Theodor Aman 

(n. 20 martie 1831,[1][2][3][4] Câmpulung, România[5] – d. 19 august 1891,[6][1]

[3]
 București, România[7]) a fost pictor și grafician, pedagog și academician român, întemeietor al
primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București.
Theodor Aman reprezintă pentru istoria plasticii românești primul artist modern în adevăratul sens al
cuvântului, influențând și grăbind, în același timp, prin activitatea sa în Principatele Unite ale
Moldovei și Țării Românești, deschiderea spre modernitate și dezvoltarea instituțională artistică
până la izbucnirea Războiului Ruso-Turc din 1877.[8]
Atât Theodor Aman cât și Gheorghe Tattarescu au fost, la data de 5 octombrie 1864,
întemeietorii Școlii de Arte Frumoase din București.

Cuprins

 1Biografie
 2Studii
 3Cariera
 4Opera
 5Fotogalerie
 6Cinstirea lui Theodor Aman
o 6.1Filatelie
o 6.2Medalistică
 7Expoziții
 8Note
 9Bibliografie
 10Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]
Theodor Aman s-a născut în data de 20 martie 1831 în familia unui negustor bogat, Dimitrie
Dimo[9] (poreclit Aman) de origine cuțovlah (macedonean), dar și armean[10], care a fost ridicat la
rangul boieresc de serdar[11] în anul 1818 de către Ioan Vodă Caragea.[12] Mama sa era de
origine greacă[9], se numea Despina (alintată Pepica) și s-a născut la Paris.
Aman a fost pentru societatea conservatoare locală, care abia se desprinsese de obiceiurile
fanariote de purtare a ișlicului și giubelei, o adevărată revoluție. Aman însuși a fost ridicat la rang de
boier pitar[13][14] de către domnitorul Barbu Știrbei în anul 1856, fiind răsplătit astfel pentru eforturile
sale de afirmare în domeniul artelor.[15] Fără să-și renege averea, titlul și originile sale boierești,
Theodor Aman a reușit pe tot parcursul vieții sale să se comporte ca un senior al artelor.
Atelierul și casa în care locuia, care a fost construită în anul 1869[16] în stil pompeian, era în acea
vreme o locație mondenă unde se întâlnea protipendada Bucureștiului.[17] Astfel, despre acest loc
monden, Alexandru Tzigara-Samurcaș spunea „Atelierul său (...) era singurul centru artistic în care
se aduna elita bucureșteană a timpului.”[18]

Studii[modificare | modificare sursă]
Theodor Aman a urmat cursurile Școlii Centrale din Craiova unde ia lecții de desen la clasa
profesorului Constantin Lecca după care se înscrie la cursurile Colegiului Sfântul Sava din București
la clasa profesorului Carol Wallenstein[19]. În perioada 1850 - 1857 se stabilește la Paris, unde
studiază pictura (1850) cu Michel Martin Drolling, apoi, din 1851, cu François-Édouard Picot.[20]
Profesor și întemeietor împreună cu Gheorghe Tattarescu al Școlii de Arte Frumoase din București.
Se dedică picturii influențat de maeștrii Renașterii italiene. Revenit pe meleagurile natale s-a inspirat
din viața muscelenilor lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung și împrejurimi. Numele său
a rămas în istoria artei românești nu doar prin valoarea operelor semnate, ci și prin contribuția avută
la întemeierea primelor școli de Arte frumoase, la București și Iași (1864).

Cariera[modificare | modificare sursă]
Din punct de vedere al formației sale ideologice, trecerea lui Aman pe la liceul Sfântul Sava a avut
multă însemnătate. În acești ani se pregătea în Țara Românească revoluția de la 1848. Ideile ei,
care trezeau conștiința națională militând pentru înlăturarea feudalității, unirea Principatelor și
întemeierea unui stat autonom, erau cu înflăcărare promovate de la catedră de profesori ca A.
Treboniu Laurian, Costache Aristia și Aaron Florian (care îi fusese profesor și la Craiova).
Pe băncile școlii se împrietenește cu partizanii înfocați ai revoluției, ca de pildă George Cretzianu.
Însuși fratele pictorului, Alexandru, student în Franța, era înscris în anii 1846 și 1847 în „Societatea
studenților români din Paris”, care nu era decât filiala de peste hotare a „Asociației literare” din
Muntenia, îndărătul căreia acționau de fapt revoluționarii pașoptiști. Între 1848-1850 colegiul Sfântul
Sava este închis.
Tînărul pictor nu avea motive să se întoarcă la București. Viața artistică era acum foarte redusă.
Școlile de artă nu existau. „Meseria„ de artist continuă sa fie disprețuită; prejudecățile, ignoranța și
totala lipsă de înțelegere a claselor dominante îngreunau calea dezvoltării picturii în Principate.
Astfel, în 1850, Theodor Aman pleacă la Paris la studii. Aici, Aman se înscrie ca elev în atelierul lui
Drolling și un an mai târziu – după moartea acestuia survenită la 9 ianuarie 1851 – în cel al Picot.