Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SUCEAVA
-2020-
1
PROIECT DE CERCETARE
2
CUPRINS
Bibliografie...................................................................................................................................30
Anexe............................................................................................................................................32
3
ARGUMENTAREA CERCETĂRII
4
acţiune. O recunoaştere evidentă a calităţilor pozitive ale cuiva este legată de un nivel înalt al
respectului de sine. O persoană care are încredere în ea şi care se preţuieşte are adeseori un mare
respect de sine ceea ce se concretizează printr-o stimă de sine ridicată.
Imaginea de sine şi implicit stima de sine ni se formează şi este influenţată de felul în
care arătăm, de felul în care ne comportăm şi de felul în care alţii se comportă cu noi. Prin acest
experiment pedagogic am dovedit elevilor că imaginea de sine ca şi stima de sine se formează
din această cauză, ea se poate schimba şi poate să devină pozitivă.
Ridicarea nivelului stimei de sine s-a dovedit a avea o mare importanţă în creşterea
performaţei şcolare a elevilor, ceea ce ne motivează să organizăm antrenamente formative pentru
elevii care au performanţe şcolare scăzute.
PARTEA I
5
FUNDAMENTARE TEORETICĂ
EDUCAȚIONALĂ
6
acestora (părinţi, profesori, angajatori), cu scopul abilitării acestora cu cele mai eficiente
metode, tehnici şi procedee de gestionare şi rezolvare a problemelor lor educaţionale. F. Inskipp
şi H. John (1984) arată că sfătuirea (consilierea) este o cale de a relaţiona şi de a răspunde unei
alte persoane astfel încât sfătuitul este ajutat să-şi exploreze gândurile, emoţiile şi
comportametul, pentru a câştiga o înţelegere de sine mai clară şi apoi a învăţa să găsească şi să
utilizeze părţile sale mai tari (resursele) încât să se poată confrunta cu viaţa mai eficient, luând
decizii adecvate sau acţionând corespunzător.
C.Oancea (2002) arată că definiţia elaborată de Asociaţia Britanică de Sfătuire este cea
mai completă: ,,sfătuirea este utilizarea cu abilitate şi principialitate a relaţiei pentru a favoriza
cunoaşterea de sine, auto-acceptarea emoţională, maturizarea şi dezvoltarea optimală a resurselor
profesionale. Scopul său este de a oferi ocazia de a lucra cât mai satisfăcător şi cu utilizarea cât
mai completă a resurselor.
Definirea consilierii educaţionale se poate realiza chiar şi prin conceptul de artă deoarece
acţionează asupra unui domeniu sensibil, aplică metode, tehnici şi procedee de modelare a
personalităţii subiectului în mod diferenţiat şi creativ, adaptează realitatea ideilor, trăirilor,
voinţei şi comportamentului subiectului (educaţional) la realitatea mediului (educaţional).
Consilierea educaţională nu acţionează asupra realităţii obiective ca atare, ci asupra imaginii
psihologice a acestei realităţi reflectată în mintea, personalitatea şi în comportamentul subiectului
(educaţional).
Domeniul de acţiune al consilierii este normalitatea psihică; vizează în mod special eul
conştient, urmărind să restabilească echilirul cu mediul. Procesul de consiliere educaţională are
durată medie şi operează cu o sinteză de metode.
Stima de sine conține trei componente principale între care există legături de
interdependenţă. Aceste trei componente sunt iubirea de sine, concepţia despre sine şi încrederea
în sine.
Iubirea de sine este elementul cel mai important. Acesta nu suportă condiţii. Individul se
iubeşte în ciuda defectelor, limitelor şi eşecurilor sau înfrângerilor. Această iubire de sine
necondiţionată nu depinde de performanţele personale.
În cazul în care această componentă lipseşte, consecinţele stau în apariţia îndoielilor asupra
capacităţii de a fi apreciat de ceilalţi, convingerea că individul nu este la înălţime şi nu în ultimul
rând o imagine de sine mediocră, chiar în cazul reuşitei materiale.
Cea de-a doua componentă a stimei de sine este concepţia despre sine. Ea presupune credinţa
în capacităţile proprii, de a evalua, fondat sau nu, calităţile şi defectele personale. Aceasta
influenţează favorabil încrederea în sine, fiind un fenomen în care subiectivitatea are un rol
esenţial. Consecinţele în cazul absenţei concepţiei de sine este lipsa de curaj în alegerile
existenţiale, conformismul, dependenţa de părerile altora şi slaba perseverenţă în alegerile
personale.
