alb şi difuz a
unei lumi de la tropice. Evocând via a str lucit pe care o
dusese în inuturile îndep rtate, triste ea existen ei sale
goale din ultimele şase luni i se şterse din memorie, şi
r spunzând parc chem rii unei ri atât de libere şi de
încânt toare, Matt îşi iu i şi mai mult paşii, îndreptându-se
cu un avânt nest pânit spre locuin a lui. Aceast grab la
un om care, atunci când se apropia seara de cas , tr da prin
mersul lui molatic sila de a se întâlni cu tat -s u, p rea s
arate c o schimbare important intervenise în desf şurarea
vie ii lui Matt. Într-adev r, el palpita în momentul acela de
noutatea acestei schimb ri, iar când urc în goan treptele
de la intrare şi descuie uşa din fa a casei, repezindu-se în
buc t rie, tremura în toat puterea cuvântului de agitat ce
era.
În înc pere nu se afla decât Nancy, care strângea încet şi
cu întârziere de pe mas vasele de la ceai. La apari ia lui
subit , ea îşi ridic ochii cu o expresie de surprindere,
amestecat cu o neascuns şi îmbietoare familiaritate, care-i
ar t imediat c tat -s u nu se afla prin apropiere.
— Unde e, Nancy? zise el încet.
Ea trânti z ng nind o farfurie pe tav şi r spunse cu
dispre :
— Cred c a ieşit… pentru scopul obişnuit. Nu exist
decât un singur motiv care s -l scoat din cas la ora asta:
s -şi umple iar sticla la cârcium . Ad ug apoi ironic: Dar
dac ii s -l vezi, po i sa fii liniştit, n-o s întârzie.
— Bineîn eles c vreau s -l v d, spuse el pe un ton

504
l ud ros, aruncându-i o privire semnificativ . Nu mi-e fric
s -l întâlnesc. Am o veste pentru el, care o s -l fac s
ciuleasc urechile şi s r mân cu gura c scat .
Nancy se uit repede la el, observând acum c respira
precipitat, c ochii îi scânteiau, c întreaga lui atitudine era
încrez toare şi totodat misterioas ,
— Ai vreo veste, Matt? întreb ea încet.
— Te cred c am! spuse el. Cea mai bun din ultimele
nou luni! M-am întors cu trenul adineauri. Nu e decât un
ceas de când am aflat vestea şi n-am ştiut cum s m întorc
mai repede ca s o povestesc… Ca s-o trântesc în obrazul
diavolului luia de b trân.
Nancy renun cu totul s strâng masa, se apropie încet
de el şi-i spuse cu o voce insinuant :
— Vrei s-o spui numai tat lui t u? Nu pot s-o aflu întâi
eu? Nu ştii cât m intereseaz !
— Bineîn eles c ai s-o afli, zise el cu un zâmbet larg.
Puteai s fii convins dinainte.
— Atunci ce e, Matt? şopti ea.
V zând-o atât de ner bd toare, el se umfl şi mai mult în
pene şi, hot rât s -i a â e curiozitatea, îşi st pâni propria lui
agita ie şi, rezemându-se de bufet în felul lui obişnuit, o privi
f los.
— Haide, nu po i s ghiceşti? O fat deşteapt ca tine
trebuie s fie în stare s ghiceasc . Doar nu ai degeaba pe
umeri c pşorul sta dr gu .
Nancy ştia perfect acum în ce consta vestea lui, dar
v zând ce fericit era s -şi poat da aceste ifose, g si nimerit
s fac pe neştiutoarea. Cu un aer naiv, adorabil simulat, ea
cl tin din cap şi spuse:
— Nu, Matt! Nu v d deloc… aproape c mi-e ruşine s
recunosc. S fie ceva în leg tur cu tat -t u?
— Nu! De ast dat nu, dr gu a mea! Nu-l amesteca în
treaba asta. E vorba de alt b rbat, unul mai tân r, care
poate s bea un pahar f r s i se suie la cap, care e capabil
s duc o fat la concert şi s-o lase s se amuze. Gândeşte-te
la cineva care te iubeşte.

505
 — Tu eşti, Matt! Vai! exclam ea f când ochii mari. Doar
nu vrei s spui c ai ob inut postul acela?
— Am spus eu c nu l-am ob inut? îi f cu el cu ochiul.
— Vas zic , tot l-ai c p tat! Spune-mi repede! Sunt atât
de agitat , c nu pot sta locului.
— Da! strig el, nemaiputând s se st pâneasc . L-am
c p tat. Contractul e semnat, ştampilat şi-l am în buzunar.
Plec în America de Sud… drumul pl tit… locuin şi
între inere… şi o mul ime de bani de cheltuial . La naiba cu
oraşul sta p c tos, cu casa asta blestemat şi cu bestia
b trân c reia îi apar ine. O s -i piar piuitul când va afla.
— O s fie încântat, Matt, r spunse ea, apropiindu-se mai
mult de el, în timp ce st tea tot rezemat de bufet.
— Da, încântat, probabil, s scape de mine, spuse el
îmbufnat. Dar şi eu sunt încântat s plec. Şi n-am s -i
r mân dator cu nimic. S-ar putea s p easc în curând
ceva care n-o s -i plac deloc.
— Nu te mai ocupa de el. E un idiot b trân. Sunt tot atât
de s tul de el ca şi tine. Nu ştiu ce-am putut g si la el mai
înainte. Se opri o clip , ad ugând pe urm cu mişc toare
candoare: Şi eu m bucur sincer c ai c p tat postul, Matt,
deşi… deşi…
— Deşi ce? întreb el cu aprindere, uitându-se în ochii ei
blânzi, seduc tori. Am aşteptat mult pân s -l ob in.
— O… nimic… nimic! r spunse ea cu un oftat,
mângâindu-l discret, aproape maşinal, pe mân cu vârful
degetelor ei sub iri. E o ocazie minunat pentru tine…
trebuie s fie admirabil s pleci aşa în str in tate. Parc v d
vaporul acela mare plutind pe marea albastr , sub b taia
soarelui. Îmi închipui atât de bine locul fermec tor unde te
duci… Rio… şi cum i-ai mai spus?
— Rio de Janeiro, r spunse el cu patos. N-o s fiu decât la
câteva mile de el. E un oraş superb şi cu o clim delicioas . E
o fericire s tr ieşti acolo, de o sut de ori mai bine ca în
India.
— Sunt sigur c o s - i mearg bine, murmur ea,
inându-i acum toat mâna cu o dulce strânsoare. Dar am

506
s m simt atât de singur f r tine! Nu ştiu ce-am s m
fac. E atât de greu pentru o fat tân r ca mine s fie
înl n uit aici!
Matt o privea ca şi cum nu s-ar fi eliberat înc de
sim mântul lui în buşit, ca şi cum, învins numai în parte,
acesta ar fi l sat în urm o oarecare efervescen .
— V d c ai vrea s nu plec, spuse el mali ios.
— Bineîn eles c vreau s pleci, r ut ciosule! Pentru
nimic în lume nu te-aş re ine! E o şans atât de mare! Îl
strânse mai tare de mân în semn de mustrare şi ad ug :
Nu spuneai c ai s fii foarte bine pl tit?
— Da, leafa e frumuşic , confirm el cu un aer suficient,
şi mi se pune la dispozi ie o vilişoar . Nu pot pretinde mai
mult. În definitiv, şederea mea în Orient tot a fost bun la
ceva.
Ea t cu, privindu-l cu o expresie naiv şi rug toare; ceea
ce vedea îns era altceva: vedea un oraş straniu şi misterios,
umbrit de arbori exotici, cu cafenele pe trotuar, o fanfar
cântând în pia a public ; se vedea pe sine plimbându-se
vesel şi surâz toare cu tr sura, purtând pe cap o mantil
de dantel , bând vin roşu, fericit şi liber . Gândurile ei erau
atât de duioase, de emo ionante, încât nu-i fu greu s
stoarc o lacrim din ochii ei înce oşa i şi s-o lase s se
preling încet, fermec tor, pe rotunjimea obrazului ei, în
timp ce, cu o mişcare delicat , se lipi de el murmurând:
— O, Matt, scumpul meu, o s -mi vin greu s tr iesc f r
tine! M p r seşti tocmai când încep s …
O ciudat exaltare îl cuprinse sim ind-o lâng el; şi
prinzându-i între mâini fa a aplecat , o sili s se uite în ochii
lui.
— Nu spune c începi… spune c m iubeşti.
Ea r mase t cut , dar – într-un chip mai gr itor decât
toate cuvintele – închise ochii ei blânzi, temându-se parc
s -l lase s vad cât de puternic era pasiunea ei pentru el.
— E adev rat, strig Matt, v d c e adev rat!
Buzele îi tremurau, n rile i se umflau şi încerca o bucurie
s lbatic , nu numai pentru c atingea corpul lui Nancy, ci şi

507
pentru c îşi d dea seama c îl înl turase pe tat l s u, c
destinul îi pusese în mân o arm teribil ca s se r zbune.
— Ştiu c am fost o stricat , Matt, şopti ea, dar vreau s
m îndrept. Am s -l p r sesc. Mi-am petrecut, din voin a
mea, toat noaptea de ieri în odaia din fa . Cu asta… cu
asta s-a terminat. N-am s m mai uit niciodat la un b rbat
decât dac-am s fiu m ritat cu el, dar atunci am s fiu
al turi de el orice s-ar întâmpla. Şi în timp ce Matt o privea
mereu în ochi, ea continu cu mult sim ire: Cred c
dându-mi silin a l-aş putea face fericit pe acel b rbat. Am în
mine unele mici lucruri care ar putea s -i plac într-un fel
sau altul. Aş face tot ce pot ca s -i satisfac dorin ele.
Şi, suspinând, îşi l s capul pe um rul lui.
Lui Matt gândurile i se învârtejeau f r şir în creier, dar
prin cea a emo iilor sale contradictorii, el vedea c
întors tura era bine venit – nu numai pentru a-l lovi pe
tat -s u, ci şi pentru propria lui mul umire. Nancy era o
femeie cum întâlneai numai o dat într-o mie; dr gu ,
seduc toare, aprins , dar nu în chipul violent şi stângaci al
lui Agnes Moir, ci într-unul mai subtil, mai delicat, mai
fermec tor; ardea în ea o flac r de care era p truns , ca de
o esen rar , întreaga ei f ptur şi care-l atr gea spre
luminoasa ei v paie. Frumuse ea lui Nancy întrecea şi ea de
departe dr g l şenia cel mult tolerabil a nenorocitei de
Agnes; silueta ei nu era greoaie, ci elegant ; nicio umbr
sup r toare nu întuneca arcuirea delicioas a buzei
superioare; nu era numai încânt toare, ci – era convins de
acest lucru – şi îndr gostit de el pân într-atât, încât era
decis s -l p r seasc , din aceast cauz , pe Brodie, Aceste
gânduri îl înt rir în hot rârea lui, f cându-l s exclame cu
o voce strangulat :
— Nancy! Mai am s - i comunic ceva… un lucru pe care
nu-l ştii şi care ar putea s te intereseze. i-ar pl cea s -l
afli?
Ea îl privi languros, l sându-şi capul pe spate, în aşa fel
încât atitudinea ei îl provoca s o îmbr işeze, şi era pe
punctul s murmure „da”, când, deodat , uşa din fa se

508
deschise, fiind apoi trântit cu zgomot şi nişte paşi grei se
auzir în vestibul. Iute ca fulgerul, Nancy îşi reveni din
profunzimea aparent a sentimentelor ei şi, împingându-l pe
Matt spre c min, îi şopti ascu it:
— Stai acolo şi nu te da de gol. N-o s b nuiasc nimic. În
aceeaşi clip , îşi dusese mâinile la cap şi, fluturându-le ca
nişte p s rele, aranjase şi netezise mica r v şeal ce putea
s fi existat în coafura ei. St tea din nou lâng mas ,
zdr ng nind cu farfuriile, când Brodie intr .
El se opri o clip în uş , balansând în mân o sticl
neînvelit ; îl scrut întâi cu dispre şi dezgust pe Matt, pe
care îl vedea atât de rar, îşi l s privirea s alunece
întreb tor spre Nancy, îndreptând-o apoi din nou, neliniştit,
spre fiul s u, care st tea stânjenit lâng c min. Mintea lui
înceat nu ghici nimic din dedesubturile tainice ale scenei pe
care tocmai o tulburase, dar privirea lui mohorât remarc
uşoara roşea de pe obrajii palizi ai lui Matt, aerul s u
jenat, atitudinea lui nervoas şi, instinctiv, îi r s ri în
memorie incidentul din casa de pe Ulicioar , când îl
surprinsese pe fiul s u împreun cu Nancy, care se zb tea în
bra ele lui. Nu ştia nimic, nu b nuia nimic, dar aceast
viziune îl chinuia totuşi, f cându-l s simt vag c înainte de
sosirea lui se petrecuse ceva ce i se ascundea. Privirea lui se
f cu mai sumbr , mai t ioas , sfredelindu-l pe Matt, care se
agita şi îşi l sa capul în jos, cu atât mai stingherit, cu cât
aceast cercetare t cut se prelungea.
Lâng mas , Nancy, care, datorit cutezan ei ei
înr d cinate, p stra un calm des vârşit şi îşi st pânea
perfect mişc rile fe ei, fierbea de furie fa de încurc tura
stupid a eroului c ruia îşi m rturisise cu atâta pasiune
dragostea. C utând s -i vin în ajutor, ea se r sti cu acreal
la b trân:
— Ce tot stai acolo, Brodie, ca un urs? Intr şi aşaz -te şi
nu mai b l b ni sticla aia de parc-ai vrea s ne spargi capul
cu ea! Ai un aer sinistru. Hai, vino.
Dar Brodie nu p rea s-o aud şi, trecând cu vederea
cuvintele ei, urm s -l scruteze pe fiu-s u din postul s u de

509
observa ie, de lâng uş , continuând s legene sticla în
mân ca o m ciuc , pân când, în sfârşit, mârâi
batjocoritor:
— Cui dator m cinstea acestei vizite? În general, nu avem
parte de favoarea asta, nu, casa noastr nu- i mai e pe plac
seara. Eşti una din acele p s ri de noapte pe care omul nu
ajunge s le vad niciodat .
Matt deschise gura, dând s r spund , dar înainte de a
putea scoate o vorb , Brodie continu vehement:
— Poate c i-ai spus lui Nancy un lucru pe care ai vrea s
mi-l repe i. Dac e aşa, sunt gata s te ascult.
Aici, Nancy interveni, punându-şi mâinile în şolduri,
îndreptându-şi umerii ei rotunzi şi în l ându-şi capul cu
indignare:
— Ai înnebunit, Brodie, de vorbeşti pe tonul sta? Ce vrei
s spui în fond? Explic -mi! Dac ai de gând s ba i câmpii
în felul sta, te poftesc s nu-mi amesteci numele.
Brodie se întoarse încet spre ea, observând-o. Fruntea i se
descre i.
— Ştiu, draga mea! Ştiu c totul e în regul ! Nu m-aş îndoi
de tine şi ştiu c dumnealui se teme prea mult de mine, ca s
îndr zneasc aşa ceva, dar m irit s -l v d pe acest imbecil
caraghios şi netrebnic. Ai zice, uitându-te la el, c -i
nevinovat ca un nou-n scut, dar nu pot s uit c a încercat
s m împuşte. Se întoarse din nou c tre Matt, care la
ultimele sale cuvinte se îng lbenise, şi îi strig cu
am r ciune: Ar fi trebuit s te dau pe mâna poli iei pentru
asta… ai încercat s -l ucizi pe tat -t u. Ai sc pat prea ieftin
în seara aceea. Dar nu mai sunt în toanele bune de alt dat
şi te sf tuiesc s nu mai încerci s -mi joci vreo fest c ci, pe
legea mea, î i zdrobesc easta cu sticla asta. Acum spune ce
cau i aici?
— Îmi povestea ceva de un post oarecare, pe care vrea s -l
ia, dar n-am în eles bine despre ce e vorba, strig Nancy.
„Oare nu are de gând s deschid gura niciodat idiotul
sta, care st acolo palid şi fleşc it ca un bulg re moale de
chit şi d totul de gol prin neîndemânarea lui?” îşi spunea ea

510
furioas .
— De post? zise Brodie. Vorbeşte singur, dobitocule!
În sfârşit, Matt îşi reg si glasul, el care, pe când se
întorcea cu trenul, îşi imaginase dinainte atitudinea
superioar pe care avea s-o ia în timpul acestei convorbiri şi
îşi preg tise felul în care va aduce, treptat, vorba despre
acest subiect; el care tocmai îi povestise lui Nancy cum îi va
arunca în obraz b trânului diavol vestea despre noul s u
angajament.
— Am ob inut un post în America, tat , bâlbâi el.
Niciun muşchi nu se mişc pe obrazul lui Brodie, dar
dup o scurt pauz el spuse sarcastic:
— În sfârşit, ai s faci şi tu pu in treab . Aşa, aşa! Se
vede c tot mai exist minuni pe lumea asta. Urmaşul
neamului Brodie are s munceasc ! Nu e r u pentru tine,
b iete, c ci deşi ai avut pruden a s te fereşti de mine, simt
acum, când te-am rev zut, c n-aş fi z bovit mult ca s te
dau afar . Se opri o clip şi ad ug : În ce const , m rog,
postul acesta str lucit? Povesteşte-mi tot despre aceast
minune.
— E tocmai în specialitatea mea, îng im Matt, şef de
depozit, îmi oferisem de câteva luni serviciile câtorva firme,
dar e rar ca o asemenea ocazie s se prezinte.
— Şi cum a putut un nenorocit ca tine s profite de ea?
Trebuie s fie orb acela care te-a angajat.
— A fost un caz neprev zut, r spunse Matt, ca pentru a se
scuza. Omul care ocupa postul a murit subit. A c zut de pe
cal şi le-a trebuit urgent un înlocuitor. Trebuie s plec
imediat, cel mai târziu într-o s pt mân , ca s umplu cât
mai curând acest gol. Poate c ai auzit despre firma asta.
Este…
În clipa aceea, o ceaşc alunec brusc de pe tav şi se
sparse cu un zgomot de cioburi pe pardoseal .
— Vai de mine! strig Nancy speriat . Iat ce înseamn s
stai la p l vr geal ca babele. Aşa se întâmpl totdeauna
când nu eşti atent la ce faci… cu siguran c spargi ceva. Se
aplec spre a strânge cioburile, furişând totodat lui

511
Matthew o privire rapid , plin de un ascuns dar gr itor
avertisment. Îmi pare r u c te-am întrerupt, îi murmur lui
Brodie când se ridic .
Matthew îi observase privirea şi-i prinsese în elesul; şi cu
toate c un alt motiv îi sporea stinghereala, încerc ,
stângaci, s procedeze cu diploma ie. L sându-şi ochii în
jos, murmur :
— E… e o întreprindere de lânuri. Are a face cu oi.
— Z u? Atunci au g sit omul care le trebuie, c ci
niciodat vreo oaie mai mare ca tine n-a beh it pe lumea
asta. Bag de seam s nu te tund din greşeal şi pe tine la
vremea tunsului. Ridic - i ochii, oaie bleag ! Nu eşti în stare
s ii capul drept, ca un b rbat, şi s te ui i la mine? Toate
ifosele şi sclifoselile cu care te-ai întors din India nu-mi iau
ochii. Credeam c-o s ias un b rbat din tine când ai plecat,
dar v d c sub spoiala ridicol pe care ai prins-o acolo, ai
r mas acelaşi n t fle miorl it, care alerga scâncind la
maic -sa de câte ori m uitam la el.
Îl m sura pe fiu-s u cu o repulsie adânc , definitiv ,
care-l f cea s -i fie sil chiar numai de gândul de a-l h r ui
pe Matt, care – îşi spunea el cu scârb – nu merita nici
m car s - i pierzi vremea oc rându-l. Slav Domnului, avea
sa plece, s p r seasc aceast cas , s pun cap t acestei
existen e târâtoare, de parazit, s dispar pentru totdeauna
din ochii lui, din ar , s fie şters din amintire.
Deodat se sim i obosit, îşi d du vag seama c nu mai era
acelaşi ca alt dat şi, cuprins de o violent poft de a gusta
din elixirul uit rii, dori s r mân singur cu Nancy, s poat
bea. Cu o voce înceat el spuse fiului s u:
— Între mine şi tine, Matt, totul s-a ispr vit. O dat plecat,
n-ai s te mai întorci în casa asta. Nu vreau s te mai v d.
Întorcându-se apoi c tre Nancy, îi arunc o privire duioas ,
cu totul schimbat , ad ugând: Adu-mi un pahar, Nancy.
Deşi nu merit , vreau s in un toast pentru el. Când ea se
dep rta t cut spre a-i executa porunca, el o urm ri cu
aceeaşi privire, sim ind c ea se înc lzea din nou fa de el,
c o dat cu plecarea din cas a fiului s u aveau s fie mai la

512
largul lor, mai nestingheri i, s -şi apar in mai mult unul
altuia decât înainte. Î i mul umesc, Nancy, îi spuse el dulce,
când ea se întoarse şi-i d du paharul. Eşti o fat
îndatoritoare şi nu în eleg cum am putut s tr iesc pân
acum f r tine. Continu apoi, pe un ton liniştitor: N-am s
beau mult ast -sear . Nu, nu! Sticla asta o s -mi ajung o
s pt mân . Ştiu bine c nu- i place s m vezi întrecând
m sura şi n-am s-o fac. Dar trebuie s bem în s n tatea
acestei oi plâng re e înainte s plece lâng turma ei. Vrei şi
tu o mic înghi itur , Nancy? N-o s - i fac niciun r u. Hai –
ad ug el cu un gest greoi, care se voia îmbietor – , du-te şi
adu- i un pahar; am s - i torn numai cât trebuie ca s te
înc lzeasc .
Ea refuz din cap, r mânând tot t cut , cu ochii pe
jum tate închişi, cu buzele uşor desp r ite, cu o expresie
nici duşm noas , nici prietenoas , dar oarecum reticent ,
care îi d dea un aer enigmatic, ce-l încuraja pe Brodie şi-l
atr gea spre ea. De fapt, sub aceast masc se ascundea un
dispre cu atât mai adânc, cu cât vedea c , umilindu-l pe
Matt în fa a ei, îl intimida şi mai mult şi c astfel atingerea
scopului pe care şi-l fixase devenea mai grea.
— Nu vrei? spuse el amabil. Foarte bine, n-am s te silesc.
O fat ca tine trebuie luat cu binişorul… cum am avut
ocazia s simt pe propria mea piele; trebuie l sat în voie…
nu silit . Cu un hohot de râs, el destup sticla şi, inând
paharul în dreptul ochilor, care sclipir de pl cere la vederea
primilor stropi ai licorii aurii, îşi turn o por ie bun ,
îndrept sticla, se opri o clip , îşi umezi buzele cu limba şi
ad ug repede o nou cantitate. De ce n-aş bea de la început
un pahar în toat regula, ca nu fie nevoie s torn tot mereu;
doar îl pot suporta, morm i el, evitând privirea lui Nancy.
Aşez apoi sticla pe bufet, lu paharul în mâna dreapt şi,
întinzând bra ul, strig :
— Beau în s n tatea urmaşului familiei Brodie… şi o fac
pentru ultima dat . Îi urez s -şi ocupe noul lui post şi s
râmân acolo! S dispar din ochii mei şi s nu-l mai rev d!
S plece unde o vrea, dar s nu se mai întoarc niciodat , şi

513
dac va încerca vreodat s încalece pe calul despre care a
pomenit, s cad de pe el şi s -şi rup gâtul, la fel ca omul
care a de inut postul înaintea lui. Îşi d du capul pe spate şi,
sucindu-şi mâna, goli dintr-o înghi itur paharul. Privindu-l
apoi pe Matthew cu un rânjet sarcastic, ad ug : Iat
cuvântul de adio. Nu ştiu unde pleci şi nu vreau s ştiu.
Orice i s-ar întâmpla, mi-e totuna, c ci tot n-o s ajung la
urechile mele! Acestea spuse, el încet s se mai uite la fiul
lui, ignorându-l cu des vârşire. Acum, c înghi ise paharul
de whisky, se sim ea înt rit. Ridicându-şi din nou privirea
spre sticla de pe bufet, o privi un moment chibzuind, îşi
drese glasul, se îndrept de spate şi, ferindu-se de ochii lui
Nancy, declar solemn: Dar nu pot s ridic un toast pentru
un individ ca acesta şi s trec cu vederea o fat dr gu ca
Nancy a mea. Respinse, scuturând din cap, aceast idee
nedreapt şi, inând în mân paharul gol, se apropie de
mas . Nu! N-ar fi corect! continu el, turnându-şi o nou
por ie. Conştiin a îmi dicteaz c nu pot face aşa ceva…
trebuie s -i d m fetei ce i se cuvine. Aş face orice pentru ea,
mi-e atât de drag ! S tr ieşti, Nancy! strig el cu tandre e,
întorcându-se spre ea. E o modest urare pentru cea mai
dr g laş fat din Levenford.
Ea îşi în buşise îndelung mânia, şi sim ea acum c nu se
mai putea st pâni, ochii ei pe jum tate închişi scânteiar , o
uşoar roşea i se sui în obraz, ca şi cum dintr-un moment
într-altul avea s bat din picior şi s -l copleşeasc pe
Brodie cu o ploaie de invective. În loc de aceasta îns ea
strânse din huze, înghi i cuvintele pe care era gata s le
rosteasc şi, întorcând spatele, trecu în oficiu, unde se
apuc s spele zgomotos vasele. Brodie r mase nemişcat, cu
o mutr plouat , cu capul aplecat într-o parte, tr gând cu
urechea la z ng nitul farfuriilor şi recunoscând parc , în
aceasta, un semn al exasper rii ei; curând îns , îşi întoarse
ochii spre paharul pe care-l inea în mân , îl duse încet la
buze şi îl goli pe îndelete; îndreptându-se apoi spre fotoliul
lui, se l s greoi s cad în el.
Matt, care r m sese pe locul de lâng c min, unde fusese

514
împins de Nancy – spectator t cut şi consternat al faptelor şi
gesturilor din urm ale tat lui s u –, se cl tin pe picioare de
jen , intimidat şi mai mult de vecin tatea imediat a
b trânului, care rumega în fotoliul lui. Îşi plimba neîncetat
ochii prin înc pere, îşi muşca buzele palide, îşi freca mâinile
asudate, dorind cu ardoare s ias din buc t rie; crezând
îns c privirea tat lui s u era a intit asupra lui, se temea
s se urneasc din loc. În cele din urm , îmb rb tat de
t cerea ce domnea în camer , îşi roti încet ochii şi îşi opri o
frac iune de secund privirea asupra fe ei vecinului s u.
Observând c , împotriva temerilor lui, Brodie nu se uita la
el, ci intea concentrat şi grav uşa deschis dinspre oficiu,
Matt se sim i mai liniştit şi îndr zni s fac un pas. V zând
c nici atunci nu atr sese aten ia b trânului, el continu s
înainteze pe furiş şi ieşi f r zgomot din buc t rie.
Avusese inten ia s scape cât mai repede din cas şi s
hoin reasc resemnat pe str zi pân când tat -s u avea s
se culce; dar în obscuritatea din vestibul, o dung de lumin
ce p trundea pe sub uşa salonului îl f cu s se opreasc .
Deodat îi veni ideea c , de vreme ce Nessie era acolo, ar
putea s stea, în condi ii mai pl cute, câteva momente cu ea,
înainte de a ieşi în noaptea rece de afar . Sim ea, de
asemenea, inconştient, nevoia poruncitoare de a-şi pune în
valoare meritul de a fi g sit noul s u post şi de a vedea
aducându-i-se un tribut de admira ie care s repare jignirile
aduse amorului s u propriu. Deschise deci uşa şi îşi arunc
ochii în camer .
Aşezat la mas , înconjurat de nelipsitele ei c r i, Nessie
nu-şi ridic privirea la intrarea lui, ci r mase cu bra ele
îndoite, cu spatele încovoiat, cu capul plecat. Abia când el
vorbi, fata tres ri speriat , izbit de sunetul cuvintelor ce
întrerupeau neaşteptat t cerea din jur.
— Am venit s te v d un moment, fu tot ce spuse.
— O, Matt! exclam ea, ap sând mâna ei mic pe partea
stâng a pieptului, cum m-am speriat! Nu te-am auzit
intrând. Am impresia c , de la o vreme, cel mai mic lucru m
face s tresar.

515
 Observând atitudinea ei, capul ei plecat, ochii blânzi şi
limpezi, care p reau s cear iertare pentru oboseala pe care
o tr dau, o amintire zguduitoare se trezi în el, f cându-l s
uite pentru un moment propriile lui griji.
— Vai, Nessie! exclam , uitându-se fix la ea. Ai început s
semeni buc ic t iat cu mama. O v d parc în fa a mea,
privindu-m din obrazul t u.
— G seşti cu adev rat? r spunse m gulit oarecum c el,
Matt, se interesa de ea. Ce te face s spui asta?
El chibzui o clip .
— Cred c ochii t i; e în ei aceeaşi expresie, aceeaşi
nelinişte, de parc te-ai teme de ceva care te aşteapt .
Jignit de aceste cuvinte, copila îşi l s imediat în jos
aceşti ochi care o tr dau, intindu-i aten i asupra mesei, în
vreme ce el continua:
— Ce i s-a întâmplat în ultima vreme? Pari cu totul
schimbat . Te doare ceva de ar i aşa?
— Totul m doare, r spunse ea încet. De la moartea
Mamei, sunt atât de nenorocit , cum nu po i s - i închipui,
şi n-am pe nimeni cu care s pot sta de vorb . Nu pot s
suf r s-o am lâng mine pe… pe Nancy. Nu-i plac, şi se leag
tot timpul de mine ba pentru una, ba pentru alta. Nimic nu
mai e la fel. Casa s-a schimbat atât de mult, de parc n-ar fi
aceeaşi… tata s-a schimbat şi el.
— N-ai niciun motiv s te temi de tata. Ai fost totdeauna
preferata lui, ripost Matt. Se învârteşte mereu în jurul t u
într-un fel sau altul.
— Mai bine m-ar l sa în pace, r spunse ea mohorât . M
sâcâie întruna cu înv atul. Nu mai pot s suport. De altfel,
nu m simt bine.
— Sst, Nessie! exclam el pe un ton de mustrare. Iar
semeni cu mama! Revino- i în fire. Ce e cu tine?
— M doare capul tot timpul. M trezesc diminea a cu
durerea asta şi nu scap de ea toat ziua. M buim ceşte în
aşa hal, încât nu mai ştiu ce fac. Afar de asta, nu pot s
înghit mâncarea pe care o avem acum şi m simt veşnic
obosit . Sunt moart de oboseal chiar în momentul sta.

516
 — Toate vor trece, când ai s scapi de examen. Ai s iei cu
siguran premiul.
— Da, o s -l iau, strig cu înfocare. Dar ce-am s devin pe
urm ? Ce-o s se aleag din mine dup aceea? Po i s -mi
spui? Am s fiu împins tot timpul în felul sta, f r ca s
ştiu vreodat ce-am s ajung? Când îl întreb, nu-mi spune
niciodat nimic. De fapt, nu ştie nici el.
— Ai s te faci profesoar , e lucrul cel mai potrivit pentru
tine.
Nessie cl tin din cap.
— Nu! Nu s-ar mul umi cu asta. Doream eu îns mi s
devin profesoar , s m înscriu la şcoala normal , dar nu
mi-a dat voie. O, Matt, strig ea, aş vrea s am pe cineva care
s pun o vorb pentru mine! Sunt atât de nenorocit din
cauza asta şi din toate celelalte… încât îmi pare r u uneori
c m-am n scut!
El îşi întoarse stânjenit ochii de la chipul ei înduioş tor,
care, cu o expresie de triste e şi dezn dejde, p rea s -l
implore s-o ajute.
— Ar trebui s mai ieşi din cas şi s te joci cu colegele
tale – suger cu oarecare nesiguran . i-ai mai schimba
pu in ideile.
— Cum pot s ies? exclam ea cu înfrigurare. Înc de
când eram copil am fost inut tot timpul în cas , intuit
pe scaun ca s înv , iar acum m închide în fiecare sear
aici şi am s tot fiu închis înc şase luni de acum înainte. Şi
dac-aş îndr zni s ies, m-ar lua la b taie. N-ai s m crezi,
Matt, dar simt câteodat c înnebunesc, tocind aşa cu de-a
sila.
— Eu unul ies, spuse el curajos. Şi nu m-a împiedicat
niciodat .
— Cu tine lucrurile stau altfel, r spunse copila cu triste e,
în timp ce micul ei acces de indignare se potoli, l sând-o şi
mai ab tut ca înainte. Şi chiar dac-aş ieşi, la ce mi-ar servi?
Niciuna din celelalte fete nu s-ar juca cu mine. Abia dac -mi
vorbesc. Una din ele mi-a spus deun zi c tat l ei i-a interzis
s aib cumva de-a face cu vreunul din noi. O, de m-ai putea

517
ajuta, Matt!
— Dar cum vrei s te ajut? r spunse aspru, enervat de
rug min ile ei. Nu ştii c plec s pt mâna viitoare?
Nessie îl privi cu fruntea uşor încre it , îngânând f r a
p rea s în eleag :
— Pleci s pt mâna viitoare?
— În America de Sud, r spunse el cu un aer important.
Am ob inut un post nou acolo, o situa ie splendid … la mii
de mile de oraşul sta p c tos.
Acum pricepu; şi la ideea neaşteptat c Matt avea s
plece în scurt timp într-o ar dep rtat , c din to i copiii
Brodie, ea avea s r mân singur , lipsit de ap rare, ca s
îndure mai departe via a îngrozitoare pe care o ducea în
cas , p li. Matt nu-i fusese niciodat de mare ajutor, iar în
ultimele luni o încurajase de fapt şi mai pu in; era îns
fratele ei, un tovar ş de suferin , şi înc acum câteva clipe
ea f cuse apel la sprijinul lui. Buzele îi tremurar , ochii i se
împ ienjenir şi izbucni într-un plâns nervos.
— Nu pleca, Matt! spuse ea hohotind. Dac pleci, am s
r mân singur . N-o s mai am pe nimeni în casa asta
groaznic .
— Ce- i trece prin cap? ripost el violent. Nu- i dai seama
ce spui. Vrei s renun la cea mai mare şans din via a mea,
la bani, la libertate şi… la tot restul, de dragul t u? Se vede
c ai înnebunit!
— Am s înnebunesc dac pleci, strig ea. Ce-o s se
aleag de mine dac r mân singur ?… Mary plecat , tu de
asemenea, numai eu aici, stingher ! Ce-o s m fac?
— Ispr veşte cu urletele astea! se r sti Matt la ea, trâgând
cu ochiul spre uş . Vrei ca toat lumea s te aud
miorl ind? O s tabere îndat pe noi, dac nu te st pâneşti!
Trebuie s plec, n-am ce- i face.
— N-ai putea s m iei cu tine, Matt? sughi ea,
st pânindu-şi cu greu lacrimile. Ştiu c sunt înc mic , dar
aş putea s - i in casa. Totdeauna am dorit s m ocup cu
aşa ceva, în locul nenorocitelor stora de lec ii. Aş face orice
pentru tine, Matt!

518
 Atitudinea ei îi ar ta c l-ar servi ca o sclav şi ochii ei îl
implorau s n-o lase singur , prad dezn dejdii.
— Oamenii aceia n-ar admite niciodat s pleci şi tu cu
mine, scoate- i asta din cap, n-are niciun rost. Nu eşti în
stare s te ar i bucuroas c fratele t u a ob inut un post
atât de minunat, în loc s te vaie i şi s gemi din cauza asta?
— M bucur pentru tine, spuse ea, tr gând pe nas şi
ştergându-şi ochii cu batista muiat de lacrimi. M … m
gândeam doar la mine.
— Tocmai asta e! strig el. Nu te gândeşti decât la tine.
Caut s ii seama şi de al ii. Nu fi aşa de egoist .
— Bine, Matt, accept ea cu un ultim oftat. Am s încerc.
În orice caz, te rog s m ier i.
— Aşa mai zic şi eu, r spunse pe un ton mai amabil,
schi ând un gest generos; dar în aceeaşi clip se înfior şi
strig cu un accent de mustrare: Vai, ce frig e aici! Cum po i
pretinde cuiva s stea la taifas cu tine când n-ai niciun pic
de foc? Dac eşti în stare s supor i temperatura asta, eu
unul nu sunt. Trebuie s -mi îmbrac paltonul şi s ies, ca
s -mi pun sângele în mişcare. Şi trop ind din picioare, el se
întoarse brusc strigându-i: Ei, am plecat, Nessie.
Dup ce ieşi, Nessie r mase nemişcat , strângând în
mân batista ud şi f cut ghemotoc şi uitându-se int la
uşa ce se închisese în fa a ei ca poarta unei temni e. Vedea
aievea desfaşurându-se înaintea ochilor drumul întunecat al
viitorului şi, printre umbrele negre şi sinistre, z rea trecând,
înfricoşat şi singur , silueta lui Nessie Brodie. Nimeni nu
mai putea s se interpun între ea şi tat l ei, între fiin a ei
fragil şi for a inten iilor lui necunoscute. Matthew avea s
plece, aşa cum plecase şi Mary. Mary! Se gândise atât de
mult la ea în ultimul timp, încât îi era dor acum de
îmbr işarea ei mângâietoare, de zâmbetul liniştit şi
alin tor, de sprijinul privirii ei viteze şi hot râte. Avea nevoie
de cineva fa de care s -şi poat uşura inima, c ruia s -i
poat încredin a necazurile ei, şi amintirea curajului calm al
surorii ei o f cea s se simt atras spre dânsa. „Mary, şopti
ea pe un ton rug tor, Mary, scumpa mea, nu te-am iubit

519
cum meritai, când mai erai aici; dar ce n-aş da s te am
acum lâng mine!”
Când aceste cuvinte aproape de necrezut îi ieşir de pe
buze, fa a ei tras , udat de lacrimi, se transfigura, luminat
de o fulgerare l untric . O raz de speran sclipi din nou în
ochii ei îndurera i, o dat cu un gând atât de îndr zne , încât
doar dezn dejdea putuse s i-l inspire: de ce nu i-ar scrie
surorii ei? Idee înfior toare, desigur, dar singura posibilitate
de a g si un sprijin. Sus, într-un sertar ascuns din odaia ei
de culcare, se afla scrisoarea pe care Mama i-o d duse cu
câteva zile înainte de a muri şi care con inea adresa lui Mary
la Londra. Dac va proceda cu b gare de seam , tat l ei nu
va afla nimic; ştia, de asemenea, c Mary n-o va tr da
niciodat . Convins iar şi c Mary o iubea, se ridic de pe
scaun şi, umblând ca într-un vis, ieşi din salon şi urc scara
în vârful picioarelor. Dup câteva clipe se întoarse şi,
închizând uşa, trase atent cu urechea, în timp ce tremura
din tot corpul. Avea în mân scrisoarea, dar era
însp imântat de ceea ce f cuse şi de ceea ce avea de gând
s fac . Cu toate acestea, persist în hot rârea ei.
Aşezându-se din nou la mas , rupse o foaie dintr-un caiet şi
compuse repede o scurt scrisoare de patetic implorare,
descriindu-i în câteva cuvinte lui Mary situa ia în care se
g sea şi rugând-o fierbinte s-o ajute, conjurând-o s vin ,
dac avea putin a. În timp ce scria, îşi ridic din când în
când ochii cu nelinişte, de parc s-ar fi aşteptat ca tat l ei s
intre în orice moment; curând îns , termin cele câteva
rânduri mâzg lite în grab şi p tate de o lacrim , pe care nu
o putuse re ine. Îndoi foaia rupt la margine şi o puse
într-un plic adus din camera ei. Scrise apoi adresa, copiind
cu mult grij fiecare cuvânt, şi ascunse scrisoarea în sân.
În sfârşit, cu fa a palid şi sim indu-şi inima b tând cu
putere, se aplec din nou asupra c r ilor, pref cându-se c
citeşte. Precau iile ei erau îns de prisos: nimeni nu intr în
salon în tot cursul serii. Nu fusese descoperit şi, în
diminea a urm toare, pe când se îndrepta spre şcoal , puse
scrisoarea la cutie.

