Poezie:

1. Tema și motivele/ viziunea despre lume

Tema poeziei __________ scrisă de __________ este dragostea/natura/
istoria.
Poezia are forma unei confesiuni lirice și este construită în jurul unor motive
ale naturii: albine, miere, busuioc, brazi, măceși, etc. Așadar, se arată în poezie
legătura strânsă dintre sufletul omului și natură.
Eul liric își exprimă în mod direct sentimentele față de frumusețea naturii
pe care o descrie în poezie. El folosește verbe și pronume la persoana I, de
exemplu: _____________________________.
Așadar, prin toate cele menționate, putem spune că poezia este o
confesiune lirică în care eul poetic își exprimă viziunea despre tema naturii, prin
motivele ei.

2. Apartenența la genul liric

Genul liric cuprinde toate operele literare în care poetul își exprimă în mod
direct sentimentele prin intermediul figurilor de stil, imaginilor artistice și eului
liric.
Poezia ______________ scrisă de ______________ aparține genului liric,
având toate trăsăturile ei.
În primul rând, în text apar procedee artistice specifice genului liric. Astfel,
putem identifica figuri de stil: epitete, comparații, personificări, etc. Mai apar și
imagini artistice: vizuale, auditive, dinamice, olfactive, cum ar fi:
_______________.
În al doilea rând, în text apare eul liric care se exprimă prin verbe și pronume
la persoana I: ________________________________________________________.
Așadar, prin toate aceste trăsături, putem spune că poezia aparține genului
liric, având toate trăsăturile acestuia.
Proză:
3. Caracterizarea personajului:
Personajul _____________ din textul dat este un personaj principal,
pentru că apare în toate momentele subiectului, iar în jurul lui gravitează celelalte
personaje.
El este caracterizat direct, de către autor, de către celelalte personaje
sau prin autocaracterizare. Așadar, din caracterizare directă aflăm că:
______________.
Caracterizarea indirectă reiese din fapte, vorbe, acțiuni, gânduri, relații
cu cei din jur, modul și mediul de viață. Din caracterizare indirectă aflăm că:
________.
Trăsăturile fizice sunt puține, de exemplu:
_________________________.
Caracterizarea morală este mai amănunțită, pentru că personajul are
puternice trăsături de caracter, cum ar fi:
_________________________________.
Din toate acestea, reiese că personajul este unul puternic, cu multe
trăsături de caracter care reies direct sau indirect din text.

4. Perspectiva narativă subiectivă:

Textul ________ scris de ________ este o narațiune de tip subiectiv.
În primul rând, în acest text apare naratorul care povestește întâmplările
la persoana I, deci narațiunea este una subiectivă. El se folosește de verbe și
pronume la persoana I, cum ar fi: ______________________.
În al doilea rând, naratorul se identifică cu personajul principal. Toate
acțiunile sunt prezentate prin ochii acestuia, dând impresia de autenticitate,
pentru că cititorul simte că citește jurnalul personajului.
Așadar, putem spune că narațiunea este una de tip subiectiv.

5. Perspectiva narativă obiectivă:

Textul ___________ scris de ______________ este o narațiune obiectivă.
 În primul rând, în acest text apare naratorul care povestește întâmplările
la persoana a III-a, deci narațiunea este una obiectivă. El se folosește de verbe și
pronume la persoana a III-a, cum ar fi: _________________________.
În al doilea rând, naratorul NU se identifică cu personajul principal, nici
cu cele secundare. În text apar mai multe personaje care participă la întâmplări, la
acțiune care poate fi povestită și structurată pe momentele subiectului. Având
mai multe puncte de vedere, putem spune că narațiunea este una realistă.
Așadar, putem concluziona că narațiunea este de tip obiectiv.

Dramatic:
6. Rolul didascaliilor/ indicații scenice și regizorale
Genul dramatic cuprinde toate operele care au fost scrise pentru a fi jucate pe
scenă de către actori.
Fragmentul de text face parte din genul dramatic, având toate trăsăturile lui.
În primul rând, apar didascaliile, indicații scenice și regizorale. Acestea au rolul
de a da detalii despre jocul actorilor, mișcarea lor pe scenă, gesturi, mimică,
îmbrăcăminte, decor, tonul vocii, etc. Ele pot fi: numele personajelor sub formă de
listă sau înaintea fiecărei replici, relațiile dintre personaje sau statutul lor, meseria, de
multe ori scrise de către dramaturg în paranteze.
În al doilea rând, didascaliile mai au și rolul de a caracteriza personajele. Prin
intermediul lor se poate face caracterizarea directă sau indirectă, iar spectatorul
înțelege mai bine personajele care apar în piesă.
Dramaturgul folosește dialogul pentru că personajele fac schimb de replici iar
piesa de teatru este împărțită în acte și scene.
Așadar, putem spune că didascaliile au rol esențial în cadrul unui text dramatic.