Coleg de generație

Cartea „Coleg de generație” surprinde foarte bine idealurile profesorului începător care,
treptat, încep să fie încălcate uneori și încep să apară compromisuri mai mari sau..mai mici…
De asemenea sunt surprinse multe detalii din „culise”, din cancelarie („împărăția mică a
idealurilor mari”), cu privire la relațiile dintre colegi, dar și la relațiile de nășie, cumetrie, rudenie
care apar între director - cadre didactice - părinți. 
Cartea "Coleg de generație" prezintă perspectiva profesorului Blanco Ados asupra vieții
de profesor. 
De asemenea suprinde „câteva dintre poveștile adevărate” ale  fostului profesor Blanco
Ados.
„Primul manuscris” descrie viața plină de adversități a profesorului Blanco Ados care
evoluează într-un mediu în care majoritatea colegilor și-au unit „inteligența cu dezideratul auto-
conservării”. („Nu e bine, prea multă carte strică!”)
Blanco Ados este un profesor căruia îi plăcea să citească, să studieze, era mereu cu o
carte în mână, dar, pe de altă parte, îi plăcea să se plimbe și să cunoască locuri și oameni noi.
În „Cine sunt eu sau începutul unui sfârșit” personajul principal se auto-descrie și
sintetizează, în linii mari, evenimentele cuprinse în carte.
În „Prima zi de școală sau cum să-ți aperi pielea în fața mopului doamnei Rodica” 
personajul principal descrie prima zi de profesor într-o școală de cartier, emoțiile și trăirile
interioare, precum și „muștruluiala” (mustrarea/cearta) dată de doamna Rodica (femeia de
serviciu), confundându-l cu un elev pe tânărul profesor.
După ce se lămurește că Blanco Ados este profesor, îl ghidează spre cancelarie,
secretariat și direcțiune unde urmează să-l cunoască pe directorul care îi dă cadou „o cană nici
prea mare, nici prea mică, nici urâtă, nici frumoasă” și îi pune la dispoziție o cameră de cămin în
care va locui în următorii ani.
„A doua zi de școală sau despre cum poți lua locul altuia fără păreri de rău.Prima
înfrîngere” și „A treia zi de școală. Condamnarea la bârfă și a doua înfrângere” ilustrează „lupta”
pentru locul/scaunul din cancelarie și descrie pe scurt colegii de cancelarie cu defectele și
calitățile pe care le au, fiecare dintre ei primind nume sugestive (Vladimir Arcuș - profesorul de
muzică, cel care asculta mereu cântece la casetofonul lui și dirija „orchestra” cu ochii inchiși;
Schelă Dumitru - prof. de esen tehnic și artistic, cel care încerca să schițeze podul perfect; soții
Popița - profesori de pedagogie care citeau/discutau despre sistemul de educație perfect; Gicuță
Tralala - profesorul de chimie, care voia să fie mereu în centrul atenției, rânjit, lingușitor și
căruia îi plăcea băutura, (poreclit de elevi şi de profesori Cassius Clay; Elena Andreea Cimitir-
prof de lb. română, care mereu corecta lucrări recitând „Liceu, cimitir al tinereții mele…”,
cunoscută și ca „Războinica”; Elvira Metzgel - prof. de lb. germană; Profesoara de biologie,
profesoara care iubeşte supa de pasăre şi păsările împăiate, etc.)
De asemenea, tot din primele zile de școală află care sunt atribuțiile profesorului de
serviciu (de a păzi elevii în mai multe locații din școală în același timp, dar și de „a umple burțile
colegilor”)
A patra zi face cunoștință cu noul coleg „Atlas”, profesor de geografie ( după 2/3 ani de
repetenție la geografie, avea să termine liceul dublu olimpic național la această materie, iar
facultatea o finalizează ca șef de promoție), cel care avea să-i fie foarte bun prieten personajului
principal (Blanco Ados).
 Tot în această zi face cunoștință și cu Dina Păturică (viitoarea directoare a liceului), o fată
impertinentă și „plinp de neștiință interioară și exterioară”, nepoata profesoarei de biologie. De
asemenea avea să ia parte și la gala celor mai deosebiți 9+1 cetățeni ai orașului, unde îi cunoaște
pe cei din administrația locală care se premiază între ei și pe cei care sunt în cercul lor de
prieteni/cunoștințe.
După fiecare săptămână, profesorul Blanco Ados are medideaza cu privire la
evenimentele și trăirile din săptămâna care tocmai trecuse , urmând rutina zilnică (sorbea din
cana lui nici prea mică, nici prea mare, nici urâtă, nici frumoasă ceiul/cafeaua și privea pe
fereastra camerei de cămin peisajul de afară).
Cartea „Coleg de generație” surprinde foarte bine idealurile profesorului începător care,
treptat, încep să fie încălcate uneori și încep să apară compromisuri mai mari sau..mai mici…
de asemenea sunt surprinse multe detalii din „culise”, din cancelarie („împărăția mică a
idealurilor mari”), cu privire la relațiile dintre colegi, dar și la relațiile de nășie, cumetrie, rudenie
care apar între director - cadre didactice - părinți. 
Ca orice om care vrea un moment dat să treacă la o nouă etapă/un salariu mai bun, își
depune CV-ul la mai multe multe multinaționale.Într-o primă etapă a primit doar refuzuri frumos
„ambalate”, iar când este chemat la un interviu și acceptat pe un anumit post află cum stau de
fapt lucrurile și în aceste companii (femeile de serviciu au facultate și funcția primită de el
presupunea „consilierea” unei broaște țestoase și a celor doi câini pe care îi avea directorul în
birou, dar și servirea directorului cu ceai/cafea, etc.)