520
 4

James Brodie se trezea din somn. Soarele nu p trundea

prin fereastr ca s -l îndemne cu blânde e s se scoale, sau
pentru a face firele aurii de praf s joace în m nunchiuri de
raze sub privirea lui buim cit de somn. În schimb, o ploaie
rece şi sub ire mânjea geamurile cu stropii ce se prelingeau
pe ele, cufundând interiorul od ii într-o lumin cenuşie şi
monoton care, izbind ochii s i pe jum tate deschişi, voia
parc s -i aminteasc trista schimbare intervenit în
situa ia lui. Remarc indispus vremea mohorât de afar ,
apoi ochii s i, mai larg deschişi acum şi dând la iveal
scursoarea alb şi lipicioas din col urile lor, se îndreptar
de la fereastr spre ceasornic. V zând c acele ar tau opt şi
zece, adic zece minute peste ora r u respectat la care
trebuia s se scoale, se încrunt şi mai mult. Îşi d du seama
c va întârzia din nou la serviciu şi c va fi primit cu o nou
s puneal de parvenitul lui de şef, care c uta acum s -i
controleze orele de lucru şi-l amenin a chiar c -l va reclama
subdirectorului, dac nu va fi mai punctual.
La acest gând, fa a lui se contur şi mai sumbru pe fondul
alb al pernei, ridurile i se adâncir , luând forma unor
crest turi t ioase, iar privirea lui, pierzându-şi aerul
melancolic, c p t o expresie de moroc noas înc p ânare.
Lua-i-ar dracul pe to i, gândea el, n-au s -i porunceasc
tocmai lui; o s mai stea cinci minute în pat, în ciuda
întregului consiliu de administra ie al şantierelor Latta!
Bineîn eles c avea s recâştige timpul acesta renun ând s
se rad , ceea ce-i p rea – şi lucrul se întâmpla des acum – un
mijloc abil de a dejuca for ele ce c utau s -i impun regulile
şi modul lor de via . Acest şiretlic corespundea, de altfel,
propriilor lui înclina ii, c ci detesta acum s se rad de
diminea . Mâna lui nesigur o lua adesea razna, f cându-l
s se enerveze, şi deşi încerca s se st pâneasc , se
întâmpla s se taie. Primele ore ale dimine ii nu-l g seau

521
niciodat în toane bune, c ci afar de faptul c mâna lui
refuza s -l asculte, îl durea şi capul, limba îi era uscat ca o
bucat de iasc , iar stomacul i se întorcea pe dos numai
când se gândea la micul dejun ce-l aştepta. Fireşte, îşi d dea
seama, c numai whiskyul purta vina acestor neajunsuri; şi
la lumina cenuşie a acestei dimine i, el sim ea cu amar
limpezime c era silit s -şi reduc por ia. De câte ori luase în
trecut o asemenea hot râre, ea nu fusese, îşi m rturisea el,
niciodat prea serioas ; acum îns era absolut necesar s se
controleze, s nu bea înainte de dejun, iar apoi s se ab in
pân seara; şi chiar atunci trebuia s fie cump tat, da, s se
st pâneasc efectiv, dac voia s -i plac lui Nancy, ale c rei
favoruri erau acum pentru el o nevoie vital . Negreşit, ea se
ar tase mai binevoitoare fa de el în ultimele dou zile; şi
judecând lucrurile într-un spirit mai echitabil, el îşi spunea
c , deşi ea nu se întorsese în camera lui din seara când se
certaser dup vizita ei la m tuşa din Overton, motivul
manifest pe care îl invocase drept scuz fusese desigur
întemeiat, dat fiind gentile ea ei mai recent şi atitudinea ei
tolerant fa de el. Nu se putea lipsi de Nancy! Devenise tot
atât de indispensabil pentru el ca aerul pe care-l respira, şi
acest unic motiv îl obliga s nu apeleze pe viitor decât cu
precau ie la sticla de whisky. Cu neputin s poat tr i
vreodat f r ea! Se va întoarce la el desear , înc mai
a â toare dup abstinen a lui for at ; iar de nu, va şti ce are
de f cut!
La aceast idee, p ru s recâştige o umbr din vechea lui
mul umire de sine şi, dând deoparte cuverturile, s ri din
pat; dar când aerul rece din odaie îl p trunse, el se înfior ,
îşi încre i fruntea, se întunec la fa şi îşi apuc în grab
veşmintele, aruncate în dezordine pe un scaun lâng el. Se
lupt s şi le trag cu cea mai mare iu eal , se frec pu in pe
fa cu ap şi s pun, îşi puse gulerul lui murdar, îşi leg
cravata roas , îmbr cându-şi la urm vesta şi haina, bo ite
şi ponosite. F cea astfel o sim itoare economie de timp, c ci
tot îmbr catul nu-i luase decât cinci minute, şi acum, de
bine, de r u, er gata s coboare scara şi s -şi ia micul

522
dejun.
— Bun diminea a, Brodie, strig Nancy prietenoas ,
v zându-l intrând în buc t rie. Te-ai sculat la timp ast zi!
Cum ai dormit?
— Nu atât de bine cât aş fi vrut. Mi-a fost frig. Dar simt c
o s -mi mearg mai bine desear .
— V d c începi devreme azi cu de-alde astea, r spunse
ea, în l ându-şi capul. Înghite- i porridge-ul şi potoleşte-te.
El se uit , strâmbând din buze, la porridge şi exclam
aproape cu scârb :
— Nu prea mi-e poft , Nancy. Îmi cade cam greu la stomac
diminea a. Poate c am s -l m nânc la cin , deocamdat
îns nici nu vreau s aud de el. Nu ai altceva s -mi dai?
— Am un hering proasp t în tigaie; e aproape gata, strig
ea prevenitor. Nu mânca porridge-ul, dac n-ai poft . Î i
aduc peştele într-un minut.
Brodie urm ri din ochi silueta ei ml dioas , observând
fâlfâitul fustei ei, mişcarea vioaie a picioarelor, cu gleznele
lor fine, în timp ce ea alerga s -şi îndeplineasc f g duiala.
Constata cu vie mul umire cât de mult se schimbase în bine
atitudinea ei fa de dânsul. Se apropia din nou de el, nu-l
privea cu acea sclipire duşm noas în ochi, ba chiar se
ocupa de el cu o grij ce-i amintea, în chip straniu, de zelul
cu care îl servea so ia lui. Era încântat s se simt din nou
îngrijit cu atâta devotament şi aceasta cu atât mai mult cu
cât de ast dat aten ia venea de la Nancy, atât de drag lui,
dar atât de independent ; şi când ea se întoarse cu
mâncarea, îi furiş o privire, spunându-i:
— V d c eşti iar şi dr gu cu mine. Îmi aduc aminte de
unele dimine i când porridge-ul ars nu era bun nici s fie
trântit ca mic dejun unui om s rac, dar heringul acesta
delicios e cu totul altceva, şi îmi place mai ales felul cum m
priveşti. M iubeşti, Nancy, nu-i aşa?
Ea se uit în jos la fa a obosit , încre it , scofilcit ,
desfigurat de o barb neras de dou zile şi schimonosit
de un zâmbet for at, care nu i se potrivea deloc; îi privi
trupul adus de spate, inuta neglijent , mâinile

523
tremur toare cu unghiile neîngrijite şi exclam cu un râs
scurt şi strident:
— Desigur, omule! Am o astfel de pasiune pentru tine, c
nici nu îndr znesc s o m rturisesc. Când te privesc uneori,
simt cum îmi salt inima.
Zâmbetul lui se stinse, ochii îi clipir neliniştit, şi
r spunse:
— E o mare bucurie pentru mine, Nancy, s te aud
vorbind în felul sta! Ştiu c e cu totul greşit din partea mea,
dar nu m pot împiedica s i-o spun: m simt extraordinar
de legat de tine acum. Apoi, uitându-şi micul dejun, el
continu s -şi explice purtarea, aproape acuzându-se: N-aş
fi crezut niciodat c m-aş putea ataşa atât de mult de
cineva. Nu m socoteam f cut pentru asta, dar, pricepi, am
fost atâta vreme silit s m lipsesc de dragoste, încât
atunci… atunci când ne-am g sit unul pe altul… ei bine…
m-ai subjugat cu totul. sta-i adev rul curat. Nu eşti
sup rat pe mine c - i spun toate astea, nu-i aşa?
— Nu, nu! exclam ea în grab . Niciun pic, Brodie. Te
în eleg bine. Dar hai acum, nu l sa s se piard bun tatea
asta de hering, pe care m-am ostenit s i-l pr jesc. Sunt
ner bd toare s ştiu dac - i place. Şi in s m nânci bine
acum, c ci ai s fii obligat s - i iei ast zi masa de prânz în
oraş.
— S iau masa în oraş, de ce? exclam el oarecum
surprins. Ai fost la Overton abia s pt mâna trecut ; îmi
închipui c nu te duci iar şi s-o vizitezi pe m tuş -ta.
— Nu, fireşte c nu, spuse ea cu o mişcare cochet a
capului, dar vine ea s m viziteze! Şi n-am poft s te v d
învârtindu-te aici în jurul meu, de fa cu ea. E o femeie de
treab , care nu are habar de nimic… şi care m iubeşte
mult. Ar face nişte ochi, dac te-ar auzi tr nc nind! Ai s te
întorci desear şi ai s m g seşti ner bd toare s te
primesc.
Brodie se uit la ea o clip cu un aer sumbru, apoi,
înseninându-se deodat , cl tin încet din cap:
— La naiba, muiere! Ai un tupeu nemaipomenit! Ba nu,

524
z u, ai curajul s m dai afar din casa mea, ca s - i
primeşti prietenii! Asta-mi dovedeşte pân unde eşti în stare
s mergi cu îndr zneala. Ar trebui s - i înc lzesc pu in
dosul, c faci una ca asta f r s m întrebi… dar ştii c nu
sunt în stare s m sup r pe tine. Se vede c nu exist nicio
limit pentru tot ce- i permi i fa de mine.
— Ce g seşti r u în asta? întreb ea cu un aer âfnos.
Oare o menajer cinstit nu are dreptul s -şi primeasc
rudele, dac -i place? O s - i fac bine s iei o mas uşoar în
oraş şi am s - i preg tesc o surpriz pentru când te-i
întoarce.
El o privi neîncrez tor.
— Surpriz e cuvântul potrivit, dup felul cum te-ai
purtat cu mine. Se opri o clip şi ad ug : S m ia dracu’
dac ştiu de ce sunt atât de slab cu tine!
— Nu spune asta, Brodie, zise ea pe un ton de blând
mustrare. Vorbeşti uneori ca unul din p gânii aceia de
chinezi.
— Ce ştii tu despre chinezi? ripost îmbufnat,
întorcându-şi, în sfârşit, privirea spre hering şi apucându-se
s -l înghit cu îmbuc turi mari şi încete. Dup un scurt
moment, el spuse cu un glas schimbat: E un deliciu, Nancy,
iat genul de mâncare pe care mi-l doresc acum pentru
micul dejun.
Ea continu s -l priveasc ciudat, cu un aer de jen , în
timp ce el, plecat asupra farfuriei, îşi ducea mâncarea la
gur ; apoi, deodat , izbit parc de un gând, exclam :
— Doamne! La ce-oi fi visând! A sosit o scrisoare pentru
tine azi de diminea . Am uitat cu totul s - i spun.
— Ce? r spunse el, oprindu-se din mâncat şi privind-o
mirat pe sub sprâncenele dese şi înc run ite. O scrisoare
pentru mine?
— Da. Uitasem de ea în graba de a te servi. Uite-o, spuse,
luând un plic de pe col ul bufetului şi înmânându-i-l.
Brodie inu un moment plicul în mâna întins , îl apropie
de ochi cu un aer intrigat, v zu dup ştampil c venea de la
Londra, apoi îl deschise neglijent, cu degetul mare, mai mult

525
rupându-l, şi scoase foaia pe care o con inea. Nancy, care-l
privea cu oarecare interes pe când citea scrisoarea, urm ri
expresiile de uimire, stupoare, uşurare şi triumf care se
perindar pe obrazul lui cu repeziciunea unor nori goni i de
vânt pe un cer întunecat. La urm , o stranie satisfac ie se
putea citi pe fa a lui; întoarse scrisoarea, o reciti încet din
cap t pân în cap t, şi, ridicându-şi ochii, privi în gol.
— S nu- i vin s crezi, murmur el, şi dup atâta vreme!
— Ce anume? strig Nancy. Despre ce e vorba?
— Îşi pune cenuş în cap şi vrea s se întoarc pe brânci.
Se opri, adâncit în gânduri, ca şi cum cuvintele rostite mai
înainte ar fi fost suficiente ca s-o l mureasc .
— Nu în eleg ce vrei s spui, exclam ea t ios. Despre cine
vorbeşti?
— Despre fata mea, Mary, r spunse el încet, aceea pe care
am dat-o afar din cas . M-am jurat c n-am s-o las
niciodat s se întoarc aici înainte s -mi ling picioarele,
da, şi spusese c nu are s se întoarc niciodat . Şi uite aici,
chiar în scrisoarea asta, rugându-m în genunchi s -i dau
voie s vin înapoi ca s -mi in casa. Pe cuvântul meu, e o
mare r splat pentru mine dup to i anii ştia! inând în
sus scrisoarea între degetele sale crispate, ca şi cum nu avea
s înceteze vreodat s -şi desfete ochii cu ea, citi rânjind:
„S d m uit rii trecutul! Î i cer iertare...” Dac nici asta
nu-mi d dreptate, atunci nu m cheam Brodie. „De când
mama s-a stins, aş vrea s m întorc acas . Nu sunt
nefericit aici, dar m simt uneori stingher ”, continu el
mârâind. Stingher ! Aşa şi merit ! Stingher ! De-ar dura cât
mai mult! Dac crede c se poate întoarce aşa de uşor, se
înşal amarnic. Nu vreau s-o primesc! Nu! Niciodat ! Îşi
întoarse privirea spre Nancy, ca pentru a-i cere s -l aprobe,
şi relu cu buzele crispate: Pricepi, femeie, cât dreptate îmi
d ? Era mândr , mândr cum nu se mai poate; acum îns e
zdrobit , v d bine asta. Altminteri, de ce ar dori s se
întoarc ? Doamne, ce dec dere pentru ea, s fie silit s se
v ic reasc în halul sta ca s-o primesc înapoi, şi ce triumf
pentru mine s-o refuz! Vrea s -mi duc menajul! Râse ironic.

526
Asta-i bun , ce zici, Nancy? Nu ştie c te am pe tine… vrea s
te scoat din slujb !
Nancy îi luase foaia din mân şi o citea.
— Nu v d nicio v ic real în scrisoarea asta, r spunse ea
încet. E scris foarte decent.
— Aş! strig el. Nu m gândesc la felul cum e scris . Ceea
ce m intereseaz e ce se ascunde dup ea. Nu e alt
explica ie, şi chiar numai gândul la ea m învioreaz ca o
b utur aleas .
— Vas zic , nu vrei s-o laşi s se întoarc ?
— Nu! strig . Nici nu m gândesc! Te am pe tine, acum, ca
s ai grij de mine. Ce-şi închipuie, c am nevoie de una de
teapa ei? N-are decât s -şi p streze postul ei de la Londra şi
s putrezeasc acolo, pu in îmi pas !
— Nu trebuie s iei o hot râre prea gr bit, îl îndemn ea.
La urma urmei, e fata dumitale. Gândeşte-te bine, înainte de
a face un pas pripit.
— Pripit sau nu, dar n-am s-o iert niciodat , spuse el
printre din i, şi cu asta, basta! Pe urm , fa a i se lumin
brusc şi exclam : Ştii îns , Nancy, ce ar avea haz, ceva care
ar ustura-o pân la m duv ? Dac i-ai r spunde c postul
pe care îl cere e ocupat? Cred c asta ar pune-o la locul ei, ce
zici? Vrei, draga mea?
— Nu, nu vreau! strig ea imediat. Auzi ce idee! Scrie-i-o
dumneata dac ai poft .
— Bine, dar ai s m aju i s -mi compun r spunsul,
obiect el. Ce-ar fi dac am face-o împreun desear , dup
ce m-oi întoarce? Cu capul t u deştept, ai s -mi g seşti
desigur ceva straşnic de scris.
— Aşteapt atunci pân desear , r spunse ea dup o
scurt chibzuire. Între timp am s m mai gândesc.
— Splendid! strig el, desfatându-se de pe acum la ideea
încânt toare c avea s colaboreze în seara aceea cu dânsa
la întocmirea unui r spuns t ios c tre fiica lui. O s ne
punem capetele la contribu ie. Ştiu de ce eşti capabil ,
numai s vrei.
În timp ce vorbea, sunetul unei sirene se auzi din

527
dep rtare, umflându-se şi sc zând în valuri, dar p trunzând
neîntrerupt în camer cu o blând , dar implacabil
persisten .
— Dumnezeule! exclam Nancy repede. Semnalul de ora
nou şi n-ai plecat înc ; ai s întârzii din cale-afar dac nu
te gr beşti! Hai repede, porneşte!
— D -o naibii de siren ! r spunse îmbufnat. O s întârzii
dac am poft . S-ar zice c sunt sclavul afurisitului stuia
de ignal, v zându-l cum m smulge de lâng tine tocmai
când n-am chef s plec.
— N-aş vrea, totuşi, s te dea afara, omule! Ce te-ai face
dac i-ai pierde slujba?
— Aş g si una mai bun . M-am gândit la asta chiar zilele
trecute. Cea pe care o am e mult prea proast pentru mine.
— Ssst, Brodie! c ut ea s -l domoleasc . O duci destul
de bine şi aşa. S-ar putea s nimereşti mai r u. Vino, te
înso esc pân la uş .
El o privi cu un aer mai blând şi se scul docil, exclamând:
— În orice caz, po i fi liniştit , Nancy! Voi avea totdeauna
de ajuns ca s te in. La uşa din fa se întoarse spre ea şi-i
spuse cu un glas ce suna aproape patetic: Şi n-am s te v d
toat ziua…
Ea se trase pu in înapoi, închizând uşa pe jum tate, şi-i
r spunse pe un ton indiferent:
— Ce vreme! Ar trebui s iei o umbrel în locul veşnicului
dumitale baston. Nu uita c - i iei azi dejunul în oraş.
— Nu, n-am s uit, spuse el supus. Ştii doar c sunt
totdeauna atent la ce-mi spui. Hai, s rut -m înainte s
plec.
Nancy era gata s -i trânteasc uşa în nas, când,
v zându-i atitudinea, se înduioş pu in, şi, în l ându-se în
vârful degetelor şi ridicându-şi capul, îi atinse cu buzele cuta
adânc din mijlocul frun ii.
— Poftim, şopti ea încet, asta e pentru omul care ai fost.
El se uit nedumerit la ea, cu ochi rug tori, iscoditori,
asemenea acelora ai unui câine devotat.
Brodie şov i pu in, bâlbâind apoi jenat:

528
 — Ce-ai zis? murmur stupid.
— Nimic, r spunse Nancy pe un ton uşor, dându-se iar şi
înapoi. i-am spus doar la revedere.
— Dac … dac te-ai gândit la… la alcool, in s - i spun c
am s -l reduc la o cantitate rezonabil . Ştiu c nu- i place s
beau prea mult şi nu vreau s te sup r.
Ea cl tin încet din cap, uitându-se la el cu o stranie
fixitate.
— Nu m-am gândit deloc la asta. Dac sim i c ai nevoie
de pu in b utur , nu v d de ce te-ai lipsi de ea. E singura…
e o consolare, cred, pentru dumneata. Acum, du-te.
— Nancy, scumpa mea, ce bine m în elegi! murmur el
mişcat. Aş face orice pentru tine, când te por i ca acum. Se
cl tin greoi de pe un picior pe cel lalt, oarecum jenat de
efuziunea lui, exclamând apoi cu o voce r guşit , plin de
emo ia pe care o în buşise: Ei… te las atunci. R mâi cu bine!
— Adio! r spunse ea liniştit.
Aruncându-i o ultim privire, el se întoarse şi porni prin
ploaie, sub cerul cenuşiu şi trist al acestei dimine i – siluet
bizar , f r palton, cu creştetul încununat de extravaganta
p l rie p trat , de sub care ieşeau, rebele, smocuri dese de
p r netuns –, cu mâinile la spate, târând în chip grotesc în
urma lui, prin noroi, bastonul greu de frasin.
Înainta pe strad cu mintea buim cit de gânduri
contradictorii, la care se ad uga o oarecare jen de a-şi fi
exteriorizat în chip atât de neaşteptat emo iile; treptat îns ,
din toat aceast z p ceal ieşi deasupra o idee unic :
valoarea pe care Nancy o avea pentru el. Era din aceeaşi
stof ca şi dânsul, îl în elegea, cunoştea nevoile unui b rbat
şi admitea – cum declarase adineauri – c -i trebuia din când
în când un p h rel spre a-şi ridica moralul. Nu sim ea cum
ploaia îl p trundea pân la piele, pân într-atât era de
obsedat de imaginea ei; şi în posomoreala fe ei lui rigide se
ivea din când în când un lic r de lumin . Pe m sur ce se
apropia de şantier, gândurile lui devenir îns mai pu in
pl cute, fapt pe care îl tr da duritatea neschimbat a
expresiei lui; era preocupat c întârziase din nou, c risca s

529
primeasc observa ii, şi ap sat de sentimentul deprimant –
pe care timpul nu-l sl bise – c slujba lui era extrem de
umilitoare. Se gândea, de asemenea, v zând-o acum în alt
lumin , la scrisoarea pe care o primise; ea îi ap rea ca o
impertinen intolerabil din partea aceleia ce fusese odat
fiica lui şi care acum îi amintea cu am r ciune de trecut.
Sim i în gur un gust acru la aceast idee, iar peştele s rat şi
afumat pe care îl mâncase îi f cea sete; se opri chibzuind în
fa a „Barului Monitorilor” şi, încurajat de cele spuse de
Nancy la plecare, morm i: „Ei, dr cie! Mi-e gura uscat , dar
dac tot am întârziat cu o jum tate de or , m car s profit de
ocazie”.
Aruncând o privire sfid toare peste um r la blocul de
birouri de peste drum, intr în bar. Când ap ru din nou,
dup un sfert de ceas, îşi recâştigase ceva din siguran a
provocatoare de odinioar . Cu alura aceasta, trecu prin uşa
turnant a cl dirii principale şi str b tând acum coridoarele
cu facilitatea ce o d obişnuin a, intr seme în biroul lui,
scrutându-i unul dup altul pe cei doi tineri func ionari,
care-şi ridicau ochii pentru a-l saluta.
— A şi fost pe aici porcul acela b trân ca s spioneze?
întreb el. C ci dac-a fost, m doare-n cot.
— Domnul Blair? r spunse unul din ei. Nu şi-a f cut înc
inspec ia.
— N-are decât! strig Brodie, foarte plictisit de
sentimentul de uşurare care, împotriva voin ei lui, pusese
st pânire pe el. V gândi i, probabil, c am noroc. Ei bine,
da i-mi voie s v spun la amândoi c mi-e perfect egal dac
ştie sau nu c am întârziat. Pute i s i-o spune i, dac vre i!
Mi-e totuna. Şi trântindu-şi p l ria pe cuier şi bastonul
într-un col , se aşez greoi pe taburetul lui. Ceilal i doi
schimbar o privire, şi dup o scurt t cere, unul din ei
spuse cu oarecare şov ial :
— N-o s -i spunem nicio vorb , domnule Brodie. Şti i bine
acest lucru. Dar uita i-v la dumneavoastr , sunte i ud
leoarc . Nu vre i s scoate i haina ca s se usuce?
— Nu, n-am s-o scot! r spunse t ios, deschizându-şi

530
registrul, luându-şi condeiul şi apucându-se s lucreze.
Dup o clip , îşi ridic ochii şi spuse pe un ton mai blând: În
orice caz, v mul umesc. Sunte i b ie i buni amândoi şi ştiu
c v-a i purtat cumsecade şi în alte ocazii. Adev rul e c am
primit o veste care m-a indispus, aşa c nu sunt cu totul în
apele mele azi.
Cunoşteau câte ceva despre treburile lui, din poveştile
sale descusute din cursul ultimelor luni, şi acela care nu
deschisese gura pân atunci întreb :
— Sper c nu e ceva în leg tur cu Nessie, domnule
Brodie?
— Nu, r spunse el. Nu e vorba de Nessie a mea. Cu ea
totul e în regul , slav Domnului! Lucreaz pe rupte şi se
îndreapt cu paşi siguri spre premiul Latta. N-am avut
niciodat vreun necaz cu ea. E vorba de altceva, dar ştiu ce
am de f cut. Am s-o scot la cap t şi cu asta, aşa cum am
scos-o cu tot restul.
Se ferir s -i mai pun vreo întrebare, şi to i trei îşi
reluar lucrul în t cerea întrerupt doar de scâr âitul
peni elor pe hârtie, de foşnetul unei pagini întoarse, de
frecarea unui taburet pe podea şi de şopotul buzelor lui
Brodie, care se silea s -şi concentreze creierul aburit asupra
cifrelor ce le avea sub ochi.
Orele dimine ii erau destul de înaintate când un pas
m surat r sur pe coridor, uşa se deschise şi domnul Blair,
îngrijit ca de obicei, intr în birou. Se opri un moment, cu un
teanc de hârtii în mân , îşi îndrept pe nasul proeminent
ochelarii cu ram aurit şi-i scrut îndelung, cu ochii lui
severi, pe cei trei func ionari, care şedeau apleca i asupra
registrelor lor. Privirea i se opri în cele din urm asupra
siluetei masive a lui Brodie, din ale c rui haine umede se
ridica acum un nor de aburi calzi; şi pe m sur ce se uita la
el, expresia lui devenea mai dezaprobatoare. Îşi drese glasul
în semn de avertisment şi înaint spre el, fluturând hârtiile
din mân ca o pas re ce-şi scutur penajul.
— Brodie, începu el pe un ton aspru, fii atent, te rog, un
moment.

531
 F r a-şi schimba pozi ia, Brodie ridic pu in capul şi-l
privi r ut cios pe cel lalt:
— Ei, ce s-a mai întâmplat?
— Ai putea s te scoli în picioare când vorbeşti cu mine, îl
mustr Blair. Eşti singurul func ionar care-şi permite s n-o
fac . E extrem de necuviincios şi de neobişnuit.
— Vezi dumneata, sunt şi eu un om neobişnuit, poate c
asta e cauza, ripost Brodie încet. M simt tot atât de bine
stând jos! Ce doreşti de la mine?
— Conturile astea, strig Blair furios. Le recunoşti? Dac
nu, te informez c ele reprezint munca dumitale… sau
aşa-zisa dumitale munc ! Toate sunt greşite. Cifrele
dumitale sunt inexacte de la un cap t la altul, iar totalul,
revolt tor de fals. Sunt s tul de erorile şi nepriceperea
dumitale, Brodie! Dac nu po i s -mi dai o explica ie m voi
vedea nevoit s raportez întreaga chestiune şefului meu.
Brodie îşi plimb ursuz privirea de la hârtii la obrazul
scrobit şi indignat al celuilalt şi, chinuit de intolerabila
înjosire pe care i-o impunea pozi ia lui, r spunse îmbufnat,
cu voce stins :
— Am f cut tot ce-mi st în putin . Mai mult nu pot.
— Atunci ceea ce- i st în putin e prea pu in, ripost
Blair pe un ton ascu it, aproape strident. În timpul din urm
lucrezi îngrozitor de prost, iar purtarea dumitale a devenit,
dac e posibil, şi mai proast . Îns şi inuta dumitale e
jignitoare pentru demnitatea firmei noastre. Dac sir John
ar şti, sunt sigur c n-ar mai permite-o. Ce s zic, bâlbâi el,
sugrumat de indignare, miroşi de la distan a alcool. E
dezgust tor!
Brodie nu se mişca. Cu ochii pleca i, cu mintea amor it ,
se întreba dac era într-adev r el, James Brodie, cel care
şedea aici, ascultând f r s reac ioneze insultele acestui
individ neînsemnat şi caraghios. Se vedea s rind în sus,
apucându-l pe cel lalt de beregat , scuturându-l pân când
l-ar face s -şi dea aproape sufletul şi aruncându-l apoi în
chip ruşinos afar , cum îl aruncase o dat pe uş pe un om
de dou ori mai mare decât acesta. Dar nu, st tea tot

532
nemişcat pe taburetul lui, murmurând pe un ton
mor c nos;
— Sunt st pân pe timpul meu, când nu sunt în biroul
sta. Am dreptul s -l folosesc cum îmi place.
— Eşti dator s vii la serviciu într-o stare care s - i
permit s lucrezi, st rui Blair cu r ceal . Dai un exemplu
r u acestor doi tineri… aspectul dumitale e o ruşine pentru
întreaga întreprindere.
— La naiba! Te poftesc s nu te legi de înf işarea mea!
mârâi Brodie, apucat de o furie subit . Prefer s fiu aşa cum
sunt decât s am mutra dumitale dichisit .
— Las obr zniciile, te rog! strig Blair, roşindu-se ca un
rac. Am s te reclam pentru purtarea dumitale insolent .
— Las -m în pace! ip Brodie, ridicându-şi capul
aplecat asupra pupitrului, ca un animal s lbatic, frânt de
captivitatea lui, dar înc fioros. Nu m împinge prea departe,
c o s fie r u de dumneata.
Sim ind, din privirea mâniat a lui Brodie, primejdia
ascuns ce-l amenin a, Blair se ab inu de la alte observa ii
umilitoare şi, aruncând cu dispre teancul de hârtii pe
pupitrul lui Brodie, spuse pe un ton glacial:
— Corecteaz imediat socotelile astea, f r nicio greşeal ,
te rog, de nu, voi şti ce am de f cut! Întorcându-se apoi pe
c lcâie, ieşi solemn din birou.
Plecarea lui nu fii urmat de nicio izbucnire, dar t cerea
din camer deveni mai ap s toare decât orice furtun .
Brodie şedea împietrit, rumegând insultele pe care le
suferise cu câteva clipe înainte; sim ea în umilirea lui c
ceilal i doi îşi ineau privirile a intite batjocoritor asupra lui.
Z ri cu coada ochiului o mân întinzându-se de dup
muchia pupitru lui s u şi apucând în t cere conturile
incriminate, şi cu toate c în elese c tinerii lui colegi îi
veneau din nou în ajutor cu obişnuita lor bun voin ,
expresia lui dur şi mohorât nu se îndulci. R mase aşa un
timp interminabil, f r a pune mâna pe condei, v zu, f r a
scoate un cuvânt, documentele corectate reluându-şi discret
locul în fa a lui şi p str aceast atitudine rigid şi

533
indiferent pân ce sirena d du, la ora unu, semnalul
pentru pauza de prânz. Se ridic îndat , îşi lu p l ria din
cuier şi ieşi repede din birou. Sunt insulte care pot fi sp late
numai prin sânge; el îns c uta acum în grab s -şi ştearg
în alt chip din memorie umilirile suferite.
Când se întoarse punctual la ora dou , era transformat,
ca şi cum o influen misterioas şi binef c toare şi-ar fi
exercitat puterea asupra lui, împr ştiindu-i triste ea,
netezindu-i tr s turile aspre ale fe ei şi injectându-i în vine o
veselie care se r spândea acum prin tot corpul, dând întregii
lui fiin e un aer radios.
— A i v zut, b ie i, sunt cel dintâi aici! strig el, cu o voie
bun greoaie, când ceilal i doi func ionari sosir la scurt
timp dup el. Exact la ora dou ! Dar cum de-a i putut
întârzia? E îngrozitor! Dac nu o s v deprinde i s fi i mai
punctuali, am s fiu obligat s v reclam şefului vostru,
mutra aceea brânzoas care a fost azi de diminea aici!
Râse zgomotos şi urm : De ce nu v lua i dup mine, care v
sunt prezentat totdeauna ca un adev rat model de virtute?
— Sunte i în form , domnule Brodie, r spunse cu
oarecare şov ial unul din cei doi tineri.
— Şi de ce n-aş fi? exclam el. Nu m las doborât de o
întâmplare ca cea de azi-diminea . Pentru nimic în lume,
dragul meu! Dac nu i-am sucit pe loc nenorocitului celuia
gâtul lui eap n, e c m-au împiedicat anumite considera ii.
Trebuie s v spun – continu el pe un ton confiden ial – c e
invidios pe mine din cauza felului cum am ajuns în biroul
sta, trecând pe sub nasul lui; dar aveam rela ii şi nu a
putut s se opun .
Şi sco ându-şi pipa din buzunar, b tu cu ea în pupitru şi
începu s şi-o umple.
— Doar n-ave i de gând s fuma i, domnule Brodie! strig
primul func ionar, ridicându-şi cu oarecare îngrijorare ochii
din registrul lui. Şti i c e strict interzis.
Brodie se uita mirat la el şi-i r spunse, cl tinându-se
pu in pe taburetul lui:
— Şi cine are s m împiedice? Fac ce vreau aici. Un om

534
ca mine nu are nevoie s se roage şi s cerşeasc , ca s i se
permit s -şi aprind pipa. Şi o aprinse imediat, cu un aer
sfid tor, tr gând cu zgomot din muştiuc şi aruncând cu
dispre pe duşumea chibritul folosit. Ridicându-şi apoi capul
cu o mişcare energic , relu , printre pufaieli: Nu, n-am s
cer voie nim nui. Doamne, dac-aş fi aşezat în toate
drepturile mele, nu m-aş afla în biroul sta infect! Sunt cu
mult deasupra unei munci ca aceasta, cu mult deasupra
oric rui fel de munc . sta-i adev rul adev rat, atât numai
c nu pot s -l dovedesc şi sunt silit s suport o astfel de
situa ie. Dar lucrul sta nu m schimb . Nu, câtuşi de
pu in! Câ i oameni din oraş n-ar fi ferici i s aib acelaşi
sânge ca mine în vinele lor!
Se uit împrejur, în aşteptarea unor cuvinte de aprobare,
dar constat cu nemul umire c auditorii lui, s tui de a
asculta searb da tr nc neal despre preten iile sale, îşi
plecaser , cu pref cut indiferen , capetele asupra hârtiilor
lor; totuşi, profit de acest fapt ca s -şi scoat din buzunarul
din spate al pantalonului o mic sticl plat şi s şi-o duc
repede la gur , punând-o apoi pe ascuns la loc. Împrosp tat
în acest fel, el îşi continu monologul, cu aerul de a nu
observa lipsa lor de aten ie:
— Sângele nu minte! Nimic mai adev rat decât asta! M
voi ridica din nou. Am ajuns aici doar prin gelozia meschin
a altora; dar n-o s dureze mult. Un om adev rat nu poate fi
inut la p mânt. În curând am s fiu iar şi acolo unde mi-e
locul şi unde lumea o s m recunoasc drept ceea ce sunt;
am s m aflu iar şi la Expozi ia agricol , cot la cot cu
lordul-locotenent al comitatului, în termenii cei mai buni…
pe picior de egalitate, vezi bine – sublinie aceste cuvinte
printr-un gest în vânt cu pipa –, da, pe picior de egalitate cu
cele mai nobile familii ale inutului, şi numele meu va figura
frumos în gazet al turi de ale lor. Imaginându-şi astfel
viiitorul în lumina str lucirii din trecut, ochii i se umezir ,
l s buza în jos ca un copil şi murmur : Doamne, frumos
lucru s ai asemenea satisfac ii!
— Haide, domnule Brodie, îl rug cel lalt tân r,

535
întrerupându-i medita iile, pune i-v pipa deoparte, acum,
c a i fumat! N-aş vrea s ave i nepl ceri!
Brodie se uit o clip la el şi izbucni deodat în râs:
— Dar fricos mai eşti, omule! E adev rat ce spui. Am
fumat o pip , dar am s mai fumez şi alta, ba mai mult, am
s şi beau o pic tur . Scoase iar şi, cu un zâmbet şiret,
sticla din buzunar şi, în timp ce ei îl priveau speria i, d du
pe gât o înghi itur bun . În loc s pun apoi sticla în
buzunar, o aşez în fa a lui, în partea de sus a pupitrului,
spunând: Am s te am mai la îndemân acolo, dulcea a mea,
şi am s m pot uita la tine şi s te v d golindu-te treptat. Pe
urm , m gulit de a se afla în centrul privirilor lor îngrijorate,
el urm : Pentru c veni vorba de nepl ceri, stârpitura aceea
mic mi-a spus azi de diminea un lucru atât de caraghios,
încât mi-a r mas în minte. La acest simplu gând, îşi încre i
fruntea cu un aer exagerat. Cred c -mi aduc aminte vorbele
lui: „Aspectul dumitale e o ruşine pentru întreaga
întreprindere”. Da, chiar aşa, cuvânt cu cuvânt. Ei bine,
spune i-mi acum, b ie i, despre ce naiba a vrut în fond s
vorbeasc ? Ce cusur are aspectul meu? Îi privi cu un aer
r zboinic, în vreme ce ei cl tinau nehot râ i din cap. Sunt
un om prezentabil, nu-i aşa? se r sti el, observând
confirmarea lor t cut cu mândr şi exagerat aprobare. Am
ştiut eu, strig el, numai scârboasa lui invidie l-a împins s
vorbeasc aşa. Da, am fost totdeauna o mândre e de om,
înalt, bine f cut, cu pielea alb ca a unui copil. Afar de asta,
continu el, aruncându-le dintr-o parte o privire şireat , în
timp ce-şi mângâia cu un fâşâit epile aspre de pe b rbia
sl bit , mai este un motiv care-mi dovedeşte c nu are
dreptate. Sunte i poate prea tineri ca s fi aflat, dar nu stric
s v spun c o anumit fat , da, da, cea mai dr gu
ştreng ri din Levenford, m aşaz deasupra tuturor.
Curios, simt c trebuie s beau chiar numai gândindu-m la
ea. Şi trase cu demn solemnitate o duşc în s n tatea celei
mai adorabile doamne din Levenford, dup care r mase
cât va vreme t cut, gândindu-se cu încântare la ea. Avea
poft s vorbeasc despre Nancy, s se laude cu farmecele

536
ei, dar o umbr de jen îl împiedic , şi c utând, cu fruntea
încre it , s descopere prin ungherele min ii sale cauzele
acestei rezerve, o lumin se aprinse deodat în capul lui: îşi
d du seama c nu putea vorbi mai liber despre ea, pentru c
nu era so ia lui. La aceast constatare surprinz toare a
creierului s u înce oşat, el se mustr în t cere pentru
aceast omisiune: Omule, îşi şopti el, n-ai procedat cinstit.
Trebuia s te fi gândit mai devreme la asta. Cl tin din cap
cu un aer dezaprobator, d du pe gât înc o înghi itur de
whisky spre a-şi uşura medita iile şi, apucat de o
comp timire adânc pentru situa ia lui Nancy, murmur pe
un ton mişcat: Cred c-am s-o fac. Da, pe legea mea, am s
fac asta pentru ea. Îi venea s -şi strâng singur mâna
pentru brusca şi nobila lui hot râre de a face din ea o femeie
cinstit . E drept c ea nu ocupa un rang prea înalt pe scara
social , dar ce importan avea acest fapt? Numele lui avea
s-o acopere, s -i acopere pe amândoi; şi dac se va c s tori
cu ea, acest gest m re avea s i-o p streze mai sigur în
cas , s -l reabiliteze în ochii lumii, punând cap t pentru
totdeauna acelor priviri mâhnite şi întreb toare pe care le
remarcase din când în când la Nessie. Lovi cu pumnul în
mas , exclamând: Am s-o fac, am s -i vorbesc chiar
ast -sear . Rânji apoi, v zând chipurile consternate din fa a
lui, şi declar cu simulat nevinov ie şi franche e: Nu v
speria i, b ie i. Mi-am stabilit un plan şi am hot rât s fac
ceva pentru mica mea Nessie. Merit acest lucru.
Coborându-şi apoi tonul emfatic, ad ug cu o privire şireat :
O simpl chestiune de politic domestic , despre care o s
auzi i, desigur, mai curând sau mai târziu.
Era pe punctul s -i l mureasc mai deplin, când unul din
cei doi func ionari, prev zând probabil cursul pe care avea
s -l ia dest inuirile sale, c ut repede s -i abat aten ia de
la tema lui, exclamând:
— Şi cum avanseaz Nessie, domnule Brodie?
Îl privi un moment, clipind din ochi, pe cel ce pusese
întrebarea şi r spunse apoi:
— Admirabil! Ştii bine c progreseaz de minune! Nu

537
pune întreb ri stupide! Are de pe acum premiul Latta în
buzunar. Şi aruncându-se asupra noului subiect ce se
oferea min ii sale z p cite, el urm : Feti a asta e o mare
mângâiere pentru mine. Nu şti i ce pl cere îmi face s-o v d
punând întruna be e în roate b iatului aceluia al lui
Grierson. Îl întrece regulat la înv tur şi de fiecare dat
ipocritul de tat -s u trebuie s înghit în sec şi s verse
fiere. Da, s verse fiere, n-am nicio îndoial .
Numai gândindu-se la acest lucru, el chicoti; şi
ducându-şi cu şi mai mare poft sticla la gur , îşi turn pe
gât tot con inutul ei; dar nereuşind s râd şi s bea în
acelaşi timp, el se înec şi fii apucat de un acces prelung de
tuse.
— Bate-m , naibii, pe spate, gemu el cu fa a
congestionat şi cu ochii ieşi i din cap, aplecându-se înainte
şi gâfâind ca un elefant bolnav. Mai tare, mai tare! strig el,
când unul din cei doi, s rind de pe taburetul lui, începu s -l
loveasc peste spatele încovoiat.
— Urât tuse! zise tân rul, când accesul se mai calmase.
Iat ce înseamn s stai cu hainele ude pe tine.
— Eh! N-a fost cine ştie ce, r spunse Brodie ştergându-se
pe fa cu mâneca. N-am purtat niciodat palton şi nici
n-am s port vreodat . Mi-am pierdut umbrela undeva, dar
n-are nicio importan ; ploaia pare s -mi fac bine. Sunt
tare ca un arm sar din Clydesdale. Şi îşi întinse trupul
jig rit, ca s le arate ce om voinic era.
— Nessie nu calc pe urmele dumneavoastr , domnule
Brodie, observ primul vorbitor. Nu pare prea rezistent .
Brodie îi arunc o privire furioas , exclamând iritat:
— E s n toas tun. N-ai fi şi dumneata unul din neto ii
aceia care nu v d decât bolnavi în toate p r ile? E solid ca o
stânc . A avut o mic indispozi ie luna trecut , dar n-a fost
nimic. Am dus-o la Lawrie ca s-o examineze şi mi-a spus c
are un cap cum nu sunt dou într-o mie… Aş spune, într-un
milion! Arunc o privire triumf toare în jurul lui, uitându-se
apoi la sticla de whisky spre a-şi manifesta entuziasmul,
dar, observând c era goal , o apuc şi, printr-o arunc tur

538
reuşit , o proiect în coşul de hârtie, de unde fu scoas mai
târziu, prin mila unuia din r bd torii s i colegi, şi f cut s
dispar în apele Levenfordului. Aşa ochitur mai zic şi eu!
strig el cu veselie. Am ochi în cap, nu glum ! Î i nimeresc la
cincizeci de paşi, f r a clipi, un iepure în goan ! P catele
mele! Un iepure! De-aş fi acolo unde mi-e locul, m-aş afla pe
linia de tir, iar potârnichile şi fazanii ar c dea sub alicele
mele ca grindina.
Era gata s se lanseze din nou în flec reli despre obârşia
lui nobil , când ochii îi c zur asupra ceasului din perete.
— Doamne, e de necrezut: e aproape de cinci! Ştiu c m
pricep s fac vremea s treac . F cu glume cu ochiul, râse
înfundat şi relu : Timpul trece repede când munceşti din
greu, cum ar spune scârba aceea de Blair. Dar, din p cate,
trebuie s v las, dragii mei. Sunte i b ie i buni şi in la voi;
acum îns , am ceva important de f cut. Îşi frec mâinile,
bucurându-se dinainte, şi spuse cu o privire pieziş : Dac
avortonul îşi vâr nasul aici înainte de ora cinci, spune i-i
doar c socotelile lui sunt în regul şi c m-am dus s -i
cump r o hârâitoare. Coborî greoi de pe taburet, îşi lu încet
p l ria, şi-o potrivi de dou ori înainte ca înclina ia borului
ei pr fuit s ajung a-i fi pe plac, îşi apuc bastonul masiv
şi, complet beat acum, se opri solemn în uş , umplând
pervazul ei cu trupul lui enorm, care se cl tina. B ie i, strig
el, apostrofându-i cu bastonul, de-a i şti unde m duc v-ar
ieşi ochii din cap de gelozie. Dar nu v las s m înso i i. Nu!
Nu e decât un om în tot oraşul care are voie s urmeze
drumul sta minunat. Şi plimbându-şi mândru ochii peste
capetele lor, ad ug pe un ton teatral: Şi omul acela sunt eu!
Aruncând apoi o ultim privire fugar asupra fe elor lor
blajine, dar consternate, ieşi, leg nându-se, din birou.
Steaua lui îl ocroti, c ci în timp ce str b tu zgomotos
coridoarele, ciocnindu-se când de un perete, când de altul în
mersul lui buimac, nu întâlni pe nimeni, iar la ora cinci f r
cinci trecu ca un glon prin uşa turnant de la intrare şi
apuc pe drumul spre cas .
Ploaia încetase şi aerul adia proasp t şi r coros, în

539
întunericul în care lumina felinarelor, aprinse de curând, se
reflecta pe pavajul umed al str zilor asemenea unui şir
nesfârşit de discuri lunare, de culoarea topazului, oglindite
pe suprafa a neagr a unei ape st t toare. Repetarea acestor
imagini, care p reau toate s -i ias perfid înainte în timp ce
mergea, îl amuza pe Brodie cum nu se mai poate; rânjea
spunându-şi c o va informa negreşit pe Nancy despre
aventura lui cu acest ciudat fenomen ceresc r sturnat.
Nancy! Râdea pe înfundate gândindu-se la ce aveau s
discute împreun în seara aceea, începând cu compunerea
unei scrisori cu adev rat ustur toare c tre stricata aceea de
la Londra şi pân la încânt toarea ofert pe care era hot rât
s i-o fac . Va fi, desigur, nemul umit v zându-l
întorcându-se poate mai b ut ca de obicei – recunoştea cu
m rinimie acest lucru, adresându-se întunericului dar
pl cerea neaşteptat produs de propunerea lui de a o lua în
c s torie avea s -i împr ştie sup rarea. Ştia c ştreng ri a
de ea dorise totdeauna s aib o situa ie clar , aşa cum
numai un b rbat minunat ca el putea s -i ofere, şi o auzea
de pe acum exclamând, transportat : „Vorbeşti serios,
Brodie? Doamne! Era s pic jos! S m iei de nevast ? Ştii
bine c n-am s dau cu piciorul la un noroc ca sta! Vino s
te strâng tare, tare în bra e!” Da, se va ar ta mai dr gu cu
el ca oricând, dup aceast sublim concesie din partea lui;
şi ochii îi sclipir de pl cere când se gândi la favorurile cu
totul deosebite pe care în noaptea aceea Nancy avea s i le
acorde ca r spuns la gestul lui generos. Pe m sur ce
înainta, sim ind c fiecare pas împleticit îl apropia de ea, nu
g sea nicio expresie care s fie destul de plastic spre a
exprima în chip nimerit farmecul ei, atrac ia pe care o
exercita asupra lui. „E… e superb ! îngâim el. Are o carne
alb şi tare ca pieptul unui pui de g in … aş fi aproape în
stare s-o m nânc.” Gândurile lui devenir mai presante, îi
aprindeau dorin a, îi sporeau ner bdarea, şi cu un ultim
efort urc repede treptele de la intrare, c ut cu înfrigurare
s nimereasc broasca cu cheia, descuie şi d du buzna în
vestibului cufundat în întuneric.

540
 — Nancy! strig el cu glas tare. Nancy! M-am întors!
R mase câtva timp în întuneric, aşteptând un strig t de
r spuns; dar neauzind nimic, zâmbi încrezut, spunându-şi
c , desigur, ea se ascundea, aşteptând ca el s-o g seasc .
Sco ând o cutie de chibrituri din buzunar, aprinse becul de
gaz din vestibul, îşi înfipse bastonul în rastel, îşi atârn
p l ria în cuier şi se repezi în buc t rie. Şi acolo domnea
întunericul.
— Nancy! repet el, cu o mirare amestecat cu enervare.
Ce înseamn glumele astea? N-am poft s m joc de-a v-a i
ascunselea! Nu vreau n zbâtii de-astea! Te vreau pe tine! Ieşi
din ascunz toare, haide!
Dar tot nu primi niciun r spuns. Îndreptându-se stângaci
spre becul de gaz de deasupra c minului, îl aprinse şi se
întoarse spre a cerceta înc perea, dar observ , spre marea
lui mirare, c masa nu era pus , c preg tirile pentru ceai
nici nu începuser . R mase o clip încremenit, uitându-se la
masa goal , strângând furios din buze pân când, deodat , o
idee îi tr sni prin minte, f cându-l s se însenineze: „A
plecat pân la gar cu m tuşa ei – murmur el. Mare tupeu
mai are fata asta! Nimeni n-ar fi îndr znit aşa ceva. M pune
s m nânc în oraş şi pe urm m las s aştept cu ceaiul”.
Un mic fream t de veselie îl str b tu, transformându-se
într-un hohot de râs când se gândi la cutezan a ei. A naibii
fat , nu se las nici ea mai prejos! Când îns acest acces de
veselie se potoli, nu prea ştiu ce s fac şi în elese c nu-i
r mânea decât s aştepte bucuria întoarcerii ei. Stând în
picioare, cu spatele la c min, îşi plimba leneş privirea în
jurul camerei. Toat atmosfera i se p rea impregnat de
prezen a ei; o vedea zburând uşoar încoace şi încolo,
aşezându-se nep s toare în fotoliul lui, zâmbind,
sporov ind sau chiar fugind de el. Da! Chiar şi acul de
p l rie înfipt în bufet era o dovad a impertinen ei, a
neruşin rii ei inimitabile. Dar pe bufet se mai afla un lucru
intuit cu acul acela: o scrisoare – înştiin area aceea
arogant pe care o primise de diminea de la fiica lui. Şi,
înaintând într-acolo, o apuc cu dispre . Deodat , expresia

541
fe ei lui se schimb , c ci observ c nu era acelaşi plic, ci
altul, adresat lui, cu scrisul culcat, de con opist, al fiului
s u, o caligrafie atât de asem n toare cu firea molâie a lui
Matt, încât îl enervase totdeauna. Alt scrisoare! Şi înc de
la Matthew! Dar ce, oare puşlamaua aceea laş şi pref cut
ajunsese s se team atât de mult de dânsul, încât se sim ea
obligat s -i fac în scris comunic rile lui, în loc de a sta de
vorb ochi în ochi cu el, ca un b rbat? Plin de un adânc
dispre , el privi scrisul îngrijit de pe plic; dar în chip
inconsecvent, privirea i se schimb când, l sându-şi capul
într-o parte, observ ce frumos ar ta numele lui în
caracterele regulate – aproape ca de tipar – pe care le avea
sub ochi. Domnului James Brodie! Frumos nume! Puteai fi
mândru de el. Un zâmbet uşor îi trecu peste fa şi o trufie de
mare senior îi umplu pieptul, înt rindu-i încrederea în sine.
Cu suprem satisfac ie, deschise neglijent plicul, sco ând
din el unica foaie pe care o con inea.