Încrederea de sine este cea de a treia componentă a stimei de sine. Acest concept se aplică în
special la actele noastre. Încrederea în sine înseamnă a acţiona fără teamă excesivă de eşec şi de
judecată a anturajului.
Între cele trei componente ale stimei de sine există o legătură de interdependenţă şi anume:
9
iubirea de sine facilitează incontestabil o concepţie despre sine pozitivă, aceasta la rândul ei
influenţează favorabil încrederea în sine.
Stima de sine este într-adevăr un proces unitar şi nu o colecţie de procese independente. Dacă
concepem aceste mecanisme ca un curent, atunci stima de sine este confluenţa unde ele se
întâlnesc una cu cealaltă.
În timp, psihologii au distins patru forme ale stimei de sine, în primul rând fiind stima de sine
globală şi stima de sine specifică.
O stimă de sine globală este legată de valorizarea, acceptarea şi evaluarea generală a eului,
constituind fundalul autoraportării afective şi evaluării specifice ale eului sau stima de sine
specifică, ea referindu-se la autoaprecieri specifice pe diferite dimensiuni relevante de evaluare
cum ar fi: autoaprecierea atractivităţii fizice, a popularităţii sau a competenţei matematice
(Brown, 1993). O serie de autori consideră că între cele două forme ale stimei de sine există o
influenţă mutuală bidirecţională (Harter, 1993).
În al doilea rând, se disting stima de sine crescută şi stima de sine scăzută. Stima de sine
pozitivă este sentimentul de autoapreciere şi încredere în forţele proprii. Copiii cu stimă de sine
scăzută se simt nevaloroşi şi au frecvente trăiri emoţionale negative, de cele mai multe ori
cauzate de experienţe negative. Ei gândesc deseori despre sine: ,,nu sunt bun de nimic’’, ,,nimeni
nu mă place, „sunt urât’’. Sarcina adulţilor este de a identifica trăsăturile stimei de sine scăzute şi
de a-i ajuta să-şi construiască sau să-şi întărească stima de sine, astfel încât să se simtă valoroşi.
A avea stima de sine ridicată înseamnă că persoana în cauză este mândră de cine este şi cum
este, se simte superioară majorităţii, gata oricând să se protejeze contra ameninţărilor care pun în
discuţie imaginea favorabilă pe care o are despre sine. Astfel de persoane se antrenează cu
uşurinţă în activităţi de promovare a propriului eu. Comparativ cu persoanele cu stimă de sine
scăzută, persoanele cu stimă de sine ridicată apelează mai des la atribuirile de autocomplezenţă:
îşi asumă cu multă uşurinţă succesul, în acelaşi timp fiind tentaţi să atribuie eşecul unor cauze
externe. De asemenea, atunci când persoanele cu stimă de sine ridicată obţin o performanţă
scăzută sau sunt criticate, ele răspund vehement, protestând şi criticând pe ceilalţi. În condiţiile
în care le este ameninţat eul, persoanele cu stimă de sine ridicată sunt înclinate să insiste pe
stabilirea unor scopuri dificile şi riscante, ajungând să obţină un rezultat final mai slab decât
persoanele cu stimă de sine scăzută. Atunci când nu le este ameninţat eul, aceștia reuşesc să
stabilească scopuri optimale şi sunt în stare să le atingă.
10
Din cele afirmate până acum reiese că stima de sine este o dimensiune fundamentală pentru
orice fiinţă umană, indiferent că este copil, adult sau vârstnic, indiferent de cultură,
personalitate, interese, statut social, abilităţi. Stima de sine este dimensiunea evaluativă şi
afectivă a imaginii de sine.
Stima de sine pozitivă este sentimentul de autoapreciere şi încredere în forţele proprii. Copiii
cu stimă de sine scăzută se simt nevaloroşi şi au frecvente trăiri emoţionale negative, de cele mai
multe ori cauzate de experienţe negative.
Sarcina adulţilor este de a indentifica aceste caracteristici ale stimei de sine scăzute şi de a-i
dezvolta copilului abilitatea de a-şi modifica atitudinile negative faţă de el însuși.
O stimă de sine pozitivă şi realistă dezvoltă capacitatea de a lua decizii responsabile şi
abilitatea de a face faţă presiunii grupului. Experienţele din timpul copilăriei au un rol esenţial în
dezvoltarea imaginii de sine. Astfel, succesele şi eşecurile din copilărie, precum şi modalităţile
de reacţie a copilului la acestea, definesc imaginea pe care copilul o are despre el.
