1.

Vorbirea directă reprezintă dialogul, adică succesiunea naturală a

replicilor cuiva, așa cum au fost ele spuse. Ex:
- Ce faci?
- Mă pregătesc pentru școală. Tu?
2. Vorbirea indirectă reprezintă narațiunea, adică povestirea spuselor
cuiva. Pentru trecerea de la vorbirea directă, la vorbire indirectă, se fac
anumite transformări:
• Se renunță la liniuța de dialog. Linia de dialog este specifică
tiparului textual dialogat, așa că ea nu are ce căuta în narațiune.
Narațiunea este doar o povestire.
• Replicile personajelor se introduc prin anumite formule, de
exemplu Sora mea spune că ... Aceste formule conțin verbe de
vorbire urmate de către o conjuncție subordonatoare: că, să, dacă,
se pentru că, de fapt, ele introduc o propoziție subordonată.
• Nu se mai vorbește la persoana I și nici a doua. Textul povestit va
fi mereu la persoana a III-a.
• Se păstrează identică ideea textului original.