Dragă tată, citi el, ai fost prea măreţ şi puternic ca să

asculţi amănuntele despre noul meu post, căci altminteri ai fi
aflat că e o situaţie pentru un om însurat. N-o mai aştepta pe
Nancy. A plecat cu mine spre a veghea să nu cad de pe cal!
Al dumitale fiu iubitor şi ascultător,
Matt.

Cuprins de cea mai vie stupefac ie, el reciti de dou ori

cuvintele laconice, îşi ridic ochii, f r s mai vad nimic, şi
morm i neîncrez tor: „Ce-o fi vrând s spun ?... Ce-are a
face Nancy cu calul imbecilului stuia? Al dumitale fiu
iubitor şi ascult tor… se vede c a înnebunit!” Apoi, deodat ,
f cându-i-se negru înaintea ochilor, sim i c înnebuneşte şi
el, când capul lui ame it şi tulbure sesiz semnifica ia
scrisorii şi când z ri pe dosul hârtiei urm toarele rânduri
mâzg lite de Nancy, cu scrisul ei de copil analfabet:

Matt şi cu mine plecăm ca să ne căsătorim şi să trăim liberi

şi fericiţi. Ai ţinut prea mult la sticla dumitale, ca să te însori

542
cu mine; n-ai decât să te culci noaptea cu ea, dobitoc bătrân
ce eşti!

Un strig t îngrozitor îi ieşi de pe buze. În elesese, în

sfârşit, c Nancy îl p r sise. Scrisoarea îi disp ru din fa a
ochilor, casa se învârtea cu el dep rtându-se… era singur
într-un vast pustiu întunecat. Cu obrazul crispat, cu ochii
privind n uci i în gol pe sub fruntea zbuciumat , în elegea
acum pe deplin pierderea suferit . Matt, propriul lui fiu, i-o
r pise pe Nancy! În dezn dejdea de care era cuprins, sim ea
c ar fi fost bine ca glon ul acela de pistol din casa de pe
Ulicioar s -l fi ucis pe loc, c lovitura aceasta, dat de fiul
s u, era mai însp imânt toare, mai cumplit decât moartea!
Fiul lui, sl b nogul acela vrednic de dispre , triumfase
asupra lui. Într-o str fulgerare, în elese pe deplin felul în
care fusese dus de nas în cursul s pt mânii trecute: r ceala
lui Nancy, urmat de afectata, dar re inuta ei tandre e,
faptul c încuiase uşa, pretinsa ei rubedenie de la Overton,
dispari ia complet din cas a lui Matthew – le pricepu pe
toate; îşi aminti, de asemenea, de scena din buc t rie, când
îi surprinsese şi când ea sp rsese ceaşca tocmai în
momentul când îl întreba pe fiul lui despre noul s u post.
Doamne, ce idiot fusese! „Dobitoc b trân” – iat cum îi zicea
ea. Şi cât mai trebuie s fi râs de el, cât îşi b teau, desigur,
joc de el acum! Nu ştia nimic, nici cum plecaser , nici
încotro porniser . Era dezarmat, ştiind numai c erau
împreun ; nu avea decât putin a s stea aici şi s -i vad în
imagina ie într-o intimitate de neconceput, care-l f cea s
sufere ca un câine.
Asemenea unui om leşinat, care-şi recâştig brusc
cunoştiin a, el fu trezit din aceast sumbr mocneal de
vocea lui Nessie, care, intrând în buc t rie, îl privi
înfricoşat şi spuse timid:
— Vrei s - i preg tesc un ceai, tat ? Nu am b ut nici eu şi
nici n-am mâncat nimic la prânz.
Brodie îşi ridic fa a torturat , se uit n ucit la ea şi vorbi
cu o voce înecat :

543
 — Pleac ! Du-te în salon! Du-te s - i faci lec iile! Du-te
unde vrei, dar las -m singur!
Ea disp ru în grab , iar el se adânci din nou în gândurile
sale chinuitoare, dându-şi seama cu adânc mil de el
însuşi c nu mai avea pe nimeni în cas care s se ocupe de
el sau de Nessie, afar de pr p dita şi nepriceputa de
mam -sa. Era deci nevoie ca Mary, fiica lui, s se înapoieze!
Va fi obligat s -i permit s vin ca s -i duc menajul, m car
de dragul lui Nessie. Da, Mary trebuia s se întoarc !
Întreaga semnifica ie a discu iei sale cu Nancy pe aceast
tem îl izbi ca o nou lovitur : Îşi aminti cum o rugase s
compun o scrisoare de refuz. Şi ea, care ştiuse tot timpul c
avea s -l p r seasc ! Se gândise prea târziu s -i propun
c s toria; şi cum avea s poat tr i f r ea de acum înainte?
O durere sfredelitoare îl apuc la gândul c poate chiar în
clipa aceea ea se g sea în bra ele fiului s u, întinzându-şi
buzele s rut rilor lui fierbin i, oferindu-şi bucuroas trupul
vârtos şi alb îmbr iş rilor lui p timaşe. C utând în zadar s
ştearg aceast viziune chinuitoare, îşi ridic mâna
ap sând-o pe ochii ce-i tremurau, în timp ce buzele i se
schimonosir şi un hohot amarnic de plâns izbucni din
pieptul s u agitat, r sunând în t cerea din camer .

Trenul ce pleac la ora trei şi dou zeci de la Glasgow la

Ardfillan parcursese cu bine o jum tate din drum, trecuse de
Overton şi, strâb tând bolta joas , umed şi afumat a
tunelului de la Kilmaheu, r zbise iar şi la lumina acelei
dup -amieze vântoase de martie, cu un fluierat scurt şi
triumfal, care l s o fâşie de abur s pluteasc în urma
locomotivei ca un fanion; acum începea s coboare domol
panta lin care vestea c gara Levenford se apropia. Trenul
nu era înc rcat, multe din compartimente erau goale, iar
altele nu erau ocupate decât de un singur c l tor. Mul umit
parc de a fi sc pat de urcuşul anevoios de la Poindfauld şi

544
de a fi traversat cavernele întunecoase şi pline de funingine
de la Kilmaheu, el înainta acum într-un ritm mai degajat
prin calmul inut castaniu, pe care şinele îl str b teau ca o
brazd lung ce mergea îngustându-se.
În tren, aşezat singur în compartimentul ei, într-un
col , cu fa a spre locomotiv , se afla o fat , având lâng ea o
mic valiz , care forma întregul ei bagaj. Îmbr cat cu un
costum simplu de şeviot gri, bine croit, dar nu prea modern,
şi purtând peste p rul ei de culoare închis şi piept nat
neted o p l rie de catifea cenuşie, împodobit numai cu o
panglic roz, îngust , strâns într-o fund simpl , ea se
inea drept, dar nu eap n, şi se uita pe geam, scrutând cu
un aer avid, dar plin de melancolie fiecare am nunt al
peisajului ce aluneca prin fa a ei. Avea un obraz îngust,
nasul drept şi fin, n rile delicate, buzele sensibile şi mobile,
iar bolta neted şi palid a frun ii era accentuat de ochii ei
negri, de o mişc toare frumuse e. Întreaga ei fizionomie avea
o expresie de melancolic dulcea , de purificat mâhnire,
ca şi cum o grea şi dureroas încercare ar fi l sat pe fiecare
tr s tur urma palid , dar de neşters a suferin ei. Aceast
umbr sub ire, întunecat care înv luia uşor, accentuând-o,
frumuse ea brun a obrazului, o f cea s par mai matur
decât vârsta ei real de dou zeci şi doi de ani şi-i d dea un
aer de atr g toare ging şie, de fin naturale e, pe care-l
înt rea simplicitatea auster a inutei ei. Asemenea fe ei, dar
într-un sens diferit, mâinile ei – pe care le inea pe genunchi
– atr geau la rândul lor aten ia, c ci, neacoperite de m nuşi,
ele i se odihneau cu palmele în sus în poal . Fa a era aceea a
unei madone, dar mâinile – roşii, b t toare la ochi, aspre şi
uşor umflate – erau acelea ale unei servitoare, şi dac
suferin a transfigurase chipul, împrumutându-i o frumuse e
mai aleas , mâinile ar tau în chip gr itor truda grea c reia îi
datorau aceast tragic şi contrastant urâ enie.
Uitându-se cu aten ie pe geam, ea p stra o atitudine
calm , pasiv ca şi mâinile ei uzate de munc , dar peste
tr s turile fine ale fe ei ei trecea un fream t uşor, care tr da
agita ia unei inimi ce b tea n valnic. Iat , îşi spunea ea,

545
ferma Main, cu ogoarele ei brune, arate, sp late de apele
încre ite de vânt ale estuarului, cu aria ei formând o pat
p trat , galben , în mijlocul cl dirilor scunde, v ruite, ale
gospod riei; iat şi coloana b tut de intemperii a vechiului
far de la Linten şi, de asemenea neschimbate, contururile
masive, vinete ale Stâncii înseşi, iar dincolo, profilându-se
pe cer, carcasa uriaş a scheletelor de montaj ale şantierelor
Latta. Şi iat , în sfârşit, ap rând dup cotitur , turla
ascu it şi pestri a prim riei. Mişcat de aspectul familiar
al întregului tablou, ea cânt rea în gând cât de neschimbat
r m sese totul, cât de durabil, solid şi sigur. Cine se
schimbase era ea, Mary Brodie, şi sim ea acum o dorin
nostalgic de a fi din nou aşa cum fusese pe vremea când
tr ise în ambian a aceasta, înainte ca fierul roşu al
întâmpl rilor s -i fi imprimat stigmatul lui. Pe când medita
aşa, ea z ri, cu o brusc şi sfâşietoare s getare în inim ,
asemenea unei r ni ce se redeschide, pavilioanele spitalului
din Levenford, unde z cuse timp de dou luni între via şi
moarte, şi unde copilul ei nou-n scut pierise; şi la aceast
fulger toare şi cumplit amintire, fa a ei îşi pierdu
senin tatea şi, f r ca lacrimile s -i curg din ochi – c ci le
v rsase demult pe toate – buzele îi tremurar de durere.
Recunoscu fereastra prin care ochii ei nemişca i c utaser
f r preget cerul, poteca prunduit , m rginit de tufe de
laur, pe care, în convalescen a ei, f cuse primii paşi
nesiguri, stâlpul por ii de care se cramponase cl tinându-se,
istovit de sl biciune. Ar fi dorit ca trenul s se opreasc ,
l sând-o s z boveasc cu amintirile ei; el îns o duse
grabnic mai departe, sustr gând-o acestor privelişti,
evocatoare ale unui trist trecut şi, parcurgând ultima bucl ,
îi oferi, în goana lui, vederi fugare asupra unei p r i din
Church Street, asupra unui şir de pr v lii, a Bibliotecii
publice, a R scrucii, depunând-o apoi, puf ind, în gar .
Ce mic îi p rea peronul, cu minusculele lui s li de
aşteptare şi modestele ghişeuri de lemn, şi totuşi, atunci
când, odinioar , fr mântat de aventura ei, st tuse în
aceeaşi gar aşteptând trenul de Darroch, ea tremurase în

546
fa a propor iilor lui; şi, de fapt, tremura şi acum, dându-şi
seama c trebuia s ias din izolarea compartimentului şi s
înfrunte privirile mul imii. Se ridic hot rât , îşi apuc
valiza şi, cu toate c o uşoar roşea i se ivi în obraz,
strânse din buze cu dârzenie şi coborî curajoas din vagon.
Pred valiza hamalului ce-i ieşi înainte, indicându-i s-o
expedieze la adresa ei cu viitoarea curs a camionului c ii
ferate, d du apoi biletul, coborî cele câteva trepte pân în
strad şi porni spre cas , în timp ce inima îi b tea. Dac
amintirile o asaltaser în tren, ele n v leau acum asupra ei
cu o putere copleşitoare; avea senza ia c fiecare pas al ei
r scolea una nou , f cându-i inima, care şi aşa d dea s -i
sparg pieptul, s se zbuciume şi mai tare. Iat Câmpul
comunal, m rginit în dep rtare de cursul Levenului; iat
şcoala la care înv ase în copil rie; şi când trecu prin fa a
intr rii Bibliotecii publice, ap rat de aceeaşi uş turnant ,
îşi d du seama c aici, exact în locul acesta, îl întâlnise
pentru prima oar pe Denis. Amintindu-şi-l pe Denis, ea nu
încerc nicio strângere de inim , nicio am r ciune, ci numai
un melancolic regret, ca şi cum nu s-ar mai fi sim it iubita
lui, nici victima dragostei lui, ci doar juc ria neputincioas a
unui destin implacabil.
Înaintând pe Railway Road, v zu apropiindu-se de ea o
femeie pe care o cunoscuse înainte de surghiunirea ei, şi se
aştept ca aceasta s-o r neasc prin privirea ei plin de
dispre ; dar nu se alese nici cu vreo privire, nici cu vreo ran ,
c ci femeia trecu liniştit pe lâng ea, f r niciun semn c-ar fi
recunoscut-o. „Cât trebuie s m fi schimbat!” – îşi spuse
Mary cu triste e, cotind spre Wellhall Road. Ajungând acum
în dreptul casei doctorului Renwick, ea se întreb deodat
dac şi el ar fi g sit-o schimbat . Fusese atât de bun cu
dânsa, încât simplul fapt de a trece pe lâng locuin a lui o
umplea de o stranie emo ie. F r a se gândi la faptul c el îi
salvase via a, ca şi cum aceasta nu ar fi avut prea mult
importan , îşi amintea limpede scrisorile pe care i le
trimisese el – întâi dup plecarea ei la Londra, iar mai târziu,
când o informase despre boala mamei ei şi apoi despre

547
moartea acesteia –, toate pline de o v dit şi cald simpatie.
F r aceste scrisori, ea nu s-ar fi întors probabil niciodat la
Levenford, c ci dac nu ar fi primit-o pe a doua, nu ar fi scris
acas , iar Nessie nu i-ar fi aflat niciodat adresa ca s
apeleze la ea cu atâta disperare. S rmana, înfricoşata
Nessie! Mary se zbucium acum gândindu-se la sora şi la
tat l ei, şi apropiindu-se de cas , purtând înc întip rit în
minte amintirea de neşters a nop ii în care o p r sise,
începu s se agite; echilibrul ei sufletesc, atitudinea calm şi
st pânit , demult cucerit , cedar în fa a emo iilor calde,
n valnice care-i f ceau inima s bat cu o violen
neobişnuit .
Tremura din nou la gândul de a da ochii cu tat l ei; sim ea
cum o trec fiori reci pe când se îndrepta, din propria ei
voin , spre aceast cas , cu atmosfera ei ap s toare, în
care fusese odinioar închis ca o prizonier .
Când ajunse în sfârşit acolo şi v zu aspectul exterior al
cl dirii, r mase încremenit , întrebându-se, în stupoarea ei,
dac nu cumva ea era aceea care o privea cu al i ochi.
Curând îns observ mai atent diferitele schimb ri de
am nunt care d deau casei o înf işare neîngrijit şi
murdar . Geamurile erau nesp late, iar perdelele, în
m sura în care le mai acopereau, p tate şi rupte; jaluzelele
atârnau strâmb; în turl , o fereastr mic era deschis ,
cealalt complet acoperit cu obloane, ca un ochi închis,
astfel încât fa a foişorului p rea s se chiorasc neîncetat şi
nemişcat la ea. Piatra cenuşie şi curat a fa adei era mânjit
de o dung neregulat , ruginie, l sat de apa scurs dintr-o
streaşin spart şi care o br zda de sus pân jos ca un semn
infamant pe un obraz; jgheabul acoperişului era strâmbat, o
plac de ardezie atârna, beat , de pe linia dreapt a
acoperişului, iar curtea din fa era goal , negreblat şi
n p dit de buruieni.
Speriat de aceste schimb ri m runte, dar revelatoare,
care desfigurau atât de mult exteriorul casei, şi cuprins
brusc de spaim fa de ce avea s g seasc în interior, ea
urc repede treptele şi sun . O lung aşteptare îi spori

548
neliniştea, dar într-un târziu uşa se deschise încet şi Mary
recunoscu, profilându-se pe fundalul întunecat, silueta
firav , de copil , a lui Nessie. Cele dou surori se privir şi
exclamar simultan: „Nessie!”, „Mary”, aruncându-se apoi
cu un ip t una în bra ele celeilalte.
— Mary! O, Mary! strig Nessie cu un glas întret iat,
incapabil , în emo ia ei, de a face altceva decât s repete
numele surorii ei, atârnându-se cu elan de gâtul ei. Mary,
scumpa, buna mea Mary!
— Nessie! Dr gu a mea! şopti Mary, copleşit şi ea de
sim irea ce-i umplea inima. Sunt atât de fericit s te rev d!
Ce dor mi-a fost de clipa aceasta cât timp am lipsit!
— N-ai s m p r seşti niciodat , Mary, nu e aşa? spuse
Nessie printre lacrimi. Aveam atâta nevoie de tine! ine-m
strâns şi nu-mi mai da drumul niciodat !
— Nu am s te mai las singur niciodat , iubita mea! Nu
m-am întors decât ca s fiu lâng tine.
— Ştiu, ştiu! plânse Nessie. Eşti atât de bun c ai venit!
Nu pot s - i spun cât mi-ai lipsit de când a murit mama. Nu
aveam pe nimeni! Mi-era fric !
— Nu plânge, scumpa mea, şopti Mary, strângând la piept
capul surorii ei şi mângâind-o dulce pe frunte. Totul are s
mearg bine acum. S nu te mai temi.
— Nu ştii câte am avut de îndurat! strig Nessie cu
aprindere. E o man cereasc s te rev d; dar e o minune c
mai sunt aici.
— Sst, micu a mea, nu vreau s te v d zbuciumându-te,
ca la urm s te doar c pşorul.
— M-a durut inima, nu capul, zise sora mai mic ,
ridicându-şi ochii arz tori, roşi i de plâns. Nu te-am iubit
de-ajuns când te aveam aici, Mary, dar am s r scump r
asta. Totul e atât de schimbat acum… am atâta nevoie de
tine, încât am s fac orice, numai s r mâi lâng mine.
— Am s r mân, micu a mea, r spunse Mary mângâietor.
Hai, şterge-te la ochi şi ai s -mi povesteşti totul. Uite, ia
batista mea.
— Asta îmi aduce aminte de trecut, spuse Nessie,

549
desprinzându-şi mâna de bra ul surorii ei, luând batista şi
ştergându-şi cu ea obrazul umezit. O pierdeam totdeauna pe
a mea. Apoi, când sughi urile ei se potolir şi o privi ceva mai
de departe pe sor -sa, ea exclam deodat : Ce frumoas
te-ai f cut, Mary! Ai o expresie în obraz… nici nu-mi mai vine
s -mi iau ochii de la tine!
— E tot fa a mea de alt dat , Nessie.
— Nu! Ai fost totdeauna dr gu , dar acum fa a î i
r spândeşte parc o lumin .
— S nu ne ocup m de mine, r spunse Mary duios. M
gândesc la tine, draga mea. Va trebui s ne îngrijim s mai
punem pu in carne pe bra ele astea sub iri. Ai nevoie de
cineva care s te îngrijeasc .
— Da, am într-adev r nevoie, admise Nessie pe un ton
patetic, aplecându-şi privirea spre trupul ei slab ca o umbr .
Nu pot înghi i nimic. Mâncarea era atât de proast în ultima
vreme, şi toate astea numai din cauza acelei… acelei… Era
gata s izbucneasc din nou în plâns.
— Sst, micu a mea, sst, nu plânge iar! Ai s -mi explici alt
dat .
— Nu pot s aştept; trebuie s - i povestesc! strig Nessie
nervos; şi cuvintele i se rev rsar de pe buze ca un şuvoi: Nu
i-am spus nimic în scrisoarea mea. Am avut aici o femeie
groaznic , şi a fugit cu Matt în America. Tata aproape c şi-a
ieşit din min i şi nu face decât s bea de diminea a pân
seara şi, Mary, o, Mary, m zoreşte cu lec iile, încât de-a
dreptul m omoar . Nu-l l sa, Mary… te implor! Ai s m
scapi, nu-i aşa, Mary? şi îşi întinse rug tor mâinile spre
sor -sa.
Mary st tea nemişcat ; potopul de cuvinte al celeilalte o
copleşise. În sfârşit, spuse încet:
— Tata e schimbat, Nessie? Nu se mai poart bine cu tine?
— Schimbat? scânci Nessie. E aşa de schimbat, încât nu-l
mai recunoşti. Mi-e fric uneori s -l v d. Când nu are
whisky în el, umbl ca un somnambul. Nu o s - i vin s
crezi cât de mult s-a schimbat, continu ea ridicându-şi
glasul şi, apucând-o de bra pe sora ei, începu s-o trag

550
înspre buc t rie. N-ai s crezi pân când n-ai s vezi. Uite!
Vino s priveşti odaia asta. Şi trase de uş , deschizând-o
pân la perete, ca pentru a-i demonstra pe viu cât de mult se
schimbaser condi iile exterioare ale vie ii ei.
Mary r mase mut , scrutând cu privirea înc perea
îmbâcsit . Pe urm se uit la Nessie, întrebând-o cu mirare:
— Şi tata suport asta?
— Dac suport ? strig cealalt . Nici nu observ m car, şi
e într-un hal, mai r u decât buc t ria asta, cu hainele lui
l b r ate, cu ochii adânci i în cap. Dac încerc s m ating
de ceva ca s fac pu in ordine, îmi sparge urechile cu
urletele lui şi ip la mine s m in de lec ii, şi m amenin
în toate chipurile; m scoate din min i de fric .
— E chiar aşa de r u? murmur Mary ca pentru sine.
— Ba mai r u! strig Nessie cu o voce trist , uitându-se
cu ochii mari la sor -sa. Bunica îşi d toat silin a, dar e
aproape neputincioas acum. Nimeni nu o scoate la cap t cu
el. Am face mai bine s plec m amândou de aici, oriunde,
repede, înainte s ni se întâmple vreo nenorocire.
Atitudinea ei p rea s o implore pe Mary s fug imediat
cu ea din ruinele c minului lor. Dar sor -sa cl tin din cap
şi spuse cu fermitate, dar cu voie bun :
— Nu putem fugi, draga mea. Vom face împreun tot ce
putem. În scurt timp toat casa va ar ta altfel. Şi
ducându-se la fereastr , o deschise brusc, l sând o boare de
vânt rece şi iute s n v leasc în camer . Aşa. Vom l sa
aerul s se primeneasc pu in, în timp ce vom da o rait prin
curtea din spate; pe urm , am s m întorc ca s fac ordine
aici.
Îşi scoase jacheta şi p l ria. Le puse pe divan şi,
întorcându-se din nou la Nessie, îşi petrecu bra ul dup
mijlocul sub ire al acesteia şi ieşi cu ea pe uşa din dos.
— O, Mary! strig Nessie transportat , lipindu-se strâns
de sora ei, în vreme ce amândou începur s se plimbe
încet încoace şi încolo. E o minune s te am din nou aici. Eşti
atât de tare! Am o încredere teribil în tine. Sunt sigur c
totul are s mearg bine acum. Apoi ad ug f r şir: Dar tu

551
cum ai dus-o? Ce-ai f cut toat vremea?
Mary întinse o clip mâna ei liber .
— M-am folosit de aste dou mâini, spuse ea uşor, munca
grea n-a omorât niciodat pe nimeni, şi iat -m acum aici.
Sora mai mic se uit speriat la palma aspr , b tucit ,
purtând o cicatrice alb , adânc , şi ridicându-şi ochii,
întreb mirat :
— De unde ai semnul sta? Te-ai t iat?
O fugar expresie de durere alunec peste fa a lui Mary.
— Da, asta a fost, Nessie; dar toate au trecut acum. i-am
mai spus s nu te ocupi de proasta şi b trâna de sor -ta.
Trebuie s ne îngrijim de tine, micu a mea.
Nessie râse fericit , apoi se opri deodat uimit .
— S nu- i vin s crezi! strig pe un ton speriat. Am râs,
ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de luni de zile. Doamne! Ce
fericit aş putea fi dac n-aş fi mereu cu gândul la munca
mea în vederea nenorocitului aceluia de examen pentru
burs ! Şi ad ug cu un fior exagerat: sta-i lucrul cel mai
grav.
— N-ai s-o ob ii? întreb Mary cu interes.
— Desigur c-am s-o ob in! strig cealalt , aruncându-şi
capul înapoi. Vreau s-o iau numai ca s le ar t tuturor… e o
ruşine cum s-au purtat unii cu mine la şcoal . Dar e vorba
de tata. Nu m sl beşte un moment şi m chinuieşte de
moarte. De m-ar l sa în pace! Ea cl tin din cap şi ad ug
pe un ton b trânesc, care sem na cu al mamei ei: Simt
c -mi plesneşte capul, când se înfurie uneori contra mea. A
f cut o stafie din mine!
Mary se uit cu comp timire la silueta fragil , la fa a
sub ire şi precoce a surorii ei; şi strângând-o liniştitor de
bra ul ei slab, îi spuse:
— Am s te fac repede s prinzi putere, micu a mea. Ştiu
bine ce trebuie f cut. Am eu câteva şmecherii în traista mea;
ai s te miri!
Nessie se întoarse spre ea şi, folosind unul dintre
cuvintele ei favorite din copil rie, întreb cu afectat
naivitate:

552
 — Or fi chi ibuşuri de scamator?
Cele dou surori se privir cu un zâmbet, v zându-se
parc sub înf işarea lor de alt dat . Izbucnir apoi
amândou într-un hohot de râs, care r sun straniu în
pustietatea gr dinii din spatele casei.
— O, Mary, oft Nessie transportat , sunt mai fericit
decât speram! Îmi vine s te strâng în bra e iar şi iar! Eşti
adorabil ! Surioara mea cea mare şi frumoas s-a întors la
mine! Nu-i aşa c am avut curaj, când i-am scris şi te-am
rugat s vii? De-ar fi aflat, mi-ar fi rupt gâtul. N-ai s -i spui
îns c eu am fost aceea care i-a scris, nu-i aşa?
— Fireşte c nu, strig Mary afectuos. N-am s suflu nicio
vorb !
— Trebuie s soseasc în curând, zise Nessie, şi fa a ei se
întrista din nou la gândul imininentei întoarceri a tat lui ei.
Ai aflat, desigur, despre… despre angajarea lui la şantier.
O uşoar roşea colora obrajii lui Mary când r spunse:
— Da, am aflat de asta, curând dup moartea Mamei.
— Ce dec dere! spuse Nessie pe un ton precoce. Noroc c
biata Mama n-a mai apucat şi asta! Ar fi dat-o gata chiar f r
boala ei. Se opri şi oft , ad ugând apoi ca un fel de
consolare: Aş vrea s mergem o dat împreun s ducem
câteva flori la mormântul ei. Nu e nimic pe el… nici chiar o
coroan artificial .
Cele dou surori t cur , fiecare din ele urm rindu-şi
gândurile proprii. Apoi Mary tres ri şi spuse:
— Trebuie s intru în cas , dr gu a mea, ca s m apuc
de treab . Vreau s preg tesc totul. Mai stai aici; aerul o
s - i fac bine. Ai s vezi ce frumos am s le aranjez pe toate
pentru tine.
Nessie se uit cu îndoial la sor -sa.
— Dar n-ai s fugi şi s m laşi singur ? întreb ea,
temându-se parc s nu r mân f r Mary. Vin şi eu cu tine
ca s te ajut.
— Prostii! zise Mary. Sunt deprins cu munca asta. Rostul
t u e s stai aici şi s cape i poft pentru ceai.
Nessie d du drumul mâinii surorii ei şi, urm rind-o cu

553
privirea pe când intra pe uşa din dos, îi strig :
— Am s m uit tot timpul la tine prin fereastr , ca nu
cumva s fugi.
Întoars în cas , Mary se apuc s fac cur enie şi s
pun pu in ordine în buc t rie. Punându-şi un şor pe care
îl descoperi în oficiu, şi începând s lucreze cu metoda
dobândit prin experien , d du repede cu negreal şi
lustrui gr tarul c minului, aprinse focul, cur plita de
g tit, sp l podeaua, şterse praful de pe mobil şi frec
geamurile, redându-le o oarecare transparen . Pe urm ,
alegând cea mai curat fa de mas pe care o putu g si, o
întinse pe mas şi porni s preg teasc o cin atât de
apetisant , cât îi permiteau proviziile s r c cioase din
c mar . Stând aşa lâng cuptor, îmbujorat la fa şi
gâfâind pu in de pe urma iu elii cu care lucrase, ea p rea s
fi scuturat de pe umeri anii ce trecuser şi s fi redevenit o
fat tân r , ocupata cu preg tirea mesei de sear pentru
familia ei. Era ca şi cum încerc rile grele prin care trecuse
fuseser doar un vis. Între timp, auzi în vestibul un târşâit
încet, urmat de scâr âitul uşii ce se deschidea şi,
întorcându-şi capul, z ri silueta gârbovit a bunicii Brodie,
care intra şont c ind în buc t rie, şov itoare şi nesigur ca
o stafie ce r t ceşte printre ruinele str lucirii ei apuse. Mary
înaint spre ea şi exclam :
— Bunico!
B trâna îşi ridic încet ochii, ar tându-şi fa a îng lbenit
şi zbârcit , cu obrajii pr buşi i şi buzele încre ite; şi,
uitându-se neîncrez tor, ca şi cum ar fi z rit şi ea o fantom ,
murmur în cele din urm :
— Mary! E cu neputin , nu poate s fie ea! Cl tin apoi
din cap, alungind aceast viziune de necrezut ochilor ei
obosi i, îşi întoarse privirea de la Mary şi cu un pas nesigur,
se îndrept spre oficiu, morm ind: Trebuie s -i încropesc
ceva pentru ceai… trebuie s -şi g seasc ceaiul gata.
— Tocmai îl preg team, bunico, strig Mary. Nu e nevoie
s te oboseşti cu treaba asta. Vino s te aşezi la locul
dumitale. Şi apucând-o de bra , o conduse pe b trân , în

554
timp ce aceasta se cl tina, f r îns a opune rezisten , spre
vechiul ei fotoliu de lâng c min, în care se pr buşi, cu o
privire tulbure şi absent . Când îns Mary începu s alerge
încoace şi încolo între buc t rie şi oficiu, iar masa c p t
treptat un aspect pe care nu-l mai avusese de multe luni,
ochii b trânei se luminar pu in, şi plimbându-i de la o
farfurie cu cl tite calde, care fumegau foarte real, la obrazul
lui Mary, ea îşi trecu tremurând peste frunte mâna ei
transparent şi str b tut de vine albastre şi murmur :
— Ştie c te-ai întors?
— Da, bunico, i-am scris c m întorc, r spunse Mary.
— Are s te lase s r mâi aici? cronc ni b trâna. Poate c
te goneşte iar! Când s-a întâmplat asta, înainte de moartea
lui Margaret? Nu pot s -mi aduc aminte. Piept n tura asta
î i st foarte bine. Apoi privirea i se stinse şi ea p ru s se
dezintereseze, întorcându-se spre foc şi şoptind dezolat: Nu
pot mânca aşa de bine f r din i.
— Vrei s - i dau o cl tit cald cu unt? o întreb Mary cu
o voce îmbietoare.
— Te cred! f cu b trâna îndat . Unde e?
Mary îi d du cl tita şi urm ri cum o apuc cu aviditate şi
începu s-o molf ie cu poft , aplecat spre foc, pân ce o
înghi i pe toat . Deodat fu trezit din aceast contemplare
printr-o şoapt la ureche:
— Mary drag , aş putea s cap t şi eu una?
Nessie intrase în cas şi îşi întindea acum palma cu un
aer rug tor, aşteptând s simt pe ea consolarea cald a
unei cl tite proaspete.
— Am s - i dau dou , nu una! strig Mary cu elan. Am
f cut destule.
— Ce bune sunt! exclam Nessie încântat . Nici n-ar
putea fi mai bune! Ce repede le-ai f cut şi ce schimbare în
odaia asta! E iar şi ca înainte! Sunt uşoare ca o pan ! Aşa le
f cea şi Mama şi sunt la fel de bune, chiar mai bune ca ale ei.
Phii, phii, sunt delicioase!
Ascultând-o sporov ind în felul acesta şi urm rind
gesturile repezi şi nervoase pe care le f cea când mânca,

555
Mary începu s-o observe mai atent decât pân acum şi,
treptat, un sentiment nedesluşit, dar de adânc nelinişte i se
furiş în inim . Felul precipitat şi f r şir în care Nessie
vorbea, mişc rile ei sacadate şi oarecum nest pânite, pe
care Mary le remarca acum, urm rind-o mai de aproape,
p reau s tr deze o ascuns tensiune nervoas , care o
alarm ; şi examinând obrajii şi tâmplele uşor supte ale
surorii ei, ea spuse f r s vrea:
— Nessie, feti a mea, eşti sigur c te sim i bine?
Nessie îşi îndes în gur restul cl titei, înainte de a
r spunde cu aprindere:
— M simt din ce în ce mai bine, mai ales dup ce am
mâncat asta. Cl titele lui Mary sunt bune, dar Mary îns şi e
şi mai bun . Mestec un moment şi apoi ad ug solemn:
Mi-a fost într-adev r r u de vreo dou -trei ori; acum îns m
simt ca peştele în ap .
Teama de care fu cuprins brusc era desigur absurd ,
socoti Mary. Se hot rî totuşi s fac tot ce-i st tea în putin
ca s ob in pentru Nessie pu in r gaz în studiile ei, care
p reau, în orice caz, s supun unui efort excesiv
organismul ei înc nedezvoltat. Un sentiment puternic,
pornit în parte din afec iunea ei de sor , dar mai ales
dintr-un adânc impuls matern fa de sl biciunea acestei
copile, puse st pânire pe ea şi petrecându-şi bra ul în chip
protector în jurul umerilor înguşti ai lui Nessie, o trase spre
dânsa, şoptindu-i cu c ldur :
— Am s fac tot ce pot pentru tine, iubita mea. Tot ce pot,
ca s te v d fericit şi s n toas .
În timp ce surorile st teau aşa laolalt , b trâna îşi
întoarse ochii de la foc şi le privi. O brusc intui ie p ru s -i
fulgere prin întunericul min ii senile, c ci zise t ios:
— S nu v vad aşa! Nu sta i înl n uite în fa a lui şi nu-l
l sa i s vad c v iubi i atât de mult. Nu, nu! Nu-i place ca
altul s se ocupe de Nessie. D -i pace! D -i pace! Glasul îi
sl bi rostind aceste ultime cuvinte, privirea i se întunec din
nou şi cu un c scat încet, pe care nu-l ascunse, ea îşi
întoarse capul murmurând: Aş vrea s -mi iau ceaiul. Nu e

556
înc ora? Nu e înc vremea ca James s se întoarc ?
Mary arunc o privire întreb toare surorii ei, şi ochii lui
Nessie se umbrir din nou când r spunse cu am r ciune:
— Po i s op reşti ceaiul. Trebuie s soseasc dintr-un
moment într-altul. Ai s vezi singur atunci… de îndat ce
am s beau o ceaşc , o s m expedieze în salon. M-am
s turat pân -n gât.
Mary nu r spunse nimic, ci trecu în oficiu ca s op reasc
ceaiul. Cuprins brusc de o team f r margini la ideea c se
va g si în curând în fa a tat lui ei, ea uit deocamdat de
solicitudinea ei plin de abnega ie pentru Nessie şi începu s
se gândeasc la felul cum o va primi el. Ochii ei, fixa i f r a
vedea nimic asupra norilor de aburi ce ieşeau din ceainic, se
tulburar când îşi aminti cum o înghiontise brutal cu
picioarele atunci când ea c zuse pe jos în vestibul. Loviturile
acelea fuseser în parte cauza pneumoniei care era cât
pe-aci s-o omoare; se întreb vag dac tat l ei regretase
vreodat acest act sau dac se gândise m car la el în cursul
celor patru ani ai absen ei ei. Amintirea acestei brutalit i îi
st ruise în minte luni de-a rândul; durerea pricinuit de
izbitur persistase în tot cursul bolii, iar în îndelungatul
delir, în care fiecare respira ie era ca o împuns tur de cu it,
ea sim ise parc în coast mii de lovituri s lbatice de picior
din partea p rintelui ei. Înc mult vreme dup aceea,
sentimentul de umilire r m sese treaz în ea; în nop ile de
nesomn, rumega în gând ultragiul suferit de trupul ei şi
sim ea parc aievea lovitura s lbatic a ghetei sale grele.
Se gândi din nou la aceste ghete cu t lpile groase, pe care
le cur ise de atâtea ori pentru el, şi avea s le cure e din
nou, în servitutea ei voluntar . Amintindu-şi totodat de
pasul greu care anun a de obicei sosirea lui, ea tres ri, trase
cu urechea şi-l auzi iar şi r sunând în vestibul, mai încet
acum, mai leneş, mai pu in sigur, ba chiar târşâit; era totuşi
pasul tat lui ei. Momentul pe care îl prev zuse, pe care şi-l
reprezentase de o mie de ori în gând, pe care, deşi se temea
de el, îl c utase, nesilit , ea îns şi, acest moment sosise; şi
cu toate c tremura din tot corpul, Mary se întoarse şi porni

557
curajos, dar cu inima palpitând de emo ie, s -l întâmpine.
Se întâlnir fa în fa în buc t rie; b rbatul care intrase
o privi în t cere, îşi plimb privirea sumbr în jurul od ii,
asupra mesei, asupra focului ce ardea viu în c min,
îndreptând-o apoi spre ea. Abia când el vorbi, când vechiul
s u rânjet amar îi schimonosi obrazul br zdat, ea ştiu precis
c era într-adev r tat l ei.
— Vas zic , te-ai întors, aşa-i? îl auzi ea spunând. Şi f r
a ad uga vreun cuvânt, el merse s se aşeze la locul lui.
Schimbarea pustiitoare pe care o constat la el şi care o
f cuse aproape s nu-l recunoasc o zgudui atât de
puternic, încât nu se sim ea în stare s vorbeasc . Era oare
cu adev rat tat l ei b trânul acesta pr buşit, cu p rul
nepiept nat, cu hainele p tate şi bo ite, cu fa a
moroc noas şi neras , cu privirea tulbure, s lbatic şi
r ut cioas ? Nessie avusese dreptate! N-ar fi socotit posibil
o asemenea schimbare dac n-ar fi v zut-o ea îns şi; şi chiar
şi acum, abia dac îi venea s -şi cread ochilor. Complet
n ucit , Mary se apropie de mas şi începu s toarne ceaiul
şi s împart ceştile, iar dup ce ispr vi cu acestea, nu se
aşez al turi de ceilal i, ci r mase în picioare, aşteptând s -i
serveasc şi continuând s se întrebe însp imântat dac
omul cu aspectul acela îngrozitor era într-adev r tat l ei. Cât
despre Brodie, el continua s n-o ia în seam ,
consumându-şi t cut mâncarea, în chip neglijent, ba
aproape resping tor şi nedând v dit nicio aten ie la ceea ce
mânca sau la felul cum mânca. Privea distrat, pieziş, şi
atunci când percepea ceva din mediul înconjur tor, ochii i se
opreau totdeauna, nu asupra lui Mary, ci asupra lui Nessie,
ca şi cum un gând adânc înr d cinat în creierul lui s-ar fi
învârtit în jurul ei, aşezând-o în centrul aten iei sale. Ceilal i
mâncau şi ei f r a vorbi; şi cu toate c Mary nu avusese
înc ocazia s adreseze un cuvânt tat lui ei, s rup t cerea
aceasta, care dura de patru ani, ea trecu domol în oficiu,
unde r mase tulburat şi tr gând atent cu urechea.
Când se hot râse s se jertfeasc pentru Nessie şi s se
întoarc acas , se aşteptase s aib de înfruntat aici o

558
domina ie de un gen diferit, zgomotoas , poruncitoare,
s lbatic chiar, dar nicidecum o preocupare atât de stranie
şi de inuman ca aceea care dup cum îşi d dea seama
acum pusese st pânire pe tat l ei. Caracterul lui energic şi
viril p rea s se fi spulberat ca şi carnea de pe el, nel sând în
urm decât o umbr sfrijit , un om absorbit de ceva – ceva
nedesluşit pentru ea – de care era posedat şi care îi
conducea toate gândurile, toate ac iunile.
Se afla abia de câteva minute în oficiu, fr mântat de
aceste gânduri, când auzul ei încordat fu izbit de sunetul
aspru, schimbat al vocii lui:
— Ai terminat, Nessie! Po i s treci în salon şi s te apuci
de lucru!
Mary îşi lu inima în din i şi se întoarse în buc t rie.
V zând-o pe Nessie sculându-se ab tut de la mas , cu o
expresie de team în privire, ca s dea urmare acestei
porunci, supunerea copilei o r scoli şi, adunându-şi curajul,
îi spuse cu voce calm tat lui ei:
— Tat , nu vrei s-o laşi pe Nessie s fac o mic plimbare
cu mine înainte de a-şi începe lec iile?
S-ar fi zis îns c era surd şi c ignora cu totul prezen a ei,
c ci nu tr d prin nimic c ar fi auzit-o sau v zut-o, ci,
continuând s-o priveasc pe Nessie, relu pe un ton mai
sever:
— Şterge-o imediat! Şi caut s te ii de treab ! Am s vin
s v d ce-ai mai f cut.
Când Nessie ieşi umilit pe uş , Mary îşi muşc buzele şi
roşi adânc, c ci în elese din dispre ul t cut pe care Brodie îl
ar tase fa de cuvintele ei felul în care avea de gând s-o
trateze. Putea s fie aici, pentru el îns nu avea s existe! Nu
scoase nicio vorb , dar când Brodie se ridic de la mas , iar
b trâna terminase şi dânsa şi se retr sese, ea se apuc s
duc vasele în oficiu, observând, în timp ce ieşea şi se
întorcea, c tat l ei luase o sticl şi un pahar de pe bufet şi
se instalase în fotoliu ca s bea liniştit, cu precizia unui
vechi tabiet şi având parc de gând s trag cu regularitate
câte o înghi itur în tot cursul serii.

559
 Mary sp l şi şterse vasele, f cu ordine şi cur în oficiu,
iar apoi se întoarse în buc t rie, cu inten ia de a trece în
salon ca s stea lâng Nessie. Era pe punctul s se îndrepte
într-acolo când Brodie, f r s se uite la ea, strig deodat
din col ul lui, pe un ton aspru şi autoritar:
— Unde te duci?
Ea se opri, se uit rug tor la el şi r spunse:
— M duceam doar s-o v d un moment pe Nessie… nu ca
s-o in de vorb , tat , doar ca s-o supraveghez.
— Atunci nu te duce, se r sti el, inându-şi ochii tot în
tavan. Supravegherea ei m priveşte pe mine. Ai s -mi faci
pl cerea s nu te amesteci.
— Dar, tat , bâlbâi ea, n-am s-o deranjez. E atâta vreme
de când n-am v zut-o; îmi place s stau lâng ea.
— Iar mie îmi place s nu stai lâng ea, r spunse el amar.
Societatea ta nu e aceea pe care o doresc pentru fata mea.
Po i s g teşti şi s munceşti pentru ea, ca şi pentru mine,
dar nu te ocupa de ea. Nu admit s te amesteci în via a sau
înv tura ei.
Dar tocmai aceasta dorea ea s fac ; şi întrebându-se
acum ce rost putea avea întoarcerea ei, dac nu acela de a o
ajuta pe Nessie, r mase nep s toare, m surându-l plin de
hot râre, Adunându-şi apoi tot curajul, ea spuse:
— M duc la Nessie, tat , şi se îndrept spre uş .
Abia atunci Brodie îşi întoarse ochii spre ea, intuind-o cu
întreaga putere a privirii lui veninoase; şi apucând sticla de
lâng el, se ridic în picioare şi înaint încet spre dânsa:
— Mai fa un pas spre uşa asta şi- i crap capul, mârâi el;
apoi, ca şi cum ar fi sperat ca ea s nu-l asculte, r mase în
fa a ei, gata s-o izbeasc cu sticla în cap. Ea se trase înapoi
şi, v zând-o dep rtându-se de uş , Brodie strig rânjind:
Aşa-i mai bine. Mult mai bine. V d c trebuie s te înv din
nou cum s te por i. Dar un lucru î i spun: s nu te apropii
de Nessie şi s nu- i închipui c una ca tine m poate duce
de nas. Nicio femeie din lume nu ar mai putea ast zi s-o
fac . Înc un pas s fi f cut, şi s-ar fi ispr vit cu tine
definitiv!

