UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS GALAȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE , SOCIALE ȘI POLITICE

SPECIALIZAREA DREPT

Clinică juridică
Cercetarea la fața locului

Profesor :

Lector univ. dr. Silviu Jîrlăianu Studentă :

Neagu Andreea – Cătălina

Anul III, Zi, Grupa III

GALAȚI 2020

Aspecte introductive privind cercetarea la fața locului

 Cercetarea la fața locului este una dintre cele mai importante activități procedurale și de
tactică criminalistică ale organelor judiciare ce se realizează în scopul cunoașterii locului
faptei,al descoperirii și ridicării urmelor create cu ocazia săvârșirii infracțiunii.

Cercetarea la faţa locului asigură percepţia nemijlocită şi constatarea directă a ambianţei

locului comiterii infracţiunii, în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt care
prezintă importanţă pentru stabilirea adevărului.1

Legiuitorul român reglementează cercetarea la faţa locului în cadrul articolului 192 din
Codul de Procedură Penală ,, Cercetarea locului faptei se dispune de către organul de urmărire
penală, iar în cursul judecății de către instanța de judecată, atunci când este necesară constatarea
directă în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt ce prezintă importanță
pentru stabilirea adevărului, precum și ori de câte ori există suspiciuni cu privire la decesul unei
persoane.”

În doctrină, au fost elaborate mai multe variante de definiții ale cercetării la fața
locului.Astfel, voi prezenta două dintre cele mai reprezentative explicații din lucrările de
Criminalistică :

„Cercetarea la faţa locului constituie un procedeu probator, având drept obiect obţinerea de date
privind împrejurările în care a fost săvârşită fapta penală, descoperirea, fixarea şi ridicarea
urmelor infracţiunii, precum şi stabilirea stării şi poziţiei mijloacelor materiale de probă.” 2

„Cercetarea la faţa locului este activitatea procedurală şi de tactică criminalistică, al cărei obiect
îl constituie perceperea nemijlocită a locului unde s-a săvârşit o faptă de natură penală, căutarea,
descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea şi examinarea mijloacelor de probă, inclusiv precizarea
poziţiei şi stării acestora.” 3

Potrivit punctului de vedere prezentat de V. Lepăduși și S. Grejdinoiu privind problema

sarcinilor și obiectivelor cercetării la fața locului în ,,Considerații privind investigarea
criminalistică a locului faptei",lucrare apărută sub egida Asociației Criminaliștilor din România
în anul 2004 ,putem stabili următoarele atribuții ale organelor judiciare :

• perceperea directă, nemijlocită şi fixarea ambianţei locului faptei;

• descoperirea, fixarea şi examinarea, precum şi ridicarea urmelor, obiectelor-mijloace materiale

de probă în vederea valorificării lor ulterioare în cadrul constatărilor şi expertizelor ce se vor
dispune;

1
Lector univ.dr. Silviu JÎRLĂIANU, Clinică juridică în materie procesual penală, Galați 2018, pag.72
2
E. Stancu, Tratat de Criminalistică, Edit.Universul Juridic, Bucureşti 2002, pag. 307-308
3
V. Bercheşan, Cercetarea Penală, Edit Icar, Bucureşti, 2001, pag. 251
• culegerea datelor necesare şi cunoaşterea împrejurărilor concrete pe baza cărora să se poată
stabili cât mai operativ dacă s-a comis o infracţiune ori este vorba despre o faptă care nu atrage
răspunderea penală a vreunei persoane ;

• obţinerea primelor date cu privire la modul în care a acţionat făptuitorul (făptuitorii), cum a
pătruns şi cum s-a retras din spaţiul numit loc al faptei;

• determinarea locului de unde este posibil ca anumite persoane să perceapă acţiunile

făptuitorului (făptuitorilor) sau numai o parte a acestora, obiectul cu care a acţionat , alte
persoane care au legătură cu fapta;

• adunarea unor date care privesc obiectul probaţiunii, iar în cazul săvârşirii unei fapte cu
caracter penal, culegerea de date care pot defini elementele infracţiunii comise;

• identificarea martorilor care vor putea furniza date despre împrejurările în care s-a comis fapta,
despre persoana făptuitorilor şi, eventual, despre alţi participanţi – dacă se consideră necesar
urmând a se proceda la audierea acestor martori;

• examinarea şi interpretarea urmelor, a altor obiecte, mijloace materiale de probă, pentru ca, pe
baza celor constatate, precum şi a împrejurărilor stabilite să se ia măsuri operative de efectuare a
unor operaţiuni care nu suportă amânare: urmărirea şi prinderea infractorilor, percheziţii, ridicări
de obiecte şi înscrisuri.

