Utilizarea ţevilor şi pieselor, din PVC neplastifiat tip U (uşor)

Se utilizează în instalaţii tehnico-sanitare şi tehnologice, interioare şi exterioare,

unde temperatura apelor uzate nu depaşeşte 60 oC, ţinând sema de continutul chimic al
acestora. Ţevile din PVC neplastifiate se fabrica cnform STAS 6675/1…8,cu P n=2,5
kgf/cm2; ţevile de tip U au culoare neagră.
Pentru ţevile din PVC, prin diametru se înţelege diametrul exterior al ţevii.
Montarea ţevilor tip U în instalaţii de canalizare se realizează cu piese de îmbinare,
fabricate sub denumirea de piese fasonate din PVC neplastifiat, mufate la un capat.
Îmbinările se fac prin lipirea capătului nemufat al piesei fasonate în interiorul mufei
ţevii cu adeziv.
Culoarea pieselor este neagră ca şi a ţevilor de tip U.
Pentru piesele fasonate de tip PVC, prin diametru se întelege diametrul interior al
mufei de îmbinare.
Etanşarea îmbinărilor la ţevile din PVC tip U prevăzute cu mufă, se face prin
lipire cu adeziv sau cu garnituri inelare profilate din cauciuc.

Montarea ţevilor de scurgere din PVC

În interiorul clădirilor ţevile de scurgere de tip PVC se pot monta aparent sau
îngropate în elementele de constructie - în şanţuri acoperite cu rabiţ şi tencuite; iar în
exterior îngropate direct în pământ (fie în canale vizibile sau nevizibile).
Montarea coloanelor de scurgere din ţevi de PVC precum şi racordarea în scurt
(<20 cm) a obiectelor sanitare la coloane se vor execuata numai la temperaturi de lucru
mai mari de 10oC.
Pentru preluarea dilatărilor, la conductele de scurgere a apelor menajere
executate din PVC se folosesc compensatoare de dilatare axiale din PVC. Acestea sunt
alcătuite dintr-o singură piesă; prin partea de sus se introduce capătul conductei care se
poate deplasa liber în interiorul compensatorului, etanşarea realizându-se cu inel
special de cauciuc, iar în partea de jos compensatorul se îmbină cu capătul conductei,
prin lipire în mufă.
 Compensarea dilatărilor pe coloanele verticale de scurgere a apelor menajere se
asigură numai prin compensatoare axiale montându-se câte un compensator de dilatare
la fiecare nivel al clădirii la care coloana deserveşte cel puţin un obiect sanitar. Se
realizează câte un punct fix la jumătatea distantei dintre două compensatoare vecine
care sunt obligatorii la orice sistem de compensare şi un punct fix la ultimul planşeu de
sus al clădirii.
Compensarea dilatărilor la conductele orizontale pentru scurgerea apelor
menajere montate aparent, se asigură de obicei prin schimbările normale de direcţie ale
traseelor conductelor respective; numai în cazul în care aceste schimbări de direcţie nu
pot prelua suficient dilatările se recurge şi la compensatoare de dilatare.
La conductele orizontale pentru scurgerea apelor menajere montate îngropat, se
perevăd compensatoare de dilatare în cămine de vizitare numai pe porţiunile de
conducte a căror lungime depăşeşte 30 m. Pe porţiuni foarte lungi se pun
compensatoare de dilatare de maximum 30 m între ele.
Ramifiacţiile de pe coloanele din PVC pentru scurgerea apelor uzate de la
bucătării trebuie să fie încadrate de doua puncte fixe obişnuite, unul deasupra şi altul
dedesubtul ramificaţiei, în imediata apropiere a acesteea, pentru a se împiedica
deplasarea în sus sau în jos a ramificaţiei, atunci când se scurge apa fierbinte.