560
 Apoi, deodat , furia lui s lbatic se calm . Se întoarse la
fotoliul lui, se aşez şi, c zând din nou în toropeala lui
ursuz , se apuc iar s bea, de bun seam nu ca s se
înveseleasc , ci parc într-un efort zadarnic şi dezn d jduit
de a îneca în uitare o suferin tainic şi de neşters.
Mary se aşez lâng mas . Se temea s p r seasc
înc perea, dar teama ei nu era fizic şi nu privea persoana
ei: tremura pentru Nessie, şi dac n-ar fi fost cuprins de
grij pentru sora ei, ar fi înaintat cu o clip înainte direct în
raza de ac iune a armei cu care tat l ei o amenin ase. Via a
nu avea mare pre pentru ea acum, dar îşi d dea seama c
dac voia s-o scape pe Nessie de teribila primejdie ce plutea
asupra ei în casa aceasta, era datoare s fie nu numai
viteaz , ci şi în eleapt . Vedea c prezen a şi însuşi rostul ei
în cas vor consta într-o lupt aprig şi neîncetat cu tat l ei
pentru posesia lui Nessie şi sim ea c propriile ei puteri nu
erau suficiente ca s fac fa situa iei pe care o g sise
întorcându-se aici. În timp ce şedea aşa, observând cum
Brodie se îmbiba f r încetare, dar f r efect, cu alcool, ea se
hot rî s caute f r întârziere un sprijin şi combin cu grij
un plan de ac iune pentru a doua zi. Dup ce îşi preciz bine
în minte tot ce avea de f cut, c ut în jur vreun lucru cu care
s se poat ocupa, dar neg sind nimic – nici vreo carte de
citit, nici ceva de cusut –, se v zu silit s şad nemişcat în
liniştea ce domnea în camer , uitându-se la tat l ei, f r a-i
întâlni îns niciodat privirea.
Seara îşi dep na alene orele, dându-i lui Mary impresia c
nu va lua sfârşit niciodat , c tat l ei va r mâne veşnic pe
loc; în cele din urm , se ridic totuşi şi-i spuse cu r ceal :
— Ai camera ta, suie acolo şi las-o pe Nessie în pace în
odaia ei.
Apoi ieşi, trecând în salon, unde Mary îl auzi
chestionând-o şi mustrând-o pe Nessie. Stinse lumina şi
urc încet în vechea ei camer , unde se dezbr c şi se aşez
r mânând în aşteptare. O auzi întâi pe Nessie suind scara,
dup aceea pe tat l ei; îi auzi sco ându-şi veşmintele, iar pe
urm nu mai auzi nimic. În cas domnea t cerea. Aştept

561
înc mult vreme în od i a aceasta, unde mai cunoscuse
alt dat atâtea ceasuri de aşteptare şi de chinuri amare.
Imagini fugare din trecut i se perindau înaintea ochilor,
viziuni ale veghei ei la fereastr , când privise ceasuri
nesfârşite copacii argintii, viziunea lui Rose – unde era ea
acum? – şi a m rului pe care i-l aruncase, viziunea furtunii,
a felului cum fusese descoperit şi, în lumina tristelor ei
încerc ri, se hot rî s o salveze pe Nessie de nenorocire, fie
chiar cu sacrificiul propriei persoane, numai de-ar putea. La
acest gând ea se ridic f r zgomot, deschise uşa, travers
cu precau ie palierul, trecu în camera lui Nessie şi se
strecur în pat lâng sora ei. Îşi petrecu bra ele în jurul
corpului fragil şi rece al copilei, îi frec picioarele înghe ate, o
înc lzi la trupul ei, îi linişti sughi urile de plâns, o mângâie
cu şoapte duioase, f când-o în cele din urm s adoarm . Şi
inând-o aşa îmbr işat pe sora ei, care dormea, r mase
treaz pân târziu în noapte, fr mântat de gânduri.

Mary se uita la tabloul ce atârna singur şi demn pe fondul

somptuos al peretelui tapetat cu stofa purpurie,
contemplându-l cu încântare ce o smulgea pentru moment
din îngrijorarea şi neliniştea de care era st pânit . Conturul
fin al obrazului ei se profila pe fereastra din apropiere în
timp ce st tea cu capul l sat pe spate, cu buzele
întredeschise, cu ochii ei str lucitori fixa i vis tor asupra
picturii, în care o cea alburie plutea deasupra unei ape
liniştite, cenuşii, înv luind copacii înal i – la fel de argintii ca
şi cei din fa a camerei ei – şi ml diidu-se în jurul trestiilor ce
m rgineau lacul. Frumuse ea rar a tabloului care,
oglindind cu atâta re inere atmosfera melancolic şi calm a
priveliştii p rea s-o mişte ca o reverie, ca o trist , dar senin
medita ie asupra durerilor vie ii ei, în l ând-o deasupra
tulbur rii sufleteşti cu care intrase în casa aceasta.
Era atât de absorbit de contemplarea tabloului care îi

562
atr sese privirea pe când şezuse stingherit în aceast
înc pere, mobilat cu un gust des vârşit, era atât de vr jit
de frumuse ea stranie, emo ionant a tabloului care o f cuse
s se scoale involuntar în picioare şi s stea în fa a lui, încât
nu observ uşa de mahon lustruit deschizându-se f r
zgomot; nu remarc nici b rbatul care intrase în camer şi
care privea acum profilul ei palid, transfigurat, cu o aten ie
subit , tot atât de fermecat şi mut cum privea ea tabloul.
St tea nemişcat ca şi ea, temându-se parc s rup vraja ce
pusese st pânire pe dânsul la vederea ei, şi continua s-o
admire aşteptând ca ea s -şi sature ochii de frumuse ea
tihnit a lacului.
În sfârşit, Mary îşi desprinse privirea cu un oftat, se
întoarse f r s vrea şi, ridicându-şi ochii-i negrii, îl v zu. Fu
cuprins imediat de o emo ie şi mai mare, vecin de ast
dat cu ruşinea; roşi şi îşi l s capul în jos, în timp ce el se
apropia de ea şi o prinse cu c ldur de mân .
— E Mary, spuse, Mary Brodie, care a venit din nou s m
vad !
Cu un mare efort, ea îşi ridic privirea, se uit la el jenat
şi spuse cu voce sc zut :
— Aşadar, v mai aduce i aminte de mine. Credeam c
m-a i uitat cu totul. Sunt… sunt atât de schimbat !
— Schimbat ! exclam el. Nu te-ai schimbat deloc, atât
doar c eşti mai frumoas ca oricând. T - - , nu lua aerul
sta ruşinat, Mary. Nu e nicio crim s fii atât de
încânt toare. Ea îi zâmbi cu timiditate, în vreme ce el
continua cu vioiciune: Cât despre uitare, cum aş fi putut s-o
uit pe una din primele mele paciente, cea care mi-a atras cea
mai mult cinste pe vremea când în camera aceasta nu se
g sea decât lada goal în care sosiser c r ile mele?
Ea îşi arunc ochii asupra mobilierului elegant al camerei
şi, înc pu in încurcat , îi r spunse f r leg tur cu
gândurile ce o st pâneau:
— Acum e mai plin , domnule doctor Renwick.
— Vezi! strig el. Asta i-o datorez dumitale. Mi-ai creat o
bun reputa ie prin curajul cu care ai învins boala.

563
Dumneata ai dus greul, iar eu am cules onorurile.
— V-a i ales doar cu cinstea, r spunse ea încet. De ce
mi-a i trimis înapoi onorariul pe care vi-l expediasem?
— Scrisoarea dumitale mi-a dat putin a s - i aflu
adresa… dup ce-o şterseseşi de aici f r s - i iei
r mas-bun, exclam el. sta e singurul onorariu pe care-l
doream.
P rea ciudat de încântat s-o revad şi ciudat de apropiat
de ea, ca şi cum nu s-ar fi scurs patru ani de când vorbise
ultima oar cu dânsa şi ca şi cum s-ar fi aflat înc lâng
patul ei, silind-o s revin la via , insuflându-i propria lui
vitalitate.
— Povesteşte-mi tot ce-ai f cut, urm el, c utând s -i
risipeasc stinghereala. Vorbeşte! Arat -mi c nu i-ai uitat
vechii prieteni.
— Nu v-am uitat, domnule doctor, dovad c m aflu aici.
N-am s uit niciodat tot ce-a i f cut pentru mine.
— Sst! Nu asta e ceea ce- i cer s -mi povesteşti! Vreau
s -mi vorbeşti despre dumneata. Sunt convins c la ora asta
toat Londra e în genunchi în fa a dumitale.
Ea cl tin din cap şi-i r spunse cu o vag sclipire de ironie
în ochi:
— Nu! Aşezarea în genunchi a fost rolul meu… pe când
frecam parchete şi sp lam sc ri.
— Cum?! strig el îngrijorat şi uluit. Ai muncit în felul
sta?
— Munca grea nu m sperie, spuse ea cu nep sare. Îmi
f cea bine; îmi abatea gândurile de la nenorocirile mele.
— N-ai fost f cut pentru treburi de-astea! exclam el pe
un ton de mustrare. E scandalos! A fost o greşeal c ai fugit
în felul sta. Am fi putut g si o ocupa ie mai potrivit pentru
dumneata.
— Voiam s scap de to i şi de toate în clipele acelea,
r spunse ea cu triste e. Nu doream s fiu ajutat de nimeni.
— Bine, dar s nu mai faci una ca asta! ripost el cu o
nuan de asprime în glas. Ai de gând s fugi iar şi, f r
s - i iei r mas-bun de la nimeni?

564
 — Nu! zise ea blând.
Renwick nu se putu împiedica s zâmbeasc v zând aerul
ei supus, când o pofti s se aşeze; îşi trase un scaun lâng
ea, spunând:
— Uitasem bruma de maniere ce am, inându-te în
picioare, miss Mary, dar z u, e o pl cere atât de neaşteptat
s te rev d! Trebuie s fii indulgent cu mine. Şi dup o
scurt pauz , o întreb : Ai primit scrisorile mele? Trebuie
s - i fi amintit în chip trist de locurile acestea, nu-i aşa?
Ea neg din cap.
— Dimpotriv , in s v mul umesc pentru ele. N-aş fi
aflat niciodat despre moartea Mamei, dac nu mi-a i fi
scris. Scrisorile acestea m-au adus înapoi.
El o fix cu privirea şi r spunse:
— Ştiam c-ai s revii odat şi odat . Sim eam acest lucru.
Apoi ad ug : Dar spune-mi, ce te-a f cut cu adev rat s te
întorci?
— Nessie! Sor -mea, Nessie! spuse ea încet. Situa ia din
cas devenise îngrozitoare, iar ea suferea din cauza asta.
Avea nevoie de mine. De aceea m-am întors. Şi tot din cauza
ei am venit s v v d. E o mare îndr zneal din partea mea,
dup ce-a i f cut atâta pentru mine. Ierta i-m c am venit.
Am nevoie de ajutor.
— Spune-mi în ce fel doreşti s te ajut şi am s-o fac!
exclam el. Nessie e cumva bolnav ?
— Nu propriu-zis, r spunse Mary, cu toate c într-un fel
m nelinişteşte; e atât de nervoas , se emo ioneaz atât de
uşor! Râde şi plânge pe rând şi a sl bit îngrozitor: am
impresia c nu m nânc aproape nimic. Dar deşi toate
acestea m îngrijoreaz , n-am venit, de fapt, din cauza lor.
Se opri un moment, apoi îşi lu inima-n din i şi-i spuse cu
mult curaj: E vorba de tat l meu. O trateaz în chip atât de
ciudat, nu cu r utate, dar silind-o atât de nebuneşte s
lucreze la lec iile ei, s înve e tot timpul, nu numai la şcoal ,
dar cât e seara de lung … şi asta, sear de sear . O închide
singur în camer şi o for eaz „s se in de treab ”, cum
spune el, ca s ob in bursa Latta. Şi-a pus în cap ideea

565
aceasta. De câte ori o vede, îmi spune ea, îi repet lucrul
sta, amenin ând-o cu tot felul de pedepse dac nu reuşeşte.
Dac-ar l sa-o în pace, s-ar preg ti ea singur , cum ştie ea, şi
sunt sigur c-ar reuşi, dar el o împinge tot timpul,
nel sând-o s respire, iar ea e atât de fragil , încât mi-e
team de ce se poate întâmpla. Asear a plâns un ceas în
bra ele mele, înainte de a adormi. Sunt foarte îngrijorat !
El se uit la obr jorul ei grav şi trist şi o v zu o clip , în
închipuire, mângâind-o şi încurajând-o pe sora ei; îşi aminti
deodat de pruncul pe care, cu toate eforturile lui, ea îl
pierduse, şi-i r spunse cu seriozitate:
— Î i în eleg îngrijorarea, dar e greu de intervenit într-un
caz ca acesta. Tat l dumitale nu o brutalizeaz efectiv?
— Nu! Dar o însp imânt . inea mult la ea, dar e atât de
schimbat acum, încât chiar şi afec iunea lui s-a transformat
în ceva straniu şi înfricoş tor.
Renwick auzise, fireşte, poveştile despre noile apuc turi
ale lui Brodie, dar se ab inu s -i cear l muriri mai
am nun ite asupra acestui subiect; în schimb, exclam :
— De ce ine atât ca ea s câştige bursa Latta? De obicei, o
ob ine un b iat, niciodat o fat , nu-i aşa?
— Poate c tocmai acesta e motivul, r spunse Mary cu
triste e. A fost totdeauna nebun dup un succes
extraordinar care s -l umple de cinste; a dorit totdeauna ca
Nessie s reuşeasc pentru a-şi satisface orgoliul. Acum îns
sunt sigur c nu ştie nici el ce va face din ea dup ce va
câştiga bursa. O mân din spate f r niciun scop.
— Tân rul Grierson concureaz şi el pentru burs ?
întreb Renwick dup un moment de gândire. Ştiu c tat l
dumitale şi cu Grierson nu sunt în rela ii prea bune.
Mary cl tin din cap.
— Sunt sigur c motivul e mai adânc, r spunse ea. S-ar
zice, dup felul cum vorbeşte, c ob inerea bursei va face din
el obiectul invidiei întregului oraş.
Doctorul o privi cu în elegere.
— Îl cunosc pe tat l dumitale, Mary, şi ştiu ce vrei s spui.
Mi-e team c ceva nu e tocmai în regul cu el. A fost

566
totdeauna cam… în sfârşit… m-am mai întâlnit cu el şi în
trecut… (nu ad ug c o f cuse mai ales în interesul ei) şi nu
ne-am în eles niciodat . N-ar folosi la nimic s merg s -l v d,
chiar dac acest lucru mi-ar fi îng duit. Orice interven ie
direct din partea mea nu ar face decât s -l înt râte şi s
agraveze purtarea lui.
În timp ce-l observa pe Renwick reflectând cu o privire
concentrat asupra problemei, ea gândea cât de bun, cât de
în elept, cât de chibzuit era fa de ea; nu se repezea orbeşte,
ci cânt rea liniştit lucrurile, în interesul ei, îşi plimba încet
ochii peste obrazul lui energic, plin de via , cu toat
expresia lui sever , peste silueta lui sub ire, agil şi uşor
adus de spate, oprindu-i în cele din urm asupra mâinilor
lui, care se detaşau, puternice, sensibile şi brune, de albul
imaculat al manşetelor sale scrobite. Aceste mâini tari şi
delicate sondaser tainele corpului ei neînsufle it, îi
salvaser via a, cât mai era în ea; comparându-le în gând
cu degetele ei umflate şi p tate, ea sim ea ce pr pastie o
desp r ea de b rbatul acesta, al c rui ajutor avusese
îndr zneala s -l solicite. Ce mâini minunate! Fu cuprins
deodat de un dureros sentiment de inferioritate, se g si
deplasat în acest interior luxos şi de un gust atât de ales; şi
îşi l s repede ochii în jos, de parc s-ar fi temut ca Renwick
s nu-i surprind privirea şi s-o în eleag .
— Ai fi de acord dac-aş vorbi cu rectorul Academiei31 în
chestiunea lui Nessie? întreb el în sfârşit. Îl cunosc bine pe
Gibson şi aş putea s -i cer confiden ial sprijinul. M
gândisem întâi s vorbesc cu sir John Latta, dar tat l
dumitale este angajat acum în birourile şantierului şi lucrul
ar putea s -i d uneze. Noi, medicii, trebuie s fim precau i
în ac iunile noastre. E o profesie nesigur … Zâmbi. Vrei s
m duc la Gibson sau preferi s mi-o trimi i pe Nessie ca s-o
examinez?
— Cred c-ar fi minunat s vorbi i cu rectorul. Avea, mai
înainte, o mare influen asupra tatei, r spunse ea cu

31 Termenul desemneaz aici pe directorul liceului or şeneasc.

567
recunoştin . Nessie se teme atât de mult de tata, încât n-ar
îndr zni s vin aici.
— Dar dumitale nu i-a fost fric s vii? întreb el, cu o
privire care p rea s-o reconforteze, dovedindu-i c doctorul
cunoştea curajul ei de alt dat .
— Ba da, r spunse ea sincer. Mi-a fost team c ve i
refuza s m primi i. Nu am pe nimeni, afar de
dumneavoastr , c ruia s -i pot cere ajutor pentru Nessie. E
atât de tân r ! Trebuie ferit de o nenorocire! Se opri,
ad ugând apoi cu jum tate de glas: S-ar fi putut s nu v
convin s m primi i. Şti i doar tot despre mine… tot ce s-a
întâmplat.
— Nu, Mary! Nu spune asta! Nu ştiu decât lucruri bune
despre dumneata. Mi-am adus aminte de dumneata în aceşti
patru ani datorit bun t ii, a blânde ei, a curajului
dumitale. Uitându-se acum la ea, era gata s adauge: Şi a
frumuse ii dumitale, dar se re inu şi spuse: În via a mea
n-am întâlnit o fiin atât de gingaş , atât de altruist ca
dumneata. Şi amintirea dumitale s-a întip rit adânc în
mintea mea. Detest s te aud depreciindu-te aşa.
Aceste vorbe calde şi mângâietoare o f cur s roşeasc ,
şi-i r spunse:
— V recunosc bun tatea în cuvintele acestea, dar nu le
merit. Totuşi, dac-aş putea face ceva pentru Nessie ca s -mi
r scump r greşelile, m-aş sim i fericit .
— Dar ce, eşti o bab , de vorbeşti aşa? Ce vârst ai? strig
el cu aprindere. N-ai împlinit dou zeci şi doi de ani! Doamne!
Nu eşti decât o copil , ai toat via a înaintea dumitale. Tot
ce-ai suferit poate fi şters… n-ai cunoscut înc o fericire
demn de acest nume. Începe s te gândeşti la dumneata,
Mary. Când am intrat aici, am v zut cum te uitai la acest
tablou al meu. Am v zut cum te smulgea grijilor în care te
zba i. F din via a dumitale o galerie întreag de asemenea
tablouri… trebuie s te distrezi… s citeşti toate c r ile pe
care po i pune mâna… s te interesezi de ceva. Aş putea s - i
procur un post de dam de companie, care s - i dea putin a
s c l toreşti în str in tate.

568
 F r s vrea, ea încerca o stranie fascina ie ascultându-i
vorbele; şi întorcându-se cu gândul în trecut, îşi aminti c
fusese captivat în chip asem n tor de Denis, când acesta îi
deschisese perspective încânt toare, vorbindu-i de Paris, de
Roma şi de c l torii prin inuturi vaste şi misterioase. Era
mult de atunci, de când, cu un gest vesel al mâinii sale
îndr zne e, l rgise în fa a ei orizonturile, ducând-o în
dep rt ri, pe covorul fermecat al evoc rilor sale pitoreşti şi
pline de vraj . Renwick îi citi gândurile cu o intui ie care o
încurc şi spuse încet:
— V d c tot te mai gândeşti la el.
Ea îşi ridic ochii, cu o uşoar tulburare, b nuind c el se
înşelase asupra sensului exact al emo iei ei, care nu era
decât o triste e retrospectiv ; sim ind îns c nu putea tr da
amintirea lui Denis, nu spuse nimic.
— Aş vrea s fac ceva pentru dumneata, Mary, relu el
liniştit, ceva care s te mul umeasc . Am oarecare influen .
Mi-ai da voie s - i caut, înainte de a p r si acest oraş, un
post demn de dumneata şi de meritele dumitale?
Mary tres ri la aceste cuvinte, pierzând deodat
încrederea ce-o înc lzise, şi bâigui:
— Aşadar, pleca i de-aici?
— Da, r spunse el. Peste şase luni. Voi lucra la Edinburgh
într-o ramur de specialitate. Am în perspectiv un post
într-un spital mult mai mare decât cel de aici. E o şans
deosebit pentru mine.
Mary se v zu singur , lipsit de sprijinul ei puternic şi
hot rât, silindu-se în zadar s-o apere pe Nessie împotriva
tat lui ei, interpunându-se, neputincioas , între nes buin a
unui be iv şi sl biciunea surorii ei, şi în elese într-o fulgerare
cât de multe speran e îşi pusese în prietenia b rbatului din
fa a ei şi cât de mare era stima ce i-o purta.
— E admirabil ce bine a i reuşit, şopti ea, dar nu e decât
ce merita i. Ştiu c v ve i bucura de tot atât succes la
Edinburgh ca şi aici. E de prisos s vi-l urez.
— Nu ştiu, r spunse el, dar m bucur s m mut acolo. E
o pl cere s tr ieşti la Edinburgh, oraşul acela cenuşiu, dar

569
minunat. E de-ajuns s te gândeşti la Prince’s Street în zilele
de toamn , când frunzele se aştern foşnind pe aleile
gr dinilor, când Castelul se profileaz ruginiu pe cer, când
fumul albastru pluteşte peste Arthur’s Seat, iar briza î i
pune sângele în mişcare, curat şi învior toare ca un vin
ales. Nimeni nu poate s nu adore toate acestea. Se
înfierbântase descriind acele locuri şi continu : E drept c e
oraşul meu natal… trebuie s -mi ier i mândria… Dar totul e
mai mare acolo… mai frumos şi mai curat, ca aerul.
Mary îi urm rea cu respira ia t iat cuvintele, v zând
aievea tabloul ce-l schi a pentru ea, dar completându-l
neîncetat cu silueta lui, astfel încât vedea nu numai vestita
Prince’s Street, ci o imagine a lui Renwick parcurgând
aceast strad cenuşie, pe fundalul armonios al gr dinilor
Castelului.
— Pare s fie un oraş minunat. N-am fost niciodat acolo,
dar mi-l închipui, murmur ea, vrând s spun în realitate
c şi-l putea imagina pe el în acest decor
— D -mi voie s g sesc o ocupa ie pentru dumneata,
înainte de a pleca de aici, insist el, ceva care s te smulg
din casa aceea.
Ea sim ea cât de mult inea Renwick ca dânsa s -i accepte
propunerea, dar respinse totuşi seduc toarea perspectiv ,
spunându-i:
— M-am întors din propria mea voin , ca s o îngrijesc pe
Nessie! Nu pot s-o p r sesc acum. A dus o via teribil în
ultimele luni şi, dac-aş pleca din nou, nu ştiu ce i s-ar putea
întâmpla.
Renwick în elese c era hot rât s r mân şi fu cuprins
îndat de o grij adânc pentru viitorul ei, ca şi cum ar fi
v zut-o sacrificat pe altarul abnega iei de care era
st pânit , jertf adus , în ciuda interven iei sale, odiosului
orgoliu al tat lui ei. Ce folos c-o salvase, c-o ajutase s scape
de moarte, dac avea s fie aruncat din nou în acelaşi
mediu, expus aceloraşi primejdii sau altora mai grave înc ?
Era atât de mişcat, încât se mira el însuşi de emo ia lui; dar,
ascunzând-o repede, exclam cu voioşie:

570
 — Voi face tot ce pot pentru Nessie. Îl voi vizita ast zi sau
mâine pe Gibson şi nu voi cru a niciun efort. Nu- i face griji
prea mari pentru ea. Ocup -te mai mult de dumneata.
Mary în elese din aceste cuvinte c scopul vizitei ei fusese
atins, şi nevoind s abuzeze de timpul lui Renwick, se ridic
de pe scaun, preg tindu-se s plece. El se scul la rândul
lui, contemplându-i în t cere obrazul, pe care acum, când
st tea în fa a lui, o raz palid a soarelui de martie îl atingea,
lucind pe tenul ei, în penumbra camerei, ca un reflex lunar.
Mişcat, aşa cum odinioar un altul fusese mişcat de ea sub
razele lunii, el îşi inu r suflarea în fa a frumuse ii ei, care,
în aceast lumin , se detaşa str lucitoare pe fondul tern al
îmbr c mintei modeste şi lipsite de elegan . O vedea, în
închipuire, înveşmântat în satin albastru pal ca lev n ica,
sub sclipirea argintie a unei blânde luni de miaz zi, într-o
gr din din Floren a sau pe o teras de la Neapole. Când ea
f cu un pas cu piciorul ei micu , prost înc l at, gata de
plecare, el sim i un straniu impuls de a o re ine, dar nu g si
niciun cuvânt,
— La revedere, o auzi spunând cu glas dulce, v
mul umesc pentru tot ce-a i f cut în interesul meu, acum ca
şi alt dat .
— La revedere, r spunse el maşinal, şi o înso i pân în
vestibul, în elegând c îl p r sea. Îi deschise uşa, o v zu
coborând treptele de la intrare şi, cu sentimentul brusc c i
se r peşte ceva, d du ascultare unei porunci l untrice şi
exclam gr bit şi stângaci ca un şcolar: Ai s revii în curând,
nu-i aşa? Apoi, ruşinat de stâng cia lui, coborî sc rile dup
ea şi, vrând parc s -şi motiveze cuvintele, ad ug : Dup ce
am s -l v d pe Gibson, aş vrea s - i spun rezultatul
întrevederii.
Ea se uit din nou la el cu recunoştin şi exclam :
— Am s vin s pt mâna viitoare, şi se dep rta cu paşi
repezi.
Se întoarse şi intr încet în cas , cuprins treptat de uimire
când se gândi la atitudinea lui, la graba şi insisten a cu care
o rugase s -l viziteze din nou în curând; dar cu toate c

571
atribui la început, cu oarecare ruşine, acest lucru
farmecului copleşitor al frumuse ii ei în lumina ce o
înv luise în salon, Renwick îşi m rturisi în urm , cu mai
mult sinceritate, c aceasta nu era singura cauz a purt rii
lui. Mary Brodie fusese totdeauna în ochii lui o fiin de o
stranie frumuse e, cu o fire nobil şi curajoas , a c rei via
se împletise, printr-un fir scurt şi tragic, cu existen a lui în
acest oraş. Din clipa când o v zuse pentru prima oar ,
z când f r cunoştin , într-o stare jalnic , în murd ria din
grajd, ca un crin smuls din r d cini şi aruncat pe un
morman de b legar, se sim ise atras de ea, f ptur atât de
gingaş şi de lipsit de ap rare; mai târziu fusese
entuziasmat de r bdarea ei, de t ria cu care îndurase, f r
vaiete, boala îndelungat şi durerea pricinuit de moartea
copilului; v zuse, de asemenea, limpede c , deşi apar inuse
unui b rbat, era tot atât de pur şi de cast ca lumina ce o
înv luise aici, în salon. Îi trezise admira ia şi simpatia, şi îşi
f g duise lui însuşi c o va ajuta s -şi refac via a. Ea îns
fugise din oraş de îndat ce puterile i-o îng duiser , evadând
din re eaua de dispre de care se sim ea înconjurat . În
timpul absen ei ei, se gândise uneori la ea; adesea amintirea
siluetei ei sub iri, albe, firave se trezise în el cu o atrac ie
stranie şi insistent ca pentru a-i spune c firul vie ii ei avea
s se între eas iar şi, cândva, cu urzeala existen ei lui. Se
aşez la birou, gândindu-se duios la ea şi rugându-se ca nu
cumva o nou tragedie s izbucneasc acum c se întorsese
în casa aceea de chinuri, din care fusese izgonit cândva cu
atâta cruzime. Dup câteva clipe, gândurile lui se îndreptar
în alt direc ie. Scoase dintr-o desp r itur a biroului o
scrisoare alc tuit dintr-o singur fil , peste care se întindea
un scris cu caractere rotunde, cam şters acum, dup patru
ani de p strare. Reciti înc o dat aceast unic scrisoare
primit de la ea şi în care îi trimisese o sum de bani,
economie înduioş toare, f cut , f r îndoial , din modestul
ei salariu, cu inten ia de a r spl ti, cel pu in în oarecare
m sur , serviciile pe care i le adusese. Strângând scrisoarea
între degetele sale lungi şi sub iri, doctorul r mase cu

572
privirea pierdut , v zând-o parc muncind, aşa cum îi
povestise ea adineauri c muncise: frecând, sp lând,
ştergând în genunchi, îndeplinind toate sarcinile umilitoare
ale ocupa iei ei… aceea de servitoare, în cele din urm
scoase un oftat, puse la loc scrisoarea şi, constatând c mai
avea un ceas întreg pân s înceap consulta iile de
dup -amiaz , se hot rî s -l viziteze imediat pe rectorul
Academiei, s se informeze discret asupra situa iei lui Nessie
Brodie. O preveni deci pe menajera lui c se va înapoia
înainte de ora patru şi ieşi din cas , îndreptându-se încet
spre şcoal , cufundat într-o bizar şi sobr medita ie.
Nu era departe pân la Academie, aceast veche funda ie
or şeneasc , situat în centru, pu in mai retras de şirul de
case de pe Church Street, ceea ce scotea mai bine în eviden
arhitectura sever , dar armonioas a fa adei ei, care purta
patina vremii. Pe spa iul pavat din fa a şcolii st teau mândre
cele dou tunuri ruseşti cu ro i înalte, capturate în r zboiul
Crimeei, la Balaklava, de escadronul g rzii na ionale din
Winton, condus de Maurice Latta. Dar Renwick, care ajunse
în scurt timp la aceast cl dire, p trunse în ea f r s dea
vreo aten ie fa adei sau tunurilor; urcând treptele joase şi
tocite, str b tu culoarul şi b tu cu un aer preocupat la uşa
rectorului, care îl pofti îndat s intre.
Gibson, un om destul de tân r la înf işare pentru func ia
lui, şi care nu dobândise înc pe deplin rigiditatea
profesoral tipic , îmbr cat cu un costum cafeniu închis,
culoarea lui preferat , şedea la masa de lucru înc rcat de
dosare, în mijlocul micului s u cabinet, ai c rui pere i erau
c ptuşi i cu c r i. Nu-şi ridic imediat ochii, ci continu s
examineze, cu un aer atent, dar lipsit de pedanterie, un
document aflat înaintea lui. Renwick, a c rui fa grav fu
luminat de un mic zâmbet v zând cât de absorbit era
cel lalt, spuse dup o clip , pe un ton glume :
— Ai r mas acelaşi elev silitor, Gibson. Şi când acesta
tres ri şi îşi ridic privirea, el continu : îmi aduc aminte de
vremurile de alt dat , v zându-te tocind aşa.
Gibson, ai c rui ochi sclipiser de pl cere la vederea lui

573
Renwick, se r sturn în fotoliu şi, invitându-l cu un gest pe
prietenul lui s se aşeze, spuse degajat:
— Nu b nuiam, Renwick, c erai tu. Credeam mai
degrab c era vreun membru al brig zii mele de specialişti
în pete de cerneal , care tremur în augusta mea prezen ,
aşteptându-şi justa pedeaps . Nu le stric ştrengarilor
stora s fie inu i la respect de st pânul atotputernic.
Schimbar un zâmbet, aproape tot atât de spontan ca un
rânjet din timpul anilor lor de şcoal , şi Renwick murmur :
— Eşti o adev rat copie a b trânului buldog de
Morisson. Trebuie s i-o spun când voi fi din nou la
Edinburgh. Complimentul îi va face pl cere.
— Gluma, vrei s spui, strig Gibson, amintindu-şi, cu o
privire vis toare, trecutul. Ah, cât aş vrea s m pot întoarce
cu tine în b trânul nostru oraş! Ce baft ai! Fixându-şi apoi
ochii asupra celuilalt, ad ug : Te pomeneşti c ai venit s - i
iei r mas-bun.
— Nu, dragul meu, îi r spunse Renwick cu vioiciune. Mai
r mân aici şase luni. Nu te abandonez înc în deşert. Apoi
expresia fe ei lui se schimb şi r mase un moment cu ochii
în p mânt, înainte de a-i îndrepta spre Gibson şi de a relua,
pe un ton serios: Vizita mea are un caracter cam deosebit şi
te-aş ruga s p strezi secretul asupra ei. Deşi eşti un vechi
prieten, nu-mi vine tocmai uşor s -şi explic ce urm resc. Se
opri din nou, urmând apoi cu oarecare greutate: Ai în şcoala
ta o copil de care m interesez… ba în privin a c reia sunt
chiar îngrijorat. E vorba de Nessie Brodie. Sunt indirect
preocupat de s n tatea şi de viitorul ei. Desigur, Gibson, nu
am niciun drept s vin în felul acesta aici. Îmi dau seama.
Dar tu eşti, în fond, consiliul de conducere al şcolii şi am
nevoie de sfatul t u, da, dac e posibil, şi de ajutorul t u.
Gibson îl privi atent, uitându-se apoi în alt parte, dar
nu-i puse nicio întrebare asupra motivelor sale, ci r spunse
calm:
— Nessie Brodie e o fat inteligent . Da, foarte inteligent ,
dar de o factur spiritual ciudat . Are o memorie minunat ,
Renwick; po i s -i citeşti o pagin întreag din Milton şi i-o

574
va repeta aproape perfect; facultatea ei de a percepe e, de
asemenea, dezvoltat , dar ra ionamentul ei, capacitatea de a
gândi mai adânc nu sunt la aceeaşi în l ime. Cl tin din
cap. Este ceea ce aş numi o elev ager , iute ca argintul viu,
dar, din p cate, cu un intelect cam lipsit de profunzime.
— Concureaz pentru bursa Latta, st rui Renwick. Crezi
c e potrivit pentru ea… are şanse s-o ob in ?
— Nu e exclus, r spunse Gibson, ridicând din umeri. Dar
la ce ar folosi? De fapt, nici n-aş putea afirma c o va ob ine.
Chestiunea nu depinde de noi. Criteriile Universit ii nu
sunt aceleaşi cu ale şcolii. Voca ia fetei e învâ mântul…
dup o preg tire pedagogic .
— N-ai putea deci s-o sfatuieşti s renun e? întreb
Renwick cu oarecare aprindere. Am aflat c eforturile acestei
preg tiri îi compromit s n tatea.
— Imposibil, ripost Gibson. Dup cum i-am spus,
chestiunea nu se afl în mâinile noastre. E o burs înfiin at
pentru oraş şi atribuit de forurile Universit ii; oricine e
calificat poate concura pentru ea. Ca s fiu sincer, i-am
strecurat o vorb … stimabilului ei tat . Încre i uşor din
sprâncene. Dar a fost în zadar. ine mor iş la ideea asta. Şi,
în fond, fata are şanse atât de mari de a ob ine bursa, încât
ar fi o adev rat nebunie s-o facem s renun e. Şi totuşi…
— Ce? întreb Renwick.
Drept r spuns, Gibson lu foaia de hârtie de pe biroul lui
şi, cercetând-o un moment, i-o întinse prietenului s u,
spunând încet:
— E o curioas coinciden , dar tocmai examinam foaia
aceasta când ai intrat. Ce crezi despre ea?
Renwick apuc hârtia şi v zând c era o traducere din
latin – probabil din Cicero, îşi zise el – într-o scriere cursiv ,
dar înc neformat , se apuc s citeasc versiunea liber şi
naiv formulat , când, deodat , ochii i se oprir mira i. Între
dou fraze ale acestei traduceri interesante şi candide erau
intercalate, în dialect şi aşternute cu un scris nervos,
aproape încâlcit, cuvintele: „ ine-te de treab , Nessie! Ceea
ce e demn de f cut merit s fie f cut bine. Trebuie s iei

575
premiul Latta sau am s te înv eu minte” dup care
traducerea continua curg toare şi nestingherit . Renwick îşi
ridic uimit privirea spre Gibson:
— Mi-a fost prezentat azi de diminea de dirigintele
clasei – explic acesta. E o foaie din maculatorul lui Nessie.
— A fost scris acas sau la şcoal ? întreb t ios medicul.
— La şcoal . Trebuie s fi scris inconştient aceste cuvinte,
nu încape îndoial , dar sunt scrise totuşi de mâna ei. Ce-o fi
însemnând asta? S fie o revenire la faimoşii str moşi
sco ieni, despre care îl auzeam alt dat vorbind atât de mult
pe b trân? Sau o dedublare a personalit ii? Te pricepi mai
bine decât mine la chestiile astea.
— Pe naiba, dedublare a personalit ii! ripost Renwick,
destul de consternat. E un simplu lapsus de gândire, o
manifestare de surmenaj nervos, determinat – sunt sigur de
aceasta dup caracterul cuvintelor – de o idee fix , care i-a
fost inculcat cu putere. Nu vezi şi tu? S-a sim it obosit în
mijlocul acestui exerci iu, aten ia ei a sl bit şi, imediat, acea
idee a r s rit din subconştientul ei, chinuind-o, gonind-o
mai departe, astfel încât, înainte de a-şi continua în mod
coerent lucrarea, a scris, f r a-şi da seama, acest pasaj.
Cl tin din cap. El dovedeşte, din p cate prea limpede,
temerile ei.
— Nu o inem prea strâns aici, protest Gibson.
Dimpotriv , o menaj m în toate chipurile.
— Ştiu, ştiu, r spunse Renwick. R ul st în alt parte.
Porneşte de la nebunul ei de tat . Ce e de f cut? Tu zici c-ai
vorbit cu el, iar când m vede pe mine, se înfurie ca un taur
în fa a pânzei roşii. E greu… Şi punând hârtia pe biroul lui
Gibson, ad ug : Treaba asta m îngrijoreaz serios. E un
simptom, am mai v zut asemenea cazuri, care prevesteşte o
criz grav , fulger toare. Nu-mi place deloc.
— M surprinzi, spuse directorul dup o scurt pauz , în
timpul c reia îl privi cu iste ime pe prietenul s u. Eşti sigur
c nu exagerezi lucrurile din pricina… poate din pricina unei
prejudec i? Şi cum Renwick cl tin din cap, el ad ug
precaut: Ai vrea s-o vezi pe fat ? Bineîn eles, doar un

576
moment, c ci altminteri am speria-o.
Doctorul reflect pu in şi r spunse apoi cu hot râre:
— Da, aş vrea s-o v d, ca s -mi dau seama sigur. Î i
mul umesc pentru propunere.
— M duc atunci s-o chem, spuse Gibson ridicându-se şi
ad ugând, în timp ce se îndrepta spre uş : Ştiu c n-ai s-o
sperii! N-aş vrea cu niciun pre s -i pomeneşti despre
deraierea din exerci iul ei.
Renwick consim i, dând t cut din cap, Când cel lalt ieşi
din camer , el r mase nemişcat, cu fruntea plecat şi cu
privirea înnorat fixat asupra rândurilor scrise de-a
curmezişul foii de hârtie, ca şi cum straniile şi incoerentele
cuvinte intercalate în context s-ar fi concretizat sub ochii lui
într-o imagine care-l speria şi îl întrista. Fu rechemat la
realitate prin întoarcerea directorului, înso it de Nessie, pe
care Renwick nu o v zuse niciodat pân atunci. Privind
acum trupul ei firav şi pu in adus de spate, ochii ei blânzi şi
timizi, gâtul alb şi delicat, gura şi b rbia lipsite de fermitate,
nu fu surprins c ea c uta cu dezn dejde sprijin la Mary şi
nici c aceasta dorea s-o ocroteasc .
— Iat una din elevele noastre model, spuse Gibson cu
diploma ie, adresându-se lui Renwick şi reaşezându-se la
birou. O prezent m tuturor vizitatorilor noştri. Are cea mai
bun memorie printre elevii din clasele superioare. Nu-i aşa,
Nessie? ad ug el, aruncându-i o privire fugar .
Nessie roşi de mândrie, plin de extrem satisfac ie şi de
adânc respect, în care se amesteca o oarecare nelinişte cu
privire la motivul ce o adusese deodat în fa a m re iei
reunite a doctorului Renwick şi a rectorului. P str totuşi
t cerea şi r mase cu ochii în jos, ştiind c întrebarea
avusese doar un caracter retoric; picioarele sub iri îi
tremurau pu in în ghetele ei înalte şi scâlciate şi în ciorapii
groşi de lân , dar nu de team , ci de emo ia cauzat de
prezen a acestor personaje impun toare. Nu se c dea s
vorbeasc decât întrebat direct.
— Î i plac studiile dumitale? i se adres Renwick pe un ton
prietenos.