Efectuarea cercetării la faţa locului

Pentru ca efectuarea cercetării la fața locului să conducă la realizarea sarcinilor ce o impun, pe

lângă o pregătire atentă și conștiincioasă 4, este necesară realizarea unor reguli tactice. Astfel,
cercetarea la fața locului trebuie să fie realizată în mod obiectiv, complet și organizat, iar pe
timpul desfășurării acesteia să fie acordată o atenție deosebită observării și interpretării, în
interesul anchetei, a prezenței și comportamentului persoanelor implicate în săvârșirea
infracțiunii din timpul desfășurării activității.

Prin efectuarea în mod complet și detaliat a cercetării la fața locului se înțelege căutarea,
ridicarea și fixarea tuturor urmelor și mijloacelor materiale de probă aflate într-un raport sau altul
cu fapta săvârșită, în vederea examinării lor, astfel încât să nu fie ignorat nici un aspect care are
legătură cu infracțiunea comisă.

A doua regulă tactică ce privește cercetarea la fața locului este dată de efectuarea în mod
obiectiv și organizat a activității organelor judiciare. Obiectivitatea constituie un principiu,ce
guvernează întreaga activitate a organelor judiciare.Aceasta,trebuie analizată în raport cu
celelalte reguli tactice,deoarece,pentru a efectua obiectiv cercetarea la fața locului, presupune
ca,aceasta să fie efectuată complet,detaliat și,bineînțeles, organizat.

4
E. Stancu op.cit. pag. 14
Organizarea cercetării la faţa locului oferă un caracter planificat activităţii, de natură să permită
utilizarea optimă a resurselor – în condiţiile concrete, date de natura faptei săvârşite limitele
teritoriale asupra cărora se va extinde cercetarea, natura urmelor existente la faţa locului, etc. –
trebuie privită sub un dublu aspect:

→ În primul rând, trebuie observat că, organizarea cercetării la faţa locului presupune ca, fiecare
membru al echipei, să aibă repartizate sarcini concrete şi precise, potrivit specializării sale –
aceste sarcini urmând a fi asumate şi rezolvate integral cât mai operativ posibil.

→ În al doilea rând, se impune organizarea desfăşurării activităţilor la faţa locului, într-o ordine
bine stabilită, pe criterii judicios ştiinţifice. Această ordine nu trebuie să fie acceptată în mod
rigid, desfăşurarea activităţilor trebuind privită în sens dinamic, între acestea neputând fi vorba
despre nişte limite apriorice, ci de o întrepătrundere, ce exclude elementul haotic, în scopul
rezolvării, în cât mai bune condiţii, a sarcinilor cercetării la faţa locului. 5

A treia regulă tactică ,cu caracter general,privește observarea,interpretarea și exploatarea, în

interesul anchetei, a prezenței și comportamentului persoanelor implicate în săvârșirea
infracțiunii, din timpul desfășurării activității . În ceea ce privește făptuitorii,pot fi distinse două
situații:

• atunci când identitatea acestora nu este cunoscută echipei,ce desfășoară activitatea de

cercetare. În această situație, făptuitorii sunt interesați în a cunoaște modul de desfășurare a
cercetărilor, pentru a influența pe cât posibil rezultatele,în sensul inducerii în eroare a
anchetatorilor.

• atunci când identitatea acestora este cunoscută și sunt legitimați, percheziționați, ascultați și
izolați de restul persoanelor prezente la locul săvârșirii infracțiunii .

Fazele cercetării la faţa locului

Pentru realizarea caracterului organizat al cercetării la fața locului, precum și pentru descoperirea
tuturor mijloacelor materiale de probă , activitatea se efectuează în două faze distincte,și anume:
faza statică și faza dinamică. Delimitarea acestora nu trebuie să fie confundată cu măsurile
operative întreprinse concomitent de membrii echipei pentru culegerea de informații despre fapta
săvârșită, deoarece acestea vizează doar activitățile criminalistice care se desfășoară la locul
faptei.

Faza statică a cercetării la faţa locului6

Faza statică are ca obiectiv prioritar descoperirea tuturor urmelor, a mijloacelor materiale de
probă şi fixarea procesual – penală şi criminalistică a acestora. În această fază este interzisă

5
E. Stancu op.cit. pag. 17
6
Lector univ.dr. Silviu JÎRLĂIANU, op.cit. pag. 78
atingerea şi mişcarea lor din locurile în care au fost descoperite. Prin conținutul lor specific,
activitățile din faza statică pot fi:

♦ Fixarea cu ajutorul fotografiei şi filmului judiciar a situaţiei de la faţa locului, prin executarea
fotografiilor şi filmărilor de orientare, schiţă şi a obiectelor principale;

♦ Pătrunderea în locul faptei, parcurgerea şi observarea atentă a acestuia;

♦ Orientarea criminalistică a locului faptei;

♦ Stabilirea lui „iter criminis”;

♦ Stabilirea aproximativă a prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii;

♦ Prelucrarea urmelor de miros cu ajutorul câinelui de urmărire.

