ION PILLAT SI RELATIILE SALE CU ALTI SCRIITORI

Ion Pillat a fost un academician, antologator, editor, eseist, poet tradiționalist și

publicist roman. A colaborat, de-a lungul timpului, la revistele “Gândirea”, “Viaţa
românească”, “Azi”, “Vremea”; a participat, alături de Adrian Maniu şi Horia Furtună, la
conducerea revistei “Flacăra” (1914); a editat, împreună cu Tudor Arghezi, revista “Cugetul
românesc” (1922-1924).
Titu Maiorescu i-a publicat în 1911, o parte din poezii în Convorbiri literare. În 1912,
aflat în București în vacanță, l-a cunoscut pe Alexandru Macedonski, căruia i-a editat volumul
Flori sacre. Ion Pillat, împreună cu Horia Furtună au înființat colecția Cărți albe, în care
urmau să fie editați poeții epocii; volumul de debut al întregii colecții a fost Flori sacre.
Titu Maiorescu i-a publicat în ianuarie 1912 unele poezii în „Convorbiri literare”.
Tot în anul 1912 își editează la Paris volumul de poeme în proză Cel din urmă sfânt,
iar în București, în același an - primul volum de versuri, Visări păgâne. În revista lui Ovid
Densusianu, „Vieața nouă” apare o notiță despre Visări păgâne. Din acel an încheagă prietenii
literare cu Tudor Vianu, N. Davidescu, Adrian Maniu, Eugeniu Speranția, Al. T. Stamatiad -
din cercul lui Macedonski.
În 1916 a editat volumul Plumb al lui George Bacovia și a preluat conducerea revistei
Flacăra, împreună cu Adrian Maniu și Horia Furtună. A participat la conferința de pace de la
Paris ca unul din secretarii lui Alexandru Vaida-Voievod, președintele delegației ardelene. În
ziua semnării tratatului, a publicat într-o ediție restrânsă de lux, volumul Grădina dintre
ziduri.
În 1922 a scos, împreună cu Tudor Arghezi, Revista Cuget românesc, iar în anul
următor a publicat volumul de versuri care l-a consacrat ca poet original și tradiționalist, Pe
Argeș în sus, în care două poeme celebre conțin portretele bunicilor săi, Bunicul și Bunica. În
1925 a publicat volumul Satul meu și a scos împreună cu criticul Perpessicius Antologia
poeților de azi.