577
 — Da, domnule, r spunse Nessie sfioas , ridicându-şi
ochii spre el, ca o ciut tân r şi speriat .
— Nu te obosesc niciodat ? urm el cu blânde e,
temându-se s dea întreb rii sale o form mai precis .
Ea ceru din ochi rectorului permisiunea de a vorbi şi,
încurajat de privirea lui, r spunse:
— Nu, domnule, nu prea mult. M doare uneori capul.
Men ion cu şov ial acest lucru, ca şi cum faptul de a avea
dureri de cap ar fi putut s par prezum ios din partea ei;
continu îns cu mai mult siguran : Tata a fost cu mine la
doctorul Lawrie acum vreo şase luni, şi el i-a spus c nu e
nimic serios. Ea ad ug chiar cu naivitate: A spus c am un
cap solid.
Renwick t cu, sim ind cum Gibson îndrepta spre el o
privire batjocoritoare; îşi d dea seama c r spunsurile
şterse şi evazive ale acestei copile timide nu erau mai demne
de încredere cât opinia, citat de ea, a pomposului s u
confrate, iar atitudinea lui Nessie nu f cea decât s -i
înt reasc ideea c era surmenat şi cu nervii extrem de
încorda i.
— Aud c vrei s te prezin i la concursul nostru pentru
bursa Latta, zise el în sfârşit. N-ai vrea s mai aştep i un an?
— O, nu, domnule! Mi-ar fi imposibil, r spunse ea repede.
Trebuie neap rat s-o ob in anul sta. Tat l meu a spus… O
umbr i se ivi pe frunte şi se adânci; continu mai
şov itoare: I-ar pl cea s ob in bursa… şi ar fi mare lucru ca
o fat s câştige premiul Latta. Nu s-a mai întâmplat
niciodat , şi cred c pot reuşi.
Roşi nu din cauz c -şi dezv luise copil reasca ei
încredere în sine, ci din pricina îndr znelii pe care o avusese
de a ine un discurs atât de lung în fa a lor.
— Caut atunci s nu lucrezi prea mult, spuse Renwick în
încheiere, întorcându-se spre Gibson, spre a-i ar ta c -şi
terminase examinarea.
— E în regul , Nessie, spuse directorul, indicându-i cu o
privire prietenoas c putea s plece. Întoarce-te repede în
clas ! Şi nu uita ce i-a spus doctorul Renwick. Calul inimos

578
nu are nevoie de pinteni. S nu faci prea multe eforturi cu
înv atul acas .
— Mul umesc, domnule rector, r spunse Nessie umil ,
strecurându-se pe uş şi întrebându-se vag ce rost or fi avut
toate acestea. Sim ea îns c a fi obiectul unor asemenea
aten ii era o distinc ie pentru ea şi, amintindu-şi cu c ldur
de privirea încurajatoare pe care ochiul omnipotent al
rectorului i-o aruncase, vedea în ea un semn c se bucura de
o aten ie deosebit din partea lui. Se întoarse cu un aer
important în clas , zicându-şi mul umit c sporov ial ei
cu rectorul în persoan avea, desigur, s -i mai dea pu in de
gândit obraznicului şi iscoditorului de Grierson, atunci când
va afla despre ea.
— Sper c nu am re inut-o prea mult, spuse Renwick,
uitându-se la prietenul lui. Mi-a fost de-ajuns s-o v d.
— Ai fost un model de discre ie, îi r spunse Gibson
degajat. Consiliul de administra ie n-o s m dea afar
pentru c am permis ca disciplina s fie înc lcat . Se opri o
clip , ad ugând pe acelaşi ton: i-a trântit una bun cu
Lawrie.
— Eh! exclam Renwick. Nu-mi place s -mi critic
confra ii. Dar între noi fie zis, ca vechi prieteni, nu dau doi
bani pe p rerea lui Lawrie. E un dobitoc înfumurat! Feti a
asta e departe de a fi s n toas .
— Haide, haide, Renwick! Nu- i b ga g rg uni în cap.
N-am v zut azi nimic neliniştitor la fata asta. E la vârsta
critic şi are ca tat un be ivan b trân şi bestial, dar va
reuşi, va reuşi.
Exagerezi! Ai fost totdeauna campionul incorigibil al celor
oprima i, chiar dac era vorba de un şoricel alb, pu in
indispus.
— Tocmai asta e şi ea, r spunse Renwick cu înd r tnicie,
un şoricel alb. Şi lucrurile ar putea s ia o întors tur rea
pentru dânsa dac nu va fi supravegheat . Nu-mi place
deloc expresia aceea timorat din ochii ei.
— Am fost mai impresionat de aspectul ei neglijat,
r spunse Gibson. Lucrul începe s bat la ochi în şcoal . Ai

579
observat ce s r c cios era îmbr cat ? E o mare schimbare
de vreun an încoace, te asigur. Brodie nu mai are un ban în
afar de leafa lui, şi pe aceasta o cheltuieşte în cea mai mare
parte pe b utur . R mâne şi asta între noi, dar circul
zvonul c e în întârziere cu dobânzile asupra ipotecii ce-i
greveaz casa, absurdul şi uluitorul s u castel. Nu ştiu ce se
va întâmpla, dar omul acesta merge cu paşi repezi spre
ruin .
— Biata Nessie! oft Renwick, dar în mintea lui o vedea de
fapt pe Mary, în mijlocul s r ciei şi degrad rii c minului ei.
Era cu neputin s judeci, dup expresia fe ei lui Gibson,
dac o vag b nuial nu mijise cumva în mintea lui cu
privire la motivul real al interesului pe care amicul lui îl
ar ta în aceast problem . Dar lucrul nu era exclus, c ci în
trecut îl auzise pe Renwick adesea vorbind cu emo ie de
strania aventur a lui Mary Brodie. Acum îns , Gibson se
m rgini s -l bat pe um r şi s -i spun pe un ton
încurajator:
— Sus capul, felcer nenorocit! Nu o s moar nimeni din
treaba asta. M îngrijesc eu. Am s fiu cu ochii pe Nessie.
— Ei bine, spuse Renwick în sfârşit, nu ajut la nimic s
m fr mânt aici. Se uit la ceas şi se ridic . Te re in pe tine,
şi trebuie s -mi v d şi eu de meseria mea. E aproape patru.
— Te aşteapt babele bogate care fac coad la uşa ta, al
naibii şmecher! spuse Gibson în zeflemea. Ce-or fi g sind în
mutra ta? Spun drept c nu pricep.
Renwick îi r spunse râzând:
— Nu caut frumuse e, c ci atunci le-aş fi trimis la tine. Îi
întinse mâna. Eşti un b iat bun, Gibson! Ai s -mi lipseşti
mai mult ca oricând când am s plec de-aici.
— M cam îndoiesc! zise cel lalt, strângându-i mâna
afectuos.
Renwick ieşi repede din camer , dar când coborî treptele
joase, uzate în cursul anilor de şirul nesfârşit de paşi ai
copiilor lipsi i de griji, şi trecu printre cele dou tunuri
cenuşii, pornind în lungul str zii spre cas , mersul lui se
încetini pe nesim ite şi gândurile i se întunecar din nou.

580
„S rmana Nessie!” Vedea în fa a lui silueta ei pl pând ,
ocrotit de bra ele iubitoare ale surorii ei, care, acoperind cu
trupul ei gingaş figura firav a copilei, îl privea curajos şi
r bd tor. Pe m sur ce înainta, viziunea aceasta creştea în
intensitate, ap sându-l, lipsind aproape de orice atrac ie
perspectivele învior toare ce-i st pâniser gândurile în
ultima vreme, f când s p leasc farmecul noii sale activit i
la Edinburgh, întunecând frumuse ea gr dinilor Castelului
şi a fort re ei romantice, profilate pe cer, împr ştiind aroma
tare a vântului pe care îl sim ea suflând de pe Calton Hill. Cu
fa a întunecat , el intr în cas şi se apuc de lucru.

Era ora unu dup -amiaz şi o blând zi de aprilie, plin de

miresmele proaspete şi de dulcile şoapte ale prim verii ce
înmugurea, îşi întindea binecuvântarea asupra oraşului
Levenford. Pentru Brodie îns , care str b tea acum strada
îndreptându-se spre cas pentru a lua masa, pulsa ia de
via din jurul lui nu avea niciun farmec binef c tor. Plin de
am r ciune, el nu sim ea mângâierea delicat a aerului şi
nu recunoştea în fiecare ml di nou seva ce n v lea în
trunchiurile copacilor; tufele galbene de narcise ce se
cl tinau, ghioceii albi piti i, potirele str lucitoare şi pestri e
ale brânduşelor, care împodobeau gr dini ele din fa a
caselor în tot lungul str zii, sc pau privirii lui; cronc nitul
slab al ciorilor de câmp, care se roteau în jurul cuiburilor lor
nou-construite printre crengile arborilor înal i de la cotitura
str zii, îi suna în urechi ca o distonan iritant . Când se
apropie de aceşti copaci şi zgomotul se auzi mai tare, el
arunc o privire veninoas acestor p s ri, morm ind:
Lua-le-ar dracu’ cu t r boiul lor… Î i sparg timpanul. Î i vine
s iei o puşc şi s tragi în ele! Deodat , ca pentru a
r spunde acestei amenin ri, o cioar ce zbura mai jos trecu
pe deasupra lui, depunându-i, cu un „cronc-cronc”
batjocoritor, un excrement pe um r. Fruntea i se înnor ca

581
un cer de furtun la gândul c înseşi p s rile se întorceau
împotriva lui, pâng rindu-l. Ar t un moment de parc-ar fi
vrut s doboare to i copacii, s sfârtece cuiburile, s
nimiceasc toat colonia de ciori, dar, strâmbându-se de
dezgust, îşi şterse haina cu batista şi îşi urm şi mai
mohorât drumul c tre cas .
Îmbun t irea condi iilor sale de via de la întoarcerea
lui Mary nu-i schimbase prea mult aspectul, c ci deşi fiica
lui îi cur a şi îi c lca hainele, îi sp la şi îi scrobea rufele, îi
peria şi îi lustruia ghetele, el se deda acum cu totul b uturii,
sear de sear , astfel încât fa a îi era şi mai plin de
vinişoare, şi mai supt şi pr buşit , iar haina, care acum era
mai curat , atârna l b r at pe trupul lui sl bit, ca un surtuc
pe o sperietoare. Ar ta, deşi nu-şi d dea seama de aceasta,
ca un om sfârşit şi, de când o pierduse pe Nancy, dec derea
lui progresase cu paşi repezi. Îşi spusese la început, cu furie,
c mai erau destule femei pe lumea asta care s pre uiasc
tot atât, ba chiar mai mult decât ea, şi c va umple repede
locul ce-l ocupase ea în inima lui cu alta, şi mai reuşit ;
treptat îns , fu silit s în eleag – spre ustur toarea jignire a
orgoliului s u – c era prea b trân şi prea pu in seduc tor
spre a mai atrage aten ia femeilor şi c acum, când
frumoasele zile ale prosperit ii sale apuseser , era prea
s rac spre a le cump ra favorurile. În elese, de asemenea,
dup o scurt perioad de resentimente şi iluzii, c Nancy,
dulcea lui Nancy, era aceea pe care o dorea şi c nicio alt
femeie nu o putea înlocui; îi intrase atât de puternic în
sânge, încât ardea de dorul ei, convins c nicio alta decât ea
nu l-ar putea satisface. Bea ca s-o uite, dar nu reuşea.
Whiskyul îi îmbiba creierul, îi atenua senza ia vie a pierderii
suferite, şi totuşi, chiar şi atunci când era beat, imagini
chinuitoare se iveau în fa a ochilor lui împ ienjeni i; era
obsedat de viziunea lui Nancy şi a lui Matt, aşa cum trebuia
s se g seasc în noua lor existen . Îi vedea totdeauna
împreun şi – deşi se blestema pentru aceast idee –
totdeauna ferici i, nemaigândindu-se la el şi la rolul pe care-l
jucase în via a lor. Râsul lui Nancy – şi era acela al unei

582
Afrodite – îi r suna în urechi, provocat nu de mângâierile lui,
ci de acelea ale lui Matt; şi când, cu o luciditate sfâşietoare, îl
vedea pe fiul s u ocupându-i locul în inima ei, ochii i se
închideau şi devenea livid, descump nit.
Pentru moment îns , era preocupat de alt chestiune, nu
– fie-ne îng duit s spunem – de ofensa adus de cioar ,
care nu f cuse decât s toarne pu in untdelemn peste focul
sup r rii lui, ci de un afront mult mai grav şi mai personal.
Avea un aer mai pu in apatic ca de obicei, când trecea pe
strad printre oameni; atitudinea lui era mai dârz şi se
îndrepta spre cas cu o rapiditate neobişnuit .
Avea de l murit o chestiune ce-l am ra; şi cum Nessie era
singura persoan cu care vorbea acum ceva mai liber, iar
afacerea o privea într-un anumit fel şi pe ea, era gr bit s-o
vad . De îndat ce deschise uşa din fa şi intr în cas , ieşi
din rezerva lui mohorât şi strig :
— Nessie, Nessie!
Ajunse în buc t rie înainte ca ea s poat r spunde şi fix
cu severitate ochii mira i pe care ea îi întorcea spre dânsul,
şezând la mas , cu lingura de sup oprit la jum tatea
drumului. Toat atitudinea ei exprima o spaim subit .
— Puşlamaua de Grierson i-a spus ceva despre burs ? o
întreb r stit.
Ea l s supa s cad plesc ind înapoi în farfurie,
gândindu-se c , din fericire, întrebarea lui nu era atât de
grav pe cât se temuse. Scutur nervos din cap şi r spunse:
— Nu, tat ! în orice caz, nimic special.
— Gândeşte-te! strig el. Gândeşte-te bine! Ce înseamn
nimic special?
— S vezi, tat , bâlbâi ea, spune totdeauna câte ceva nu
tocmai pl cut despre… despre noi. M ia uneori peste picior
în leg tur cu bursa.
— i-a spus vreodat c n-ar trebui s concurezi? întreb
el. R spunde!
— O, cred c i-ar pl cea dac nu m-aş prezenta, zise ea,
strângând din buze. Ştiu bine lucrul sta. Îşi închipuie,
probabil, c în felul acesta ar avea o oarecare şans s

583
reuşeasc … c ci aşa n-are niciuna.
Brodie îşi încleşta f lcile, ar tându-şi din ii galbeni,
într-un rânjet de mânie.
— Vas zic aşa stau lucrurile! exclam el. Eram sigur de
asta. Da, aveam dreptate! Se aşez la mas , f r a da aten ie
castronului cu sup fierbinte, pe care Mary i-l puse, t cut ,
înainte şi, apropiindu-şi obrazul de cel al lui Nessie, morm i:
Mai spune o dat .
— Ce s spun, tat ?
— Despre sec tura de Grierson.
— C n-are nicio şans s ia bursa? întreb timid. V zând
apoi c -i face pl cere, se puse la unison cu el şi strâmb
indignat din nas: Nu, vezi bine c nu! Nu are nicio umbr
de şans . Chiar dac nu aş concura, sunt al ii tot atât de tari
ca el. Dar n-o s-o ia, cât timp concurez şi eu.
— Tu eşti obstacolul din calea lui.
— Da, tat , desigur!
— Splendid, splendid! murmur , zgâindu-se la ea. Ah, îmi
face bine s aud asta. Se opri. Ştii ce mi s-a întâmplat ast zi,
când m întorceam acas ca orice cet ean onorabil? N rile
îi tremurau în timp ce-şi amintea; şi, ridicând glasul,
exclam : Da, m întorceam acas , liniştit şi paşnic, când
porcul acela afurisit îmi iese înainte, Grierson, noul nostru
primar, b tu-l-ar Dumnezeu! Cum de-au fost în stare s -l
fac primar pe un individ ca sta, nu pot pricepe; se vede c
s-a fofilat prin învârteli… e… e o ruşine pentru oraş! Şi
pentru c a ajuns primar, crede, pesemne, c -şi poate
permite orice, c ci a avut neruşinarea s m acosteze ziua-n
amiaza mare şi s -mi spun s nu te las s te prezin i la
concurs. Se uit la Nessie, aşteptându-se parc s-o vad
explodând de indignare. Cum ea sim i c trebuie s
r spund într-un fel, spuse cu glas stins:
— E invidios, tat , asta-i tot!
— Crezi c nu i-am spus-o? strig el. Şi înc cum! I-am
ar tat c l-ai întrecut totdeauna pe javra lui de b iat şi c ai
s -l întreci iar şi… şi iar şi… şi iar şi! Repeta cuvintele
strigând cu exaltare. Ce îndr zneal nemaipomenit pe

584
omul sta s caute s pun mâna pe burs pentru fiul lui,
cerându-mi s te opresc pân la anul! Şi când i-am trântit-o
în obraz, a avut neruşinarea s-o întoarc şi s m ia cu
binişorul, pomenindu-mi de situa ia lui înalt , de faptul c
reprezint p rerea oraşului, spunându-mi c a auzit c n-ai
fi în stare s te prezin i, c n-ai fi destul de tare, c vorbeşte
în interesul t u, iar nu în al lui. Dar l-am pus la locul lui. Îşi
încleşt pumnii aproape ca alt dat şi exclam : L-am b tut
pe toat linia! I-am aruncat în cap cuvintele lui Lawrie! L-am
pus cu botul pe labe de câte ori a deschis gura! Râse
încântat; dup o clip îns , se întunec la fa şi mârâi: Dar
are s mi-o pl teasc , asta şi tot ce mi-a spus. M întreb de
ce nu l-am pocnit pe loc. Dar nu face nimic, tu şi cu mine o
s -l facem s pl teasc în alt fel. Nu-i aşa, Nessie? O privi
linguşitor. Ai s -l faci praf pe neispr vitul lui de b iat, ce zici,
Nessie? Şi atunci o s vedem ce mutr o s mai fac ,
grozavul de el! Ai s-o faci, nu-i aşa, fata mea?
— Da, tat , r spunse supus . Am s-o fac pentru tine.
— Bine! Foarte bine! murmur el, frecându-şi mâinile
osoase cu un entuziasm re inut. Apoi, deodat , un gând
ascuns îl f cu s se posomorasc şi, apropiindu-şi din nou
obrazul de al ei, exclam : Ai face bine s reuşeşti! Î i jur c ai
face bine s -l întreci pe mucosul acela, c ci de nu… am s te
apuc de gâtul sta sub ire şi am s te sugrum. Trebuie s
câştigi premiul sau o s fie r u de tine!
— Am s -l câştig, tat ! Am s -l câştig! scânci ea.
— Da, ai s -l câştigi, c dac nu, ştiu eu ce am de f cut!
strig cu violen . D - i seama c în oraş e o conspira ie
împotriva mea! Toat lumea e contra mea. M ur sc pentru
c sunt cine sunt. Sunt geloşi pe mine. Ştiu c le sunt
superior, c dac m-aş bucura de drepturile mele, mi-aş
şterge cizmele murdare de mutrele îmfumurate ale tuturor.
Dar pu in îmi pas ! strig el, dând din cap într-un acces de
furie dement . Am s le ar t eu lor! Am s bag spaima în ei!
Bursa Latta n-o s fie decât începutul. O palm în obrazul
onorabilului domn primar. Pe urm de-abia o s ne punem
serios pe lucru. În acest moment Mary, care se inuse

585
deoparte, urm rind cu o expresie de vie nelinişte
surescitarea tat lui ei şi purtarea lui Nessie, înaint spre
mas şi spuse pe un ton îmbietor:
— Nu vrei s m nânci supa, tat , pân nu se r ceşte?
Mi-am dat atâta silin cu ea. Las-o şi pe Nessie s o
m nânce pe-a ei. Trebuie s se hr neasc bine ca s poat
lucra atât.
Aceste cuvinte puser brusc cap t exalt rii lui. Expresia
fe ei i se schimb şi exclam cu mânie:
— De ce te amesteci? Nu po i s ne laşi în pace? Când o s
avem nevoie de sfatul t u, o s i-l cerem. Apuc lingura şi
începu s -şi m nânce supa cu un aer mor c nos; dup un
r stimp, în care st tuse parc cugetând asupra insolen ei ei
de a se b ga în vorb , exclam : P streaz - i pentru tine
observa iile despre Nessie. Am s-o conduc aşa cum ştiu.
Masa continu câtva timp în t cere, dar pe când luau felul
al doilea, o mâncare foarte simpl , Brodie se întoarse din
nou spre mezina lui şi, privind-o dintr-o parte, relu tonul
împ ciuitor folosit întotdeauna pentru acel gen de întreb ri,
care, prin continua lor repetare şi prin chipul în care erau
rostite, aproape c -i provocau fetei o criz de nervi:
— Şi cum a mers treaba azi, Nessie?
— Destul de bine, tat .
— Mi-a l udat cineva feti a? Hai, povesteşte. Cineva
trebuie s fi spus vreo vorb . Azi ai avut francez , nu-i aşa?
Nessie îi r spunse maşinal, la întâmplare, oricum – doar
ca s scape de nevoia enervant de a formula replici noi şi
mul umitoare la întreb rile sale prosteşti, dar insistente, de
a potoli nes ioasa lui poft de dovezi tangibile ale ispr vilor
ei şi ale admira iei pe care o stârnea la şcoal . Când, în
sfârşit, îl satisf cu, deşi, în ce o privea, nu ştia prea bine ce-i
spusese, Brodie se l s pe spate şi, privind-o cu un ochi
prietenos, ca pe un bun al lui, declar :
— Merge bine! Merge bine familia Brodie! M bucur
laudele astea. În fond, nu lucrezi aşa de r u, fata mea! Dar
trebuie s lucrezi şi mai bine. Din ce în ce mai bine. Trebuie
s ajungi aşa de sigur c vei lua bursa, ca şi cum ea s-ar

586
afla în farfuria din fa a ta. Doamne! Gândeşte-te numai:
treizeci de guinee pe an, timp de trei ani, face nou zeci de
guinee, ori aproape o sut de lire de aur. Uite acolo, sub ochii
t i, ai o sut de lire de aur în farfurie, care aşteapt s le
ridici. N-ai nevoie s te târ şti dup ele sau s te apleci,
ajunge s le aduni. Dumnezeule! Dac n-ai s - i întinzi
mânu ele ca s le apuci, am s - i sucesc gâtul! Se uit la
farfuria goal din fa a ei, v zând-o parc îndesat vârf cu
sovereigni, str lucind de splendoarea somptuoas a unei
gr mezi de aur, înc rcat cu o sum care în situa ia lui
modest de acum îi p rea enorm . E un premiu bogat, foarte
bogat, murmur el, şi e ca şi al t u! Parc v d ochii lacomi ai
stârpiturii de Grierson ieşindu-i din cap la gândul c premiul
ar putea s vin în cas la noi. Am s -l înv minte s m
mai acosteze pe strada principal a oraşului!
Un râs scurt şi domol, sunând a batjocur , îl scutur ; se
întoarse apoi spre Nessie şi, luându-şi iar acel ridicol aer
ştreng resc, ridic din sprâncene şi-i spuse pe un ton cu
totul confiden ial:
— M întorc devreme ast -sear , Nessie! Şi o s ne
ridic m de la mas de îndat ce o s ispr vim ceaiul, f r s
pierdem un minut. Ne apuc m de lec ii înainte de a înghi i
ultima îmbuc tur . Se uit şiret la ea şi ad ug : Tu po i s
lucrezi în salon, iar eu am s r mân aici pentru a veghea ca
nimeni s nu te deranjeze. Linişte, linişte, iat ce- i trebuie şi
am s am grij s i-o asigur. Ai s ai o linişte de mormânt!
P ru încântat de for a acestei compara ii şi repet ultimele
cuvinte cu un glas solemn şi sonor. Urm apoi pe un ton mai
sever: Nu te l sa! Lucreaz din r sputeri! Opinteşte-te! F
bine tot ce faci! Adu- i aminte c te cheam Brodie şi
încleşteaz - i din ii ca s izbândeşti!
Îndeplinindu-şi astfel, deocamdat , sarcina de a o
îndemna şi având conştiin a de a fi depus un nobil efort, îşi
desprinse ochii de Nessie, l sându-i s se opreasc ap s tor
asupra celeilalte fiice a lui, ca pentru a-i interzice orice
amestec.
— La ce te tot ui i? întreb dup un moment. Nu i-am

587
spus s te ii deoparte când eu şi cu Nessie st m de vorb ?
Când om avea nevoie de tine, o s te chem m. Când te-ai
întors în casa asta, i-am spus s nu te ocupi de ea; ine
seama de acest lucru. Nu vreau s mi-o strici, aşa cum
mototoala de maic -ta v-a stricat pe ceilal i.
Mary era pe punctul s ias din camer , ştiind c acesta
era mijlocul cel mai sigur de a pune cap t rev rs rii
resentimentelor fa de ea, când deodat clopo elul de la uşa
din fa r sun puternic. Acest fapt neaşteptat o inti pe loc.
Pu inii oameni care veneau, îndeosebi din partea furnizorilor
din oraş, se prezentau la uşa din dos; dar ca cineva s sune
în fa , era un eveniment atât de rar, atât de neobişnuit
acum, încât Brodie îşi ridic surprins privirea, şi-i strig lui
Mary, dup un moment de ezitare:
— Du-te s vezi cine e!
Ea se îndrept spre uş , deschise şi v zu pe treptele din
fa a intr rii un comisionar care inea în mân un pachet de
m rime mijlocie şi care o întreb , ridicându-şi şapca:
— Miss Mary Brodie?
F cu semn c da, uitându-se cam speriat la pachetul
care, de bun seam , îi era destinat. Dup hârtia cafenie,
sub ire, ce-l învelea şi dup frumoasa panglic roz cu care
era legat, îşi d du seama c nu era vorba de un pachet
obişnuit, de articole de b c nie, grosolan ambalate, de la
vreo pr v lie din oraş, nici de vreo comand f cut de ea.
Nu, era un model de pachet, pe care îl apropia imediat, în
mintea ei, de altele tot atât de elegante, pe care le primise în
chip misterios în cursul ultimei luni. Dar celelalte pachete
sosiser totdeauna la mijlocul dimine ii, la o or anumit ,
când era singur acas . Cuprins brusc de nelinişte, ea
puse comisionarului aceast ciudat întrebare:
— Nu cumva ai întârziat?
El se leg n jenat pe picioare, ceea ce confirm b nuiala
ei.
— Am avut multe pachete de distribuit, spuse
scuzându-se. Acesta a sosit de la Glasgow şi a trebuit s -l
aştept.

588
 Se bucur v dit v zând c ea accept pachetul f r a-l
mustra şi se gr bi s plece f r s mai spun nimic. Mary
r mase în urm , adânc tulburat , inând în mân , ca o grea
povar , mica cutie îngrijit ambalat . Primise regulat – în
chip enigmatic, dar atât de sigur şi totdeauna la ora potrivit
– aceste pachete cu bun t i, pe care fusese încântat , f r
a-şi pune alte întreb ri, s le treac în tain lui Nessie. Era
oare şi acesta unul din ele? Cu inima b tându-i în piept, ea
închise încet uşa şi, în timp ce mintea i se fr mânta, se
strecur în salon, ascunse pachetul sub canapea şi se
întoarse în buc t rie, n d jduind f r prea mult
convingere c tat l ei nu avea s -i pun vreo întrebare cu
privire la cel ce sunase. Dar v zu imediat c aceast slab
speran era f r temei şi c el aştepta cu ner bdare
înapoierea ei, r sturnat în fotoliu şi fixând-o cu ochi mari,
plini de curiozitate.
— Cine-a fost la uş ? Şi v zând c ea t cea, st rui: Haide!
De ce stai aşa tâmpit ? Cine a fost?
— Un simplu comisionar, tat , r spunse, silindu-se s
dea un ton indiferent glasului ei.
— Un comisionar! repet el cu neîncredere. La uşa din
fa ? Asta-i culmea! Unde o s mai ajungem? Un gând subit
îl f cu s se înfurie şi mai tare. Nu înghit asemenea
obr znicie! strig el. Cine l-a trimis? Spune, şi am s -l înv
minte! Din partea cui a venit?
— Nu ştiu! îng im ea.
— Nu ştii?!
— Nu, r spunse şi, f când toate eforturile spre a-l potoli,
se gr bi s adauge: N-are importan , tat … n-o s se mai
întâmple. Nu te agita.
Brodie se uit un moment b nuitor la ea, remarcând
tulburarea pe care se silea s-o ascund , dar care se citea
totuşi limpede pe fa a ei atât de candid .
— Arat -mi ce-a adus, spuse el în sfârşit, printre din i. Nu
te-am v zut intrând cu nimic.
— E în salon, rosti cu voce stins , dând impresia c vrea
s treac în oficiu. Nu e decât un mic pachet… nimic ce te-ar

589
putea interesa.
— Adu-l încoace, insist el. Gr beşte-te! Vreau s m uit
la pachetul sta misterios.
— Vai, tat , strig ea, n-ai atâta încredere în mine?
— Adu-l, r cni Brodie, sau am s ştiu c , pe lâng
celelalte, eşti şi mincinoas !
Mary v zu c n-avea încotro; era obligat s asculte. Ieşi
cu paşi şov itori şi se întoarse cu pachetul în mân .
Brodie se holb la el, surprins c pachetul exista
într-adev r, dar şi mai uimit de aspectul lui neobişnuit.
— Panglic roz, morm i. Doamne, ce lux! Şi
schimbându-şi brusc tonul, îi spuse rânjind: Vrei poate s
m faci s cred c f ina noastr de ov z ni se trimite
împodobit cu asemenea farafastâcuri? Deschide imediat
cutia asta! Vrea s v d ce e în ea.
Ea sim i c era inutil s mai protesteze, şi cum
descoperirea adev rului nu putea fi ocolit , lu , cu o linişte
resemnat , un cu it de pe mas , t ie panglica şi, dup
câteva secunde, scoase la iveal din vata ce-i învelea un
m nunchi de ciorchini grei şi suculen i de struguri negri.
Brodie se zgâi neîncrez tor la ei, pe când fiic -sa îi inea în
mân . Erau struguri aleşi, care aveau în acea înc pere
întunecoas efectul unor flori exotice. Fiecare boab era
groas , tare, de o rotunjime perfect şi acoperit de o brum
alb strie, delicat şi îmbietoare ca o cea uşoar deasupra
unui rm îndep rtat. Se leg nau ispititor pe cozile lor
groase şi suple, r spândind un parfum însorit, pline cu o
carne moale, zemoas , gata s se topeasc pe limb cu un
amestec subtil de arome dulci şi savuroase. Struguri negri în
sezonul acesta! O trufanda costisitoare, un lux
nemaipomenit!
— De unde vin? strig el pe un ton poruncitor. Cine i-a
trimis?
— Nu ştiu, tat , r spunse cu sinceritate, c ci într-adev r
aceste delicatese misterioase nu fuseser niciodat înso ite
de vreo scrisoare. Ea b nuise numai în chip vag, dar cu un
sentiment de fericire, c erau expediate de Renwick.

590
 — Ba ştii, p c toaso, url el, c ci altminteri nu le-ai fi
ascuns. Pe când o privea mânios şi uluit, îşi aminti de
delega ia aceea de bisericoase f arnice care veniser s-o
viziteze pe so ia lui în timpul bolii ei, aducându-i dulce uri şi
fructe. Nu cumva or fi trimişi de vreuna din blestematele
acelea de mironosi e de la comunitate? Primim oare pomeni
din oraş? Aşa r u am ajuns? Pesemne c le e mil de tine
v zând mutra nenorocit pe care o faci tot timpul. P catele
mele! În curând or s ne trimit broşurele şi sup . Smulse
brutal ciorchinii de struguri din mâna ei şi-i privi cu dispre ;
în acelaşi timp îns , îşi d du seama, oarecum, de costul
acestor poame delicioase, în elegând deodat c nicio fr ie
religioas , fie ea oricât de bigot , nu putea s le fi trimis. Un
rânjet i se ivi încet pe obraz, şi exclam : Nu! Mi se pare c
v d ce se ascunde sub asta. Nu ştii cine i-a trimis, hai? E,
cum se zice, un donator anonim. Ce naiba, ai c zut iar şi
atât de jos, târfa ce eşti, încât primeşti daruri de la craii t i?
Ptiu! Mi-e scârb de tine! O fulger cu o uit tur dezgustat ,
ea îns îi r spunse cu o privire calm şi ferm . Doar biata
Nessie d du semne de nelinişte şi consternare, pe care, din
fericire, el nu le observ . Totuşi, n-ai s m nânci! strig
brutal. Nu, nici m car o boab ! Po i s te ui i la ei oricât de
lacom, dar n-ai s -i guşti! Uite ce fac din ei!
Şi rostind aceste cuvinte, arunc strugurii pe jos, încât se
izbir pleosc ind de podea, şi-i zdrobi, plin de furie, cu
ghetele lui butuc noase, împroşcând în toate direc iile sucul
lor bogat, prefacându-i într-o mas negricioas , care f cu pe
linoleumul cenuşiu nişte pete ca de sânge.
— Aşa! strig el. Iat cum îi calc, ca la teasc! Asta-i calea
mea amar , dar p şesc înainte pe ea. Ah, de ce nu-l am sub
t lpile mele pe porcul care le-a trimis! L-aş trata la fel,
oricine ar fi. Poftim! M car s ai ceva de cur at… târâtur !
Oleac de frecat pe jos o s - i potoleasc furnic tura. Şi în
timp ce vorbea, el împr ştia terciul, cu mici lovituri de picior,
prin toate col urile înc perii. Apucând-o apoi de umeri, îşi
vâri obrazul într-al ei şi şuier r guşit: Ştiu dup ce umbli,
curvuli a mea nostim , dar s nu te întreci cu gluma… ştii ce

591
 i s-a întâmplat data trecut . În cele din urm , îi d du un
brânci, f când-o s se izbeasc de perete, de unde, roşind de
umilire, ea îl privi mai departe în t cere.
Un moment dup aceea, el se întoarse spre Nessie şi îi
spuse cu o voce cu totul schimbat , blând , duioas ,
mângâietoare, contrastând inten ionat – spre a o jigni cu
atât mai mult pe Mary – cu tonul pe care-l folosise fa de
aceasta:
— Hai, puicu , nu te sinchisi de cele ce ai v zut… şi nici
de dânsa. Nici nu ai nevoie s mai vorbeşti cu ea, dac n-ai
poft . Lucrurile astea nu te privesc şi, de altminteri, e timpul
s pornim împreun la drum; dac nu ne gr bim, ai s
ajungi prea târziu la şcoal şi asta nu trebuie s se întâmple.
O apuc pe Nessie de mân şi o scoase din camer , cu
gesturi demonstrative de tandre e. Ea îl urm timid , dar în
momentul când trecea în vestibul, îşi întoarse capul şi o privi
scurt pe Mary, cu un aer speriat şi vinovat.
Când uşa din fa se închise în urma lor, Mary oft şi se
dep rt de locul de lâng perete, unde Brodie o azvârlise, şi,
deşi se uit cu mâhnire la resturile murdare şi împr ştiate
ale strugurilor, de care Nessie nu avea s mai aib parte,
sim ea, în ciuda propriei umiliri, o oarecare uşurare la
gândul c sora ei nu avusese de suferit de pe urma
nefericitului incident. Insultele pe care tat l ei i le aruncase
îi pricinuiau o durere aproape intolerabil , iar atitudinea sa
nedreapt o f cea s -şi muşte buzele spre a re ine puhoiul
fierbinte al lacrimilor ei de indignare. Deşi nu avea nicio
dovad afar de intui ia ei, ştia c doctorul Renwick, cu
bun tatea lui, îi trimisese strugurii şi, fireşte, şi celelalte
cadouri; şi acum frumoasele sentimente de recunoştin pe
care le nutrise pentru el, toate sacrificiile f cute de ea de
dragul lui Nessie fuseser înjosite, târâte în noroi prin felul
grosolan în care tat l ei le interpretase. O f cuse s simt din
nou pozi ia ei în ochii lumii, îi amintise în chip dureros de
pata ce-i marca numele şi pe care avea s-o poarte în acest
oraş pentru tot restul vie ii ei.
Cu o uşoar înfiorare, se dezmor i şi se apuc s strâng

592
masa; şi dup ce duse vasele în oficiu, începu încet s le
spele şi s le ştearg . Pe când lucra, îşi ab tu voit gândurile
de la propria ei situa ie, g sind o oarecare consolare în a-şi
spune c starea s n t ii lui Nessie p rea pu in mai bun ,
c în ciuda faptului c nesfârşitele ore de înv tur for at
continuau ca şi pân acum, avea mai mult poft de
mâncare, c obrajii ei sup i deveneau ceva mai plini. Nicio
suferin nu i se p rea prea greu de îndurat dac putea s -şi
ocroteasc sora, s-o fac s n toas , s-o înt reasc . Era o
adânc mul umire pentru ea c putuse s -i procure lui
Nessie, din economiile ei – modesta sum ce o adusese cu ea
la Levenford – o îmbr c minte mai bun ; şi îi creştea inima
gândindu-se cât de mult se schimbase în bine aspectul
surorii ei fa de starea pr p dit în care o g sise la
întoarcere.
Când ispr vi cu sp latul şi ştersul vaselor, ea duse o
g leat cu ap cald în buc t rie, lu o cârp , îngenunche şi
începu s frece podeaua. În toiul acestei munci, îşi imagin
deodat expresia pe care ar fi avut-o fa a lui Renwick dac ar
fi putut s vad cu ce se ocupa ea în acel moment şi s
constate rezultatul absurd al generozit ii lui. Totuşi, nu
zâmbi la acest gând, ci oft din nou, zicându-şi c va fi
obligat s -l roage s renun e la aceste amabile aten ii fa
de Nessie şi de ea. Îl v zuse de dou ori dup prima ei vizit ,
şi la fiecare din aceste ocazii sim ise şi mai puternic cu cât
comp timire şi bun tate se interesa de Nessie. Începuse îns
oarecum s dea înapoi de la aceste întâlniri, s se team de
straniul sentiment ce o n p dea de câte ori sim ea ochii lui
negri c utând cu simpatie spre ai ei. Cuvintele insult toare
ale lui Brodie îi revenir subit în minte şi, cu toat
singur tatea ei, se înfior , întrebându-se, nenorocit , care
putea fi natura exact a înclina iei ei c tre acest b rbat, care
nu-i ar tase niciodat altceva decât bun tate şi prietenie.
Era poate o împrejurare fericit c Renwick avea s
p r seasc în curând oraşul şi c astfel starea ei
sufleteasc , nedesluşit şi tulbur toare, va înceta.
Ciudat lucru îns : în timp ce chibzuia asupra acestei

593
fericite împrejur ri, fa a i se înnor , iar când ispr vi cu
sp latul pardoselii şi se aşez la mas ca s cârpeasc unele
lucruri ale lui Nessie, gândurile i se îndreptau tot c tre el. O
sf tuise s fac din via a ei o galerie de tablouri, dar galeria
ei nu cuprindea decât un singur tablou şi acela era portretul
lui. Buc t ria, pe care o g sise atât de murdar şi de
dezordonat la întoarcerea ei, era acum de o cur enie f r
cusur; toat casa era în aceeaşi stare ireproşabil ; cea mai
mare parte a muncii ei din ziua aceea era terminat ; şi,
totuşi, în loc s ia o carte sau s se distreze într-un fel
oarecare, aşa cum îi recomandase el, nu era în stare decât s
r mân aşezat şi s se gândeasc la dânsul. Era de
necrezut!
E drept c posibilit ile ei de destindere nu erau prea
variate, c ci, cu toate c întoarcerea ei nu produsese nicio
tulburare vizibil în via a oraşului, ea evita totuşi s se arate
în public şi luase în ultima vreme obiceiul de a nu ieşi decât
la c derea nop ii. O singur dat f cuse o excep ie: atunci
când mersese în pelerinaj la Darroch, ca s viziteze
mormântul în care z ceau Denis şi copilul ei. Acelaşi tren o
dusese pân acolo, aceleaşi str zi r sunaser de ecoul trist
al paşilor ei, dar un alt nume st tea scris acum pe firma
„Pivni elor Lomond”, iar medicul pe care îl consultase cu
prilejul acelei ultime şi nefericite vizite r spunsese chem rii
destinului s u şi disp ruse şi el în necunoscut. Niciun acces
de amar şi violent durere nu o zguduise când
îngenunchease în fa a mormântului situat pe versantul
colinei de lâng Darroch, ci doar o duioas melancolie, ce
avea ca obiect mai ales pruncul ei, care z cea atât de
aproape de ea, dar atât de inacesibil. Ce ciudat, îşi spusese
Mary, c trupul copilului, în care via a pulsase atât de
puternic când era înc în pântecele ei, se g sea acum
îngropat sub p mânt, separat de ea pentru totdeauna.
Ciudat, de asemenea, c ea, mama, nu v zuse niciodat
acest copil şi nu avea s -l poat vedea niciodat . Z cuse înc
f r cunoştin în spital, când el murise de pe urma frigului
şi a naşterii sale premature – f r ca ea s -l fi v zut.

594
 Ridicându-se în picioare şi ieşind încet din cimitir, Mary
încercase un sentiment de ap sare gândindu-se cât de
nedreapt fusese aceast moarte; sim ea c pedeapsa
suferit i se cuvenea şi o accepta, dar socotea c pruncul ei
ar fi meritat, desigur, s aib parte cât de cât de fericirea de
a tr i. Când se urcase în tren ca s se înapoieze la Levenford,
îşi d duse seama c aceast vizit fusese ultima, c nu avea
s se mai întoarc niciodat la acest mormânt, iar când
trenul ieşise puf ind din gar , ea z rise parc prin pâcla
deprim rii ei o palid ar tare – silueta lui Denis care îi f cea
cu mâna un ultim semn b rb tesc, încurajator, de adio.
Acum, când şedea aplecat asupra cus turii, cu ochii
îngândura i, cugetul îi era plin nu de amintirea acelui
r mas-bun, ci de apropierea altuia, mai pu in imaginar; şi,
în adâncul gândurilor ei celor mai tainice, ea îşi m rturisi, în
sfârşit, renun ând la încerc rile de a se înşela pe sine, c -i
era greu s se deprind cu ideea plec rii doctorului Renwick
din oraş. Îşi d dea seama ce pr pastie îi desp r ea – peste
care numai mila lui aruncase o punte. Ştia, de asemenea, c
sentimentul ce o însufle ea nu îndr znea s ajung nici
m car la prietenie, ci aspira numai s -l simt aproape de
dânsa şi de aceea socotea c -i era îng duit s deplâng
plecarea lui. Levenfordul avea s fie atât de pustiu pentru ea!
Nu mai era în stare s coas ; ochii nu mai vedeau
împuns turile, acul refuza s se înfig în es tura de
bumbac: plângea gândindu-se la pierderea ce o suferea,
împins , vai, de acel sentiment care nici nu cuteza s
n zuiasc la prietenie. În tulburarea ei, se scul , plin de
dispre pentru sine, frângându-şi mâinile, neştiind cum s
înving jalnica ei sl biciune; şi sim ind nevoia s respire un
aer mai proasp t decât acela din buc t rie, ieşi orbeşte în
gr dina din spatele casei, unde începu s umble în lung şi în
lat, c utând s se calmeze. Pe când se plimba, reg sindu-şi,
în sfârşit, în oarecare m sur liniştea, v zu deodat c pe
liliacul care, dup ştirea ei, nu înflorise niciodat , creştea
acum o floare mare, înmugurit . Cu un interes din ce în ce
mai viu, se apropie şi, tr gând delicat în jos ramura ce o

595
purta, cuprinse cu degetele ciorchinele înc verde, îl
mângâie şi observ cu surprindere, dup nuan a palid a
vârfului mugurilor nedeschişi, c era o floare alb .
Încânt tor liliac alb! Nu b nuise niciodat c tufa din
gr din era de liliac alb; şi iat c acum, ca o prevestire
favorabil pentru viitor, acest arbust melancolic îmbobocise
şi avea s legene în curând o floare alb şi înmiresmat , ca
s-o însenineze pe Mary în cursul prim verii ce sosea. Nessie
se va bucura la vederea ei, îşi spuse ea, şi dând drumul
ramurii, se întoarse şi intr în cas într-o stare sufleteasc
mai bun .
Dup -amiaza se scurse, amurgul se l s , ora ceaiului sosi
şi trecu; ca totdeauna, Nessie se instal din nou cu c r ile ei
în salon, Brodie se aşez în buc t rie cu sticla lâng el.
Dup ce sp l din nou vasele şi f cu ordine în cas , Mary se
hot rî s -şi execute proiectul de a-l vizita pe doctorul
Renwick ca s -i explice, cu întreaga delicate e de care era
capabil , ce greu îi era s accepte cadourile pe care i le
trimitea pentru Nessie. Îi era îng duit s ias ; libertatea ei de
mişcare nu era îngr dit seara prin nimic, atâta timp cât nu
se amesteca în chip vizibil în mersul studiilor din salon. Îşi
lu deci p l ria şi paltonul şi se strecur afar pe uşa de din
dos, c ci, potrivit dispozi iilor recente ale tat lui ei, nu avea
dreptul s foloseasc decât aceast cale inferioar de acces
de câte ori intra sau ieşea din cas .
Noaptea era r coroas ; aerul proasp t îi mângâia obrazul,
florile nev zute şi înrourate îşi r spândeau mai puternic
parfumul; şi înv luit de întuneric, Mary înainta cu paşi
liberi şi repezi. Se sim ea uşoar , gata s zboare şi nu c uta
s cerceteze cauzele acestei st ri sufleteşti. Semnele
prevestitoare ale prim verii îi puneau sângele în mişcare,
însufle ind-o, aşa cum o însufle ise vederea liliacului
înmugurit, iar inta spre care se îndrepta o umplea, f r
s -şi dea seama, de bucurie. Dar când se apropie de Wellhall
Road, p ru s recunoasc vag motivul veseliei ei; treptat,
paşii i se încetinir şi se v zu pus deodat în fa a unei
întreb ri. Ce drept avea ea s dea buzna peste un om

596
ocupat, la care pacien ii îşi aşteptau rândul, şi care era,
desigur, obosit dup o zi de lucru? Şi afar de aceasta, dac
în adev r el era acela ce trimisese strugurii, ce impertinen
din partea ei s -i refuze! Sim i o împuns tur la gândul c
demersul ei nu era decât un subterfugiu, un pretext inventat
de mintea ei viclean ca s -l poat vedea; şi în timp ce oc rile
tat lui ei îi r sunau în urechi ca o condamnare, începu s
simt ce inutil era ca, acum, când starea lui Nessie p rea s
se îndrepte, s -l mai viziteze pe doctorul Renwick. Printr-o
ciudat asocia ie de idei datorat anotimpului – sau poate
senza iilor ei? – alunec cu gândul în trecut, spre alt
prim var , şi îşi aminti c atunci când îl cunoscuse pe
Denis, el fusese acela care o urm rise, care se inuse de ea
cu ardoare; acum îns – şi roşi adânc de ruşine – ea era
aceea care c uta s -şi impun prezen a unui om de care nu
era vrednic şi care nu sim ea dorin a s-o vad .
Ajunsese acum în fa a casei lui şi se opri, cam deprimat ,
pe trotuarul de peste drum, contemplând-o, rev zând în
imagina ie aranjamentul plin de gust şi încânt torul tablou
care-i atr sese aten ia şi o fermecase. Nu! Nu va intra; avea
doar s priveasc un moment casa, la ad postul
întunericului, s o umple cu prezen a lui Renwick, aşa cum
avea s revin şi în viitor – când el va fi p r sit definitiv
oraşul – aici, în acelaşi punct, spre a-i evoca din nou
imaginea în mijlocul acelui salon luxos.
Pe când st tea acolo, auzi trapul iute şi vioi al unui cal,
v zu lucind în întuneric dou felinare galbene; şi înainte ca
ea s se poat dep rta, cabrioleta doctorului ajunse valvârtej
în fa a casei. Tr gându-se înapoi în umbra zidului, Mary
observ toat forfota vesel din fa a por ii, auzi scurmatul
calului, clinchetul hamurilor lui şi, în sfârşit, vocea ferm a
lui Renwick – a c rui apropiere o cutremur – spunând
vizitiului:
— Ast -sear nu mai ies, Dick; cel pu in sper s nu mai
ies! Bun seara!
— Bun seara, domnule doctor. Sper c n-o s fi i
deranjat, îl auzi ea r spunzând pe vizitiu, care, suindu-se pe

597
capr , porni spre grajdul de lâng cas .
C utând s r zbat cu ochii prin întuneric, ea urm ri
pân la intrare contururile nedesluşite ale lui Renwick, apoi,
când uşa fu deschis brusc şi silueta lui se profil pe
interiorul viu luminat, ea îl v zu limpede. Timp de o clip , el
se întoarse şi privi în noapte, uitându-se drept înspre ea.
Deşi ştia bine c el n-o poate vedea, se cutremur totuşi, ca
şi cum ar fi descoperit-o şi avea s ias din nou ca s-o
întrebe despre rostul prezen ei ei iscoditoare, la aceast or .
El îns nu se mişc . Dup o ultim arunc tur de ochi spre
bezna de afar , doctorul intr în cas şi închise uşa, l sând
în urma lui întunericul de nep truns.
R mase nemişcat câteva secunde, copleşit de gânduri,
apoi porni încet spre cas , furişându-se, uşor adus de
spate, în lungul str zilor, ap sat parc de sentimentul
zguduitor al nemerniciei ei. Îşi d dea seama c ea, Mary
Brodie, cea ostracizat , cea dezonorat , mama unui copil
mort şi f r nume, iubea din nou, dar f r a fi iubit .