Stabilirea de scopuri realiste şi realizarea lor joacă un rol important în dezvoltarea stimei de
sine. Primul pas îl reprezintă identificarea domeniului în care se situează scopul dorit (adică a
descoperi ceea ce îţi doreşti).
Există opt mari categorii ce trebuiesc investigate pentru a avea o imagine asupra nevoilor şi
dorinţelor personale (A. Băban, 2001):
Scopuri materiale
Familia şi prietenii (îmbunătăţirea relaţiilor sau calităţilor timpului petrecut împreună)
Sănătate (mai multe exerciţii fizice sau alimentaţie sănătoasă)
Scopuri educaţionale/intelectuale/profesionale
Activităţi recreative (plimbări mai frecvente)
Scopuri spirituale (reflectarea asupra valorilor personale)
Scopuri creative (pictarea unor tablouri)
Dezvoltarea emoţională şi psihologică (dorinţa de a controla reacţia la furie)
11
durată medie sau de lungă durată).
Cunoştinţe insuficiente – înainte de a începe implementarea celor mai mici paşi este
nevoie de cunoştinţe de bază.
Management deficitar al timpului – persoanele ocupate îşi stabilesc adesea scopuri
realizabile, le divid în paşi mici şi logici, însă nu reuşesc să găsească momentul potrivit
pentru implementarea acelor scopuri.
Scopuri nerealiste – stabilirea unor scopuri nerealiste, care nu au şanse să fie realizate,
este garanţia eşecului.
Teama de eşec – tuturor indivizilor le este frică de eşec, dar pentru cei cu stimă de sine
scăzută este foarte greu să depăşească această teamă.
Teama de succes – există persoane care sunt terorizate de teama de a nu dezamăgi, prin
urmare refuză situaţiile care pot deveni favorabile pentru ele.
Atitudinile negative faţă de sine sunt generate atât de comportamentul celorlalţi cât şi de
modul personal de a gândi faţă de propria persoană.
Există mai multe tipuri de astfel de modalităţi greşite de a gândi despre sine:
· Suprageneralizarea: „Dacă am luat o dată un doi la matematică, înseamnă că nu voi fi
capabil niciodată să trec semestrul.” Folosirea suprageneralizării blochează dezvoltarea
personală şi limitează alternativele.
· Etichetarea: înseamnă folosirea de adjective stereotipe. Prin etichetare se folosesc, în
mod automat, etichete peiorative pentru a descrie în mod acurat calităţile.
· Filtrarea: înseamnă a acorda atenţie doar aspectelor negative, fără a lua în calcul ceea ce
este pozitiv. Indicii filtrării sunt acele cuvinte cheie care devin laitmotivul tuturor
situaţiilor de viaţă: pierdere, incorectitudine, abandon.
· Gândirea polarizată: persoanele care gândesc polarizat trăiesc într-o lume fără nuanțe,
doar alb şi negru. Toate experienţele şi acţiunile sunt judecate prin prisma dihotomiilor
ori/ori. Problema acestei distorsiuni este că oricum ar judeca problema, persoana va cădea
de partea negativă a raţionamentului. Acest stil de gândire afectează puternic stima de
sine.
· Autoînvinovăţirea propriei persoane chiar în situaţiile în care responsabilitatea revine
altei persoane. Aceste persoane se învinovăţesc pentru fiecare nereuşită a celor cu care
12
interacţionează. Această distorsiune pune în umbră rezultatele valoroase şi calităţile unei
persoane.
· „Citirea gândurilor celorlalţi”: a citi gândurile celorlalţi înseamnă că o persoană
presupune că ceilalţi nu o plac, că sunt nervoşi pe ea, nu le pasă de ea etc., fără a avea
nici cea mai mică dovadă că aceste ipoteze ar fi valide.
· Responsabilitatea. Această distorsiune se referă la faptul că persoanele fie se simt
răspunzătoare de tot ceea ce se întâmplă în jur şi ceea ce li se întâmplă altora, fie au
sentimentul că nu pot controla nimic, că sunt nişte persoane fără nicio putere.
PARTEA A II-A
METODOLOGIA CERCETĂRII
Variabilele cercetării:
Scala Rosenberg
14
pentru elevi.
Scala Rosenberg indică nivelul stimei de sine, în general. Proba conţine 10 itemi, fiecare
item fiind evaluat de subiect pe o scală de la 1 la 4 ( 1) – total de acord ; (4) – total dezacord.