Faza dinamică a cercetării la faţa locului 7

♦ În faza dinamică se desfăşoară un complex de activităţi criminalistice care au drept scop

examinarea individuală şi detaliată a fiecărei urme şi mijloc material de probă, fiind permisă
mișcarea lor din locurile în care au fost descoperite.

♦ O atenţie deosebită se acordă locului care atestă aspectele principale ale activităţii
infracţionale şi celui în care s-au produs urmările ei.

♦ În această fază se execută fotografii de orientare, schiță, ale obiectelor principale, fotografii la
scară și de detaliu, notându-se caracteristicile care urmează să fie descrise în procesul verbal.

♦ Totodată se caută și alte urme ori obiecte corp delict, extinzându-se cercetarea - dacă este
cazul - și în alte locuri sau suprafețe de teren în care pot fi prezente urmele activității ilicite.

♦ În faza dinamică, se folosesc și diferite procedee de relevare a urmelor latente, ceea ce

presupune ca obiectele posibil purtătoare, să fie examinate în mişcare.

♦ Foarte important este ca în această fază să se stabilească și existența unor stări de fapt şi
împrejurări negative ( cele care nu au o legătură logică cu fapta în care se efectuează cercetarea),
utile pentru demonstrarea ulterioară a disimulărilor.

♦ În faza dinamică are loc ridicarea, ambalarea şi sigilarea urmelor în vederea transportării lor la
laborator.

Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului →Mijloacele procesual-penale și criminalistice de

fixare a rezultatelor cerecetării la fața locului sunt reprezentate de: procesul verbal; schiţa locului
faptei; fotografia și înregistrările audio-video.

7
Lector univ.dr. Silviu JÎRLĂIANU, op.cit. pag.79
Procesul verbal de cercetare la fața locului este un mijloc de probă ce are o semnificație majoră
în soluționarea cauzei. Acesta constituie,de asemenea,în ceea ce privește desfășurarea cercetării,
o dovadă de natură a demonstra îndeplinirea tuturor dispozițiilor legale. El trebuie să conțină o
descriere completă și obiectivă a tuturor rezultatelor investigării criminalistice.

Pentru întocmirea procesului verbal trebuie să se folosească un limbaj clar şi precis, iar
descrierile să fie cât mai concise, astfel încât să redea într-o formă concentrată dar completă,
toate constatările echipei de cercetare.8

Înregistrările audio-video reprezintă un alt mijloc procesual-penal de fixare a rezultatelor

cercetării la fața locului. Informațiile pe care le conțin aceste înregistrări sunt extrem de utile la
întocmirea procesului-verbal. Înregistrările de sunet și imagine se pot clasifica în :

• înregistrări ale locului unde a fost comisă infracțiunea

• înregistrări ale activității desfășurate la locul unde a fost comisă infracțiunea

• înregistrări ale urmelor și mijloacelor materiale de probă ce vor fi ridicate în vederea

continuării cercetărilor și soluționării cauzei.

Schiţa locului faptei reprezintă o modalitate de reprezentare a locului infracţiunii, în ansamblu, a

poziţiei obiectelor şi urmelor, a raporturilor de distanţă dintre acestea – toate acestea mărite sau
micşorate la scară – ce are menirea de a ilustra constatările cuprinse în partea descriptivă a
procesului verbal, de a facilita formarea unei imagini cât mai apropiate de realitate, astfel încât
constatările, cuprinse în procesul-verbal ,să fie înţelese mai uşor.9

Concluzii

Cercetarea la fața locului este o activitate procedurală și de tactică criminalistică, desfășurată de

organele judiciare și are drept scop cunoașterea nemijlocită a locului unde s-a săvârșit
infracțiunea, descoperirea, ridicarea și examinarea mijloacelor materiale de probă, precum și
identificarea făptuitorului. Locul săvârșirii infracțiunii are un rol important în obținerea de
informații, fiind cea mai semnificativă sursă ce contribuie la aflarea adevărului. Totodată, locul
faptei poate suferi modificări,iar urmele și mijloacele materiale de probă se pot altera sau chiar
pot dispărea,dacă cercetarea nu se efectuează imediat,odată cu sesizarea organului judiciar.
Astfel,putem sublinia faptul că cercetarea la fața locului are un rol hotărâtor în aflarea adevărului
și soluționarea cauzei, fiind o activitate cu caracter urgent.

8
Lector univ.dr. Silviu JÎRLĂIANU, op.cit. pag. 80
9
E. Stancu op. cit. pag. 23
 Bibliografie

1. Lector univ.dr. Silviu JÎRLĂIANU, Clinică juridică în materie procesual penală, Galați
2018
2. E. Stancu, Tratat de Criminalistică, Edit.Universul Juridic, Bucureşti 2002
3. V. Bercheşan, Cercetarea Penală, Edit Icar, Bucureşti, 2001
4. Codul de procedură penală , Editura Hamangiu,2018