Dup -amiezele de duminic îi mai permiteau înc lui

Brodie s -şi acorde luxul unei sieste, c ci deşi se scula
târziu şi nu-şi lua masa de prânz înainte de ora dou , se l sa
greu de obiceiurile lui, astfel c orele moarte de la trei la cinci
îl g seau totdeauna întins în c maş şi pantaloni, pe sofa.
Nu mai era îns sofaua din salon, ci canapeaua din
buc t rie; cealalt înc pere r mânea rezervat studiilor lui
Nessie, urm rite în aceast zi de odihn cu aceeaşi
asiduitate ca în zilele de lucru. Brodie considera c adusese
un sacrificiu vecin cu eroismul, sugerând şi traducând în
fapt acest transfer al siestei lui pe o mobil mai pu in demn
de el.
În duminica aceea, soarele fierbinte de iulie îl toropise; şi
dup ce o v zuse pe fiica lui mai mic apucându-se de lucru
şi o stimulase mai insistent decât oricând, având în vedere

598
c ziua cea mare a examenului b tea la uş – c ci era fixat
pentru s pt mâna urm toare se întinse pe canapea, cu
aerul unui om care nu vrea s fie deranjat şi se l s adormit
de bâzâitul unei muşte de lâng fereastr .
Era, dup cum tocmai îi b gase în cap lui Nessie, etapa
final a cursei; şi în timp ce sfor ia, împ cat cu gândul c îşi
adusese contribu ia în vederea ob inerii succesului
renun ând la folosirea salonului, ea se puse cu oarecare
înfrigurare s repete, pentru ultima oar , cartea a treia a
elementelor lui Euclid. Fa a îi era îmbujorat de c ldura ce
domnea în salon şi un zbârnâit de insecte, asem n tor
aceluia care-l adormise în chip atât de pl cut pe Brodie, o
agasa şi o împiedica s se concentreze. Nu fusese niciodat
prea st pân pe geometrie, iar acum, când nu o mai
desp r eau decât câteva zile de examen, lacunele ei în acest
domeniu o neliniştiser şi o determinaser s mai parcurg
o dat , la repezeal , toat cartea a treia. Îşi încre ea fruntea
şi mişca din buze, începând s -şi bage iar în cap teorema a
opta, dar, în ciuda eforturilor ei, cuvintele de pe pagin îi
jucau în fa a ochilor, schemele se estompau şi liniile se
suceau luând forme fantastice, care aproape c sem nau cu
figurile excentrice care populaser în vremea din urm visele
ei confuze şi o torturaser noaptea în somn. „Bisectoarea
unghiului drept are drept coeficient”… Nu, nu, ce aiura
ea?… Era pur şi simplu absurd! Trebuia s adânceasc mai
serios materia, altminteri bursa Latta avea s -i scape din
buzunar, unde st tea atât de sigur, şi s-o ştearg ca un
şoricel alb, rozând în grab toate aceste frumoase monede de
aur, de parc-ar fi de brânz . Ce cald era! Şi cât o mai durea
capul! La englez era tare, la latin perfect , la francez
foarte bun , la algebr excelent … da, era o fat deşteapt ,
toat lumea spunea asta, iar examinatorii la concursul
pentru burs aveau s -şi dea seama şi ei, din clipa când o
vor vedea. De câte ori se îndreptase, mândr şi încrez toare,
spre şcoal în zilele de examen, avusese totdeauna –
conştient cum era de superioritatea ei – sentimentul c
oamenii şopteau între ei: „Asta e Nessie Brodie! E cea mai

599
bun elev a Academiei; o s ias prima, aşa cum m vezi şi
te v d”. Poate c profesorii de la Universitate îşi vor spune la
ureche acelaşi lucru; în orice caz, aveau s-o fac dup ce vor
citi probele ei scrise. Erau datori s-o fac ! Altminteri vor avea
de dat socoteal tat lui ei. Într-adev r, dac nu vor
recunoaşte cine era ea şi nu o vor clasa pe locul întâi, el le va
ciocni între ele capetele ca nişte nuci de cocos. Nuci de
cocos… Matt îi promisese s -i trimit câteva, atunci când
plecase în India; îşi dorise şi o maimu , şi un papagal, el
îns uitase de aceste f g duieli, iar acum, când p r sise
casa definitiv, împreun cu femeia aceea îngrozitoare, nu-şi
va aduce, desigur, aminte niciodat de o fetişcan
neînsemnat ca Nessie Brodie. S-o fi c s torit cu Nancy?
N-avea idee; dar Nancy era o femeie rea, chiar dac Matt îi
pusese o verighet pe deget, nu ca Mary, care era atât de
bun şi de dr gu cu ea. Dar Mary nu era m ritat , cu toate
c avusese, nu se ştie cum, un copil care murise şi de care
nimeni nu pomenea niciodat . Nici Mary nu vorbea de el, dar
avea veşnic un aer trist, ca şi cum ceva ar ap sa-o pe inim ,
ceva de care nu putea s uite. Mary se îngrijea totdeauna de
ea, îi d dea lapte şi ou , o dezmierda, o sf tuia s nu se
oboseasc prea mult cu înv atul. Dorea şi ea s-o vad
câştigând premiul Latta, dar într-un chip rezonabil şi doar
spre a evita ca tat -s u s-o brutalizeze. Sora ei drag ar
plânge dac Nessie nu ar lua bursa, dar nu trebuie s
plâng . Dac nu va reuşi la concurs, ar fi o idee minunat s
nu-i spun nimic lui Mary, s lase anii s treac şi s nu-i
pomeneasc niciodat nimic. Dar ce-i trecea prin gând? Nu
putea fi vorba de un eşec. Dac nu se va clasa pe primul loc,
la distan de ceilal i – „în fruntea clasei”, cum spusese
totdeauna tat l ei – va avea de suportat consecin ele. „Am
s - i sucesc gâtul sta sub ire, dac laşi pe altul s i-o ia
înainte… dup ce m-am chinuit atât ca s te preg tesc” – cu
asta îi împuia tot timpul urechile printre accesele sale de
alint ri şi m guleli. Avea mâini mari!
„Bisectoarea unghiului drept”… z u, era culmea
absurdit ii s fie obligat s se ocupe de asta pe o vreme

600
atât de cald şi tocmai duminica, când putea s fie la şcoala
de catehizare, în rochia ei alb cu cordonul roz, pe care i-o
f cuse Mama. Dar aceea era, desigur, uzat , sau îi r m sese
prea mic ; devenea m ricic acum… Mamei totuşi îi f cuse
totdeauna pl cere s-o vad plecând la şcoala de catehizare,
cu m nuşi glacé şi sp lat pe fa . Acum îns nu era acolo,
ci lucra din greu aici, lucra f r încetare. „Da, tat , m in de
treab . Şi fac bine tot ce fac.” Mama se bucura când ea îl
mul umea pe tata, dar Mama murise. Ea n-avea mam , şi
Mary n-avea copilaş! Mama şi copilaşul lui Mary şedeau
împreun pe un nor şi îi f ceau semn cu mâna, cântând:
„Nessie Brodie va lua premiul Latta”. Sim ea dorin a de a
cânta în cor cu ei, cât o inea glasul, dar un nod i se aşeza în
gât, împiedicând-o. În ultima vreme nu mai fusese atât de
sigur de ea. Nu! Era un lucru mare ca o fat , şi o Brodie pe
deasupra, s ia bursa Latta. Un lucru mare, dar şi greu!
Fusese sigur la început c o va lua, atât de sigur , încât la
un moment dat, mormanul de guinee de aur st tuse parc
îngr m dit pe farfuria ei, oferindu-se vederii şi admira iei
oricui. Acum îns o îngrozitoare îndoial i se furişa în minte:
va putea ea s reuşeasc ? Nimeni nu ştia despre aceast
îndoial – asta era o consolare – şi nimeni nu va afla vreodat
despre ea. „Da, tat , fac progrese admirabile… totul merge
de minune. Acest Grierson nu are nicio şans . Eu sunt
piatra de care o s se poticneasc . Bursa e ca şi a mea.”
Tatei îi pl cea s aud acest lucru: îşi freca mâinile şi-i
zâmbea cu un aer aprobator – şi era atât de pl cut pentru ea
s simt c -l mul umea! Şi va ascunde totul cu atâta grij şi
dib cie, încât nu va observa niciodat c nu era sigur de ea.
Ştia s aranjeze lucrurile, deşteapt cum era. P trunsese
acum în propria ei minte, circula pe c r rile creierului ei,
admirându-se, felicitându-se, v zându-şi încântat
gândurile gonind uşoare prin fa a ei ca nişte unde sclipitoare
de lumin .
Deodat tres ri, ochii ei încetar s priveasc în gol,
expresia de calm şi impasibilitate îi pieri din obraz; şi,
frecându-se cu mâna pe frunte, se uit la ceas şi murmur

601
buim cit : „Vai de mine! La ce m-oi fi gândit? Am adormit
sau ce… A trecut o or întreag şi nu pot s -mi aduc aminte
de nimic”. Cl tin din cap, plictisit de sl biciunea ei, de
faptul c pierduse acest timp pre ios şi era gata s se apuce
din nou de „Elementele” lui Euclid, când uşa se deschise
încet şi sora ei intr în salon.
— Uite un pahar cu lapte, draga mea, şopti Mary
apropiindu-se în vârful picioarelor de mas . Tata doarme,
aşa c am socotit c pot s i-l aduc. E cât se poate de rece.
Am inut cana un ceas sub robinet.
Nessie lu paharul din mâna surorii ei şi începu s soarb
din el cu un aer absent.
— E grozav de rece! r spunse ea dup un moment. E bun
ca o înghe at pe c ldura asta. Ai mai pomenit vreodat un
aşa z duf?
Mary îşi aplic uşor palma pe obrazul lui Nessie.
— Eşti fierbinte! murmur ea. N-ai vrea s faci o pauz de
o jum tate de or şi s iei pu in aer cu mine?
— Î i dai seama ce aş p i dac s-ar deştepta tocmai
atunci şi ar vedea c am ieşit? zise Nessie cu o privire
speriat . Iar ie i-ar merge şi mai r u! Nu! R mân unde
sunt. Laptele sta m r coreşte de minune. Şi unde mai pui
c trebuie s repet toat cartea asta pân vineri.
— Cum stai cu durerea de cap? întreb Mary, dup ce o
observ câteva clipe cu îngrijorare pe sor -sa.
— Tot aşa. Nici nu o mai simt ca o durere de cap. E mai
degrab o amor eal .
— Vrei s - i mai fac o compres cu ap rece şi o et?
— Nu te obosi, Mary! Cred c nu ajut prea mult. Am s
m simt mai bine sâmb ta viitoare, când voi sc pa de
examen. E singurul lucru care m va vindeca.
— Doreşti poate altceva?
— Nu, Mary, n-am poft de nimic, dar eşti prea dr gu .
Ai fost minunat cu mine şi ai avut tu îns i atâtea de
îndurat! Dar f r tine n-aş fi putut s rezist.
— N-am f cut nimic, r spunse Mary cu triste e. Aş fi dorit
s fac mult mai mult. Aş fi vrut s te opresc s concurezi

602
pentru burs , dar a fost imposibil! Voiam s nu te prezin i.
— Nu spune asta! exclam Nessie repede. Ştii bine c
trebuie s m prezint. De şase luni nu m gândesc decât la
asta şi mi s-ar rupe inima dac-ar fi s renun acum. Trebuie
s trec examenul!
— Vrei într-adev r s continui? întreb Mary cu îndoial .
— Gândeşte-te cât am lucrat, r spunse Nessie cu
oarecare emo ie, gândeşte-te cum am fost zorit s m in de
treab . S m împac acum cu gândul c toate au fost
degeaba? Sper c nu. Sunt atât de ahtiat eu îns mi acum,
încât n-aş putea s dau înapoi, chiar de-aş încerca. Simt
parc ceva care m ine în gheare şi m trage înainte.
Mary observ ardoarea şi agita ia din ochii surorii ei şi,
încercând s-o linişteasc , murmur :
— În orice caz, nu mai e mult şi ai s scapi. Nu te mai
fr mânta atât, Nessie. Las-o mai încet o zi sau dou .
— Cum po i s vorbeşti aşa? exclam Nessie iritat . Ştii c
mai am toat materia asta de recitit… e foarte important .
Cartea asta a treia nu mi-a intrat înc bine în cap. Trebuie
s-o bag… s-o bat ca un cui, ca s stea acolo şi s nu mai ias
niciodat . Ar putea s -mi cad o întrebare tocmai din partea
asta, care zici s-o las.
— Sst, Nessie! Nu te enerva! o implor Mary.
— Cum s nu m enervez? strig cealalt , furioas . Stau
aici şi-mi storc mintea tocind şi tu crezi c e de-ajuns s m
duc la Universitate şi s solicit bursa, ca s m întorc cu
premiul în mân ca o acadea! Nu-i chiar aşa de simplu,
crede-m !
— Haide, haide, Nessie! Linişteşte-te, feti o! o calm Mary.
Nu te ambala. Nici nu mi-a trecut prin gând s spun una ca
asta.
— Ba da! ripost Nessie agitat . Toat lumea crede aşa. Îşi
închipuie c e atât de uşor pentru mine, pentru c sunt atât
de deşteapt . Nimeni nu ştie cât a trebuit s muncesc şi s
m chinuiesc. Aproape c m-a scos din min i.
— Eu îns ştiu, draga mea, r spunse Mary blând,
mângâind-o pe frunte. Ştiu toate astea şi mai ştiu cum ai

603
fost zorit tot timpul. Dar nu- i mai face griji, începi s
oboseşti şi s pierzi curajul. Ai avut atâta încredere în tine
pân acum! Nu face nimic dac nu câştigi nenorocita aia de
burs . Ce importan are?
Nessie îns era atât de surescitat , încât nicio atitudine pe
care sora ei ar fi adoptat-o n-ar fi mul umit-o; şi izbucni în
plâns.
— Ce importan are? hohoti ea isteric. Asta-i bun ! Cum
s n-aib importan pentru mine, care mi-am pus tot
sufletul ca s-o iau? Şi s zici c e „nenorocit ” o burs care o
s -mi aduc o sut de guinee de aur b tute pe muchie… e
de-ajuns ca s descurajeze pe oricine. Nu ştii oare ce-o s -mi
fac tata dac nu reuşesc? O s m omoare!
— N-are s fac asta, r spunse Mary cu fermitate. Sunt
aici acum ca s te ap r. N-ai de ce s te temi. Am s fiu lâng
tine când ai s afli rezultatul şi dac-o încerca s te ating
m car cu un deget, cu atât mai r u pentru el!
— Dar ce po i tu s faci? strig Nessie. Vorbeşti ca şi cum
ai prefera s ii piept tatei decât s m vezi câştigând
premiul.
Mary nu r spunse nimic acestor vorbe ingrate, ci c ut
s-o linişteasc pe Nessie, mângâind-o blând cu mâna, pân
ce ea încet s plâng şi, ştergându-şi ochii, spuse cu o
linişte subit :
— Nu ştiu unde vrem s ajungem învârtindu-ne pe loc.
Am vorbit prostii. Bineîn eles c am s iau bursa; asta-i tot!
— Aşa e, draga mea, r spunse Mary, fericit c o vedea
mai calm . Ştiu c ai s-o iei. Ai avansat bine ast zi?
— Admirabil, replic Nessie pe un ton for at, care
contrasta ciudat cu acel cuvânt. Ca fulgerul. Nu în eleg, de
aceea, ce m-a apucat. N-ai s te gândeşti la ce am spus, nu-i
aşa, Mary? continu ea pe un ton persuasiv. S nu spui
nicio vorb nim nui! N-aş vrea ca tata s afle c am fost atât
de stupid . Sunt tot atât de sigur c am s iau aceast
burs , cum sunt sigur c termin laptele sta. Şi goli
paharul dintr-o înghi itur .
— Ştii perfect c n-am s povestesc nimic, r spunse Mary,

604
uitându-se nedumerit la sora ei, neputând s -şi explice
prea bine aceast brusc schimbare în comportarea şi
dispozi ia ei. Credea Nessie într-adev r c va reuşi sau luase
aceast atitudine ca s acopere o team , mai adânc şi mai
ascuns , de un insucces? Gândindu-se cu îngrijorare la
viitorul imediat ce o aştepta pe sora ei, Mary spuse încet: Ai
s -mi comunici negreşit rezultatul înainte ca tata s -l afle,
nu-i aşa, Nessie? Spune-mi-l de îndat ce va fi anun at.
— Fireşte c am s-o fac, r spunse cealalt pe acelaşi ton,
întorcându-şi ochii de la sora ei şi uitându-se oblic pe
fereastr . N-o s ni-l comunice decât la dou s pt mâni
dup examen.
— Eşti sigur ? insist Mary. Promite-mi c vom deschide
plicul împreun .
— Da, da! spuse Nessie enervat . i-am promis asta
demult. Din partea mea, po i s -l deschizi şi singur . i-am
dat cuvântul meu şi am s -l in. Ai face mai bine s m laşi
s -mi v d de treab , decât s -mi repe i mereu acelaşi lucru.
Mary o scrut din nou cu oarecare nelinişte pe sora ei,
dându-şi seama cât de pu in se potrivea acest aer de
arogant siguran cu firea ei ingenu , blând şi afectuoas ;
dar deşi se sim ea tulburat , socoti c aceast atitudine nu
putea fi decât rezultatul unei enerv ri, fireşti în preajma
examenului, şi îi spuse cu bun tate:
— Ei bine, atunci plec, draga mea! Dar te rog, nu te obosi
prea mult. Sunt îngrijorat pentru tine. Luând apoi paharul
gol şi îndreptându-se spre uş , ad ug ademenitor: N-ai
vrea totuşi s iei pu in aer? M duc s -mi fac plimbarea.
— Nu, strig Nessie, cl tinând vehement din cap. N-am s
m surmenez. Am s lucrez cu spor şi am s m simt bine,
ca peştele în ap . Îi zâmbi lui Mary cu o ciudat mul umire
de sine – ea, care cu un moment înainte v rsase lacrimi atât
de amare şi a c rei atitudine statornic fa de sora ei ar ta
o total supunere. Du-te şi f - i plimbarea, ad ug ea. Am
nevoie s fiu singur ca s pot reflecta în linişte.
— Asupra lui Euclid? întreb Mary cu îndoial din uş .
— Da, asupra lui Euclid, strig Nessie, râzând scurt.

605
Şterge-o şi nu-mi bate capul!
Mary închise uşa salonului şi cum buc t ria, rezervat
somnului sacrosant al lui Brodie, era închis pentru ea, urc
încet în camera ei, inând înc în mân paharul care
con inuse laptele pentru Nessie. Contempla acest pahar gol,
c utând s se consoleze amintindu-şi de toate îngrijirile pe
care le d duse în vremea din urm surorii ei, de hrana
suplimentar pe care o ob inuse pentru ea şi pe care o
convinsese s-o consume; dar în ciuda acestor reflec ii
liniştitoare, suspin , neputând s alunge din mintea ei
impresia l sat de explozia brusc de acum câteva momente
şi în care credea s descopere înc o dovad a acelui
dezechilibru care, de la întoarcerea ei, o neliniştise la Nessie.
În timp ce-şi punea p l ria şi m nuşile spre a-şi face
plimbarea obişnuit , ea îşi promise s-o supravegheze mai de
aproape şi cu mai mare grij pe sor -sa în timpul
supremului efort pe care avea s -l fac în cursul s pt mânii
urm toare.
Afar , aerul era cald şi tihnit, iar strada pustie şi
cufundat în acea linişte care o determina pe Mary s -şi fac
totdeauna dup -amiaza plimbarea din zilele de duminic ,
mai degrab decât seara, când aceeaşi strad era invadat
de tinere perechi ieşite la aer. La aceast or , se sim ea mai
sigur şi pentru c ştia c Brodie îşi f cea siesta şi c , în
consecin , Nessie era pentru o or sau dou ap rat de
controlul lui autoritar. Aceast certitudine îi d dea o
senza ie de libertate, pe care o avea rareori acum. Merse
pân la cap tul str zii şi se hot rî de ast dat s apuce la
stânga, pe drumul ce ducea drept spre colinele îndep rtate
de la Winton, care, prin pâcla alburie ce le înv luia, p reau
şi mai pierdute în zare. Aceast pâcl se împânzea şi peste
şosea, ridicându-se ca un miraj în aerul ce vibra uşor,
dându-i lui Mary iluzia c , la o oarecare distan în fa a ei,
b ltoace r zle e de ap ar acoperi c rarea pe care umbla.
Dar nu exista nici urm de umezeal , totul era uscat şi
înv luit de praf, care îi acoperi curând ghetele cu o pulbere
alb , diafan , şi se învârtejea în nouraşi în jurul fustei ei, la

606
fiecare pas ce-l f cea. Era o zi încânt toare; p mântul era
sc ldat de c ldur , dar nu era o or potrivit pentru
plimbare, şi curând mica bucl rebel , care sfida totdeauna
severitatea periei de cap a lui Mary, atârna umed şi
pleoştit peste fruntea ei alb ; deodat se sim i obosit şi
încetini paşii, împreun cu oboseala, îi reveni în minte
atitudinea ciudat pe care Nessie o avusese fa de ea la
începutul dup -amiezei, c ldura i se p ru brusc
în buşitoare şi era gata s apuce înapoi spre cas , când,
deodat , observ un docar apropiindu-se repede pe şosea
din direc ie opus . V zu imediat ce vehicul era şi cine îl
conducea; cuprins de z p ceal , d du s se întoarc şi s
se retrag , se opri, st tu un moment nehot rât , uitându-se
într-o parte şi într-alta, ca şi cum ar fi c utat un ascunziş,
apoi, dându-şi seama, probabil, c orice încercare de a fugi
era zadarnic , îşi l s capul în jos şi îşi continu repede
drumul. Pe când înainta, f cea toate eforturile posibile s
par liniştit , sperând s poat trece neobservat ; cu emo ie
sporit , deşi îşi inea ochii în p mânt, ea auzi zgomotul
ro ilor domolindu-se treptat şi amu ind cu totul în dreptul
ei, iar vocea lui Renwick rostind:
— Bun ziua, miss Brodie.
Sim i c -i era cu neputin s -şi ridice ochii f r s -şi
tr deze tumultul sentimentelor şi, constatând cu triste e c
pentru el ea devenise acum „Miss Brodie”, în loc de „Miss
Mary” sau chiar „Mary”, îng im un r spuns la salutul lui.
— Ce zi minunat ! exclam el vesel. O adev rat
splendoare; dar e prea cald ca s mergi pe jos. A umbla azi pe
jos trebuie s - i dea senza ia c str ba i deşertul Saharei.
Observase el oare, se întreba ea, fa a ei înfierbântat ,
ghetele pr fuite, care o f ceau, desigur, s arate ca o
vagaboand zdren roas şi suspect ?
— Ar trebui s spun din polite e, urm el, c aceast
întâlnire este o fericit întâmplare, dar n-ar fi tocmai exact.
Dac am venit azi cu tr sura aici, e pentru c ştiam c ai
obiceiul s faci duminica aceast plimbare. Doream s aflu
cum îi merge lui Nessie.

607
 Ce minunate ar fi fost cuvintele lui f r aceast ultim
explica ie! Dar stând aşa prosteşte, cu capul aplecat, ea
începu s -şi dea seama c era datoare s r spund ceva,
dac nu voia ca el s-o considere stupid sau lipsit de
maniere, sau şi una şi alta. Cu mare greutate, îşi ridic deci
ochii spre el, remarcând imediat, în ciuda stingherelii ei, ce
clar se desenau pe fundalul cerului liniile ferme ale fe ei sale
brune, pline de aprindere, şi spuse cu o voce moale, ştears :
— N-am putut s v vorbesc despre Nessie. E mult de
când nu v-am v zut.
— Mult prea mult! strig el. Dar aşa ai vrut dumneata. E
aproape o lun . Credeam c-ai fugit din nou din Levenford,
f r s - i iei r mas-bun de la mine.
— R mân definitiv aici, r spunse încet. Dumneavoastr
sunte i acela care îşi va lua în curând r mas-bun de la acest
oraş.
— Da, r spunse el, întunecându-se uşor la fa . N-au
r mas decât dou s pt mâni. Ce repede trece vremea… ca
vântul! Oft . E ciudat, dar cu cât ziua plec rii mele se
apropie, cu atât îmi scade interesul pentru acest proiect. M
bucuram la început la ideea c voi pleca, dar acest burg
b trân m-a prins parc în ghearele lui.
— Ave i, probabil, atât de mul i prieteni acum…
— Asta e! Am prieteni aici!
Se juca nep s tor cu biciul, privind pierdut spre urechile
mobile ale calului, apoi se uit serios la ea şi spuse:
— Ai avea timp s faci un tur în tr sur cu mine, miss
Brodie? Poate c n-am s te mai v d şi aş vrea s - i vorbesc
despre unele chestiuni. Vino, te rog, dac nu te plictiseşte!
Fireşte c nu o plictisea, şi, ştiind c tat l ei avea s
doarm pân la ora cinci, gândea c niciun moment mai
prielnic n-ar fi putut g si; totuşi, şov i şi spuse:
— Nu sunt… nu sunt îmbr cat pentru o plimbare cu
tr sura şi trebuie s fiu acas la ora cinci, şi…
— Şi în cazul acesta vii cu mine, r spunse el zâmbind, şi-i
întinse mâna. Avem mai mult de un ceas şi jum tate la
dispozi ia noastr ; cât despre rochia dumitale, e prea

608
frumoas pentru hodoroaga asta a mea.
Înainte de a-şi da bine seama, se trezi în tr suric , aşezat
strâns lâng el pe perna roşie de catifea; el întinse peste
genunchii ei cuvertura sub ire, atinse scurt calul cu biciul şi
iat-o pornind cu el într-o leg nare uşoar şi încânt toare.
Briza provocat de înaintarea lor prin aerul liniştit îi
mângâia obrazul, cerul îşi pierdea dogoarea agresiv ,
devenind prietenos şi paşnic, praful nu mai însemna decât o
pulbere moale ce uşura trapul întins al calului şi, dup
plictiseala drumului obositor pe care-l f cuse, Mary era
fericit s poat şedea în t cere şi s priveasc peisajul
luminos alunecând blând pe lâng ea. Dar deşi era prea
intimidat de vecin tatea lui Renwick spre a se uita la el,
observa cu coada ochiului pielea supl a m nuşilor lui
cusute de mân , hamaşamentul b tut cu argint, cuvertura
cu monogram , echipamentul elegant al vehiculului, pe care
el îl calificase drep „hodoroag ”, şi fu iar şi izbit , ca şi în
casa lui, de deosebirea ce exista între via a lui şi a ei. Oricare
fuseser poate greut ile pe care el le cunoscuse la început,
felul lui de trai nu-i mai impunea acum s cânt reasc
fiecare ban înainte de a-l cheltui, s -şi poarte hainele pân
ce se destr mau, s renun e la orice pl cere care ieşea din
cadrul celei mai stricte economii. În buşi îns acest
sentiment de inferioritate, îşi alung din minte gândurile
triste despre viitorul ei şi, hot rât s nu strice aceast or
unic de lux necunoscut pentru ea, se l s prad bucuriei
atât de rare de a se amuza.
Renwick, de partea lui, îi observa profilul fin, rumeneala
uşoar din obrazul ei suav, vioiciunea ei neobişnuit , cu o
stranie mul umire, cu o pl cere mai vie chiar decât aceea cu
care dânsa contempla peisajul. O brusc poft irezistibil de
a o sili s -şi întoarc fa a spre el ca s-o poat privi în ochi îl
f cu s rup t cerea:
— Nu- i pare r u c-ai venit?
Totuşi Mary nu se uit la el, cu toate c buzele ei schi ar
un uşor şurâs când îi r spunse:
— M bucur c am venit. Totul e atât de minunat pentru

609
mine! Nu sunt deprins cu asemenea plimb ri şi voi r mâne
cu o frumoas amintire.
— Mai avem timp s ajungem pân la marginea lacului,
r spunse el prietenos, şi dac Tim întinde pasul, putem lua
şi ceaiul acolo.
Era încântat de perspectiva ce i-o deschidea propunerea
lui şi, uitându-se la crupa îngrijit es lat a lui Tim, sper c
el avea s alerge destul de iute pentru ca ei s poat lua un
ceai, dar f r a goni atât de repede, încât s-o aduc înapoi
acas la timp.
— Tim, spuse ea degajat, ce nume bun pentru un cal!
— Dar şi calul e bun, r spunse Renwick, strigând apoi cu
glas mai tare: Nu-i aşa, Timmy?
La aceste cuvinte, Tim ciuli urechile şi, ca şi când le-ar fi
pre uit, îşi gr bi pu in trapul lui m surat.
— Vezi? continu Renwick, observând cu mul umire
zâmbetul lui Mary. Ştie c vorbesc despre el şi încearc s
nu roşeasc , mizerabilul ipocrit. La Edinburgh are s fie mai
leneş ca oricând; prea mult ov z şi prea pu in mişcare!
— Îl lua i aşadar cu dumneavoastr ? întreb ea.
— Da. Nu m-aş îndura s -l vând pe Timmy. Aşa sunt eu.
Se opri un moment, urmând apoi îngândurat: E o tr s tur
ridicol a caracterului meu, dar când îndr gesc un lucru, nu
m pot desp r i de el: tablouri, c r i, un cal, e totdeauna la
fel. Când un lucru mi-e drag, in într-adev r la el. Sunt
înc p ânat. Nu cunosc alt criteriu de apreciere decât
judecata mea. Un critic ar putea s -mi spun de zece ori c
un anumit tablou e bun, dar dac nu-mi place, nu vreau s -l
am. Iau un tablou dac îmi place, iar pe urm , dup ce
m-am ataşat de el, n-aş putea suporta s renun la el.
— Ave i unul minunat în salonul dumneavoastr , zise
Mary, uitându-se drept înainte.
— Da, r spunse el cu autoritate, e un lucru frumos; îmi
pare bine c i-a pl cut. E un adev rat înso itor pentru
mine. L-am cump rat la Institut. Ad ug apoi mali ios: Nu e
totuşi numai pe gustul meu… criticii l-au l udat şi ei.
Amintirea tabloului îi rechem în minte lui Mary scopul

610
primei vizite f cute lui Renwick şi, anticipând întrebarea cu
privire la Nessie, spuse:
— V sunt recunosc toare pentru tot interesul pe care
l-a i ar tat surorii mele. A i fost mai mult decât bun cu noi
amândou .
Nu-i vorbise niciodat despre soarta tragic a strugurilor,
iar el continuase cu aten iile lui, care r m seser , din
fericire, nedescoperite.
— Am vrut s te ajut, r spunse el. Cum rezist la toate
aceste eforturi?
— Pare s-o duc mai bine cu s n tatea, r spunse ea cu o
umbr de îngrijorare în glas, dar e atât de schimb toare!
Uneori are o purtare foarte ciudat fa de mine. Apropierea
examenului o nelinişteşte. E fixat pentru sâmb t . Am f cut
tot ce am putut pentru ea.
— Ştiu c-ai f cut tot, spuse el liniştitor. De vreme ce a
ajuns pân aici f r s se pr buşeasc , totul ar trebui s
mearg bine. Sper pentru ea c va reuşi s ia bursa aceea.
Apoi, dup o lung t cere, relu pe un ton serios: Cred c-ai
face bine s fii lâng ea când se va anun a rezultatul; şi dac
ai nevoie de mine, cheam -m imediat.
Mary ştia c el nu va mai fi aici la anun area rezultatului,
dar socotind c f cuse şi aşa destul pentru ea, nu r spunse
nimic, r mânând pierdut în gânduri. Aşa cum spunea el,
totul avea s mearg bine cu Nessie. Va avea grij de asta.
Va sta lâng ea – s-o observe, s-o ocroteasc , s-o apere, în
cazul c ar c dea la examen, de orice fapt necugetat a
tat lui ei.
Vocea lui Renwick o trezi din aceast medita ie, în care
hot rârea ei se înt ri.
— Au l rgit drumul acesta, putem trece uşor pe el; şi e
mai r coare decât pe cel lalt.
Ridicându-şi ochii, observ cu spaim c , f r a b nui ce
însemna acest fapt pentru ea, Renwick se ab tuse de pe
şosea, apucând pe drumul ce str b tea p durea de molid în
care ea se r t cise în noaptea uraganului. Cu o fa grav ,
speriat , privi desişul ce o înconjura din nou, dar care acum

611
nu se mai zbuciuma sub violen a furtunii, nu mai duduia de
trosniturile copacilor smulşi din r d cini, ci se întindea
liniştit, domolit, nemişcat, plin de o blând senin tate.
Razele str lucitoare ale soarelui p trundeau prin frunzişul
întunecat al copacilor sumbri, dându-le un aspect mai
prietenos, încrustând cu aur crengile lor aspre şi desenând
pe trunchiurile lor drepte şi uscate un arabesc vesel de
lumini sclipitoare şi umbre. Str b tând p durea în tihna şi
securitatea ei actual , fu izbit de amintirea de necrezut a
propriei ei fiin e torturate, purtând în sân pruncul ei viu,
gonind orbeşte prin bezn , poticnindu-se, pr buşindu-se,
str pungându-şi mâna cu vârful t ios al acelei crengi
ascu ite, h ituit de glasuri turbate, nev zut şi neauzit de
nimeni.
O lacrim îi tremur printre gene, dar încleştându-şi cu
putere degetele peste lunga cicatrice din palm , ca pentru a
se îmb rb ta prin amintirea celor îndurate atunci, ea o
re inu, şi cum tocmai ieşeau din p dure, îşi îndrept privirea
spre valea ce se întindea în dep rtare. Da! Acolo era ferma în
care z cuse sleit de puteri. Cl direa ei se detaşa pe verdele
suculent al p şunilor dimprejur, nu departe de micul staul
care ad postise trupul ei chinuit; pere ii albi ai casei se
conturau luminos sub acoperişul galben de stuf, şi fumul ce
ieşea din singurul coş se în l a sub ire c tre cer, ca o
panglic lung , albastr .
Cu o mişcare brusc , îşi întoarse privirea şi, încordindu-şi
tot trupul spre a-şi st pâni emo ia, se uit drept înainte, în
timp ce urechile lui Tim tremurau estompate în fa a ochilor
ei împ ienjeni i. Renwick, sim ind poate instinctiv c o
triste e subit o f cuse s amu easc , r mase mult vreme
f r a scoate un cuvânt; când trecur îns peste creasta
dealului de la Markinch şi z rir oglinda calm şi
str lucitoare a lacului întinzându-se la picioarele lor, spuse
domol:
— Iat un col de frumuse e şi senin tate pentru
dumneata.
Priveliştea era încânt toare. Lacul, reflectând albastrul

612
intens şi str lucitor al unui cer f r nori, se întindea rece şi
neted, ca un câmp de ghea neatins , de la marginile c ruia
povârnişurile repezi şi acoperite de desişuri de copaci ale
colinelor se ridicau pân la coama col uroas şi înalt a
mun ilor de dincolo de el. Suprafa a acestei ape liniştite era
întrerupt de un şir de mici insule verzi şi p duroase, ca şi
malurile, aşternute pe lac ca un colier de smaralde pre ioase
şi care se oglindeau în el în chip atât de perfect, încât era
imposibil ochiului s-o disting pe fiecare din ele de imaginea
ei. Pe malul cel mai apropiat se afla o mic aşezare, al c rei
grup de c su e se detaşa în alb pe fundalul de verde şi
albastru aprins. Acum Renwick ar t spre ele cu un aer
semnificativ:
— Iat c tunul Markinch, ceea ce înseamn c vom lua
ceaiul acolo! Nu l sa m re ia naturii s - i strice pofta de
mâncare, Mary!
Fa a ei, senin şi inimoas ca suprafa a lacului, r spunse
la aceste cuvinte: un zâmbet palid de fericire reg sit o
lumin . Îi spusese „Mary”!
Coborâr drumul şerpuit pân la Markinch, evitând s
intre în micul han, destul de p r ginit, situat la intrarea în
s tuc. Renwick mân înainte pân la ultima cas din şirul
ce m rginea lacul. Aruncându-i lui Mary o privire gr itoare,
el s ri din tr suric şi b tu la uş . C su a se armoniza
perfect cu frumuse ea din jur: pere ii ei albi, pres ra i cu
galbenul viu al c l unaşilor, poarta ei verde, încadrat de
trandafiri roşii c r tori, gr dina înmiresmat de parfumul
p trunz tor al rezedelor. Era o c su de ar , aidoma cu
aceea pe care Mary o visase cândva pentru ea îns şi la
Garshake. La poarta acestei c su e se ivi o b trânic , adus
de spate, care îşi ridic mâinile şi exclam cu bucurie:
— Doctore, doctore! S fie adev rat? Doamne! Nu-mi pot
crede ochilor! Dumneata eşti?
— Da, chiar eu, Janet, r spunse el pe acelaşi ton. Eu, în
persoan , şi o tân r doamn , în persoan şi ea, şi amândoi,
aşa în persoan , suntem teribil de înfometa i dup drumul
în tr sur . Dac nu ne serveşti îndat unul din minunatele

613
dumitale ceaiuri de dup -amiaz , cu pâinişoare calde şi unt,
şi dulcea , şi Dumnezeu mai ştie ce, vom disp rea am râ i
şi nu ne vom mai întoarce niciodat !
— N-o s -mi face i una ca asta! strig Janet energic. Nu,
nu! în cinci minute am s v servesc cel mai minunat ceai
din Markinch.
— Putem s -l lu m în gr din , Janet?
— Vezi bine c pute i, doctore! Pute i s -l lua i şi pe
acoperiş; e de-ajuns s spune i un cuvânt.
— Ne mul umim cu gr dina, Janet, r spunse Renwick cu
un zâmbet. Şi… ca s nu uit, Janet, pune-l pe b iat s vad
de Tim. Când eşti gata, cheam -ne. Vrem s ne plimb m
pu in pe malul apei.
— Bine, bine, doctore! Ajunge s spui un cuvânt,
r spunse Janet cu zel; şi când plec spre a-i împlini
dorin ele, el se întoarse la Mary.
— Vrei s ne plimb m pu in? o întreb ; şi când ea f cu un
semn afirmativ, o ajut s coboare din tr sur , spunând:
Janet n-o s ne fac s aştept m nici cinci minute, dar nu e
r u s - i dezmor eşti picioarele. Trebuie s - i fi în epenit de
atâta şedere.
Ce încântat fusese b trâna de a-l vedea, îşi spuse Mary,
şi ce gr bit de a-l servi, ca to i oamenii care veneau în
contact cu el! Gândindu-se la aceasta, în timp ce umblau pe
prundişul m runt de pe mal, spuse:
— Janet trebuie s fie o veche prieten a dumneavoastr .
Ochii îi sclipeau de bucurie când v-a v zut.
— Am f cut odat ceva pentru un fiu al ei, la Levenford,
r spunse el în treac t. E o b trânic de treab , guraliv ca o
co ofan , dar mai mult decât asta – ad ug el, uitându-se cu
coada ochiului la ea – face nişte pâinişoare minunate.
Trebuie s m nânci neap rat şapte, niciuna mai pu in!
— De ce şapte? întreb .
— Pentru c e un num r care aduce noroc, r spunse el, şi
pentru c reprezint tocmai cantitatea de pâinişoare de care
are nevoie o tân r doamn s n toas şi c reia îi e foame.
Se uit cu un ochi critic la ea. Aş vrea s am sarcina de a- i

614
fixa regimul, miss Mary. Obrajii dumitale pu in cam sup i
sunt de o melancolic ging şie, dar asta înseamn c ai cam
nesocotit untul şi laptele. Aş paria c ai dat toate lucrurile pe
care i le-am trimis micii dumitale Nessie.
Mary roşi.
— Nu! Nu pot spune asta! Ai fost aşa de amabil
trimi ându-mi-le!
El cl tin din cap cu un aer comp timitor:
— Ai s te gândeşti vreodat şi la dumneata, Mary Brodie?
M doare când m gândesc la ce ai s devii dup plecarea
mea. Ai nevoie de cineva care s stea, sever şi vigilent, cu
ochii pe dumneata, ca s te sileasc s te îngrijeşti. Ai s -mi
scrii şi s -mi povesteşti cum î i merge?
— Da, spuse ea încet, sim ind parc p trunzând-o ceva
din r ceala apei liniştite lâng care mergea. Am s v scriu
când ve i fi plecat.
— Perfect! exclam vesel. Consider aceasta ca o
promisiune formal din partea dumitale.
St teau acum contemplând liniştea maiestuoas a
priveliştii din fa a lor, care i se p rea lui Mary nem surat de
dep rtat de via a agitat de acas şi infinit deasupra
nivelului obişnuit al existen ei ei. Era copleşit de acest
farmec şi, desc tuşate prin aceast senza ie de frumuse e,
toate sentimentele ei refulate pentru b rbatul de lâng ea o
n p dir ca un val. Se sim ea atras spre el de o emo ie
adânc , mai r scolitoare decât aceea pe care o încercase
odinioar ; dorea cu o pasiune oarb s -i arate devotamentul
ei, s -i dovedeasc în mod tangibil stima ei; dar nu g sea
puterea s-o fac şi era nevoit s stea calm lâng el,
chinuit de zvâcnirile inimii ei înnebunite. Murmurul slab al
lacului, care izbea cu un clipocit uşor în mal, luneca peste
liniştea peisajului, şoptindu-i lui Mary, ce şi cine era – mama
unui copil din fiori – şi f când s -i r sune în urechi, repetat
la nesfârşit, cuvântul acela cu care tat l ei o înfierase,
izgonind-o din cas în seara vijeliei.
— Aud talanga spart a lui Janet, spuse el în sfârşit. Eşti
gata pentru pâinişoare?

615
 Ea d du afirmativ din cap, incapabil s scoat un
cuvânt, şi când o lu de bra ca s-o ajute s traverseze
prundişul de pe mal, aceast atingere i se p ru mai greu de
îndurat decât orice durere pe care o încercase vreodat .
— Gata, gata! strig Janet, gonind încoace şi încolo ca o
furie. Mas , scaune şi toate cele v aşteapt în gr din , aşa
cum a i cerut. Şi pâinişoarele sunt proaspete… le-am copt
azi de diminea .
— Splendid! zise Renwick, oferindu-i un scaun lui Mary şi
aşezându-se la rândul s u.
Cu toate c prin tonul lui o f cuse pe b trân s în eleag
c nu prea avea ce c uta acolo, ea z bovi şi, privind-o lung şi
cu admira ie pe Mary, îşi umezi buzele, gata s spun ceva;
observând îns deodat expresia fe ei lui Renwick, opri, cu
un efort extraordinar, potopul de cuvinte ce-i st teau pe
vârful limbii şi se îndrept spre cas .
Dup ce b trâna se dep rt , cl tinând din cap şi
morm ind pentru sine, o uşoar stinghereal puse st pânire
pe Mary şi pe Renwick; cu toate c ceaiul era excelent, iar
r coarea gr dinii, îmb ls mat de mireasma rezedelor,
nespus de pl cut , niciunul din ei nu p rea la largul lui.
— Îi merge gura ca unei pupeze, spuse el, încercând s ia
un ton glume . E o vorb ce i se potriveşte de minune.
Dac-aş fi l sat-o s -şi dea drumul, ne-ar fi spart urechile.
Dar dup aceste cuvinte, se cufund într-o t cere jenat ,
f când-o pe Mary s se întoarc cu gândul la cealalt ocazie,
unica din via a ei, în care şezuse singur la mas cu un
b rbat; ziua aceea când mâncase o înghe at în cadrul
ip tor al localului lui Bertorelli şi când Denis îşi lipise
piciorul de al ei şi o fermecase cu flec reala lui vesel şi
scânteietoare.
Ce diferit era ambian a de aici, în r coarea pl cut a
acestei gr dini e, pe care sute de flori o umpleau cu
parfumul lor; ce diferit era şi cel ce-o înso ea şi care nu
sporov ia despre c l torii ispititoare în str in tate şi, vai,
nici nu-şi lipea dr g stos piciorul de al ei. Acum el d du
totuşi din cap.