Drept urmare, renunță la post, se reîntoarce la casa părinților (până la începerea noului an
școlar) cu scopul de a se odihni.
O carte foarte bună din punctul meu de vedere, care surprinde foarte fidel și detaliat
trăirile, neliniștile, concesiile și zbuciumul vieții de profesor.
 Dead poets society
Este un film ce surprinde povestea unor tineri elevi de la un liceu de elită (Welton
Academy) și a profesorului de limba engleză John Keating.
Povestea începe cu elevul timid Todd Anderson care este în primul an la liceul Welton
Academy, și ajunge să fie cazat în aceeași cameră cu Neil Perry (un elev foarte bun).
Todd este acceptat rapid în cercul de prieteni ai lui Neil (Knox Overstreet- adolescentul
romantic, Richard Cameron- elevul silitor, Steven Meeks și Gerard Pitts - doi foarte buni
prieteni, și Charlie Dalton- adolescentul nonconformist).
Aceștia sunt surprinși încă din prima zi de școală de metodele neconformiste de predare
ale noului profesor de limba engleză (John Keating și el absolvent al liceului Welton).
El își încurajează studenții să "își facă viețile extraordinare", un sentiment pe care îl
asociază cu expresia din latină, „Carpe diem” ("trăiește clipa"). 
De obicei, în acest liceu de prestigiu, se aplică reguli stricte, iar metodele lui de a scoate
elevii „din tipare” (statul pe propriile bănci pentru ca băieții să învețe că trebuie să privească
viața din perspective diferite, ruperea paginilor ce conțin introducerea cărții cu poezii, în care se
folosește o formulă matematică pentru a se ierarhiza poeziile, și invitarea lor în curtea liceului
pentru ca fiecare să se plimbe în propriul fel, cu scopul de a-și dezvolta individualitatea) atrag
atenția directorului Gale Nolan. 
Neil descoperă că prof. Keating a făcut parte dintr-un grup interzis, numit Cercul Poeților
Dispăruți (Dead Poets Society) și reînvie clubul.
El și prietenii săi se furișează în afara campusului(într-o peșteră din apropiere) și citesc
poezii și poeme (chiar și cele scrise de ei). Pe timp ce trece, adolescenții încep să aplice din ce în
ce mai mult sintagma „Carpe diem”. Astfel că Knox se îndrăgostește de Chris Noel, o fată ce se
întâlnește cu un jucător de rugby și a cărei familii este prietenă cu cea a lui Knox. Neil își
descoperă pasiunea pentru teatru și primește rolul principal în piesa Visul unei nopți de vară,
contrar voinței tatălui său care vrea ca el să devină doctor. Keating îl ajută pe Todd să-și învingă
timiditatea și îl provoacă să compună spontan o poezie dându-și seama de potențialul său atunci
când o recită în fața clasei.
Un articol din revista școlii publicat de Charlie (în care cere ca să fie și fete admise la
Welton), îi atrage atenția directorului Nolan care îî aplică acestuia o pedeapsă corporală pentru a
afla cine mai face parte din Cercul Poeților Dispăruți. Acest eveniment este prilejul favorit
pentru Nolan de a-l mustra pe Keating.
Tatăl lui Neil Descoperind implicarea fiului său, Neil, în piesa de teatru, tatăl său îl
șantajează emoțional pe Neil să renunțe la piesă cu o zi inainte de spectacol. Neil, foarte supărat,
merge la prof. Keating să-i ceară sfatul, iar acesta îl sfătuiește să vorbească cu tatăl său și să-i
demonstreze că pasiunea pentru actorie e ceva serios și că are într-adevăr talent la teatru.
 Tatăl lui Neil apare neașteptat la spectacol, îl ia pe Neil acasă și apelează din nou la
șantajul emoțional, obligându-l să urmeze școala pentru a deveni doctor. Pentru că nu are curajul
să-și înfrunte tatăl și să îi spună ce simte cu adevărat, Neil, se sinucide.
La cererea familiei Perry, dir. Nolan investighează moartea lui Neil. Richard îl învinuiește pe
Keating pentru a scăpa de pedeapsă și de exmatriculare, și spune care au fost membrii Cercului
Poeților Dispăruți. 
Charlie nu vrea să semneze scrisoarea care se afirmă cele spuse de Richard (deși ei știu că
aceste afirmații sunt false), îl lovește pe Richard și este exmatriculat. Fiecare dintre băieți este
chemat în biroul lui Nolan pentru a semna această scrisoare, iar când îi vine rândul lui Todd, el
ezită să semneze, dar o face după ce a văzut că și ceilalți au făcut la fel.
Drept urmare Keating este concediat, iar Nolan preia clasa. Keating întrerupe ora pentru
a-și lua lucrurile personale; înainte de a pleca, Todd îi spune că au fost obligați să semneze
scrisoarea prin care a fost demis și moartea lui Neil nu a fost din vina lui. Todd se ridică pe
banca sa și îl salută pe Keating cu "O Captain! My Captain!". Peste jumătate din clasă face la fel,
ignorând ordinele lui Nolan de a sta jos. Keating este profund emoționat de gestul lor, după care
le mulțumește băieților și pleacă.