A.

CO în aerul din încăpere de locuit încălzită cu sobe cu cărbuni

recoltare: în flacon special cu robinet, capacitate 1 l
determinare cu clorură de paladiu şi reactiv Folin-Ciocalteu
rezultatul de probă: 76 g / l
rezultat calculat: 76 mg / mc
Concluzii – aer poluat cu CO depăşind de aprox. 12 ori CMA de scurtă durată

Determinarea oxidului de carbon (CO) în aer prin metoda colorimetrică

Oxidul de carbon (CO) reduce clorura de paladiu proporțional cu concentrația lui, iar
paladiul metalic obținut reacționează cu reactivul Folin-Ciocâlteu (amestec de acid fosforic,
wolframic și molibdenic)
=> o colorație galben-verzuie până la verde închis/albastru, în funcție de concentrația de
paladiu/oxid de carbon din proba de aer respectivă.

Recoltarea aerului:
Aerul care urmează a fi analizat se recoltează în recipiente de sticlă de dimensiuni variate
(1-5 l) sau în baloane mari din sticlă (TONOMETRE).
Recipientele sunt umpute cu apă, iar la locul de recoltare se golesc și aerul de analizat ia
locul apei evacuate sau sunt vidate (se racordează la o pompă de vid) și astupate bine.

Mod de lucru:
În recipientele în care s-a recoltat aerul de analizat se introduc reactivii
Se agită bine recipientul pentru ca reactivii să vină în contact cu întreaga masă de aer
recoltată și se lasă să reacționeze cel puțin 6 ore, după care se extrage conținutul.
Conținutul recipientului se trece, apoi, într-o eprubetă și culoarea obținută se compară cu
o scală de etalonare colorimetrică
Scala calorimetrică folosește soluție etalon pentru a compara proba cu norma sanitară.
Dacă s-a colorat (galben-verzui până la verde închis/albastru), atunci există oxid de
carbon (CO) în proba de aer.

Determinăm concentrația de CO pe care o comparăm cu concentrația maximă

admisă pentru CO (CMA), care este o valoare europeană.
Legislația EU prevede: CMA a CO medie = 6 mg CO/m³ aer/8 ore.
Rezultatul se calculează după formula:

C în mg/ml = 𝐶𝑜𝑛𝑐𝑒𝑛𝑡𝑟𝑎ț𝑖𝑎 𝑖𝑛 μ𝑔/𝑉𝑜𝑙𝑢𝑚 𝑎𝑒𝑟 𝑟𝑒𝑐𝑜𝑙𝑡𝑎𝑡 (î𝑛 𝑙𝑖𝑡𝑟𝑖)

C = concentrația oxidului de carbon în proba de aer
V = volumul de aer recoltat, în litri
*Avem grijă să convertim înainte μg (soluția etalon are concentrația 30 μg/ml) în mg

Obs! Metoda se folosește numai pentru determinarea concentrației momentane

(30 de minute); prin această metodă nu se pot recolta probe de aer pe durată lungă.
 B. CO în aerul expirat
recoltare în balon special de cca 3 l prin extracţia de la P.G. de 15 ani
rezultat calculat: COHb 12%
Concluzii – aer expirat care arată încărcare sanguină ridicată, risc toxic
(COHb normal = 1-1,5%)

Metoda Dräger (metoda indirectă de determinare a carboxihemoglobinei)

Principiu: Se calculează nivelul de CoHb în funcție de concentrația CO din aerul expirat.

Materiale necesare:
 o pungă de PVC prevăzută cu un tub de cauciuc la care este ataşată o clemă;
sau
 un balon de plastic, care se termină cu un tub de sticlă;
 aparatul Dräger – o pompă;
 tuburi Dräger (pentru oxid de carbon), divizate în părți per milion (ppm) – 5/10/15 ppm.

Recoltarea se face în punga de PVC sau într-un balon de plastic: inspir profund urmat de
expir forțat în balon. Apoi, se astupă punga de PVC sau balonul de plastic. Aerul expirat trece
prin tub și colorează în maro granulele albe din tubul Dräger. Notăm diviziunea până la care
s-a colorat tubul.
Subiectul este scos din atmosfera poluată cu oxid de carbon şi este pus să facă
2-3 inspiraţii şi expiraţii. Inspiră apoi profund, se menţine în apnee 20’’ după care suflă forţat
aerul într-o pungă de PVC sau într-un balon de plastic, care se astupă bine şi se transportă în
laborator. Se ataşează la punga de PVC, pompa Dräger la care este fixat un tub Dräger pentru a
determina cantitatea de oxid de carbon (CO). Se aspiră aerul din pungă cu ajutorul pompei până
când stratul alb (granulele albe) din tubul Dräger începe să devină maro, oprind pomparea când
îmbrunarea stratului a ajuns la o diviziune exactă.
Se ţine cont de numărul de pompări care s-au efectuat. Citim și notăm diviziunile de pe tub
până unde s-a îmbrunat suportul şi calculăm oxidul de carbon (CO) după indicaţiile date în
prospectul aparatului.

