Cu cât afli mai multe, cu atât începi să vorbești mai puțin!

Posted on 27/07/2017 by Alex Ureche

Domne mult timp nu am înțeles asta, ca multe altele de fapt. Nici acum nu știu foarte multe,
dar încerc ca în fiecare zi să fac în așa fel încât astăzi să știu mai multe decât am știut ieri.

 Multă vreme nu am crezut asta, dar în timp viața mi-a dovedit că este așa cum spune ea și nu
cum spun eu. Adică, m-am lovit de atât de multe ori de asta încât am ajuns să îi dau
dreptate :)).

 Când am dat pentru prima dată de spiritualitate, dezvoltare personală și psihologie, eram atât
de entuziasmat de informațiile pe care le găsisem, încât îmi doream să spun la toată lumea
despre ele, mai ales celor apropiație mie.

  Asta pentru că pe mine mă ajutaseră foarte mult și voiam să îi ajute și pe ei. Mă ajutaseră să
îmi transform modul de a gândi și credeam că o vor face și cu ei. Pentru că atunci când tu te
simți bine și ești fericit, vrei ca și cei apropiați ție să fie la fel.

  Însă ce să vezi? Surprize, surprize! Pe lângă faptul că nu au fost absolut, dar absolut deloc
de acord cu toate astea, mi-au mai spus că sunt și niște mizerii, niște porcării și că ”pun botul”
la toate porcăriile pe care mi le spun alții. Că sunt nebun și că am ajuns să ascult de orice
prost. Pentru ei Dalai Lama era ”orice prost”.

 Iar eu eram: ”Dar vai? Dar cum? Dar ce proști și ignoranți sunteți voi!”

 Chiar și după ce plecam unul de lângă celălalt, în mintea mea era: ”Ce tâmpiți , cum am
putut să stau lângă ăștia până acum? Ce o fi fost în capul meu?

  Apoi pentru că abia începusem perioadă în care trebuia să gândesc pozitiv, îmi spuneam că
pentru mine acum asta este un fel de misiune. Faptul că ei nu acceptau toate astea este pentru
că depindea de mine să îi fac să se schimbe, că asta este misiunea mea. În mintea mea mă
credeam un fel de supererou.

 
Și tot nu au înțeles. Oricât de multe discuții am avut, nu au avut niciun rezultat pentru că într-
un final au dus la ceartă.  După 30 de minute în care fiecare încerca să își impună punctul de
vedere, țipam unul la celălalt, ajungeam să mă simt foarte obosit, de parcă aș fi fost să alerg la
un maraton.
 În schimb acum nu mai fac asta. Atunci știam mai puține, astăzi știu un pic mai multe. Am
învățat să nu mă mai contrazic cu nimeni, mi-am autoimpus asta. Pentru că atunci când
observi că ceva nu îți face bine trebuie să faci ceva ca să începi să te simți bine. 

 Și acum când mai simt pe cineva că încercă să caute ceartă, zic ca el/ea și fac mine. Îl las în
pace, renunț să îmi mai irosesc din energie aiurea: „Așa este cum spui tu, ai perfectă
dreptate!” 

 Atunci când faci asta, unii vor ajunge chiar să fie mirați de faptul că nu încerci să te
contrazici sau să te cerți cu ei. Asta pentru că ei chiar asta caută. Unii chiar se încarcă cu
energie și se simt bine atunci când au discuții în contradictoriu cu cineva.

  Știu oameni care interacționează cu foarte mulți oameni noi în fiecare zi datorită serviciului
pe care îl au și abia așteaptă să dea de câte unul cu care să se certe. Mi-au spus că asta le
place. Le place să li se dea dreptate, să fie ei cei care câștigă orice, dar absolut orice dispută.
Ce câştigă dacă fac asta? Le crește orgoliul, atât, se simt superiori.

 Cel mai bun mod de a nu te mai contrazice cu nimeni și de a nu te mai enerva aiurea este să
spui că ei și să faci ca tine. Dacă nu cred ceea ce tu le spui, aia e, să fie sănătoși, vor înțelege
atunci când vor fi pregătiți. Așa cum spune și Buddha, ”când elevul este pregătit, maestrul
apare!”