Retele exterioare secundare de canalizare

Reţelele secundare de canalizare din ansamblul de clădiri se execută, în general,
în sistem, unitar. La reţelele exterioare secundare, racordarea instalaţiilor interioare de
canalizare a apelor uzate menajere, industriale şi meteorice, care sunt concepute în
sistem separativ, se face prin conducte distincte în căminele exterioare de record. De
exemplu, pentru un ansemblu de clădiri de
locuit în fiecare cămin exterior de record
sunt evacuate din clădiri prin conducte
separate apele uzate menajere şi
respective, apele meteorice.
Reţeaua de canalizare pentru un
ansamblu de cladiri :
 1 – racord principal
2 – idem pentru ape mateorice
3 – cămin de record
4 – canal colector secundar
5 – gura de scurgere
6 – cămin de vizitare
7 – canal termic; 8 – clădire
Căminele de record ca şi cele de vizitare se pot executa din zidărie de
carămida, din beton sau tuburi de beton prefabricate. Secţiunile căminelor sunt
standardizate, iar înălţimea lor variază în funcţie de cota de montare a tuburilor de
canalizare. Pentru accesul personalului de întreţinere în timpul exploatării reţelei,
căminul este prevăzut cu o gură de acces închisă cu un capac metalic montat pe o
ramă încastrată în beton, iar în interior sunt prevăzute o serie de trepte fixate în peretele
lateral.
La reţeaua exterioară secundară de canalizare din ansambluri de clădiri se
racordează şi gurile de scurgere a apelor meteorice care sunt amplasate la rigole.
Gurile de scurgere sunt prevăzute cu depozit pentru colectarea depunerilor prin
sedimentare şi sifon care are rolul de a împiedica ieşirea gazelor rău mirositoare din
conductele de canalizare în atmosferă. Apele canalizate de rigola intră în gura de
scurgere prin capacul metallic prevăzut cu orificii ale acesteea şi după sedimentarea
impuritaţilor grosiere, ies prin sifon şi tubul de record, în conducta exterioară de
canalizare.
În interiorul unor platforme industriale şi pe căile mai puţin circulate, apele
meteorice sunt canalizate prin rigole acoperite cu plăci perforate din beton.
Canalele şi conductele care alcătuiesc reţelele exterioare de canalizare
trebuie să îndeplinească o serie de condiţii de calitate, impuse de carcteristicile apelor
uzate transportate, de structura şi configuraţia terenului în care se montează etc.
Conditiile principale ce trebuie îndeplinite sunt următoarele :
- să reziste la sarcinile mecanice sau de altă natură la care sunt supuse;
- să fie impermeabile, adică să nu permită infiltraţia şi extrafiltraţia;
- să fie rezistente la agresivitatea apelor uzate transportate;
- să aibă o rugozitate cât mai redusă.
 Pentru reţelele exterioare de canalizare din ansambluri de clădiri se
utilizează, în general, tuburi de canalizare cu secţiune circulară, din următoarele
materiale: beton simplu sau beton armat, materiale ceramice, gresie antiacidă,
materiale plastice şi mai rar din fontă şi oţel.
Tuburile din beton sunt cele mai utilizate pentru ape uzate neagresive sau
slab alcaline (pH=8-10); se fabrică cu diametre între 200 şi 1000 mm. Îmbinarea
tuburilor din beton se realizează fie cu mufe, fie cu cep şi buză.
mbinarea tuburilor din beton cu secţiune circulară

a – tubulara fara talpa, cu mufă b – idem, cu cep si buza

c – tuburi cu talpa, cep si buza

Conductele exterioare secundare de canalizare au traseul paralel cu conturul
clădirilor şi se amplasează pe cât posibil în spaţii verzi. Pentru a se efectua căt mai
puţine intersecţii între reţelele de canalizare exterioară şi cele de alimentare cu apă,
gaze etc., se recomandă amplasarea reţelelor de canalizare paralele cu una din laturile
clădirii, iar celelalte reţele paralele cu latura opusă.
Adâncimea de montare a tuburilor din reţeaua exterioară de canalizare depinde
de urmatorii factori :
- cota de îngheţ a pamântului care variază între 0,8 şi 1,0 m;
- cota de ieşire a conductelor de canalizae din interiorul clădirilor;
- pantele normale de montare, care asigură curgerea apelor uzate cu nivel liber;
- adâncimea de montare creşte odată cu lungimea traseului de canalizare;
 - anumite obstacole care trebuie ocolite prin coborârea
nivelului canalizarii.
Adâncimea de montare a tuburilor de canalizare în punctul cel mai indepărtat al
canalizării determină cota de montare pentru întreaga reţea, până la canalul colector
principal.
Proiectarea reţelei exterioare de canalizare din ansamblul de clădiri cuprinde
amplasarea acesteea pe planul de situaţie şi întocmirea profilului longitudinal al
canalizării.
Planul de situatie cuprinde clădirile, cotele de nivel ale terenului, toate reţelele
din zona respectivă de alimentare cu apă rece, caldă, pentru încălzire, gaze, electrice
etc., de care trebuie să se ţină seama la alegerea traseelor şi la amplasarea
construcţiilor accesorii ale canalizării exterioare (cămine de record, de vizitare etc.).
Profilul longitudinal al canalizării este o secţiune efectuată prin axa canalizării
exterioare, între două puncte bine definite (de obicei două camine de canalizare).

Porfilul longitudinal al reţelei exterioare de

canalizare pentru un ansamblu de clădiri

Profilul longitudinal este necesar :

 - proiectantului, pentru stabilirea cotei tuburilor de canalizare din sistemul
proiectat şi pentru determinarea volumului de săpătura necesar întocmirii
devizului;
- executantului, pentru realizarea instalaţiei de canalizare.
Profilul longitudinal al unui sistem de canalizare poate fi întocmit numai dupa ce
s-au stabilit următoarele:
- traseul în plan şi dimensiunile tuburilor de canalizare;
- amplasarea tuturor căminelor de canalizare;