Scala este alcătuită din 5 itemi cotaţi direct şi 5 itemi inversaţi ( 3,5,8,9,10).
Punctajul care se acordă pentru fiecare item variază între 1 şi 4 puncte. Scorul final se
obţine prin însumarea punctelor obţinute la cei 10 itemi. Punctajul minim obţinut este de 10, ceea
ce semnifică o stimă de sine foarte scăzută, iar punctajul maxim este de 40, ceea ce semnifică o
stimă de sine foarte ridicată.
Scala Rosenberg
Scoruri :
Chestionarul
Experimentul psihopedagogic
16
Lucrarea de faţă îşi propune prezentarea experimentului psihopedagogic, efectuat cu
scopul de a dezvolta stima de sine a elevilor prin jocuri de tip exerciţiu şi creative, dar şi prin
exerciţii creative. Obiectul studiului, atât al cercetării organizate, cât şi al evaluării modului de
receptare a metodologiei, va fi constituit dintr-un eşantion eterogen, format din 70 de elevi,
băieţi şi fete, cu vârsta cuprinsă între 9 şi 12 ani.
Obiectivele pretestului
Administrarea pretestului
Pentru această etapă a proiectului de cercetare vom avea la dispoziţie trei clase de elevi,
două clase a IV-a şi o clasă a III-a, numărul subiecţilor de sex feminin fiind egal cu numărul
subiecţilor de sex masculin.
Înainte de administrarea testelor, îi vom asigura pe elevi de păstrarea confidenţialităţii în
17
ceea ce priveşte răspunsurile date, dar şi în ceea ce priveşte identitatea acestora, ca subiecţi
chestionaţi.
Această activitate se va desfăşura în condiţii normale de evaluare, elevii nu vor fi anunţaţi
de primirea chestionarelor şi al Scalei Rosenberg pentru elevi. Atmosfera în care se va lucra va
fi relaxantă pentru subiecţi, făcându-le plăcere să răspundă la întrebările puse, fiind potrivită unui
demers de reflecţie intrinsecă, factorii perturbatori vor fi eliminaţi.
Subiecţii vor avea la dispoziţie 15 minute pentru a răspunde la chestionar şi 15 minute
pentru a răspunde la Scala Rosenberg.
În urma experienței căpătate pe parcursul a trei ani de facultate, presupunem că stima de
sine a elevilor va fi una moderată sau chiar scăzută.
Obiectivele experimentului
Ca metode ale experimentului, vom folosi jocul şi exerciţiul creativ. Am ales aceste
metode deoarece dezvoltă gândirea critică, spiritul pentru ordine, gustul estetic, interesul pentru
sarcinile date, dezvoltându-le, totodată, imaginaţia şi creativitatea.
Aceste metode sunt mult mai uşor de aplicat deoarece elevii nu sunt constrânşi să înveţe,
nu sunt chestionaţi, răspund repede şi cu entuziasm la sarcinile de lucru, învăţând mai uşor prin
joc şi exerciţii creative, acestea fiind îndrăgite de către copii.
Pentru experimentul formativ al cercetării vom folosi un eşantion de 70 de elevi, cuprinşi
18
în clasa a III-a şi a IV-a, cu o distribuţie egală a numărului de băieţi (35) şi a numărului de fete
(35), cu vârsta cuprinsă între 9 şi 12 ani.
Experimentul se va desfăşura pe o perioadă de 3 luni, având un număr de 2 activităţi pe
săptămână. Jocurile şi exerciţiile se vor repeta din două în două săptămâni, pentru a putea
observa nivelul de creştere a stimei de sine a elevilor. Aceste activităţi se vor desfăşura în sala de
clasă, dar şi în aer liber sau acasă.
Experimentul propriu-zis
Activitatea 5. Inimioara
22
Dezvoltarea stimei de sine
Autocunoaşterea propriei persone şi conştientizarea calităţilor proprii
Metodă: individual
Materiale folosite: fișa de lucru
Durata: 50 minute
Descrierea activităţii:
Acest joc le oferă subiecţilor care le este mai greu şansa de a-şi exprima emoţiile şi
părerile lor despre propria persoană în faţa clasei.
În prima fază fiecare elev va primi câte o fișă (Anexa 5) pe care va trebui să scrie trei
lucruri pe care le face bine, trei cuvinte care i-ar place să se spună despre el, trei fapte bune,
lucruri de care este mândru şi trei lucruri pentru care crede că îl apreciază învăţătoarea şi colegii
săi.