616
 — N-ai mâncat, de fapt, decât dou , murmur el,
aruncându-i o privire tragic şi ad ugând încet: Şi- i
spusesem s m nânci şapte!
— Sunt atât de mari! obiect ea.
— Iar dumneata eşti atât de pl pând … dar te-ai mai
îngr şa pu in dac-ai face ce i se spune.
— Am f cut totdeauna ce mi-a i spus, când eram la spital.
— Da, r spunse el dup o pauz , e adev rat.
O greutate p ru s -l apese din nou, în timp ce gândurile îi
zburau înapoi, evocând-o aşa cum o v zuse pentru prima
oar , neînsufle it , cu ochii închişi, livid … un crin frânt,
smuls din r d cini. În cele din urm se uit la ceas,
privind-o apoi cu un aer trist:
— Din p cate, e cam târziu. Vrei s plec m?
— Da, şopti ea. Dac crede i c a sosit momentul.
Se ridicar şi ieşir din dulcea izolare a acestei gr dini, ce
p rea anume f cut spre a servi drept refugiu unei perechi
de îndr gosti i. Nu mai schimbar niciun cuvânt; şi dup ce
o ajut s se suie în cabriolet , se întoarse ca s -i pl teasc
b trânei Janet.
— N-am nevoie de argin ii dumitale, doctore, ip ea. Am
fost bucuroas s fac asta pentru dumneata şi dr gu a
dumitale cuconi .
— ine, Janet! strig el. Ia-i, dac nu vrei s m sup r!
B trâna sim i uşoara schimbare intervenit în dispozi ia
lui şi, luând banii, şopti pe un ton umil:
— Te-am plictisit? Îmi pare r u dac-am f cut-o. Sau poate
pâinişoarele nu i-au fost pe plac?
— Totul a fost perfect, Janet, o linişti el, urcându-se pe
locul lui. R mâi cu bine!
B trâna le f cu un semn de adio cu mâna, privind cam
nedumerit, iar când tr sura disp ru dup cotitura dinspre
deal, cl tin din nou din cap şi, morm ind singur , se
întoarse în cas .
Nu vorbir mult pe drumul de întoarcere. Dup ce-i punea
câte o întrebare lui Mary – dac şedea comod, dac nu dorea
s se acopere cu p turica, dac plimbarea îi pl cuse, dac

617
voia s -l mâne mai iute pe Tim se închidea din nou într-o
t cere care deveni tot mai ap s toare, pe m sur ce se
apropiau de Levenford.
Casa ei îşi întindea tentaculele ca s-o înghit din nou.
Dup ce acestea se vor închide asupra ei, Brodie avea s se
trezeasc moroc nos din somn, cu ochii umfla i, cu limba
uscat , cerându-i s se ocupe imediat de ceaiul lui. Nessie
va avea nevoie de comp timirea şi mângâierea ei. Se va
vedea pus în fa a nenum ratelor sarcini pe care era datoare
s le îndeplineasc . Aceast scurt şi neaşteptat evadare
din triste ea existen ei ei era pe sfârşit şi, cu toate c o
desf tase nespus, inima i se umplea acum de o dulce
mâhnire la gândul dureros c probabil – ba aproape sigur – îl
vedea pe Renwick pentru ultima oar .
Ajunser aproape de poarta ei şi, oprind tr surica la
oarecare distan , el spuse cu o voce bizar :
— Ei, iat -ne întorşi! A fost cam scurt, nu-i aşa?
— Foarte scurt, îngân ea sculându-se de pe banchet şi
dându-se jos.
— Ar fi trebuit s st m mai mult la Markinch, zise el
eap n. Apoi, dup o pauz : Poate c n-am s te mai v d. E
mai bine, cred, s -mi iau r mas-bun acum!
Se privir îndelung: şi de jos, unde se afla, ochii ei se
ridicar lucind spre el, cu o urm de implorare. Apoi,
Renwick îşi scoase m nuşa şi-i întinse mâna, spunând pe
un ton for at:
— La revedere!
Ea apuc maşinal aceast mân şi când sim i strânsoarea
degetelor lui reci şi tari, pe care le admirase de atâtea ori şi
care odinioar aduseser alinare trupului ei torturat – aceste
degete pe care le diviniza şi care nu aveau s-o mai aline
niciodat –, sim mintele ei o copleşir brusc şi, podidit de
lacrimi, îşi ap s cu fervoare buzele pe mâna lui şi o s rut .
În aceeaşi clip o lu la fug pe strad şi intr în cas .
Renwick se uit un moment la mâna lui, f r s -i vin s
cread , îşi ridic apoi capul şi, z rind silueta ei
dep rtându-se şi disp rând, vru parc s sar din tr sur şi

618
s alerge dup ea; dar nu f cu acest lucru şi, dup ce
r mase câtva timp nemişcat, privindu-şi din nou mâna,
cl tin melancolic din cap, cu o expresie ciudat în ochi, îşi
trase m nuşa şi porni încet înapoi.

— Mai adu pu in porridge pentru sor -ta! îi strig Brodie

lui Mary cu o voce de stentor. Ce i-ai dat nu ajunge nici pe o
m sea. Cum vrei s lucreze cu stomacul gol, mai ales într-o
zi ca asta?
— Dar, tat , obiect Nessie cu timiditate, eu am rugat-o
pe Mary s nu-mi dea aşa de mult. Am s mai m nânc un ou
b tut. Mi se face r u numai la ideea de a mai înghi i înc o
por ie de porridge.
— Taci, fata mea! Nu ştii ce e bun pentru tine, r spunse
Brodie. Noroc c sunt eu aici ca s am grij şi s bag de
seam s te hr neşti cum trebuie. M nânc porridge-ul, m
auzi? sta e lucrul de care ai nevoie ca s prinzi putere
pentru ceea ce te aşteapt azi.
Se r sturn cu un gest larg în fotoliu, privind-o pe mezina
lui, care se silea s mai împing , cu o mân tremur toare,
câteva linguri de porridge printre buzele ce i se strângeau
nervos. Nu se gândea c în diminea a aceea îi era sil fetei s
m nânce sau c , în teama de care era cuprins , ar fi fost
poate mai mul umit s fie l sat liniştit şi singur . Extrem
de excitat de ideea c sosise ziua cea mare, ziua concursului
pentru bursa Latta, el nu plecase la birou la ora obişnuit , ci
r m sese acas ca s-o sus in şi s-o încurajeze prin
prezen a lui. Ar fi fost culmea, îşi spusese, s nu asiste la
plecarea fiicei lui pentru cucerirea marelui premiu. Fereasc
Dumnezeu! Nu era el omul care s fac aşa ceva! Îşi
îndeplinise cu str şnicie sarcina în tot cursul acestor luni
amare şi veghease cu atât de neab tut stricte e ca şi ea s
şi-o îndeplineasc pe-a ei, încât doar nu era acum s
compromit totul. Nu! Nu avea s mearg la birou în

619
diminea a aceasta, ba nici dup -amiaz . Îşi va lua o zi liber
pentru aceast împrejurare. Era o s rb toare; muncise
pentru ea şi, z u, avea s-o guste din plin. La acest gând, un
rânjet uşor îi str b tu obrazul şi, continuând s-o observe pe
fiic -sa, strig :
— Aşa îmi placi, micu a mea! M nânc liniştit. Nu e
nevoie s te gr beşti. Îl ai pe tat -t u lâng tine.
— Nu crezi, tat , c -i ajunge acum? îndr zni Mary s
întrebe, cu o expresie rug toare pe chipul ei fin modelat. E
poate prea îngrijorat în diminea a asta, ca s stea s
m nânce. Mai am de altfel un ou b tut pentru ea.
— M nânc , Nessie, înghite tot, mârâi Brodie, f cându-se
c n-a auzit cuvintele lui Mary. Ştim noi ce d putere
omului. Ai muri de foame, dac n-aş fi eu. Doar n-am s te
las s şezi trei ceasuri la examen, f r nimic în stomac ca s
po i rezista.
Era în elementul lui, culegea roadele silin elor pe care şi le
d duse cu ea, l sa uit rii suferin ele îndurate, sc pase
pentru moment de amintirea chinuitoare a lui Nancy şi,
deschizând mai larg gura, cu un rânjet ironic, exclam :
Doamne! Tocmai îmi d în gând c cl n ul acela de
Grierson st probabil în clipa asta la mas , uitându-se cum
puşlamaua lui de b iat se îndoap cu mâncare şi
întrebându-se ce naiba s fac toat ziulica de azi. Îmi creşte
inima când m gândesc! Rânjetul lui deveni amar. Primarul
oraşului, halal s -i fie, minunatul, gureşul p rinte al urbei.
Pariez c are o mutr pr p dit şi îngrijorat în diminea a
asta. Se opri un moment şi, observând apoi c Nessie, care
reuşise în sfârşit s -şi termine porridge-ul, bea acum un ou
b tut cu lapte, strig cu asprime, ca şi cum imaginea
iritant a lui Grierson ar mai fi st ruit în mintea lui:
M nânc şi o pâinişoar cu unt o dat cu zeama asta
cleioas , dac ii absolut s-o bei. Şi uitându-se pieziş la
Mary, ad ug : Unii oameni ar vrea s fac o lad de gunoi
din stomacul t u. Întorcându-şi apoi privirea spre Nessie,
urm pe un ton de mustrare: Ce tot clipeşti aşa din ochi,
fat ? S-ar zice c te aşteapt cine ştie ce treab înfior toare

620
acolo unde te duci, iar nu o nimica toat , un fleac de
compozi ie. Toate se g sesc de-a gata în capul t u şi nu
aşteapt decât s ias de acolo. Singurul lucru ce-l ai de
f cut e s iei condeiul în mân şi s le aşterni pe hârtie.
Poate fi sta un motiv ca s te agi i şi s - i fie scârb de un
porridge bun şi hr nitor? Se opri o clip , încântat de înalta
în elepciune şi de logica vorbelor sale. Pe urm , parc brusc
iritat de absurditatea nervozit ii ei, o întreb r stit: De ce
naiba i-e atât de fiic ? Oare nu eşti fata mea? Ce-i aşa de
grozav în toat treaba asta, ca s te fac s tremuri ca o
proast ?
Ea se gândi la vasta sal de examen, în care nu se auzea
decât zgâriatul peni elor a dou zeci de concuren i îndârji i,
v zu silueta t cut a examinatorului, şezând pe catedr în
roba lui neagr , sever şi atotputernic ca un judec tor, se
v zu pe ea îns şi, mic , neînsemnat , stând cu capul
aplecat asupra mesei şi scriind cu înfrigurare: dar,
ascunzându-şi privirea, r spunse gr bit:
— Nu mi-e fric de nimic, tat ! Poate c ideea c l toriei la
Winton m agit pu in. La concurs nu m gândesc deloc.
Rezultatul ar fi putut fi anun at de pe acum. M întreb de ce
mai pleac ceilal i.
Brodie îi zâmbi mul umit şi exclam :
— Asta-i dispozi ia în care te vreau! Aşa recunosc mai
bine c eşti fata mea! Nu degeaba m-am silit s te dresez!
Acum, când te scot în aren , trebuie s joci în buiestru. Se
opri, încântat de compara ie, care, combinat cu exaltarea
lui din acest moment şi cu emo ia pe care i-o d dea plecarea
lui Nessie, îi amintea vag de zilele de odinioar , când pornea
la expozi ia de vite, şi strig : Te prezint la expozi ie ast zi,
Nessie, şi sunt mândru de tine. Ştiu înc înainte s pleci cine
se va întoarce cu cartonul roşu atârnat de gât. Fata mea,
Nessie Brodie! Iat numele care va fi pe buzele tuturor. Noi
amândoi vom l sa tot oraşul cu gura c scat . Pe cuvântul
meu, o s se uite cu al i ochi la mine când m vor întâlni
acum. O s le ar t m noi lor! Se uit la ea cu duioşie,
aproape cu admira ie, spunând dup o scurt t cere:

621
Doamne! Nu-mi vine s cred când m uit la t rt cu a asta a
ta şi m gândesc la tot ce e într-însa. Latin şi francez , şi
matematic , şi mai ştiu eu ce. Şi totuşi nu-i mai mare decât
pumnul meu. Dar vorba aceea: buturuga mic r stoarn
carul mare. Calitatea conteaz . E o adev rat bucurie
pentru un om s -şi vad deştept ciunea ieşind la iveal la
fata lui şi s -i poat da toate posibilit ile ca s şi-o pun în
valoare; când eram ca tine, n-am avut niciodat norocul
sta. Oft cu mil de sine: Da! Aş fi ajuns departe dac mi
s-ar fi dat mijloacele, dar a trebuit s plec în lume şi s m
descurc singur. Nu existau burse Latta pe vremea aceea,
altminteri le-aş fi înh at pe toate. Îşi ridic privirea spre ea
şi strig cu o voce schimbat , plin de emo ie: Cu tine îns
lucrurile vor merge altfel. Vei avea toate posibilit ile. Am s
am eu grij de lucrul sta. Ai s vezi ce-am s fac pentru
tine, dup ce-ai s câştigi premiul. Am… am… am s te ridic
atât de sus, cât se poate ajunge. Lovi cu pumnul în mas şi o
privi triumf tor: Nu eşti fericit de tot ce fac pentru tine?
— Da, tat , murmur ea, z u, sunt fericit de toate!
— Cred şi eu! strig el. Nimeni în tot Levenfordul n-ar fi
f cut ceea ce am f cut eu pentru tine. Vezi s nu ui i lucrul
sta. Când ai s te întorci cu premiul, ai grij s nu i se suie
la cap. S - i aduci aminte cui îl datorezi!
Nessie îl privi cu timiditate şi-i r spunse cu voce sc zut :
— Cred c nu te aştep i c am s m şi întorc cu el
ast -sear , tat . O s mai treac o bucat de vreme pân s
se dea rezultatul… cel pu in dou s pt mâni!
Ca şi cum aceste cuvinte i-ar fi t iat brusc elanul,
stricându-i toat pl cerea, fa a lui lu un aer nemul umit.
— Iar începi cu de-astea? Ce-i tot dai înainte cu
rezultatele? Crezi c m aştept s te v d întorcându-te cu
banii într-un sac? Ştiu c vor sosi la momentul potrivit. Ştiu
c sunt destina i studiilor tale. Nu râvnesc la ei. Dar mi se
pare c tu începi s te îndoieşti c ai s pui mâna pe ei.
— O, nu, tat , spuse în grab . Nu m gândesc deloc la
asta, Mi-a fost team numai c ai putea s crezi c am s
ştiu sigur chiar desear .

622
 — Sigur, repet el încet, dar ce, nu eşti sigur de pe
acum?
— Ba da, ba da! strig . Sunt sigur , absolut sigur . Nici
nu mai ştiu bine ce spun, atât sunt de agitat de ideea c m
duc la Universitate.
— Nu te l sa antrenat de agita ia asta, o mustr el.
Gândeşte-te c ai şaisprezece ani acum; şi dac la vârsta
asta nu eşti în stare s te st pâneşti, n-ai s fii în stare
niciodat . Nu- i pierde capul, atât î i spun! Ai tot ce- i
trebuie condei, creion, gum şi toate cele?
— Primesc acolo toate lucrurile astea, r spunse sfioas .
Ni se pun la dispozi ie.
— În eleg. Ei bine, m car n-ai s po i spune c i-ai uitat
condeiul acas . Se întrerupse şi se uit la pendul . E
aproape timpul s porneşti la gar . Te-ai s turat bine şi cu
de toate?
— Da, tat , murmur ea, cu o senza ie nepl cut în
stomac.
Brodie se scul de pe fotoliu şi se duse la suportul s u cu
lulele, rostind cu mul umire de sine:
— În orice caz, partea care m privea pe mine am f cut-o.
Când se întoarse cu spatele, Mary se apropie de sora ei şi-i
spuse încet la ureche:
— Merg cu tine la gar , Nessie. Numai ca s - i in
tov r şie şi s te v d instalat în tren. N-am s te plictisesc
cu poveşti.
— Ce-ai spus? strig Brodie, întorcându-se iute ca
fulgerul. Auzise, din nefericire, o parte din cuvintele ei. Vrei
s mergi la gar , hai? rânji el. Nu z u! Eşti plin de aten ie.
Faci ba una, ba alta, te amesteci tot timpul, în acelaşi fel
mieros pe care-l avea şi mam -ta. Crezi c Nessie nu e în
stare s fac singur câ iva paşi şi c trebuie s -i pui o
zgard de gât ca s-o conduci? Tonul lui batjocoritor se
schimb în mârâit. Nu i-am spus s-o laşi în pace pe Nessie a
mea? N-ai s mergi la gar ! N-ai s faci nimic pentru ea! Are
s mearg singur . Se întoarse spre Nessie: Nu-i aşa c nu
vrei s te plictiseasc , micu a mea?

623
 Nessie îşi las ochii în jos, îng imând cu jum tate de glas:
— Nu, tat , dac aşa zici dumneata.
Brodie se întoarse spre Mary, aruncându-i o privire
întunecat şi plin de dispre :
— Vezi! strig el. Nu are nevoie de tine. Nu te amesteca
unde nu- i fierbe oala. M ocup eu de toate. Ast zi am s -i
aduc singur lucrurile. Hai, Nessie! Unde- i sunt p l ria şi
paltonul? Te duc pân la uş .
Se umfla în pene gândindu-se la cinstea pe care i-o f cea,
în timp ce ea ar t cu capul spre canapea, unde era întins –
periat , cur at şi c lcat – jacheta ei uzat de şeviot
albastru, pe care o purta în fiecare zi – c ci alta nu avea – şi
p l ria de pai, care arbora mândr o panglic nou de satin,
cump rat de sora ei şi fixat de mâinile ei devotate. Brodie
lu jacheta şi p l ria, i le întinse, ajutând-o chiar s şi le
pun . St tea acum – siluet firav , negr it de înduioş toare
– gata îmbr cat pentru c l torie. O b tu pe um r cu un
gest extravagant, exclamând, ca şi cum ar fi îmbr cat-o cu
mâinile lui din creştet pân -n t lpi:
— Aşa! Iat -te g tit de plecare. Nu g seşti c e o mare
cinste pentru tine c mi-am luat o zi liber ca s te v d
plecând? Vino! Te conduc pân la uş .
Ea îns , în chip straniu, nu se ar ta deloc dispus s se
urneasc , ci r mase pe loc, cu privirea îndreptat spre ochii
trişti şi duioşi ai lui Mary, cu buza de jos uşor l sat ,
încleştându-şi degetele sub iri şi r sucindu-le nervos. Pielea
deschis a obrazului ei, care-şi pierduse culorile de alt dat
şi era acum de o lividitate aproape transparent , p rea
întins peste oasele delicate ale fe ei, iar luciul fin al p rului
b lai, care, l sat ast zi neîmpletit, încadra liber obr jorul ei
gingaş şi slab, îi accentua şi mai mult paloarea. St tea
nemişcat , dându-şi seama c momentul culminant al
eforturilor ei se apropia şi c -i era sil s -l înfrunte; deodat ,
p rând s uite de prezen a tat lui ei, se apropie de Mary şi
murmur cu o voce slab , care abia de se auzea:
— Nu vreau s m duc, Mary. Simt iar şi cercul acela de
fier strângându-mi fruntea. Aş prefera s r mân acas . Dar

624
f r s r sufle, ca şi cum n-ar fi ştiut c şoptise aceste
cuvinte, strig : Sunt gata, tat ! Am tot ce-mi trebuie. M
simt ca peştele în ap şi preg tit s dau lupta.
Brodie se uit încordat la ea, apoi fa a i se destinse încet.
— Atunci porneşte; şi bag bine de seam ! De ce- i pierzi
vremea cu dânsa? Nu mai tând li atât, c ai s scapi trenul!
— N-am s -l scap, tat ! strig cu aprindere,
smulgându-se de lâng Mary f r a se uita la ea, ca şi cum
n-ar fi auzit ultima şoapt de încurajare a surorii ei şi
f g duiala c va veni s-o întâmpine la gar . Nu, nu! exclam
ea. Nu fac eu aşa ceva! Doar n-am lucrat degeaba şase luni
de zile. Ce idee!
Îşi trase înapoi umerii înguşti şi, ar tându-şi zelul trecu
pe lâng Brodie şi alergând în vestibul, se îndrept spre uşa
din fa şi o deschise larg, strigând cu glas tare:
— Am plecat, tat ! Şi într-un fel ce aducea oarecum cu al
lui, ad ug : Am s m întorc… când ai s m vezi!
— Stai un moment! exclam el încruntându-se şi
inându-se greoi dup ea. Am spus c-am s te conduc pân
la uş , dac nu m -nşel. Ce te-a apucat de o iei aşa la
goan ? O scrut o clip pe sub sprâncenele lui stufoase şi,
liniştit de însufle irea ce se citea acum în ochii ei, strig : Ai
s reuşeşti… ar i parc te-ai teme c n-ajungi destul de
repede la examen. Du-te, aşadar. Sunt sigur c-ai s faci
treab bun . Te-am adus s fii în form . Nici n-ai mai putea
s nu iei premiul. B tu scurt din palme, ca şi cum ar fi vrut
s-o goneasc , şi strig : Şterge-o acum, şi vezi s -i pui sare pe
coad n t r ului de Grierson!
— Las’ pe mine, spuse ea uşor. Am s -i pun atâta sare, c-o
s -l usture.
— Bravo! strig Brodie încântat, urm rind-o afectuos cu
privirea când ieşi pe poart şi o apuc înainte pe strad .
Nessie nu se uit înapoi nici m car o dat . În timp ce st tea
în uş şi vedea disp rând în dep rtare silueta ei sub ire,
Brodie fu cuprins iar, o clip , de vechea lui trufie, de
aroganta lui mul umire de sine. Da! Straşnic fat mai era
Nessie a lui! Deşteapt cum nu se mai poate, ascu it ca un

625
ac, de o ascu ime ce avea s str pung b şica aceea umflat
de Grierson, pân când tot aerul va ieşi din ea ca dintr-un
cimpoi plesnit. Şi apoi, o preg tise bine pentru aceast
întrecere, o f cuse aprig ca un ogar c ruia îi desfaci zgarda;
şi adineauri, când plecase, avusese o sclipire în ochi care-i
mergea drept la inim . Ob inuse acest rezultat prin
fermitatea cu care o condusese, infuzându-i voin a de a
reuşi. „ ine-te de lucru, Nessie!” – aceasta îi fusese lozinca, o
lozinc mai mult decât justificat . Avea s ia premiul Latta,
s -l întreac pe Grierson cu o sut de mile, sau de puncte,
sau cum naiba le-o fi spunând. Poate c Grierson avea chiar
s ias ultimul! Zâmbind sinistru la aceast idee
încânt toare, adulmec aerul curat cu o pl cere sporit de
faptul c era liber, se întoarse, urc treptele şi intr în cas .
Se opri f r int în vestibul, şi entuziasmul lui de la
început sc zu când îşi d du seama c , deşi nu era înc ora
unsprezece şi deşi era un om liber, nu ştia bine cum s -şi
întrebuin eze timpul; dup un moment îns , intr în
buc t rie şi se arunc în fotoliul lui, de unde o urm ri cu
coada ochiului pe Mary, care îşi vedea de treburile
gospod riei. Ea nu pomeni nimic de lipsa lui de la birou,
r mânând, ca totdeauna, liniştit şi t cut , cu toate c în
ziua aceea ochii ei priveau şi mai trist. Nimic din felul cum se
purta nu-i tr da gândurile. Brodie deschise gura ca s -i
vorbeasc , ca s fac vreo reflec ie muşc toare asupra
deosebirii dintre Nessie şi ea, amestecat cu o aluzie
veninoas la aventura ei din trecut, dar nu rosti niciun
cuvânt, ştiind c orice-ar spune, ar fi întâmpinat cu aceeaşi
impenetrabil t cere. Nu, nu va vorbi înc ! Putea, gândea el,
s fie cât de închis , cât de t cut voia, el îns ştia bine ce
gânduri se ascundeau sub aceast masc de indiferen . Se
inea tot timpul de capul lui Nessie, se amesteca de câte ori
putea, contracarându-i inten iile, punându-se cu fiecare
ocazie, în chip perfid, de-a curmezişul proiectelor lui. Dar
las-o s aştepte! Aştepta şi el, şi dac vreodat i se va
împotrivi în cele ce o priveau pe Nessie, se va c i amarnic!
În timp ce urm rea, pe ascuns, mişc rile suple şi

626
gra ioase ale fiicei lui, se trezi deodat în el, printr-o ciudat
asocia ie de idei, amintirea unei alte femei, pe care o iubea
tot atât pe cât o ura pe aceasta: Nancy, obiectul ultim al
gândurilor sale, fie el treaz sau chiar adormit. Acum îns ,
încleştându-şi energic f lcile, Brodie alung din mintea lui
aceast viziune obsedant , hot rât s nu-şi lase tulburat
de nimic aceast zi triumfal . Nessie era aceea la care voia s
se gândeasc . Nessie, mângâierea lui, ea, care se g sea
acum în tren repetând în minte unele din acele lec ii pe care
o f cuse cu atâta st ruin s le înve e, sau poate reflectând
asupra ultimului îndemn pe care i-l adresase. Sim ise
totdeauna c aceasta avea s fie o zi mare pentru el şi
socotea acum c nu trebuie s se lase deprimat, c e dator s
men in spiritul s u la în l imea la care se ridicase la
începutul dimine ii: avea s bea o pic tur … doar ca s se
învioreze pu in.
Ochii i se aprinser când se ridic din fotoliu şi se
îndrept spre bufet, unde deschise mica desp r itur din
stânga şi scoase din ea obişnuita sticl neagr şi paharul
care se g sea totdeauna preg tit lâng ea. Cu paharul într-o
mân şi cu sticla în cealalt , se aşez din nou în fotoliu, îşi
turn pu in whisky şi-l degust îndat cu mul umire şi
apreciere, inând un moment licoarea între limb şi cerul
gurii. Primul pahar din cursul zilei avea mereu pentru el o
savoare mai plin , mai satisf c toare decât toate celelalte,
iar acum i se scurgea încet pe gât, cu o c ldur atât de
pl cut , încât se sim i îndemnat s -l fac a fi urmat îndat
de un al doilea. Primul fusese pentru sufle elul lui – st lalt
avea s fie în cinstea lui Nessie! Dac îi urmase
recomanda ia – şi f r îndoial c f cuse acest lucru – de a
se da jos în gara Partick, desigur c acum coborâse din tren
şi urca panta abrupt a dealului Gilmore, îndreptându-se
spre cl direa cenuşie a Universit ii, ce se în l a în vârful
acestui deal. Socotea c aceast nobil cl dire, impregnat
de erudi ie, era un loc foarte potrivit pentru inerea
concursului Latta şi o incint foarte demn pentru remiterea
premiului în mâinile fiicei lui. Profesorii poate c şi auziser

627
vorbindu-se pe ici pe colo despre deştept ciunea ei, c ci
reputa ia elevilor str luci i se r spândea totdeauna, pe c i
ocolite, dar care duceau departe, în lumea universitar ; şi
chiar dac nu era aşa, ea purta un nume pe care ei aveau
s -l recunoasc imediat, un nume care era un paşaport
pentru ea, acolo şi oriunde va hot rî s se prezinte. B u în
cinstea Universit ii, în s n tatea lui Nessie şi apoi din nou
pentru faima numelui de Brodie.
Aşa mai mergea! În ziua aceea, whiskyul producea un
efect deosebit asupra spiritului s u, nem rginindu-se
numai s -i adoarm descurajarea şi posomoreala, aşa cum
f cea de la o vreme încoace. Ast zi, îşi reg sea voia bun din
primele zile când se apucase s bea şi, f când aceast
pl cut constatare, moralul i se ridic şi începu s -şi
fr mânte mintea ca s g seasc o cale de a da curs liber
însufle irii sale reg site. Era o plictiseal intolerabil pentru
un om vesel s stea aşa nemişcat, sub privirile sumbre ale
unei fiice melancolice; şi, dându-şi seama c avea s fie
obligat s -şi caute distrac ia afar din cas , se gândi un
moment s mearg la birou, fireşte, nu ca s lucreze, ci doar
ca vizitator, spre a-i distra pe cei doi fl c i din camera lui şi
a-i da peste nas înfumuratului şi parvenitului de Blair. Era
îns zi de sâmb t , când se lucra numai pân la prânz – ceea
ce însemna c aveau s -şi înceteze munca în curând şi s
plece la casele lor; şi afar de asta, sim ea c evenimentul
deosebit de azi se cerea s rb torit într-un chip mai potrivit
decât printr-o simpl vizit la locul s u zilnic de munc .
Renun deci f r prea mult regret la aceast idee, pe care o
înec definitiv într-un nou pahar de „Rou a mun ilor”.
Rou ! Rou pe iarb … iarb verde… pajiştea jocului cu
bila! A! În sfârşit, g sise ce c uta! Cine oare pretinsese c
faimoasa marc Teacher, pe care el o prefera totdeauna, nu
te inspir ? Fa a i se lumin de bucurie, constatând c fusese
în stare s -şi aduc aminte c în dup -amiaza acelei zile
avea loc pe pajiştea de la Wellhall concursul de var al
Clubului juc torilor cu bila al oraşului Levenford, şi un
zâmbet larg îi ap ru pe buze la gândul c to i grangurii

628
aveau s fie de fa negreşit – începând cu pric jitul de
Johnnie Paxton şi pân la Lumin ia sa, primarul Grierson
în persoan .
— Splendid! murmur el, izbindu-se cu palma peste
coapse ca în zilele lui bune de alt dat . Asta e ce c utam! Am
s -i g sesc aduna i laolalt acolo şi am s le dau pe loc peste
bot cu bursa. Am s le ar t c nu mi-e fric de ei. A venit, în
sfârşit, momentul s m fac iar şi auzit. De mult îl
aşteptam!
Puse vârf mul umirii sale, dând pe gât înc un pahar, iar
apoi, ridicându-şi glasul, strig :
— Tu, de-acolo, gr beşte-te cu dejunul meu! Doresc s
mi-l serveşti repede. Ies dup -amiaz şi vreau s am ceva în
stomac. Şi vezi s fie o mâncare cumsecade, nu ca l turile pe
care i le-ai vârât pe gât lui Nessie azi de diminea .
— Dejunul dumitale e gata, tat , r spunse Mary liniştit.
Pot s i-l servesc acum, dac vrei.
— Da, vreau. Adu-mi-l şi nu sta acolo zgâindu-te la mine!
Mary puse repede masa, şi-i servi mâncarea, dar cu toate
c aceasta era pe gustul lui şi, fireşte, infinit mai bun decât
tot ce-i g tise vreodat Nancy, nu se alese nici cu elogii, nici
cu mul umiri. Dar Brodie se înfrupt copios, mâncând
m car de ast dat cu o poft zdrav n , pe care o a â ase
whiskyul b ut. Şi în timp ce mesteca vârtos, prin minte i se
învârteau când planuri pentru dup -amiaza aceea, când noi
gânduri despre Nessie. Desigur c la ora aceasta ea şi
intrase în examen şi şedea înnegrind cu scrisul ei pagin
dup pagin , în vreme ce ceilal i, şi îndeosebi Grierson, îşi
muşcau cap tul condeielor, uitându-se invidioşi la ea. O
vedea acum, sculându-se de la locul ei, dup ce umpluse un
caiet întreg, şi înaintând cu obr jorul str lucind de
satisfac ie, spre a cere înc unul de la examinator. Era prima
din sal care terminase un caiet – ea, Nessie Brodie, fiica lui
pe când mucosul de Grierson nu şi-l umpluse înc pe-al lui
nici pe jum tate! Chicoti încet gândindu-se la remarcabila ei
isprav şi înfulec de zor, cu şi mai mult nesa ,
imaginându-şi deruta celuilalt. Pân la sfârşitul mesei,

629
gândurile îi merser mai ales în aceast direc ie, iar când
termin , se ridic şi b u din nou, golind sticla cu urarea ca
Nessie s nu aib nevoie doar de dou caiete, ci de trei, ca
s -i fac s în eleag pe profesori cât de vaste erau
cunoştin ele ei.
Era înc prea devreme ca s mearg la terenul de joc de la
Wellhall, c ci dorea s lase notabilit ilor timpul necesar ca
s se adune în p r acolo; dându-şi seama, pe de alt parte,
c nu atinsese înc gradul de nep s toare exaltare potrivit
pentru o asemenea aventur , v zând şi receptacolul gol care
con inuse „Roua mun ilor”, se hot rî s ias şi s
poposeasc un ceas la „Pivni ele Wellhall”, care se învecinau,
în chip bine venit, cu pajiştea de joc.
P r si deci casa şi porni la drum, dar nu cu aerul rigid şi
moroc nos şi cu privirea absent care îl caracterizaser în
ultima vreme când trecea pe strad , ci cu o inut mai liber ,
mai degajat , f cut s atrag din nou privirile; c ci moralul
lui ridicat şi certitudinea succesului fiicei sale f ceau din el
alt om. Pe strad era înc pu in lume, dar dup ce trecu de
Railway Road, el observ pe cel lalt trotuar silueta
impun toare a doctorului Lawrie, care de ast dat umbla
pe jos. Travers imediat strada şi-l acost :
— Bun ziua, doctore Lawrie! strig el afabil. (Odinioar îi
spunea pur şi simplu „Lawrie”, şi asta pe un ton nicidecum
afabil.) M bucur c te v d.
— Bun ziua, r spunse cel lalt, gândindu-se la contul lui
neachitat şi punând în glas toat brusche ea de care era
capabil.
— Pl cut coinciden s te întâlnesc tocmai acum! zise
Brodie. Foarte pl cut ! Ştii ce se întâmpl chiar în acest
moment?
— Nu, spuse Lawrie cu pruden , aruncându-i o privire
b nuitoare.
— În timp ce st m amândoi de vorb aici, Nessie a mea se
afl la Universitate şi câştig pentru mine premiul Latta,
strig Brodie. E o confirmare a cuvintelor dumitale. Î i aduci
aminte ce mi-ai spus? C are un cap cum nu g seşti unul la

630
o mie!
— Adev rat, adev rat! replic Lawrie pompos şi un pic
mai cordial. Îmi pare bine c aud asta. Câştig premiul
Latta. E un ajutor. Te mai înlesneşte pu in. Se uit cu coada
ochiului la Brodie, sperând c va în elege aluzia, apoi îl privi
deodat în fa şi exclam : Câştig ? Vrei s spui, desigur, c
l-a câştigat?
— E ca şi f cut, r spunse Brodie cu suficien . E pe
punctul s -l câştige, chiar în momentul sta. Mi-am luat
concediu pentru ast zi, ca s-o v d plecând în cea mai bun
dispozi ie. S-a desp r it de mine cu o sclipire în ochi care
prevestea victoria. Are s umple trei caiete înainte de a fi
terminat.
— Nu mai spune! zise Lawrie şi, uitându-se ciudat la
interlocutorul lui, se dep rt pu in de el, declarând: Trebuie
s -mi v d de drum acum… o consulta ie important … şi
calul meu tocmai a pierdut o potcoav aici pe strad … am s
sosesc cu întârziere.
— Mai stai pu in, omule! protest Brodie, apucându-l pe
Lawrie de reverul hainei. Nu i-am povestit nici jum tate din
ce vreau s - i spun despre fiic -mea. Trebuie s ştii c in
foarte mult la feti a asta, în felul meu, da, în felul meu. Am
avut mult de furc cu ea în ultimele şase luni.
— Te rog, las -m s plec, domnule Brodie! strig Lawrie,
zb tându-se ca s se elibereze.
— Am vegheat pân la miezul nop ii, Nessie şi cu mine,
ripost Brodie cu gravitate. Am avut tare mult de munc ,
dar, pe legea mea, n-am muncit degeaba!
— Nu z u, domnule, te întreci cu gluma! strig Lawrie cu
un glas strident şi indignat, reuşind s se smulg şi
uitându-se împrejur, spre a vedea dac nu cumva contactul
lui cu acest individ compromi tor fusese observat de cineva.
Nu-mi plac lucrurile astea! Ia seama alt dat cum vorbeşti
cu mine! Aruncându-i apoi o ultim privire ofensat , îşi
umfl fudul obrajii şi se dep rta cu paşi repezi.
Brodie se uit dup el oarecum uimit, neg sind în felul
cum se purtase niciun lucru care-ar fi putut provoca

631
indignarea. În cele din urm , se întoarse cl tinând din cap şi
îşi relu drumul, ajungând cu bine, f r vreo alt întâlnire,
la „Pivni ele Wellhall”. Acolo nu-l cunoştea nimeni; şezu deci
liniştit, continuând s bea neîncetat, prad alcoolului şi
viziunilor sale despre noile ispr vi ale fiicei lui. În sfârşit, la
ora trei se ridic , îşi trânti p l ria pe ceaf , strânse din buze
şi ieşi din nou la aer, înfoindu-se.
Str b tu aproape f r a se poticni mica distan pân la
terenul de joc de la Wellhall şi curând se g si în cuprinsul
îngrijitei incinte, unde careul neted de iarb str lucea viu în
soare, întrerupt doar de siluetele întunecate şi estompate ale
juc torilor. Ce joc caraghios pentru oameni în toat firea, îşi
zise cu dispre : s rostogoleşti câteva bile de lemn ca o band
de copii stupizi! Nu puteau ei, aşa cum f cuse el pe vremuri,
s ia o puşc sau un cal, dac aveau poft de un exerci iu
sau de o distrac ie?
Privirea lui nu r mase mult vreme fixat asupra peluzei,
ci c ut repede micul grup ce luase loc pe veranda
pavilionului de la cel lalt cap t al terenului. Zâmbi cu
sarcastic mul umire observând c , aşa cum prev zuse, se
aflau cu to ii acolo – de la neînsemnatul John Paxton pân la
prealuminatul primar al oraşului. Se încord din nou şi se
îndrept cu hot râre spre ei.
La început, pe când înainta, cei din grup nu-l observar ,
c ci erau cu to ii absorbi i de urm rirea jocului ce se
desf şura în fa a lor; deodat îns , Paxton îşi ridic ochii, îl
z ri şi gâfâi uluit:
— Doamne sfinte! Uita i-v cine vine!
Tonul lui atrase îndat aten ia tuturor şi, urm rindu-i
privirea consternat , contemplar şi ei bizarul şi
m t h losul personaj care înainta fudul spre ei. Se auzir
tot felul de exclama ii:
— P catele mele! E Brodie! Nu l-am v zut de luni de zile!
— E turt ca un lord.
— Ce lord? E contele beat în persoan .
— Uita i-v la mutra şi la hainele lui!
— Şi cum se fandoseşte!

632
 T cur când se apropie, îndreptându-şi privirile spre
terenul de joc, dar acest fapt nu reuşi s -i tulbure, când se
opri, nesigur pe picioare, în fa a lor şi-i scrut cu un zâmbet
batjocoritor.
— Doamne, Doamne, pufai el, ce absorbi i suntem de
bilele astea care se rostogolesc pe iarb ! E o distrac ie
extraordinar de pasionant . Dac nu b g m de seam , o s
asist m în curând la un joc de şotron, ca un cârd de
gâsculi e. Se opri şi întreb cu îndr zneal : Cine a câştigat,
primarule? Po i s -mi spui? Doar eşti marele purt tor de
cuvânt al oraşului!
— Partida nu s-a terminat înc , r spunse Grierson, dup
un moment de şov ial şi tot f r a se uita la el. Pica pe care
o avusese odinioar pe Brodie nu mai g sea acum, în
situa ia nenorocit a acestuia, nimic care s-o justifice şi
parc se evaporase brusc. Şi, afar de aceasta, nu era el oare
primarul? Nimeni n-a câştigat înc , ad ug , pe un ton mai
amabil.
— Partida nu e câştigat înc , repet Brodie ironic. Bine,
bine! îmi pare r u. Dar pot s - i citez o partid care, ea, e
câştigat .
Îşi roti privirea asupra întregului grup şi, înfuriat de
indiferen a lor, începu s vocifereze:
— Vorbesc de concursul Latta! V închipui i, poate, c e la
fel cu jocul sta tâmpit la care v uita i… care nu s-a
terminat înc ! V spun eu c s-a terminat, gata, s-a ispr vit!
Şi şti i cine a câştigat? Fata mea... Nessie.
— Mai taci din gur , omule, exclam Gordon, care şedea
drept în fa a lui Brodie. M împiedici s urm resc jocul. Stai
jos sau d -te la o parte, şi nu ne tot împuia urechile.
— Stau unde-mi place. D -m la o parte dac po i –
ripost Brodie, amenin tor. De altminteri, rânji el, cine eşti
dumneata, de- i permi i s deschizi gura? Nu eşti decât
fostul primar… nu mai eşti st pânul cet ii. Ghetele
dumitale le poart acum bunul nostru prieten Grierson… cu
el vreau s stau de vorb . Îşi îndrept spre Grierson privirea
lui batjocoritoare şi-l apostrofa: Ai auzit ce-am spus despre

633
bursa Latta, primarule? Nu! Nu tres ri aşa! N-am uitat de
podoaba dumitale de b iat. Ştiu bine c s-a prezentat şi el.
Fiul primarului Grierson concureaz pentru bursa Latta. Pe
cinstea mea, trebuie s-o şi aib în buzunar!
— N-am spus niciodat aşa ceva, r spunse Grierson,
iritat f r voia lui. B iatul meu poate s -şi încerce norocul!
La urma urmei, n-are nevoie de banii aceştia pentru
educa ia lui.
Brodie scrâşni din din i fa de aluzia ustur toare pe care
o con ineau cuvintele nep s toare ale celuilalt şi c ut cu
îndârjire s stoarc din creierul s u un r spuns nimicitor;
dar cum se întâmpla ori de câte ori îl înfrunta pe Grierson,
nu izbuti s g seasc nicio expresie potrivit spre a da glas
furiei lui. Ideea c el, care cu un moment înainte îl sfidase cu
suprem nep sare, fusese dezarmat printr-o singur vorb ,
îl scotea din s rite; dându-şi seama, de asemenea, c nu
f cuse asupra celorlal i impresia dorit , nu se mai putu
st pâni şi url :
— De ce mi-ai cerut s -mi retrag fata, dac nu ineai ca
premiul s fie luat de neispr vitul dumitale? R spunde-mi la
întrebarea asta, porc-de-câine ce eşti! M-ai oprit la R scruce
şi mi-ai cerut s n-o prezint la concurs pe Nessie a mea.
— Sst! Nu-mi sparge urechile cu ipetele dumitale! zise
Grierson cu r ceal . Nu-mi place cum duhneşti. i-am spus
data trecut c m gândeam la s n tatea fetei dumitale.
Cineva, care e calificat s se pronun e, m-a rugat s te
previn. Nu prea doream s-o fac, iar acum îmi pare r u c
i-am vorbit despre chestiunea asta.
— Min i! zbier Brodie. Fir-ai al naibii de ipocrit mieros!
— Dac-ai venit aici s -mi cau i ceart , n-am s te las s-o
faci, îi întoarse Grierson. Nu e la mijloc nicio minciun şi
niciun secret. Acum, când fata dumitale s-a prezentat la
concurs, pot s - i spun c doctorul Renwick e acela care m-a
rugat s - i vorbesc.
— Renwick! exclam Brodie cu un aer neîncrez tor. Se
opri un moment nedumerit, apoi, luminat parc de un gând,
izbucni: În eleg! În eleg limpede! Dumneata l-ai stârnit. V-a i

634
aliat împotriva mea. M ur şte tot atât… tot atât ca voi to i!
Cuprinse tot grupul cu un gest. Ştiu c sunte i to i contra
mea, c muri i de invidie, p c toşilor! Dar pu in îmi pas !
Am s -mi ating inta. Am s v calc în picioare pe to i. Care
din voi are o fat în stare s câştige premiul Latta?
R spunde- i-mi la asta!
— Ce naiba poate s ne pese dac fata dumitale câştig
premiul? zise unul. N-are decât s -l câştige şi s -i fie de bine.
M doare în cot cine-l câştig !
Brodie se zgâi la el.
— Nu- i pas ? r spunse el încet. Ba- i pas grozav,
mincinosule! O s cr pa i cu to ii de ciuda dac o Brodie are
s câştige premiul Latta.
— Du-te acas , omule, pentru Dumnezeu! spuse Gordon
liniştit. i-ai pierdut capul! Vorbeşti aiurea, nu- i dai seama
ce spui.
— Am s plec când oi avea poft , morm i Brodie.
Excita ia produs de alcool se calm subit, agresivitatea
lui se domoli, nu-i mai venea s se arunce asupra lui
Grierson şi s -l sfâşie. Şi v zând expresia lor de indiferen
şi dezgust, începu s simt o adânc mil de sine şi s se
întrebe dac avea într-adev r în fa a lui acelaşi grup de
oameni pe care-l dominase şi-l înfricoşase în trecut. Nu
inuser niciodat la el, dar îi condusese prin for a lui, iar
acum, când îi sc paser din mân , înduioşarea lui fa de el
însuşi crescu atât de mult, încât lu propor iile unei
copleşitoare dureri, care aproape c -l f cu s izbucneasc în
plâns.
— V d cum stau lucrurile, murmur pe un ton lugubru,
adresându-se tuturor. Crede i c s-a ispr vit cu mine, c nu
mai sunt bun de nimic. Vi se pare c nu mai suit demn de
voi. Doamne, dac atitudinea voastr nu m-ar face s râd, aş
fi în stare s plâng. Când m gândesc c sta i aşeza i acolo,
uitându-v de sus la mine, la mine, care m trag dintr-un
neam atât de superior vou , încât nu v-aş întrebuin a nici
m car ca preşuri la uş ! Îi privi pe rând, c utând zadarnic
vreun semn de încurajare, vreo dovad c f cea impresie

635
asupra lor. Dar deşi nu z ri niciun semn de acest fel, el urm
mai încet şi pe un ton deprimat şi neconving tor: S nu v
închipui i c s-a sfârşit cu mine! O s m ridic din nou. Un
om de valoare nu poate fi inut la p mânt; şi oricât a i
încerca s-o face i, nu ve i reuşi. Aştepta i şi o s vede i ce e în
stare s fac Nessie a mea. O s v arate ce zace în noi!
Pentru asta am venit aici. Altfel, nici nu vreau s v cunosc!
Am inut numai s v spun c Nessie Brodie va câştiga
premiul Latta, şi acum, c mi-am atins scopul, sunt
mul umit.
Îşi plimb asupra lor privirea sumbr , pe urm , socotind
c nu mai are nimic de spus şi v zând c şi ei t ceau, se
dep rt ; dar dup ce f cu câ iva paşi, se opri, se întoarse,
deschise gura pentru a spune ceva, dar nicio vorb nu-i veni
pe limb ; în cele din urm , îşi l s capul în jos, f cu
stânga-mprejur şi porni înainte târşâindu-şi picioarele. Îl
l sar s plece f r un cuvânt.
P r si incinta terenului de joc şi apuc pe drum,
mângâindu-şi cu am r ciune orgoliul jignit, când z ri
deodat , în dep rtare, siluetele celor dou fiice ale lui
apropiindu-se din direc ia g rii. Se uit n uc la ele – Nessie
şi Mary Brodie, amândou fete ale lui ca şi cum faptul de a le
vedea împreun pe strad i s-ar fi p rut ciudat şi l-ar fi
z p cit; apoi, deodat , îşi d du seama c Nessie se întorcea
de la examen şi c Mary, înc lcându-i porunca, o
întâmpinase la gar . Nu-i nimic! Avea s se r fuiasc mai
târziu cu Mary, acum îns dorea s afle de urgen cum îi
mersese lui Nessie, s -şi vindece amorul propriu r nit cu
ajutorul veştilor despre succesul ei. Iu indu-şi paşii, le ieşi
înainte în mijlocul str zii. Scrutând cu aviditate fiecare
tr s tur a obrazului ei obosit, strig :
— Ei bine, Nessie, cum te-ai descurcat? Spune-mi repede,
totul a mers bine?
— Da, murmur ea, totul a mers bine.
— Câte caiete ai umplut… dou , ori trei?
— Caiete? repet ea slab. N-am scris decât într-unul, tat .
— Un singur caiet! exclam el. N-ai umplut decât un caiet

636
în tot timpul cât ai lipsit! O privi consternat, apoi fa a i se
întunec încet, şi o întreb r stit: Ce, nu ştii s vorbeşti,
z p cito? Nu vezi c vreau veşti despre premiu? Te întreb
pentru ultima oar : Vrei s -mi spui cum a mers? Da ori ba?
Cu un mare efort, ea se st pâni, se uit la el cu ochi
rug tori, se sili s schi eze un zâmbet şi spuse:
— A mers splendid, tat ! M-am descurcat admirabil. N-ar
fi putut merge mai bine.
Brodie o privi îndelung, amintindu-şi de arogan a cu care
îi proclamase succesul, apoi spuse rar, pe un ton ciudat,
chinuit:
— Sper c ai reuşit. Sper din tot sufletul! C ci de nu,
Dumnezeu mi-e martor, vai de tine!

