Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(în greacă Κυπριακή Δημοκρατία, Kipriakí Dhimokratía, în turcă Kıbrıs Cumhuriyeti),[8] este o țară
insulară în Marea Mediterană, membră a Uniunii Europene. Este situată la sud de Turcia, la vest de
Siria și Liban, la nord-vest de Israel și Fâșia Gaza, la nord de Egipt și la est de Grecia.
Cele mai vechi rămășite umane de pe insula Cipru datează din mileniul al X-lea î.e.n., precum cele din
satul neolitic Khirokitia. În Cipru se găsesc unele dintre cele mai vechi puțuri de apă din lume. [9]
Cipru a fost colonizat de către micenienii greci în două valuri, în mileniul al II-lea î.e.n.. Situat într-o
locație strategică în Orientul Mijlociu, acesta a fost ulterior ocupat de mai multe puteri majore,
precum Imperiul Asirian, Egiptul Antic și Imperiul Persan, după care a fost capturat în anul 333 î.e.n.
de către Alexandru cel Mare. Ulterior a fost sub ocupație a Egiptului Ptolemaic, Imperiului Roman și
Bizantin, califatele arabe (pentru o perioadă scurtă), dinastia franceză Lusignan și Veneției, după care
a fost sub ocupație otomană timp de peste trei secole între 1571 și 1878 (de jure până în 1914). [10]
Ciprul a fost plasat sub administrație britanică în 1878 și anexat oficial de Marea Britanie în 1914.
Partiția Ciprului și crearea unui stat turc în nordul insulei a devenit o politică a liderilor ciprioți turci și
a Turciei începând cu anii 1950. Liderii turci au promovat anexarea Ciprului de către Turcia deoarece
ei considerau Ciprul ca fiind o "extensie a Anatoliei"; Pe de alta parte, încă din secolul al XIX-lea, [11]
[12] majoritatea ciprioților greci și biserica ortodoxă promovau unirea cu Grecia, care a devenit o
politică națională greacă în anii 1950. [13] În urma violențelor naționaliste din anii 1950, Ciprul a
obținut independența în 1960. [14] Cu toate acestea, violența intercomunala dintre ciprioții greci și
ciprioții turci a continuat și după obținerea independenței, în urma cărora mai mult de 25.000 de
ciprioții turci au devenit refugiați. [15][16] La 15 iulie 1974, o lovitură de stat a fost organizată de
naționaliștii greci ciprioți [17][18] și de o parte a juntei militare din Grecia [19] într-o încercare de a
uni Ciprul cu Grecia. Această acțiune a precipitat invazia turcă a Ciprului [20], care a condus la
capturarea teritoriului actual al Ciprului de Nord. În perioada invaziei și de după, peste 150.000 de
ciprioți greci [21][22] și 50.000 ciprioții turci [23] au fost refugiați în partea sudică respectiv nordică a
insulei. Republica Turcă a Ciprului de Nord este creată în anul 1983 în partea de nord a insulei.
Aceste evenimente și situația politică care a rezultat în urma invaziei sunt chestiuni care se dispută și
astăzi.
Republica Cipru are suveranitate de jure asupra insulei Cipru și apelor din jur, cu excepția bazelor
militare britanice Akrotiri și Dhekelia, administrat ca zone de suveranitate. Cu toate acestea,
Republica Cipru este de facto împărțită în două părți principale; zona de sub controlul efectiv al
Republicii, care cuprinde circa 59% din suprafața insulei, și zona de nord, administrată de Republica
Turcă a Ciprului de Nord, care este recunoscută doar de Turcia, acoperind aproximativ 36% din
suprafața insulei. Comunitatea internațională consideră că partea de nord a insulei este teritoriu al
Republicii Cipru sub ocupație de către forțele armate turcești. [24][25][26][27][28].
Cipru este o destinație turistică majoră în Marea Mediterană. [29][30][31] Cipru are o economie
avansată [32], cu venituri ridicate și un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat. [33][34] Republica
Cipru este un membru al unor organizații internationale precum Francofonia și Comunitatea
Națiunilor și a fost un membru fondator al Mișcării Țărilor Nealiniate, până când a aderat la Uniunea
Europeană la data de 1 mai 2004. [35] La data de 1 ianuarie 2008, Republica Cipru a aderat la zona
euro.
Cuprins
1 Istorie
2 Organizare administrativă
3 Economie
4 Geografie
6 Vezi și
7 Galerie de imagini
8 Referințe
9 Bibliografie
10 Legături externe
Istorie
Insula Cipru a cunoscut numeroase stăpâniri în decursul istoriei: asiriană, egipteană, persană,
romană, bizantină. În secolul al XII-lea a fost ocupată de cruciați până în 1489, când a trecut sub
stăpânirea Republicii Venețiene. În 1571 a fost ocupată de Imperiul Otoman, iar în 1878 de Imperiul
Britanic. La 16 august 1960 Ciprul a obținut independența de stat, constituindu-se ca republică
federală binațională (greacă și turcă), în cadrul Commonwealth-ului Britanic.
În data de 17 februarie 2008 a avut loc primul tur al alegerilor prezidențiale. Comunistul Dimitris
Christofias a fost ales președinte în al doilea tur de scrutin, desfășurat în data de 24 februarie 2008.
Din 2013 președinte al Ciprului este creștin-democratul Nikos Anastasiades.
Organizare administrativă
Districtul Famagusta
Districtul Kyrenia
Districtul Larnaca
Districtul Limassol
Districtul Nicosia
Districtul Paphos
Economie
Categorii de teren: agricol 434000 ha (46,9%) din care 80000 ha irigate, pășuni 93000 ha (10,1%),
păduri 171000 ha (18,5%).
Resurse: grâu, cartofi, vin, măsline, citrice, tutun, bumbac, lemn, ovine, caprine, asini, porcine, lână,
produse lactate, piei, pește, cupru (25200t/1962), pirite de fier, crom, sulf, azbest, ciment, textile
(mătase).
Export: citrice, vin, minereuri de cupru, fier și crom, bumbac, lână, brânzeturi.
Geografie
Cipru este a treia insulă ca mărime din Marea Mediterană după Sicilia și Sardinia. Este localizată în
estul Mării Mediterane în sudul Turciei. Insula Cipru este situată în regiunea Orientului Mijlociu, în
Marea Mediterană, delimitată în teritoriu de Siria în Est și Turcia în nord..
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective culturale din Cipru:
Bisericile cu picturi murale din regiunea Troodos (1985, 2001) (Kykkos ș.a.)