În a doua fază a exerciţiului, fiecare elev va trebui să citească ceea ce a scris şi va fi
îndemnat să explice de ce a scris aceste lucruri şi nu altele.
Activitatea 6. Eu
Obiective generale:
· Dezvoltarea stimei de sine a elevilor
· Valorizarea calităţilor şi aptitudinilor personale
· Autocunoaşterea propriei persoane
Metodă: individual şi cu întreaga clasă
Materiale folosite: coală de hârtie, creion, tablă, ruletă
Durata: 50 minute
Descrierea activităţii:
Pasul 1. Exerciţiul – joc: Cum sunt eu
Obiective urmărite:
să găsească o calitate pe care cred că o au şi să înceapă cu prima literă care alcătuieşte
numele fiecăruia ;
să găsească un defect care începe cu una din literele numelui său;
să gândească pozitiv,
23
să se autocunoască,
Descrierea exerciţiului ( jocului):
Pe o foaie de hârtie de mărimea unui sfert din foaia de caiet, fiecare elev îşi va scrie cu
carioca numele sau un alt nume pe care l-ar fi dorit să-l aibă. După care de la litera iniţială, vor
trasa o săgeată sub care vor scrie un cuvânt care să înceapă cu acea literă şi să denumească o
calitate pozitivă care crede că i se potriveşte. La urmă vor căuta şi un defect care cred că îl au şi
să înceapă cu oricare literă din componenţa numelui său.
Obiective :
· să citească cu atenţie cuvântul din dreptul săgeţii;
· să se gândească la sensul cuvântului;
· să răspundă la întrebarea scrisă pe un panou aşezat deasupra ruletei;
Desfăşurarea jocului:
În faţa clasei se aşează o ruletă la care i se va ataşa un ac arătător. Ruleta este împărţită în
mai multe sectoare, pe fiecare este scris un cuvânt care reprezintă o emoţie şi anume: bucuros,
trist ,emoţionat, vesel, plictisit, apreciat, admonestat, furios, mândru. Câte un elev trece la ruletă
şi o învârte iar în momentul când se opreşte va trebui să spună când şi în ce situaţie s-a aflat
aşa. Colegii care doresc să-i mai pună întrebări o pot face dar nu mai multe de două.
În finalul jocului se va face şi o statistică a acelor cuvinte care au ieşit:
Mai mult:………………….
Mai puţin :…………………
De loc:…………………
Analiza:
· Le cer elevilor să-şi analizeze fiecare, foarte atent, stiloul personal şi să stabilească acele
caracteristici care i-ar putea ajuta să-şi recunoască stiloul dintre mai multe obiecte de
acest fel. Fiecare elev îşi observă stiloul.
Sortare:
· Aşezăm toate stilourile într-o grămadă. Amestecăm stilourile, după care, pe rând, fiecare
elev va veni să-şi caute stiloul propriu. Fiecare elev îşi va găsi stiloul.
Conversaţie:
· Discutăm conform unor întrebări orientative.
3. Care sunt caracteristicile pe care stiloul tău le are faţă de celelalte stilouri?
4. Dacă în locul stilourilor am fi folosit persoane, ar însemna că unii oameni sunt mai buni,
respectiv mai răi faţă de ceilalţi?
5. Tu şi stiloul tău sunteţi diferiţi. Acest lucru înseamnă că sunteţi mai buni ori mai răi decât
alţii?
6. Dacă toţi oamenii, respectiv toate lucrurile ar fi identice, credeţi că nu ar apărea
probleme? Prin ce te deosebeşti tu de celelalte persoane?
7. Care este opinia ta despre aceste diferenţe?
8. Eşti mulţumit, bucuros datorită faptului că eşti diferit față de ceilalţi?
9. Te simţi bine că eşti diferit faţă de celelalte persoane?
26
· Dezvoltarea imaginii de sine
Anunţarea temei:
Vom întreba elevii dacă există printre ei cineva care să fi făcut cândva ceva perfect. „Veţi
primi o sarcină de lucru pe care trebuie să o îndepliniţi perfect“.
Conversaţie:
Activitatea se desfăşoară pe baza discuţiilor care apar în urma răspunsurilor elevilor la
următoarele întrebări:
27
unică și valoroasă. În urma aplicării activităților, anticipăm că obiectivele propuse vor fi atinse,
însă nu în totalitate, timpul care ar putea fi rezervat pentru activităţi de joc şi exerciţii creative va
fi destul de limitat, în cadrul programului şcolar zilnic.