10

Era ora zece şi jum tate diminea a, în sâmb ta urm toare

aceleia în care avusese loc examenul. Nessie Brodie st tea
lâng fereastra salonului, uitându-se afar , cu un aer de
încordare şi cu o agita ie prost ascuns , care îi f cea ochii s
luceasc , luminoşi şi mari, de parc s-ar fi aşteptat s vad
ap rând pe strada pustie ce se întindea în fa a lor un
fenomen subit şi emo ionant. Obrazul ei mic avea, în ciuda
moliciunii şi candorii lui, ceva nest pânit în expresie, c ci
conştiin a faptului c se afla singur în camer şi c era
neobservat îi îng duia s -şi exteriorizeze mai liber şi mai
nere inut emo iile pe care le ascunsese cu grij în cursul
s pt mânii trecute, atât de penibil pentru ea.
În lungul acestei s pt mâni, atitudinea lui Brodie fa de
dânsa fusese de nesuferit, altemând între o indulgen
afectuoas şi amenin ri atât de violente, încât b gaser
spaima în ea; totuşi o suportase, consolându-se cu gândul
c , la rândul ei, folosea o tactic mai subtil , mai eficace
decât toate intimid rile şi brutalit ile tat lui ei. Socotea c
ieşise victorioas la concurs, şi, cu fiecare din cele şapte zile
ce trecuser de la examen, devenise mai convins c a

637
câştigat bursa. I se p rea cu neputin ca toat truda, toat
munca for at , tot şirul nesfârşit de ceasuri de suferin
petrecute în frigul din acest salon s r mân ner spl tite şi,
cu toate c încercase un sentiment de nemul umire cu
privire la lucrarea ei scris , în momentul când ieşise, acum o
s pt mân , de la Universitate, îşi recâştigase acum toat
încrederea; sim ea c nu se putea s nu fi cucerit bursa
Latta – spre a vorbi ca tat l ei – „dintr-o singur opinteal ”.
Totuşi, mai exista înc posibilitatea, slaba, absurda
posibilitate, s nu fi avut succes. Era de neconceput,
imposibil şi, totuşi aceast vag posibilitate fusese aceea
împotriva c reia îşi luase, dintr-o stranie şi istea socoteal ,
precau ii atât de în elepte. Atât Mary, cât şi tat l ei credeau
c rezultatul concursului nu avea s fie anun at decât peste
o s pt mân – aşa le spusese, şi o crezuser –, ea îns ştia
mai bine, şi anume c notificarea rezultatului avea s -i
soseasc în diminea a aceea. Îl aştepta dintr-un moment
într-altul, c ci cursa de la ora unsprezece con inea şi
coresponden a sosit de la Glasgow, iar din informa ii luate
de la Universitate, ea aflase c rezultatul examenului fusese
expediat fiec rui concurent cu o sear înainte. Zâmbea şiret,
gândindu-se cu cât dib cie îi înşelase pe to i. Fusese o idee
str lucit şi totodat îndr znea – nu prea diferit de
expedierea brusc a scrisorii aceleia c tre Mary –, şi totuşi
stratagema reuşise. Tat l ei o chinuise şi o împov rase atât
de mult cu preg tirea examenului, încât sim ise nevoia de
spa iu spre a respira, de timp spre a reflecta; acum şi le
asigurase. Era un triumf. Avea la dispozi ie o s pt mân
întreag de r gaz înainte ca el s -i cear amenin tor
dovezile succesului ei, o s pt mân întreag în timpul c reia
– în cazul c totuşi d duse greş – îi r mânea timp s
chibzuiasc şi s g seasc vreun mijloc iscusit de a sc pa de
furia lui. Dar nu d duse greş, ci reuşise, şi în loc s
foloseasc fiecare clip a acestei s pt mâni pre ioase spre a
se preg ti împotriva fulgerelor de mânie ale tat lui ei, ea va
gusta în acest r stimp o fericire tainic , p strându-şi
secretul pân în momentul când nu va mai fi cu putin s -l

638
ascund , şi avea s -l dest inuiasc , în chip neaşteptat,
triumf tor, urechilor lor uimite. Nu vor şti nimic, înainte ca
ea s -i lumineze; nimeni nu trebuia s ştie, nici chiar Mary,
care fusese atât de bun , atât de blând , atât de dr g stoas
cu ea. Dar n-ar trebui totuşi s i-o spun lui Mary? Nu! Şi-ar
strica tot planul. Atunci când va fi timpul s vorbeasc , Mary
va afla cea dintâi, deocamdat îns totul trebuia s r mân
secret, închis în inima ei; voia ca nimeni s nu i se uite peste
um r în clipa când va deschide scrisoarea; era nevoie sa fie
singur , ferit de priviri curioase, care ar putea s observe
tremurul degetelor sau aviditatea privirii ei.
Deodat tres ri şi un fior o str b tu, c ci z ri la cap tul
str zii o vag siluet albastr – poştaşul, care cu
regularitatea lent a cursei lui din fiecare zi, avea s
soseasc la ea într-o jum tate de ceas. Aşadar, peste o
jum tate de ceas, va primi scrisoarea şi trebuia s fie
singur , ca s-o poat lua în primire, netulburat de nimeni.
Îşi desprinse cu greutate ochii de silueta dep rtat a
poştaşului şi se îndrept involuntar, aproape maşinal, spre
uş , schimbându-şi expresia fe ei, astfel încât tr s turile ei
îşi pierdur aspectul revelator, luând unul închis,
impenetrabil, care se pref cu încet într-o strâmb tur de
durere. Aceast schimonoseal se accentu când intr în
buc t rie şi se apropie de Mary, ap sându-şi mâna pe frunte
şi gemând:
— Iar m-a apucat durerea aceea de cap, Mary! De ast
dat , mai tare ca oricând!
Mary o privi cu comp timire.
— S r cu a mea Nessie! exclam ea. Ce r u îmi pare!
Credeam c ai sc pat definitiv de ea.
— Nu, nu! strig Nessie. A reînceput. Vai, cum m doare…
d -mi repede unul din hapurile mele!
Printre degete, o urm ri pe Mary apropiindu-se de cutia de
carton care se afla totdeauna pe c min, o v zu deschizând-o
şi descoperind c era goal . O auzi apoi exclamând cu regret:
— Nu mai e niciunul, îmi pare r u, draga mea! Eram
sigur c - i mai r m seser vreo dou .

639
 — Niciunul? strig Nessie. E grozav! Nu pot f r ele. Simt
c -mi plesneşte capul! Îmi trebuie imediat un hap!
Mary se uit cu solicitudine la fa a ab tut a surorii ei şi
întreb :
— Ce pot face pentru tine, iubita mea? Vrei o compres
rece cu pu in o et?
— i-am spus c nu are niciun efect! ip Nessie. Trebuie
neap rat s -mi iei un hap. Du-te imediat, te rog!
Mary p ru s şov ie şi spuse dup o clip :
— Nu pot s ies în momentul sta, feti o. Am de preg tit
masa şi atâtea alte treburi. Întinde-te pu in pe canapea şi
am s te frec pe frunte.
— Pleac şi cump r -mi un hap! explod cealalt . Nu po i
s faci atâta lucru pentru mine, tu, care spui totdeauna c
vrei s m aju i? N-o s -mi treac decât dup ce-oi lua un
hap. Ştii bine c e singurul leac care m uşureaz .
Dup un moment de ezitare, în timpul c ruia se uit cu
mil la Nessie, Mary îşi duse încet mâinile la funda din spate
a şor ului şi o desf cu şi mai încet.
— Bine, dr gu ! Nu pot s te v d suferind în halul sta.
Plec imediat la farmacie ca s i le prepare şi s le aduc.
Ieşind apoi din buc t rie, ad ug afectuos: M întorc
într-un minut. Întinde-te pe canapea şi odihneşte-te pân
atunci.
Nessie îi d du ascultare şi se culc , spunându-şi cu
ascuns mul umire c minutul va dura un ceas şi c va avea
tot timpul s ia în primire scrisoarea şi s -şi revin , înainte
ca Mary s fac drumul pân în oraş, s aştepte îndelung la
farmacist executarea re etei şi s se înapoieze la dânsa.
Zâmbi uşor auzind uşa dinspre strad închizându-se în
urma surorii ei; şi acest zâmbet o eliber de constrângerea
pe care şi-o impusese: fa a ei îşi relu expresia şireat şi,
s rind în picioare, se repezi, plin de ner bdare, în salon.
Da! Mary cobora strada, gr bindu-se – s raca de ea – s -i
procure hapurile, ca şi cum în cas nu s-ar mai fi g sit înc
dou , ascunse în sertarul bufetului. Iat-o acum trecând, f r
a-i face niciun semn, pe lâng poştaş, care se îndrepta

640
încoace. Aducea el ceva în geant care avea s-o uşureze mai
mult decât toate hapurile pe care Lawrie ar putea s i le
prescrie vreodat . Ce încet umbla îns ! Era Dan, observ ea,
cel mai în vârst dintre cei doi poştaşi care f ceau aceast
curs , acelaşi care adusese totdeauna scrisorile lui Matt, cu
un aer atât de solemn şi exclamând de fiecare dat cu ifos:
„E, desigur, ceva demn de citit, dup felul cum arat ”. Dar
nicio scrisoare a lui Matt nu avusese vreodat importan a
acesteia! De ce oare nu se gr bea?
În timp ce aştepta, Nessie îşi aminti vag c mai st tuse o
dat cu aceeaşi nelinişte şi aceeaşi ner bdare la fereastra
aceasta şi, f r a-şi fr mânta prea mult mintea, îşi d du
deodat seama c lucrul se întâmplase în ziua în care Mama
primise telegrama ce o tulburase atât de mult. Îşi aduse
aminte cu ce emo ie inuse în mân plicul portocaliu şi se
gândi cu cât abilitate manevrase ca s se conving c
bunica Brodie nu observase nimic. De ast dat nu se mai
temea ca scrisoarea s nu fie cumva descoperit de b trâna
care, pe jum tate oarb şi complet surd acum, nu-şi mai
p r sea odaia decât atunci când era chemat la mas .
Dan se apropia, traversând agale strada, când într-un
sens, când în cel lalt, şontâc ind de parc-ar fi avut b t turi
la fiecare deget de la picior şi purtând geanta lui grea în
spinare, aplecat ca un hamal. Dar ce încet mergea! Ciudat
lucru îns , acum Nessie nu dorea chiar cu atâta ardoare ca
poştaşul s se gr beasc , ci mai degrab s mai z boveasc
şi s p streze pân la sfârşitul cursei scrisoarea destinat ei.
To i locuitorii din strada aceasta p reau s aib azi scrisori
şi to i – aşa cum dorea ea – le primeau înaintea ei. Oare John
Grierson o şi primise pe-a lui? Dac da, ea nu-i f cuse,
desigur, prea mare pl cere. Ce n-ar fi dat s poat vedea
mutra lui plouat când o deschisese! Cât despre ea, nu mai
inea deloc s primeasc o scrisoare; era enervant, şi ştia
doar atât de sigur c ob inuse bursa, încât, z u, nu merita
osteneala s deschid un plic ca s aib confirmarea. Unele
plicuri erau greu de deschis!
Dar iat c acum Dan se îndrepta într-adev r spre cas ,

641
f când s -i tremure toat carnea pe ea; r mase îns cu gura
c scat v zându-l trecând nep s tor prin fa a por ii, de
parc-ar fi fost sigur c în prezent nu mai puteau exista
scrisori pentru familia Brodie; apoi, când poştaşul se opri şi
reveni spre poart , inima îi zvâcni violent, sârindu-i pân -n
gâtlej.
O veşnicie trecu pân ce clopo elul de la intrare sun ;
când, în sfârşit, îl auzi, Nessie se v zu obligat s se smulg
vrând-nevrând de la fereastr şi s se îndrepte spre uş , nu
s ltând gr bit ca în ziua când luase în primire telegrama, ci
încet, cu o stranie indiferen , de parc-ar fi avut sentimentul
c tot ce se întâmpla era ireal… c s-ar mai afla la fereastr ,
privindu-şi propria siluet ieşind cu hot râre din camer .
Plicul – lung, scor os şi ar tos, cu o emblem albastr
într-un col – se afla în mâna lui Dan, şi Nessie, stând în
golul uşii, îşi fix ochii asupra lui, f r s vad zâmbetul larg
ce încre ea fa a roşcovan şi împânzit de vinişoare a
b trânului poştaş şi-i descoperea din ii îng lbeni i de tutun;
nu p rea s -l vad nici chiar pe el, ci îl auzi doar vag rostind,
întocmai cum prev zuse, cuvintele:
— E, desigur, ceva demn de citit, dup felul cum arat .
Scrisoarea se g sea acum în mâna lui Nessie. Degetele ei
pip iau hârtia groas şi luxoas , iar ochii ei contemplau
scrisul sub ire, parc gravat, al numelui ei, trasat cu precizie
în mijlocul suprafe ei albe. Nu ştia nici ea cât st tuse
privindu-şi numele, dar când îşi ridic ochii, Dan plecase,
f r ca ea s -i fi mul umit sau m car s -i fi vorbit; iar când
îşi arunc privirea în lungul str zii pustii, fata îşi regret
lipsa de polite e, sim ind c era datoare s-o repare într-un
fel, poate cerându-i scuze sau oferindu-i ca dar de Cr ciun
un pache el de tutun. Mai întâi îns trebuia s deschid
plicul pe care i-l înmânase.
Se întoarse în cas , închizând uşa în urma ei şi,
gândindu-se c nu mai era nevoie s treac în resping torul
salon, pe care-l detesta atât de mult, travers în linişte
vestibulul şi intr în buc t rie. Acolo, se eliber imediat de
scrisoare, aşezând-o pe mas , se întoarse la uşa pe care

642
tocmai intrase şi control dac era închis bine, trecu apoi la
uşa dinspre oficiu, pe care o verific la fel şi, în sfârşit,
convins c era complet izolat , se aşez în fa a mesei. Totul
era aşa cum dorise, totul decursese aşa cum prev zuse ea cu
atâta iste ime, iar acum, când era singur ,
nesupravegheat , ascuns , când f cuse tot ce trebuia f cut
şi nu mai avea nimic de aşteptat, era liber s deschid
scrisoarea.
Ochii îi c zur din nou asupra ei, dar nu încremeni i, ca în
clipa când o primise, ci jucându-i în cap cu o agita ie
crescând . Buzele i se în epenir brusc, gura i se usc :
tremura din creştet pân -n t lpi. Vedea, nu dreptunghiul
alungit al plicului, ci propria ei siluet , veşnic aplecat
asupra unei c r i – la şcoal , acas , în sala de examen a
Universit ii – şi veşnic dominat de figura masiv a tat lui
ei, planând deasupra ei ca o umbr neclintit . Scrisoarea
p rea s reflecte propriul ei chip, care o privea cu o expresie
mişc toare, spunându-i c tot ce urm rise prin munca ei,
tot ce fusese silit s urm reasc , însuşi elul vie ii ei se afla
acolo pe mas , cristalizat în câteva cuvinte scrise pe o foaie
de hârtie ce nu se vedea.
Numele ei figura pe plic, şi acelaşi nume trebuia s se
g seasc pe foaia de hârtie ascuns în el; de nu, tot ce
f cuse, ba îns şi via a ei şi-ar pierde rostul. Ştia c numele
ei se afla în plic – numele câştig torului premiului Latta
singurul nume care se notifica totdeauna, f r s se
men ioneze candida ii respinşi. Şi totuşi se temea s -l vad .
Era pur şi simplu ridicol! N-avea de ce s -i fie team de
numele ei, care, dup cum tat l ei sus inea pe drept cuvânt,
era un nume minunat, un nume nobil şi de care putea s fie
mândr cu adev rat: Nessie Brodie – câştig toarea
premiului Latta! Totul fusese aranjat cu luni de zile înainte,
totul fusese convenit între tat l ei şi dânsa. Ce mai vorb !
Doar era copila cea mic şi deşteapt – cea mai str lucit
fetişcan din Levenford –, prima fat care s ob in bursa – o
glorie pentru numele de Brodie! Ca în vis, îşi furiş mâna
spre scrisoare.

643
 Ce curios c degetele îi tremurau în chip atât de bizar,
deschizând plicul scor os chiar sub ochii ei. Ce sub iri îi erau
degetele! Doar nu le poruncise s deschid plicul, şi totuşi îl
deschiseser , ba acum apucaser chiar, cu un tremur uşor,
foaia de hârtie ce se afla în el.
Ei bine, se cuvenea s -şi vad numele, numele de Nessie
Brodie. Doar nu era nevoie de cine ştie ce efort ca s -şi
priveasc un moment propriul ei nume. Momentul sosise!
În timp ce inima i se zb tea în piept, într-o agita ie
frenetic , de neîndurat, ea desf cu foaia de hârtie şi o privi.
Numele care îi izbi ochii, f cându-i s se întunece, nu era
al ei – era numele lui Grierson. John Grierson câştigase
premiul Latta!
Timp de o secund se uit aiurit la scrisoare; apoi,
groaza ce creştea în ea îi dilat pupilele, pân când cuvintele
din fa a ei se tulburar , se amestecar între ele, p lind dup
aceea cu totul. Şedea nemişcat , împietrit , cu respira ia
t iat , continuând s strâng scrisoarea între degete, în
timp ce-i r suna în urechi un potop de cuvinte rostite de
vocea tun toare a tat lui ei. Era singur în camer , iar el, în
biroul lui, la distan de o mil – şi totuşi, în imagina ia ei
torturat , îl vedea proptit în fa a ei şi-l auzea urlând:
„Grierson a luat premiul! L-ai l sat pe avortonul acela s te
întreac ! N-ar fi fost atât de important dac -l lua oricare
altul, dar s -l ia tocmai Grierson, fiul canaliei aceleia
parvenite! Şi asta dup ce-am b tut toba despre succesul
t u! E oribil, scandalos, î i spun! Imbecil , idioat ce eşti!
Asta i-e isprava, dup ce m-am chinuit cu tine ca un rob şi
m-am silit cât am putut s te fac s înve i! Dumnezeule! E
intolerabil! Am s - i sucesc gâtul!”
Se afund mai adânc în fotoliu, tr gându-se înapoi în fa a
prezen ei lui invizibile; apoi, cu aceeaşi spaim în ochi, se
ghemui, ca şi cum el ar fi înaintat spre ea, gata s-o înha e cu
mâinile lui enorme. R mase îns ca înghe at , f r a mişca
nici buzele, dar se auzi strigând cu o voce slab :
„Am f cut tot ce-am putut. Mai mult nu puteam face. Nu
m atinge, tat !”

644
 „Tot ce-ai putut – şuier el printre din i – şi tot n-ai fost în
stare s -l ba i pe Grierson! Tu, care îmi juraseşi c ai
premiul în buzunar! Din cauza ta trebuie s înghit un nou
afront. Dar ai s mi-o pl teşti! Te-am prevenit c-o s fie vai şi
amar de tine, dac-ai s cazi!”
„Nu, nu, tat ! şopti ea. N-am f cut-o dinadins… n-am s
mai fac… Î i promit! Ştii c am fost totdeauna prima în clas .
Am fost mereu mica ta Nessie. Doar n-ai s loveşti o fiin
slab ca mine! Am s lucrez mai bine data viitoare.”
„Nu exist nicio dat viitoare pentru tine! îi strig el. Am
s … am s te sugrum pentru ce mi-ai f cut!”
Când tat -s u se repezi asupra ei, Nessie v zu c avea s-o
ucid , şi în timp ce, înnebunit de o groaz f r margini,
închise ochii şi scoase un strig t strident, cercul de fier ce-i
încinsese creierul de-a lungul grelelor ei luni de studiu se
rupse brusc şi o pace adânc se f cu în untrul ei.
Strânsoarea din jurul capului disp ru, se sim ea uşurat de
lan urile ce o inuser înc tuşat şi teama îi pieri… era
liber . Deschizând ochii, v zu c tat l ei nu mai era acolo şi
zâmbi – un zâmbet nesilit, vesel îi juc pe tr s turile mobile
ale fe ei, asemenea unor unduiri de lumin , trecând pe
nesim ite într-un râs ascu it. Deşi râsul nu era zgomotos, el
scutur corpul ei firav ca un spasm nervos f când lacrimile
s -i curg pe obraz. Râse o bun bucat de vreme, apoi
deodat acest acces de veselie exuberant încet la fel de
brusc cum venise; lacrimile i se uscar într-o clip şi fa a ei
lu o expresie istea , viclean , aducând, într-o form infinit
sporit , cu acel aer vag de şiretenie pe care-l avusese pe
când st tea meditând în salon.
Acum îns , mânat în chip limpede de o for l untric ,
nu mai chibzuia; se g sea deasupra necesit ii de a cugeta.
Ascu indu-şi buzele cu un aer afectat, aşez cu grij pe
mas , ca un lucru pre ios, scrisoarea, care r m sese tot
timpul în mâna ei; apoi se scul de pe fotoliu şi st tu un
moment mişcându-şi ochii în sus şi-n jos şi balansându-şi
capul ca o p puş articulat . Când încet s dea din cap, un
zâmbet, de ast dat frigitiv, trecu peste obrazul ei şi,

645
şoptindu-şi pe un ton dulce, încurajator: „Tot ce faci trebuie
f cut bine, Nessie, scumpa mea” – se întoarse şi ieşi în vârful
degetelor din buc t rie. Urc t cut scara cu aceleaşi
precau ii exagerate, se opri o clip pe palier, tr gând cu
urechea, iar apoi, liniştit , intr cu o uşoar fandoseal în
camera ei. Acolo, înaint f r ezitare spre lavoar, turn ap
rece în lighean şi se apuc s se spele cu grij pe fa şi pe
mâini. Se şterse apoi, frecându-şi obrajii palizi cu prosopul
pân îi f cu s luceasc , îşi dezbr c apoi vechea ei rochie
bej şi scoase din sertarul comodei rochia curat de caşmir,
cea mai bun pe care o avea. De ast dat nu p ru
satisf cut pe deplin, c ci cl tin din cap morm ind: „Nu e
destul de dr gu pentru tine, Nessie, iubito, nici pe departe
destul de dr gu pentru tine, acum!” O îmbr c totuşi cu
aceeaşi încetineal meticuloas şi fa a i se lumin din nou
când îşi ridic mâinile ca s -şi aranjeze p rul. Îl despleti şi-l
perie cu mişc ri lungi, rapide, şoptind din când în când pe
un ton duios, admirativ: „Frumosul meu p r, frumosul meu
p r!” Mul umit , în sfârşit, de încânt torul luciu auriu pe
care periatul îndelung îl produsese, r mase în fa a oglinzii,
privindu-se cu un zâmbet îndep rtat şi enigmatic; luând
apoi singura ei podoab , un mic şirag de m rgean, primit
odinioar de la mama pentru a compensa uitarea lui
Matthew, d du s şi-l prind la gât, dar îşi retrase deodat
mâna murmurând: „Sunt ascu ite şi t ioase boabele astea!”
şi-l aşez la loc, pe masa ei.
F r a mai pierde vremea, ieşi încet din odaie, cobori scara
şi, ajuns în vestibul, îşi puse jacheta de şeviot şi p l ria de
pai, cea cu frumoasa panglic de satin, pe care Mary i-o
cump rase şi i-o cususe. Era acum complet îmbr cat spre
a ieşi din cas – cu tot ce avea mai bun, întocmai la fel ca în
ziua examenului. Dar nu ieşi din cas , ci se furiş înapoi în
buc t rie.
Aici, mişc rile ei devenir mai gr bite. Apucând unul din
scaunele grele de lemn, îl împinse exact în mijlocul înc perii,
se întoarse apoi la c r ile ei îngr m dite pe bufet, şi le mut
pe scaun, aşezându-le una peste alta într-un teanc îngrijit şi

646
solid, pe care îl privi cu un aer satisf cut, îndreptând cu
gesturi mici, pre ioase ale mâinii, unele uşoare abateri de la
simetrie ale teancului. „Iat o treab îngrijit f cut , draga
mea, murmur cu mul umire. Ar fi ieşit o bun gospodin
din tine.” Pe când vorbea, se dep rt de-a-nd r telea de
scaun, continuând s -şi admire opera, dar ajuns la uş se
întoarse şi se strecur iute în oficiu. Aici, se aplec şi scotoci
în coşul de rufe de lâng fereastr , apoi se îndrept din şale
cu un mic strig t de triumf şi se întoarse în buc t rie, inând
ceva în mân . Era un cap t de frânghie de rufe. Acum,
mişc rile i se iu ir şi mai mult. Degetele ei agile lucrar
febril la unul din capetele frânghiei, pe urm s ri pe scaun,
se urc pe teancul de c r i, leg cel lalt cap t de cârligul de
fier din tavan. Apoi, f r a se da jos de pe scaun, culese
scrisoarea de pe mas şi şi-o prinse de corsaj în timp ce
murmura: „Premiul întâi, Nessie! Ce p cat c nu e un carton
roşu!” În cele din urm , îşi petrecu delicat capul prin la ul pe
care-l formase b gând de seam s nu-şi deplaseze p l ria,
împinse cu grij ştreangul sub pletele ei bogate şi îl strânse
în jurul gâtului; era gata. St tea înfipt vesel pe mormanul
de c r i, ca un copil coco at pe un castel de nisip,
îndreptându-şi avid privirea spre fereastr , prin frunzişul
tufei de liliac. Pe când ochii inteau mai departe, spre cerul
înalt, piciorul ei aşezat pe spatele scaunului împinse la o
parte tot ce o sprijinea, şi ea c zu. Cârligul din tavan smuci
de grinda în care era fixat, dar aceasta îl inu ferm; frânghia
se întinse f r a se rupe. Nessie atârna în aer, zvâcnind ca o
marionet pe sfori, în timp ce corpul ei, alungindu-se, p rea
s întind cu disperare un picior, silindu-se s ating
podeaua, f r îns a reuşi s ajung decât la dou degete de
ea. P l ria îi alunec în chip grotesc pe frunte şi fa a i se
învine i încet, pe m sur ce ştreangul strângea gâtul ei
sub ire şi alb; ochii blânzi, rug tori chiar, şi albaştri ca florile
de veronic , se tulburar de durere, de o uşoar stupoare,
apoi devenir încetul cu încetul sticloşi; buzele i se
învine ir , se umflar şi se c scar ; falca ei gingaş se l s
în jos şi un fir sub ire de saliv îi curse lin pe b rbie. Oscila

647
încet încoace şi încolo, balansându-se în camer , într-o
t cere întrerupt doar de foşnetul slab al frunzelor de liliac,
care b teau în geamuri; în cele din urm , corpul ei frem t
uşor şi r mase liniştit.
Casa era scufundat în t cere – t cerea sfârşitului dar
dup un calm prelung, se auzi la etajul de sus un mic
zgomot: cineva se mişca şi cobora încet, cu paşi nesiguri,
scara. Curând uşa se deschise şi bunica Brodie intr în
buc t rie. Scoas din camera ei de faptul c ora mesei se
apropia şi de dorin a de a-şi preg ti câteva buc i de pâine
pr jit deosebit de fragede, ea înainta târşâind picioarele, cu
capul aplecat, f r a vedea nimic, pân când se ciocni de
trupul inert.
— T - - , unde oi fi nimerit? morm i ea, dându-se înapoi
şi ridicându-şi ochii sl bi i spre forma atârnat , pe care
izbitura bra ului ei o pusese din nou în mişcare, f când-o s
se legene încet spre dânsa. Fa a ei îmb trânit se încre i de
stupoare; r mase brusc cu gura c scat , nevenindu-i s -şi
cread ochilor; iar când corpul neînsufle it al fetei o atinse
iar şi, ea se retrase cl tinându-se şi zbier : Doamne sfinte!
Ce… ce e asta? S-a… s-a… Un alt ip t p ru s -i rup
pieptul. Bolborosind f r şir, se întoarse, p r si înc perea
abia târându-se pe picioare, deschise repede uşa din fa şi
ieşi, împleticindu-se, din cas .
Str b tuse agitat curtea şi ajunsese în strad , când,
voind s coteasc spre a continua fuga ei buimac , se ciocni
de Mary, c zând aproape în bra ele ei. Fata se uit speriat
la dânsa şi exclam :
— Ce s-a întâmplat, bunico? Eşti bolnav ?
B trâna îşi ridic ochii spre ea, cu fa a contractat ,
mişcându-şi buzele supte, f r a putea rosti o vorb .
— Ce-i cu dumneata, bunico? repet Mary uluit . Nu te
sim i bine?
— Acolo, acolo în untru, bâlbâi b trâna, ar tând
însp imântat spre cas , cu mâna ei eap n , Nessie! Nessie
e acolo… s-a spânzurat… în buc t rie!
Ochii lui Mary alunecar spre cas , z rir uşa deschis ;

648
scoase un strig t de groaz , trecu în grab pe lâng b trân
şi, inând înc în mân cutiu a alb cu hapuri contra durerii
de cap, s ri peste treptele de la intrare şi se precipit prin
vestibul, în buc t rie.
— O, Doamne! strig ea. Nessie a mea! L s s cad
cutiu a, trase sertarul bufetului şi, apucând un cu it, se
întoarse şi izbi, ca nebun , în frânghia întins . O t ie într-o
secund , şi corpul cald al lui Nessie se pr buşi în bra ele ei,
atingând moale podeaua. Doamne, strig Mary din nou,
p streaz -mi-o! Nu o mai am decât pe ea şi ea numai pe
mine. Nu o l sa s moar ! Strângând-o în bra e pe sora ei
moart , o întinse pe jos, şi l sându-se în genunchi, trase cu
degetele ei tremur toare de ştreangul ce intrase adânc în
gâtul umflat, şi sfârşi prin a-l desface. O b tu pe mâini, o
frec pe frunte şi bolborosi cu vocea înecat de plâns:
Vorbeşte-mi, Nessie! Te iubesc, surioar ! Nu m p r si! Dar
niciun r spuns nu ieşi de pe acele buze întredeschise,
neînsufle ite; şi în culmea disper rii, Mary s ri în picioare şi
alerg din nou în strad . Uitându-se înnebunit în toate
direc iile, z ri un b iat care se apropia pe o biciclet .
— Opreşte! strig ea, agitându-şi bra ele cu frenezie şi
când b iatul se opri uimit în dreptul ei, ea îşi ap s mâna pe
piept şi îng im gâfâind: Adu un doctor! Cheam -l pe
doctorul Renwick! Repede! Sora mea e grav bolnav ! Du-te
iute, iute! Îl f cu s plece în goan cu un ultim strig t, se
repezi înapoi în cas , alerg dup ap , îngenunche din nou,
o ridic pe Nessie în bra e, îi umezi buzele umflate, încerc
s-o fac s bea. Pe urm , culcându-i pe o pern capul ce se
l sa flasc pe spate, îi sp l fa a vân t , murmurând cu glas
întret iat:
— Vorbeşte, scumpa mea! Spune ceva! Vreau s tr ieşti!
Nu muri! N-ar fi trebuit s te las singur nicio clip , dar de
ce, vai, de ce m-ai silit s ies?
Dup ce-i sp l obrazul, nu mai ştiu ce sa fac şi r mase
în genunchi lâng trupul lungit pe jos, cu fa a sc ldat în
lacrimi, cu mâinile încleştate de dezn dejde.
St tea îngenuncheat aşa, când, dinspre uşa r mas

649
deschis , se auzir nişte paşi gr bi i şi Renwick intr . Nu
z ri de la început corpul lui Nessie, care era mascat de
silueta lui Mary, şi nev zând-o decât pe ea, se opri, strigând
cu glas tare:
— Mary! Ce s-a întâmplat?
Dar f când un pas înainte, îşi l s privirea în jos, v zu
trupul întins pe pardoseal şi într-o clip îngenunche lâng
ea. Îşi plimb repede mâinile peste corpul lui Nessie, în timp
ce Mary îl observa în t cere, sfâşiat de durere. Dup un
moment, el se uit la ea şi spuse încet:
— Nu mai sta în genunchi, Mary! Las -m … las -m s-o
culc pe canapea.
În elese atunci din tonul lui c Nessie era moart , şi în
timp ce el aşez cadavrul pe canapea, ea se ridic . Buzele îi
tremurau, chinul inimii ei îi sfâşia pieptul.
— Eu sunt de vin ! murmur cu voce frânt . Am ieşit în
oraş ca s -i iau hapurile de dureri de cap.
Renwick se întoarse spre ea şi o privi cu blânde e:
— Nu eşti de vin , Mary! Ai f cut pentru ea tot ce-ai putut.
— De ce-a f cut asta? spuse ea hohotind de plâns. O
iubeam atât de mult! Voiam s-o ocrotesc.
— Ştiu bine lucrul sta! Trebuie s -şi fi pierdut mintea,
biata copil ! r spunse el trist. S r cu a de ea… era
însp imântat !
— Aş fi f cut orice pentru ea! şopti Mary. Mi-aş fi dat şi
via a!
El o privi, v zu fa a ei palid , descompus de jale, se gândi
la trecutul ei, la triste ea ei prezent , la viitorul ei cenuşiu şi
nesigur; şi uitându-se în ochii ei împânzi i de lacrimi, fu
cuprins de o emo ie copleşitoare. Ca un izvor care z cuse ani
îndelunga i îngropat sub p mânt şi care acum izbucnea
deodat la lumin , sim mintele îi n p dir toat fiin a
într-un şuvoi nest vilit. Inima i se topi în fa a durerii ei şi,
st pânit de convingerea c nu avea s-o poat p r si
niciodat , înainta spre ea şi-i spuse cu o voce joas :
— Nu plânge, Mary, scumpa mea! Te iubesc!
Ea îl privi f r a-l vedea, prin v lul de lacrimi, pe când se

650
apropia de ea; şi în clipa urm toare se afla în bra ele lui.
— N-ai s r mâi aici, iubito. Ai s vii cu mine. Vreau s fii
so ia mea!
Plângea în bra ele lui şi el o mângâia, spunându-i cât de
mult o iubise, desigur, din clipa când o v zuse pentru prima
oar , dar c nu-şi d duse seama decât acum.
Pe când st teau înl n ui i, o voce puternic se r sti
deodat la ei, pe un ton uimit şi totodat de o s lbatic
violen :
— Mii de draci! Ce înseamn asta în casa mea?
Era Brodie. St tea încremenit în prag, nev zând
canapeaua, pe care o ascundea uşa deschis ; se uita la ei cu
ochii ieşi i din cap de furie şi stupoare.
— Vas zic sta i-e craiul! strig cu vehemen . De la el
veneau faimoşii struguri negri. M întrebam cine naiba
putea fi, dar, pe legea mea, nu credeam c era acest… acest
domn distins.
La aceste cuvinte, Mary, speriat , d du s se dep rteze de
Renwick; el îns o împiedic şi, continuând s-o cuprind cu
bra ele, se uit fix la Brodie.
— Nu te mai groz vi aşa! îl lu acesta peste picior cu un
râs scurt şi plin de ur . Nu po i s m duci de nas. De ast
dat mi-ai picat în mân . Frumos stâlp al oraşului, nimic de
zis! Intri în casa omului ca şi cum te-ai duce la bordel.
Drept r spuns, Renwick se în epeni şi mai mult şi,
ridicându-şi bra ul, ar t spre canapea:
— Eşti în prezen a mor ii, spuse el.
Sub privirea lui glacial , Brodie îşi l s f r voie ochii în
jos.
— Ai înnebunit? Sunte i nebuni cu to ii aici! morm i el.
Dar întorcându-şi capul spre a privi în direc ia indicat de
degetul lui Renwick, z ri trupul neînsufle it al lui Nessie,
tres ri şi înaint împleticindu-se. Ce… ce-i asta? strig el
z p cit. Nessie!… Nessie!
Renwick o conduse pe Mary spre uş şi, în timp ce ea se
ag de el, se opri şi strig cu o voce grav :
— Nessie s-a spânzurat în aceast buc t rie pentru c

651
n-a luat premiul Latta; şi în fa a lui Dumnezeu dumneata
por i r spunderea acestei mor i!
Dup care o scoase pe Mary din camer şi p r si casa
împreun cu ea.
Brodie nu-i auzi plecând, ci buim cit de ultimele cuvinte
ale lui Renwick şi de strania imobilitate a corpului ce z cea
în fa a lui, murmur :
— Vor s m sperie! Trezeşte-te, Nessie! Î i vorbeşte tat l
t u! Hai, feti o, deşteapt -te!
Întinzându-şi cu şov ial mâna ca s-o scuture, observ
scrisoarea de la pieptul ei şi, desprinzând-o de rochie, o
ridic tremurând în dreptul ochilor.
— Grierson! şopti el cu glas spart. Grierson a luat
premiul! Aşadar, ea l-a pierdut!
Scrisoarea îi sc p din mân şi involuntar ochii îi c zur
pe gâtul ei, însemnat cu o palid dung roşiatic . Cu toate
c o vedea, el atinse corpul inert, molatic, şi fa a îi deveni
livid , ca urma de pe pielea ei alb .
— Doamne, murmur el, s-a… s-a spânzurat! Îşi acoperi
ochii cu mâna, nemaifiind în stare parc s îndure aceast
privelişte. Doamne, morm i din nou – s-a… s-a… Apoi,
gâfâind, de parc i s-ar fi t iat respira ia: Mi-era drag
Nessie a mea! Un geam t adânc îi izbucni din piept şi,
cl tinându-se ca un om beat, se îndep rt de-a-nd r telea
de cadavru, f r a-l privi, şi se pr buşi orbeşte în fotoliul lui.
Un acces de sughi uri f r lacrimi îl zgudui, sfârtecându-i
pieptul de durere. inându-şi capul îngropat în mâini,
r mase aşa cu mintea chinuit de un singur gând obsedant,
dar str b tut totodat de alte gânduri fugare, de un şir
nesfârşit de imagini ce alunecau prin fa a chipului fiicei sale
moarte, ca o procesiune de umbre plutind în jurul unui
cadavru culcat pe catafalc.
Îi vedea pe fiul lui şi pe Nancy stând împreun în plin
soare, vedea silueta adus de spate şi capul înclinat în chip
tragic al so iei lui, vedea fa a rânjit a lui Grierson
b tându-şi joc de jalea lui, îl vedea pe Renwick inându-o în
bra e pe Mary, îl vedea pe tân rul Foyle înfruntându-l în

652
biroul lui; îi vedea pe slugarnicul Perry, pe Blair, pe Paxton,
pe Gordon şi chiar pe Dron – to i defilau prin fa a ochilor s i
închişi, to i îşi întorceau capul de la el, to i îl osândeau
privind cu triste e spre trupul lui Nessie a lui, întins în
coşciug.
Incapabil parc de a mai îndura chinul acestor viziuni, îşi
ridic fa a din mâini şi furiş o privire spre canapea. Ochii îi
c zur îndat asupra bra ului sub ire al copilei moarte, care
atârna peste marginea canapelei, moale, f r via ,
nemişcat, şi asupra degetelor ca de cear ale mâinii ei
micu e. Cutremurându-se, îşi ridic ochii şi se uit orbeşte
pe fereastr . În timp ce şedeau aşa, uşa se deschise încet şi
mam -sa intr în buc t rie. Spaima pierise din mintea ei
senil , toat tragica întâmplare pierzându-se în divaga iile
creierului ei sl bit. Târşâindu-şi picioarele pân la scaunul
ei, se aşez în fa a lui Brodie. C ut cu ochii ei stinşi s -i
întâlneasc privirea, spre a-i sonda starea de spirit; apoi,
considerând t cerea lui ca prielnic , murmur :
— Cred c-am s -mi pr jesc pu in pâine, nu prea tare. Cu
aceste cuvinte, se scul în picioare, uitând de tot şi de toate,
afar de propriile ei pofte, trecu şontâc-şontâc în oficiu şi,
întorcându-se din nou, se aşez şi se apuc s pr jeasc
felia de pâine pe care şi-o t iase. Pot s-o moi în supa mea –
morm i ea pentru sine, ascu indu-şi buzele. Îmi face mai
bine la stomac.
Când se uit dup aceea din nou, peste c min, la fiul ei,
observ , în sfârşit, expresia stranie a privirii lui; şi în timp ce
capul i se cl tina agitat, ea exclam :
— Nu eşti sup rat pe mine, nu-i aşa, James? Nu fac decât
s -mi prepar o bucat gustoas de pâine pr jit , moale. Ştii
c mi-a pl cut totdeauna. Î i pr jesc şi ie una, dac vrei.
Chicoti cu un aer jenat, c utând parc s -l îmbuneze; şi
acest mic zgomot absurd al b trânei rupse t cerea grea.
El îns nu r spunse, continuând s se uite împietrit pe
fereastr , unde vântul cald de var se plimba alene prin
frunzişul sub ire al arbuştilor rari ce împrejmuiau gr dina.
Încet, briza se r cori, trecând zglobie printre ml di ele

653
tufelor de coac z, apoi, rotindu-se, atinse cu o mângâiere
lin frunzele celor trei copaci argintii – înal i şi calmi –
f cându-le s sclipeasc într-un joc de umbr şi lumin şi,
izbindu-se deodat de cas , se r ci şi goni repede spre
splendorile îndep rtate ale colinelor de la Winton.

SFÂRŞIT

654