INTESTINUL SUBTIRE

SECRETIA INTESTINALA
- din punct de vedere functional, intestinul subtire prezinta 2 segmente:
 segmentul duodenojejunal, predominant secretor
 segmentul jejuno-ileal, predominant absorbant
- adaptarea la secretie se face datorita prezentei glandelor Brunner si Lieberkuhn, in timp ce
adaptarea la absorbtie se face datorita prezentei vilozitatilor intestinale

Caracteristicile sucului intestinal secretat de glandele B si L

- este un lichid apos, galbui, usor opalescent
- este secretat zilnic in cantitate mare (2000ml), dar este reabsorbit in cea mai mare parte a sa
- este un lichid alcalin, cu pH intre 7,5-8,3
- contine 97,5% apa si restul reziduu uscat format din: ioni de Na, K, Ca, mucus, resturi
celulare descuamate, enzime rezultate in urma acestei descuamari.

Glandele Brunner
- prezinta o secretie bogata in mucus si bicarbonat
- aceasta are rol important de protectie a mucoasei intestinale in fata aciditatii chimului gastric
- secretia acestor glande este declansata de stimularea receptorilor chimici si mecanici, cat si de
factori hormonali: secretina, pancreozimincolecistokinina.

Glandele Lieberkuhn
- produc un lichid hidroelectrolitic cu pH usor acid, intre 6,5-7
- acesta se crede ca este imediat reabsorbit de vilozitatile intestinale
- in criptele glandelor Lieberkuhn exista celule Paneth care secreta enterokinaza, care activeaza
tripsinogenul in tripsina si apoi toate enzimele
- secretia glandelor Lieberkuhn este reglata prin mecanisme reflexe locale, in principal prin
stimularea receptorilor mecanici din intestin in momentul distensiei acestuia
- s-a constatat ca secretia lor nu este influentata de inervatia intrinseca a intestinului (plexurile
Meissner si Auerbach), ci este influentata de factori hormonali.

OBS1:
- intre celulele mucoasei intestinale se gasesc:
 enterocite
 celule Paneth
 celule nediferentiate
 celule enterocromatine, care sunt celule de tip endocrin si care apartin unui sistem
extins numit sistemul APUD (animo precursor update decarboxylation)
- acest sistem cuprinde mai multe tipuri de celule cu activitate hormonala cum ar fi:
 celulele Ea ce secreta bradikinina
 celule S care secreta secretina,
 celulele L care secreta enteroglucagonul
 celule I care secreta pancreozimincolecistokinina
 celule D care secreta dopamine
 celule G care secreta toate tipurile de gastrina
 celule Ec care secreta motilina.
OBS2: unii autori sustin ca si in sucul intestinal exista o amilaza intestinala si o lipaza
intestinala, dar sunt mult mai slabe.

Reglarea secretiei intestinale

- secretia intestinala este continua, dar cantitatea si calitatea sa depind de cantitatea si calitatea
chimului gastric care patrunde in duoden
- reglarea nervoasa este de mica importanta si se realizeaza prin reflexe locale declansate de
excitarea de receptori
- centrii nervosi pt acesti receptori sunt plexurile Meissner si Auerbach
- reglarea umorala este principalul mecanism de control al secretiei intestinale
- in momentul patrunderii chimului gastric in duoden se elibereaza de la nivelul mucoasei
intestinale un hormon local numit enterocrinina, care stimuleaza secretia intestinala fara sa
influenteze motilitatea intestinului.
OBS:
- pe langa enterocrinina, secretina, pancreozimincolecistokinina, la nivelul tractului digestiv au
mai fost indentificati si alti hormoni locali cu mecanisme inca imprecis elucidate:
 substanta P (probabil intervine in reglarea locala in mod stimulator al secretiei
intestinale)
 neurotensina (inhiba secretia si motalitatea intestinala)
 VIP (peptidul intestinal vasoactiv: relaxeaza musculatura neteda intestinala si
stimuleaza exosecretia pancreatica)
 GIP (peptidul inhibitor gastric)
 PIP (peptidul inhibitor pancreatic)
 bombesina (stimuleaza secretia de la nivel duodenal de pancreozimincolecistokinina)
 somatostatina
 glucagonul intestinal (stimuleaza secretia pancreatica)
 endorfinele (rol inhibitor asupra motilitatii si secretiei intestinale)