Activitățile aplicate la clasă vor avea potenţialul de a îmbunătăți imaginea de sine și
respectul de sine a elevilor, dar și relațiile între colegi.
Învățătoarea va avea un context favorabil pentru a colecta mai multe informații despre
fiecare elev în parte, putând, mai apoi, să continue cu astfel de jocuri și exerciții sau chiar și cu
altfel de exerciții, care să le ridice stima de sine.
Copiii trebuie să se simtă plăcuţi şi iubiţi de adulţi, indiferent de rezultatele şcolare şi
capacităţile lor efectiv pentru ca aceștia să dețină o imagine de sine ridicată și să aibă respect față
de ei inșiși. Dacă acestea vor lipsi ei vor putea chiar să nu îşi valorifice propriile calităţi sau să
se desconsideră pe ei înşişi.
Având în vedere relevanţa deosebită a temei abordate, vom propunem pentru cercetările
viitoare un eşantion experimental de elevi mai mare, în vederea observării optimale a stimei de
sine în şcoli, o perioada de investigare mai lungă, iar activităţile presupuse de cercetător să fie
eşalonate într-un număr mai mare, pe săptămână.
28
BIBLIOGRAFIE
29
Clujeană, Cluj-Napoca;
14. Lemeni, G. , Mihalca, L. , Mih, C. (2005), Activități de consiliere și orientare la ciclul
primar, Editura ASCR, Cluj-Napoca;
15. Oancea, C. (2002), Tehnici de sfătuire/consiliere, Editura Medicală, București;
16. Răduţ-Taciu, R. (2003), Individualitate şi grup în lecţia modernă, Editura Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca;
17. Stan, C. (2001), Teoria educaţiei.Actualitate şi perspective, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca;
18. Teșileanu, A. , Frujină, I. (2002), Comunicare, negociere și rezolvare de conflict, Editura
Mondan, București.
30
ANEXE
Anexa 1
31
4. Sunt capabil să fac lucruri la fel de bine ca majoritatea colegilor.
· Total de acord
· De acord
· Dezacord
· Total dezacord
5. Cred, simt că nu am cu ce să mă mândresc prea mult.
· Total de acord
· De acord
· Dezacord
· Total dezacord
6. Am o atitudine pozitivă față de mine însumi.
· Total de acord
· De acord
· Dezacord
· Total dezacord
7. Aş dori să pot avea mai mare respect faţă de mine însumi.
· Total de acord
· De acord
· Dezacord
· Total dezacord
8. Câteodată mă gândesc că nu sunt bun de nimic.
· Total de acord
· De acord
· Dezacord
· Total dezacord
9. În general, sunt satisfăcut de mine însumi.
· Total de acord
· De acord
· Dezacord
32
· Total dezacord
10. Cu siguranţă, mă simt nefolositor.
· Total de acord
· De acord
· Dezacord
· Total dezacord
Vă mulţumesc!
Anexa 2
Citiţi cu atenţie întrebările de mai jos şi încercuiţi varianta de răspuns care vi se potriveşte.
· Da
· Nu
· Da
· Nu
· Da
33
· Nu
· Da
· Nu
· Da
· Nu
· Da
· Nu
· Da
· Nu
· Da
· Nu
· Da
· Nu
10. În sarcinile date la școală, în general, te descurci singur sau ai nevoie de ajutor?
· Da
34
· Nu
· Da
· Nu
· Da
· Nu
13. Crezi că poţi să faci lucruri la fel de bine ca majoritatea colegilor tăi?
· Da
· Nu
· Da
· Nu
Vă mulţumesc!
35
Anexa 3
36
Anexa 4.
____________Pozitive ____________Negative
Anexa 5
37
Inimioara
Anexa 6.
38
Aplicații/activități:
1. Invitați un coleg să enumere zece animale și să spună pentru fiecare ce sunete emite.
După fiecare animal enumerat reacționați din ce în ce mai dezaprobator, fie prin sunete,
fie prin cuvinte. Veți observa că după al treilea sau al patrulea animal enumerat, colegul
vostru își va pierde răbdarea și nu va mai continua. (descurajarea – reacții negative).
2. Elevii se adună în cerc. Fiecare elev va comunica celorlalți câte o realizare de-a lui.
3. Lucraţi în perechi. Scrieți, timp de cinci minute, care este impresia pe care o aveți
despre colegul vostru. Citiți impresiile unul celuilalt. Vă recunoașteți în ceea ce a scris
colegul vostru despre voi?
4. Elaborați o compunere cu tema: „Cât de valoros sunt?”(imaginea de sine).
39