Cunoscând cantitatea de oxid de carbon din aerul expirat în ppm, se poate determina
carboxihemoglobina (COHb), procentual din hemoglobina totală după formula:

% COHb din Hb totală = 𝑉𝑎𝑙oarea CO𝑐𝑖𝑡𝑖𝑡ă (î𝑛 𝑝𝑝𝑚)/5

ppm = părți per milion

Exemplu: pentru 10 ppm citite => concentrația este de 2% COHb.

Obs! Metoda este mai rapidă și nu mai necesită și determinarea hemoglobinei (Hb) totale.
Utilizată în studiile epidemiologice - facilitează determinarea rapidă pentru un număr
mare de persoane.
 Efecte asupra sănătăţii

CO produce modificări acute sau cronice după expuneri la concentrațiile de

carboxihemoglobină (COHb):
1. Efectele cronice asupra bolnavilor cardiaci şi a celor vasculari periferici arată apariţia
sindromului anginos si a claudicaţiei la concentraţii de COHb cuprinse între 2-5%.
- la 4% COHb pot apărea decompensări ale cardiopatiilor sau se pot declanşa accidente acute în
cadrul cardiopatiei ischemice.

- între 5-10% COHb, persistente timp îndelungat, se pot depune plăci ateromatoase în peretele

vascular (prin modificarea permeabilităţii vasculare, alterări în vasa vasorum, modificări

enzimatice).

=˃ frecvenţa mai mare a aterosclerozei la fumători sau la persoanele expuse la concentraţii

relativ crescute de monoxid de carbon.

2. Efectele acute

2%: nu se semnalează modificări notabile

2-10%: pot apare manifestări subiective și obiective, hipoxia poate fi evidențiată prin
examene clinice și paraclinice la orice persoană.

10-20%: se resimt subiectiv și se înregistrează obiectiv semnele asfixiei la toate

persoanele expuse intoxicației; manifestări clinice: oboseală, cefalee, tulburări de coordonare
a mișcărilor, scăderea evientă a performanelor fizice și intelectuale, scăderea auzului, a
vederii, a vitezei de percepție, a timpului de reacție și a dexterității manuale.

20-40%: semne grave de intoxicație: cefalee, grețuri, amețeli, tulburări senzoriale.

40%: se instalează pierderea conștienței

60%: se produce decesul (concentrațiile mai mari se întâlnesc accidental).

 3. COHb în sânge
recoltare sânge prin puncţie venoasă, pe hemolizant şi anticoagulant
determinarea spectrofotometrică,
cantitatea calculată: COHb 13,2%
Concluzii – proporţie anormală a COHb, risc toxic acut
(COHb normal 1-1,5%).

Metoda directă (metoda recoltării din sânge)

Oxidul de carbon (CO) eliberat din carboxihemoglobină (COHb) cu ajutorul unui

hemolizat și a fericianurii reduce soluţia de clorură de paladiu (PdCl 2) - proporţional cu
concentraţia oxidului de carbon – la paladiu metalic.
Excesul de clorură de paladiu (PdCl2) se determină colorimetric cu iodura de potasiu (IK):

Recoltarea probelor:
În compartimentul central al celulei de microdifuziune (celula Mezincescu) se introduce
1 ml de clorură de paladiu.
În compartimentul periferic al celulei de microdifuziune (celula Mezincescu) se introduc
5 ml hemolizat și 1 ml sânge (recoltat prin puncție venoasă pe un anticoagulant – oxalat sau
heparină). Apoi, se închide imediat celula.
Se amestecă lichidele din compartimentul periferic prin rotire cu multă atenţie (de 10-15
ori pentru omogenizare).
Se lasă celula la temperatura camerei şi la întuneric până a 2-a zi (minim 6 ore, maxim 12 ore).
Se pipetează cu grijă lichidul din compartimentul central într-un balon cotat de 50 ml,
filtrându-l.
Se adaugă, apoi, în balon 10 ml de iodură de potasiu (IK) 20% şi se completează până la
semn cu apă distilată.

Paralel cu proba se face o probă martor, în care se pun numai reactivii (fără sânge).

Soluția de clorură de paladiu (PdCl2) se introduce în ambele celule. Se lasă 4-6 ore.