Functia motorie a intestinului subtire:

- musculatura neteda a intestinului subtire are propietatea de a se contracta spontan (automat) si
continuu, deoarece fibrele musculaturii intestinale sunt autoexcitabile
- in virtutea acestei propietati sunt generate unde lente cu frecventa cuprinsa intre 3-12/min
- se considera ca celulele musculaturii netede din peretele intestinal formeaza un sincitiu
functional si deoarece numai 12% dintre ele formeaza nexusuri (vin in contact strans),
sincitiul este limitat
- un potential de actiune generat in fibrele musculaturii intestinale va fi transmis numai zonal
(locoregional) si nu va cuprinde intreaga masa musculara intestinala
- transmiterea nervoasa a impulsurilor generate la niv intramural (al musculaturii netede
intestinale) se datoreaza existentei inervatiei intrinseci a intestinului reprezentata de 2 straturi
neuronale:
1. extern, plexul mienteric, care are functie predominant motorie = plexul Auerbach
2. intern, submucos, care are functie predominent senzitiva = plexul Meissner.
- pe langa aceasta inervatie intrinseca, intestinul prezinta si o inervatie extrinseca, reprezentata
de sistemul parasimpatic si simpatic (sis vegetativ):
 stimularea parasimpatica creste motilitatea intestinala si relaxeaza sfincterele
 stimularea simpatica inhiba motilitatea intestinala si contracta sfincterele
Contractiile intestinale sunt de 2 tipuri:
I. Contractii sau miscari de amestec (framantare) care se impart la randul lor in 2 tipuri:
a. Miscari segmentare
- se datoreaza contractiei fibrelor musculare circulare
- au amplitudine redusa
- au loc aproape tot timpul si de-a lungul intregului intestin subtire
- ele constau in compartimentarea continutului intestinal avand rol de amestec cu
sucurile intestinale, favorizand si miscarile milozitatilor intestinale, absorbtia
intestinala, circulatia limfatica si sangvina de la nivel vilozitar
- frecventa acestor contractii este 6-9 contractii pe min
- ele nu produc progresia continutului intestinal in directie anala
- intensitatea acestor contractii creste prin excitare parasimpatica si scade in stimularea
de tip simpatic
- ele nu sunt influentate de cat in foarte mica masura de catre inervatia intrinseca.
b. Miscari pendulare
- sunt miscari atipice, asimetrice
- constau in contractii asimetrice ale fibrelor muscularei intestinale longitudinale gratie
carora ansele se freaca unele pe altele (aluneca)
- nu produc progresia chilului intestinal.

II. Miscari propulsive (peristaltice)

- sunt capabile sa impinga continutul intestinal in directia cecului din aproape-n aproape,
cu viteze si frecvente variate
- astfel, in regiunea duodenului frecventele sunt 11-12 contractii/min, in timp ce in ileonul
terminal frecventa este de 6-7 contractii/min
- aceste contractii pot apare oriunde, in orice punct al intestinului si se vor propaga
totdeauna in directie anala, repsectand “legea intestinului”: contractiile intestinale
determina prin distensia data de chilul intestinal contractia inelului circular inapoia
chilului si relaxarea inainte
- propulsia se face totdeauna de la frecvente mai mari la frecvente mai mici
- stimulul pt aparitia miscarilor propulsive este in principal 99,9% din cazuri este distensia
mecanica a peretelui intestinal realizata de kilogram
- rareori peristaltismul intestinal pot fi declansate si de sarurile biliare
- sarurile biliare, aliemntele grase, mesele abundente (subst colecistokinetice), alimentele
care contin celuloza multa, accelereaza peristaltismul intestinal (se realizeaza reflexe
gastro-enterice)
- spre deosebire de miscarile de framantare, aceste miscari depind in mare masura de
inervatia intrinseca.

*Pe langa miscarile de framantare si miscarile propulsive mai exista si asa numitele miscari
microscopice ale fibrelor musculare din muscularis mucosa (contributie f mica). Contractia
acestora asigura miscarile vilozitatilor intestinale si intensifica procesul de absorbtie intestinala si
circulatia limfatica si sanguina (un rol important in miscarea vilozitatilori intestinale il are un
hormon local numit vilichinina).