CO din sânge va umple celula și va reduce soluția de clorură de paladiu (PdCl 2) la

paladiu metalic. După cele 6 ore, se măsoară extincţia probei şi a martorului la spectofotometru,
la lungimea de undă de 50 nm, în cuva de 1 cm.

Se calculează mg soluție de clorură de paladiu (PdCl2) care au fost reduse de oxid de

carbon (CO) după formula:

Calcul: mg PdCl2 redusă= Es – Ep/Es.

PdCl2 = soluție clorură de paladiu;

Es= valoarea extincţiei martorului;
Ep= valoarea extincţiei probei de sânge.
 După, se calculează cantitatea de carboxihemoglobină (COHb) – în grame, pe baza
corespondenței unui mg de PdCl2 cu 0,0941 carboxihemoglobină

gr COHb/100 ml sânge = A x 0,0941

unde A = [(𝐸𝑥𝑡𝑖𝑛𝑐ț𝑖𝑒𝑀𝑎𝑟𝑡𝑜𝑟 − 𝐸𝑥𝑡𝑖𝑛𝑐ț𝑖𝑒𝑃𝑟𝑜𝑏ă)/𝐸𝑥𝑡𝑖𝑛𝑐ț𝑖𝑒𝑀𝑎𝑟𝑡𝑜𝑟] = cantitatea de PdCl2 (mg),
care a fost redusă la CO dintr-un ml de sânge
După, determinăm hemoglobina totală
Ulterior, exprimăm procentul de Carboxihemoglobină (COHb) din hemoglobina (Hb) totală.

COHb % = (g COHb/g Hb totală) x 100

Nefumători: valoarea normală a COHb este maxim 1,5%.

Fumători: valoarea normală a COHb poate avea valori mult mai mari 5-10-15%.

Efecte asupra sănătăţii

Acţiunea hipoxică a CO are repercursiuni în primul rând

 asupra organismelor cu nevoi sporite de oxigen (fătul, copilul în creştere, adultul care
efectuează o activitate fizică intensă)
 asupra persoanelor cu boli preexistente - care le măresc susceptibilitatea la efectele
adverse ale monoxidului de carbon (hipoxemie cronică, boli cardiovasculare,
hemoglobine anormale).

Încărcarea sângelui cu COHb deviază curba de saturaţie a oxihemoglobinei spre stânga şi apar
dificultăţi de cedare a oxigenului la nivel tisular.

În concentraţii moderate, dar repetate, CO poate avea o serie de efecte secundare:

a) asupra aparatului cardio-vascular:

Efectele asupra bolnavilor cardiaci şi a celor vasculari periferici arată apariţia sindromului
anginos si a claudicaţiei la concentraţii de COHb cuprinse între 2-5%.

- la 4% COHb pot apărea decompensări ale cardiopatiilor sau se pot declanşa accidente acute în
cadrul cardiopatiei ischemice.

- între 5-10% COHb, persistente timp îndelungat, se pot depune plăci ateromatoase în peretele
vascular (prin modificarea permeabilităţii vasculare, alterări în vasa vasorum, modificări
enzimatice).
=˃ frecvenţa mai mare a aterosclerozei la fumători sau la persoanele expuse la concentraţii
relativ crescute de monoxid de carbon.
 CO accelerează procesul aterosclerotic - favorizând depunerea colesterolului pe pereţii
arteriali - şi creşte riscul tromboembolismului cardiac şi cerebral - prin alterarea sistemului
fibrinolitic (stimulează activitatea trombocitară şi implicit coagularea sângelui).
Studii clinice au demonstrat implicarea CO în aterogeneză şi în apariţia hipertensiunii
arteriale (HTA).

- peste 15% COHb se pot produce alterări miocardice grave (sindromul Shinsu - clinic):
oboseală, dureri musculare, dispnee, angor pectoris, iar la nivel cardiac leziuni valvulare şi
miocardoză.
b) asupra embrionului şi fătului:

Printre efectele secundare este de menționat și efectul asupra embrionului și a fătului.

Expunerea gravidelor la concentrații ridicate de CO (inclusive prin fumat) are
efecte asupra fătului.

COHb străbate bariera feto-placentară, prin blocarea hemoglobinei de către CO şi

hipoxia consecutivă este afectată dezvoltarea organelor, cu apariţia malformaţilor congenitale,
a hipotrofiei fătului la naştere, a naşterilor premature, în cazul femeilor fumătoare.

Probleme mari de oxigenare tisulară apar în unele zone ale organismului fetal,
lipsite de scurtcircuite arterio-venoase compensatorii ca şi la adult.